Tu scrii poezii? Vrem sa te publicam!

Poezia 6: ''Sclipirea ta profunda''


''Sclipirea ta profunda,
Din ochii tai caprui
Imi imboboceste inima.
Ma face sa imi amintesc
Cat e mult eu te iubesc!


Slipirea ta profunda,
Inima ta pura
Si plina de iubire,
M-a facut sa te iubesc
Cel mai mult pe tine!''

Poezia 7: ''Iubirea ce o port cu mine''


''Iubirea ce o port cu mine peste tot,
E numai pentru tine.
Vreau ca lumii sa-i arat
Ce insemni tu pentru mine!


Iubirea ce o port cu mine peste tot
M-a facut sa-mi amintesc
Cat de mult eu tin la tine,
Cat de mult eu te iubesc!''

Poezia 8: ''Anii tineretii''

''Vedem cum anii tineretii
Zboara ne-ncetat.
Vedem cum fericirea vietii
Tocmai ne-a uitat.


Ne uitam prin amintiri
Si vedem ce-am realizat,
Si zboara anii tineretii
Si zboara-n lung si-n lat! ''

Poezia 9: ''Suflet insistent...''


''Si vi la mine
Si te-ntorci la ea...
Si-mi spui ca ma iubesti
Dar nu-i asa!


Trec zile si ma suni
Dar nu-mi vorbesti nimic,
Si mi-ai trimis mesaj
Dar eu nu l-am citit!


De dragul vietii tale
Uita-ma acum.
Si nu-mi mai da de lucru,
Ca n-are rost acum! ''

Poezia 10 :''In viata ta...''

''In viata ta.
Cate s-au intamplat?
Ai plans, ai ras
Si ai oftat...


In viata ta.
Ai avut si bucurii
Si multa inspiratie sa scrii!


In viata ta,
O sa se intample multe
Dar atunci cand scrii,
Raul o sa se uite!''

FLUTURII VESNICIEI

Cuvintele dintre noi,
Efemere precum fluturii
Rataceau inainte si inapoi….
As vrea sa evadez cumva
Din lumea ce o cred a mea,
Primeste-ma in lumea ta
Si da-mi tu un alt nume,
Ofera-mi tu o alta lume
Si nu ma intreba nimic!
Nici eu n-as sti sa iti explic
De unde vin, unde ma duc.
Si daca sunt si daca esti,
Nu-ti cer nimic, numai sa-ti dau
Alei de flori, pe care sa pasesti
Si inimca curata sa ma iubesti.

AMINTIRI DIN VIITORUL CE NU VA FI


Imi amintesc ca te-am vazut,
Candva intr-o alta viata
Si totusi n-am putut,
Sa plutim agonic,in speranta.

Desi am vrut langa mine sa te tin,
A zburat destinul dintre noi
Astfel acum,vreau doar sa obtin,
Fericirea noastra inapoi.

Dar cu ce rost……oare-am uitat?
Ca destinul,o viata m-a eviat?
Iar acum, cand cu sufletul sunt plecat,
Da semne ca m-a iertat.

Desi, in sfarsit se poate,
Ziua de maine de mine-I departe,
Iar pana la tine, va mai dura.
Caci de unde sunt, nu pot pleca.

ZILELE CE VOR FI TRECUTE


Se asterne pe pamant,
Ultima frunza a existentei,moarta.
Remuscarile zilelor trecute rostesc agonic acelasi cuvant,
Soarta, soarta.

Orologiile stravechi din amintire,
Sunt aceleasi neincetat,
Ele fac ziua de azi o simpla stralucire,
Iar cea de maine, un joc uitat.

Am incercat din miscare
Sa scriu istoria de la-nceput
Sa fac lucruri ce nu credeam ca s-ar fi putut,
Dar inca n-am adus pe lume alinare.

Din vazduh cad secerate
Toate sperantele, amalgamate.
Iat soarta dicteaza:
"Nu mai poți, îngenunchează!"

FRUCTUL COPILARIEI…

O adiere venita din suflet de copil,
Intr-o lume rascolita de amintire,
Conduce inevitabil la deschiderea perlei de iubire,
Pe care o numim copilarie.

Anii,in sirul lor,
Ca piesele de domino cad
Iar raza unui asteptat viitor
Desprinde destine din necuprinsul vad.

Inima blanda,suflet curat,
Vointa aprinsa,de nezdruncinat
Un juramant in propria lege
Ofera copilului dreptul de-a crede
In alungarea tristetii,
Din privirile celor care,
Au uitat de mult jocul tineretii
Si nu mai dau crezare
Frumusetii vietii.

Numai din speranta,viata va renaste
Si va-ncolti in noi un crin al ratiunii
Caci existenta, la fiecare pas ne inalta,
Pe razele tremuratore ale iubirii.

Si sa-ti amintesti cine te-a invatat
Sa razi,sa iubesti curat.
Si cum zilnic ai conturat.
Chipul tau de azi,cel minunat.



Nu este usor, ori la indemana,
Sa dezgolim timpul in care impreuna,
Atemporali, purtati de vointa strabuna,
Am pus intregului univers o alba cununa,
Prietenia….

Iar pe secunda ce azi e viitor,
Trecutul isi asterne, vremelnic, pazitor,
Lantul vesnic al uitarii.
El da un sens nemarginirii lumii.

ANOTIMPUL Amintirilor


Iarna cu pantofi de gheata,
Si mantia-I de omat,
Sosi intr-o dimineata,
La usa mea, devreme de tot.

Mici cristale de zapada,
Ca o alba amintire
Din ceruri stau sa cada,
Petale mii de nemurire.

Fluturi de gheata danseaza
Ca intr-o poveste de iubire
Sufletul meu vibreaza?
Sau e doar o amintire?

Din cer cad cioburi de stele
La fel ca ele si eu ma topesc
In ziua de maine,
Pe care n-o zaresc.

Poezia 1

Autoportret

M-am nascut in februarie,
sub zapada ce-mbraca pamantul.
In lumina razelor de argint ale lunii
mi-am luat zborul.
Mic fulg de nea,
visatorul din bataia vantului
asteapta
steaua ce-i va iesi in cale, spunandu-i
ca timpul s-a oprit.

Carte inchisa, cu pagini
scrise cu litere de aur.

Poezia 2

Unui prieten

Cu greu am relizat ca tu,
Din clipa-n care ne-am vazut,
Mi-ai stat mereu alaturi, fiind
Un pazitor necunoscu.

In zadar incerci a-mi spune
Cu glasul tau bland si duios,
Cuvinte dulci ori vorbe bune,
La mine n-au nici un folos.

Desi incerc sa inteleg
Ce imi soptesti cu drag,
Continui tot mai drept sa merg;
Nu pot decat sa tac.

Un zambet pur, un ochi senin,
Spre mine indreptat,
Fac cat o mie de cuvinte
Pe care nu le-am ascultat.

In clipa cand eram rapus
De ganduri ori manii,
Te-ai apropiat incet si-ai spus:
"Si maine e o zi!"

Atunci cand sufletu-mi era
De bucurii cuprins,
Ai ras cu mine in tandem
Cu zambetul nestins.

Desi adesea-m ignorat
Cand incercai a m-ajuta,
A ta privire, al tau sfat,
Raman acum comoara mea.

As vrea nespus sa-ti multumesc,
Dar cum si cand, nu stiu,
Acum, spunand ce gandesc,
Cu drag, aceste versuri scriu.

Poezia 3

Asemeni unei frunze

Sunt ca o frunza purtata de vant,
Ca o frunza ce cade pe pamant.
In baia de lumina arzatoare,
Eu, doar o frunza muritoare,
M-astern sub ochii tuturor
Pe-acest pamant pustiu si gol.
M-apasa pe piept picior de om-
Suflarea-mi se tine de-un fior.
Suspin. Poate-i intamplator.
Poate traiesc. Poate nu mor...
"Poate"- un vag cuvant
Purtat si el in bataie de vant.
As vrea sa ma ridic, sa zbor, sa cant,
Dar nu mai pot. Sunt legata; de pamant...
Poezia 4

Autoportret II

Mintea-mi e o aurora;
Trupul- un bustean lovit;
Inima- o anemona;
Sufletul- un infinit.

Ochii- o oglinda falsa;
Parul-giulgiu cafeniu,
Ce incearca sa cuprinda
Soarele cel auriu.

Mainile sunt aripi fine
Ce ma poarta-n vantul bland,
Iar picioarele, suspine,
Ce ma leaga de pamant.

Asta-s eu, o fiinta vie,
Desi trupu-i efemer,
Sufletul pustiu ramane
Printre norii de pe cer.

Poezie 5

Poveste

Intr-o padure deasa,
La margine de sat,
Asteapta-nspaimantata,
O fata de-mparat.

In pacla neagr-a noptii
Nici cerul nu se vede;
Doar umbra sur-a lunii,
Caci raza ei se pierde.

Dar ramurile lungi
A codrului de smoala,
Fiind paznici eterni,
Vegheaza pe fecioara.

Aceasta-ngandurata,
Varsand lacrimi fierbinti,
Paseste-ncet speriata,
Si caut-al ei print.

Acesta nu s-arata,
Probabil e plecat.
Lasand sarmana fata
Sa planga neincetat.

Dar ce se vede-acolo,
Iesind din luminis?
Vine-un cal maiastru,
Punandu-se piezis.

Tanara domnita
Se urca deodata,
Crezand ca o va duce
Pe-o cale neumblata.

Si-asa se pierde-n zare
Splendida fecioara,
Mergand usor calare,
Caci inima se-nseala.

Poezia 6

Pe mare

Raze de lumina ce cad in deriva
Pe marea turbata, ce nu sta o clipa,
De-ntunecate stanci se sparg pustii,
Soptindu-ti la ureche, dulci poezii.

Te lasi intins pe recele nisip
Asemeni unui strop, din ce in ce mai mic,
Cladit din sute de-amintiri,
Pierdute pe parcurs, fiind vagi trairi.

Te pierzi, te pierzi, te duci...
Protejezi oameni asemeni unei cruci.
Tacut, pleci in adancuri fara urme,
Ca un copil pierdut in propria lume.

Poezia 7

Zborul

Zbor...
Peste marea agitata,
Peste zarea-ncetosata,
Departe de ganduri rele,
De frica si de durere.

Zbor...
Peste lume parasita.
Intr-o noapte nedorita,
Peste camp cu albe flori,
Pana-n ale zilei zori.

Zbor...
Cu aripile-argintii,
Peste vise de copii,
Unde nimeni nu ma cheama
Dar tacerea se destrama.

Nici vantul nu ma opreste;
Nici viscolul ce viscoleste!
Nimeni aripile-mi taie
Nici de-i arsita ori ploaie!

Poezia 8

In ritm de poezie

De multe ori mi s-a-ntaplat
Sa vad o foaie goala,
Si sa astept neincetat
Cu lacrima amara.

Poate nu sunt un Eminescu,
Arghezi, Alecsandri ori Blaga,
Si totusi inca-ncerc timid
Sa imi continui treaba.

Astern doua cuvinte reci
Pe foaia inca alba,
Si caut printre gandui seci
Pierduta-mi amintire calda.

Astept un semn divin, o muza,
Sa imi apara-n cale,
Sa-mi dea a cerurilor spuza,
Sa scriu fara-ncetare.

Astept cuvintele sa curga
In rauri tot mai line,
Dar slovele mi se incurca,
Raman doar eu, cu mine.

Dar in final de prind de mana,
Se-mpleticesc in hora,
Dansand pe-a mintii partitura,
In sunet de viola.

Si uite-asa se naste iar
In noaptea cea tarzie,
Rasarind din foi, stinghera,
O scurta poezie.

Poezia 9

Apocalips

Si uite, clipa vine!
Ca un vis rau apare,
Desi prea multa lume
Nu ii da crezare.

Un cal galbui s-arata
In inima tacerii,
Si-i ia pe toti deodata
In marea disperarii.

Si stele cad in graba
Din cerul sangeriu.
Toti se ascund indata,
Pamantul e pustiu.

Si trambita rasuna
Peste mari si vai,
Himera se arata,
Ii cheama pe cei rai.

Iar Fiara-i dezlegata,
Blestemul s-a sfarsit,
Caci Marele-mparat
Pe diavoli i-a gonit.

Doar raul vietii curge,
Nimic nu il opreste,
Iar luna de luna,
In cer, Pomul rodeste.

Lumina se arata,
Marcheaza a ei cale,
Si iar cuprinde-ndata
Tot ce se vede-n zare.

Poezia 10

Printre nebuni

Unii plang iar altii zbiara.
Unii rad si te doboara.
Unii-njura de Hristos,
Altii stau cu susu-n jos.

Unii gatu-si leaga-n lat,
Altii fura cu nesat.
Unii nu mai pot de munca,
Altii stau, beau si se culca.

M-am nascul la Psihiatrie
Intr-o zi de vineri,
Si am petrecut o viata
Doar printre batrani mai "tineri".

Desi nimeni nu ma crede,
Toti suntem nebuni,
Insa asta realizeaza
Cand descopera noi lumi.

Din intuneric si asprime
Cu dureri si crunte lacrimi
Se aprinde focu-n mine
Printre-a sufletului aripi

Curand a zilei asfintit
Din soaptele noptii
Incalzind ca un chibrit
Se va ivi in calea vietii

Imi ridic gandul la cer
Ma intorc din nou spre bine
Si iarasi o sa mai sper
C-o sa vi din nou la mine

Adanc prin corzile chitatii
Dulcele sunet armonios
Ajunge la malul marii
Unde stateam noi pe jos

Spuma marii ma indeamna
Sa ma las cuprins de farmec
Cu putere, fara graba
Sa ma sting din intuneric

Glasul focului ma cheama
Eu incerc si reusesc
Cu a binelui arma
Sentimentul il opresc

De a muntilor creste
Vantul sufla vijelii
Ce ma fac eu fara tine
Unde pleci? Cand o sa vi?

Amintirea. POEZIA 1.

Prin viata n-am trecut prea mult
Insa ma simt ca un adult.
Mereu trec fara sa imi pese,
Uit de tinerete adese.

Apuc cu mana goala scartaind un verver,
Si ma simt ca si cum m-am maturizat sever
Trec printr-un portal de amintiri
Prin inima imi trec fel de fel de tintiri
De n-am profitat de ele cat am putut?
Acum m-am abatut de tot ce-a fost.
Viata-i un cliseu fara rost.
Dar daca stii cum s-o traiesti,
Trebuie sa gandesti
Pas cu pas inima-n lant
Viata-n balans
Trece tot pe langa tine
Ca si un roi de albine,
Te inteapa dar uiti,
treci si peste multi,
nu-i mai ti minte nimic.
Daca nu ti-a pasat
Ai si uitat.

Poezia nr2.
De inca esti copila si ti-ai dori cumva
Femeie sa devii, te lasa nesfarsita
In sarutarea zilei destin cand vei avea
Obisnuinta pierde-o, ca-i moartea infinita

Asa ca nu-s secrete, oricate-ai cauta
Nu-ncepe universul si nici nu se sfarseste
Cu cei ce-n libertate doresc a se afla
Simtind ca in gandire, iubirea-i defineste.

Iar de te vezi copila, da fila inapoi
La casa parinteasca, te chem din gradinita
Iti vad rochita vietii, subscriem amandoi
C-odata iti voi spune frumoasa mea fetita.

Inima de copil. poezia 3.

Imi plangea inima, cat sunt eu de mica
Am simtit multe insulte
Pareri false, minciuni adresate pentru necajire
Toti asteptandu-se de la mine la pricajire.
Iubesc toata lumea care ma iubeste,
Dar lumea care se fereste imi sfasie inima
Trecand pe langa mine
Far' un pic de mila
Ca doar sunt un copil
Nu sunt asa agil
Ca si restul copiilor, stau in umbra tot mai des
Afara nu mai vreau sa ies
Rautatea ma cuprinde
Mai bine mor decat sa nu simt macar un sentiment fierbinte.
Crime vezi peste tot la televizor,
Ce exemplu sa mai iei?
Mai lipseste sa mergi, sa incepi sa bei.
Sa-ti ineci amarul in ceea ce crezi ca te poate ajuta,
dar intr-un fel te poate ruina.
Floarea vietii nu-ti mai infloreste
Daca nu sti cum se ingrijeste,
Ai grija la fiecare petala pierduta,
Pentru ca tot ar putea sa se duca de rapa.

Codru tacut.

In arcane de padure intuneric ce spaimanta.
Frunza tace linga frunza si copac linga copac;
Noapte trista, noapte muta, noapte moarta, cer opac
Dar privighetoarea cinta, dar privighetoarea cinta.

in arcane de padure vijelie ce spaiminta,
Trasnet rosu ce-nfasoara si surpare de potop;
Pentru ce e armonia o minie fara scop,
Dar privighetoarea cinta, dar privighetoarea cinta.

in arcane de padure grozavie ce spaimanta,
Aurora-ntirziata nu s-arata sub frunzis
intunericul în cale i s-a pus în curmezis -
Dar privighetoarea cinta, dar privighetoarea cinta.

Eclipsa.
Deasupra unui turn s-au întâlnit
Măritul soare și cu luna plină
Și amândoi deodat-au strălucit
În toată-a frumuseții lor lumină.
Așa frumoși erau cei doi îndrăgostiți,
Iar cei ce s-a –ntâmplat să-I vadă,
N-au mai putut decât să stea-mpietriți,
Urându-le a fericirii roadă
Și atât erau de minunați, și-atât

De plini de frumusețea lor cerească,
Și-atât de dragi erau așa, încât
Sta sufletul vrăjit să-I preamărească.

Vantul adie prin frunzis

O albinuta pe furis

Aduna nectarul din floare

Si nu simte nici o boare.



Furnicuta iute-alearga

Trebuie astazi sa mearga

Sa-si adune de mancare.

Toamna-i scurta, iarna-i mare.



La catel, in batatura,

Frica-i ca pisica-i fura

Osul, fiindca e flamanda

Si de-aceea sta la panda.



Un copil, pe strada mare,

Cu mamica la plimbare,

E un dulce ingeras.

Dragul mamii copilas!



Vantul le vede pe toate,

Lin prin pomi si frunze bate

Si adie peste case

Si gradinile frumoase.

Însingurare

Zilele trec,tot trec mereu,
Iar sufletul meu este greu.
Adorm cu gandul ca maine,
Voi fi alta,va fi bine.

Simt respingerea ca pe un spine,
Ce patrunde in mine,
Simt durerea care o va dispare,
Odata cu somnul lin la culcare.

Oameniii spun,eu ma departez,
Si-o lume noua incep sa visez,
Noi universuri, o noua lume,
Si-o mare linistita, fara de spume.

Revendic iubire si fericire,
Primesc lacrimi si amagire,
Singura, trista dar c-o vaga speranta,
Ca voi obtine o viata si-o noua sansa.

Privesc cerul si marea, senina,
Si-mi spun fugitiv ca va fi bine,
Dar indoiala ramane in mine,
Iar sufletul e in ruine.

Poezia nr.2
Atemporală,

As vrea sa fiu atemporală,
M-am săturat să fiu banală,
Aș vrea sa fiu în Bora Bora,
Cu iubitul nu cu sora.
M-am săturat de rutină,
Nu vreau s-ajung ruină.
Aș vrea să fiu mai îndrăzneață,
Să m-arunc cu Gelu în fîneață,
Aș vrea să fiu în croazieră,
Purtand ținută lejeră.
Aș vrea să fiu atemporală,
M-am săturat să fiu banală.

Poezia nr 3
Nu

Nu o să mă uit în urmă deloc,
O sa plec bun rămas și noroc!
Nimeni nu-mi spune o vorbă bună,
În suflet tristețea ușor se adună.

Nu-mi pasă de nimeni, nu le pasă de mine,
Inima plînge, sufletul e ruină,
Nu înțelege nimeni durerea ce-o simt,
Și nu pot să continui să mă mint.

Trăiesc doar pentru că e interzis să mor,
Astfel aș fi o furnică sau pe cer un nor.
Numai vorbe, critici, reproș,
Sufletul meu nu se aruncă ca o hîrtie la coș.

Poezia nr 4

Mă gîndesc


Mă gîndesc ce va fi,
Cum voi fi peste ani,
O umbră printre nori,
O stea ce arde-n van.

Aș vrea să mă transform,
Într-un delfin gingaș,
Să-not întreg oceanul,
Și urma să mi-o las.

Aș vrea să mă visez
Într-un palat prințesă,
Dar mă gandesc subit,
Ea lacrimi c-o să verse.

Acum sufletul mi-e gol
Dar mi-l voi umple și
Voi simți că zbor lin
Spre înaltul cer senin.

Poezia nr 5,

Lupt


Lupt,lupt,nu mă las,
Ușor,ușor fac cîte-un pas,
În depărtare aud un glas,
Ecou al vieții ce-a rămas.

Lupt, lupt cu timpul dușmănos,
Doar tu ai chip frumos.
În rest totu-i hidos,
E nisipos, alunecos.

Lupt cu tărie pentr-un vis,
Nu vreau să cred în ce e scris,
Chiar dacă nu-mi este permis,
Eu vreau sa-i dau clipei un bis.

Lupt, lupt pentru iubire,
Un om-un suflet-fericire.
Îl caut, îl caut în neștire,
Să-mi fie a mea dulce menire.

Poezia nr 6


Acum și aici


Acum,aici ești tu,sunt eu.
Veșnicia ne închide ușile spre moarte,
Inima bate,tot bate,
Pentru eternitate.

Acum, aici ne înțelegem bine,
Aici, acum răboi și pace
Tu te gîndești eu te privesc
și-mi spui că mă iubești.

Acum, aici cerul e mai aproape,
Stelele strălucesc, inima-mi bate,
Sufletul are 1000 de carate,
Dar nu vrea să strălucească în noapte.

Poezia nr 7

Tu și eu


Tu și eu două suflete pierdute,
Tu și eu două suflete începute,
Noi doi, două vorbe calde,
În lumina nopții vor să se scalde.

Tu și eu, două destine line,
Tu și eu, azi și maine.
Munți în urcuș, marea în spume,
Sau un deșert ferit de dune.

Tu si eu, doi amatori de amor,
Tu și eu în fața tuturor,
Speranța și iubire avem în suflet,
Și totul e magic în cuget.

Poezia nr 8


O NOUĂ FERICIRE


Nimeni nu aude,nu vorbește,nu vede,
Totul se duce, dispare, se pierde,
În noaptea străină apare străinul,
Ce-mi schimbă viața, destinul.


Pentru mine începe o lume,
O lume fără rau, numai cu bine,
O lume plina de iubire si armonie,
Un nou capitol pe o foaie de hîrtie.

O nouă fericire vine spre mine,
Două suflete-eu și cu tine,
Tu esti ingerul din lumina cea vie,
Și mi-ai adus doar bucurie!

Poezia nr 9


Te caut


Te caut într-un fir de iarbă,
Te caut într-un fir de praf,
Iubirea nu are cum să se piardă,
Ea e tot cea mai rămas.

Te caut în lună și în stele,
Te caut în vis și speranță,
Te vreau în mîinile mele,
Și să vii în a mea viață.

Te caut în apă, aer, pămînt și foc,
Te caut în soarele cel arzător,
Nu pot să nu mai am noroc,
Căci ard de drag și dor.

Poezia nr 10


Adevăruri


Cînd ești viu,ești rău, nu ești bun de nimic,
Ești un om mic sau prea mic.
Cînd ai murit, devii un sfînt,
Coroane toți la capul tău punînd.


Cînd esti în viață nu ești bun,
Ești rau, nebun sau ne-bun,
Nu ești ascultat, complet ignorat,
Celebritatea vine doar după ce ai încetat.


Cînd ești în viață suferi și niciunul nu te ascultă,
Te calcă în picioare iar lumea-i mută,
Cînd treci în neființă ești un zeu,
Punîndu-ți la mormînt o floare de un leu.

Poezia nr 11

La mila cerului

Găuri enorme se ivesc în pămîntul cel însetat,
Nu a plouat demult, si totul e asfixiat,
Nu mai este aer, doar căldură otrăvitoare,
Ce omoară ființa fără sfială.

Animale insetate, animale flamande,
Stau salbatice, stau numai la pandă,
Sa ocheasca apa si un fir de verdeată,
Toate acestea inseamna viață.

Poezia nr 12

Cald

E cald, e cald, e foarte cald,
Soarele priveste mandru peste marea de smarald,
In munti izvoarele susura lin,
Si se uita visatoare spre inaltul cer senin.

E cald si e bine peste tot,
Delfinii colinda marea inot,
Pasari pribege se balacesc,
Si-n mare doi oameni se iubesc.

Poiezia nr 13

Liniste...

Liniste...doarme coralul in mare,
Furnica pe pamant merge agale,
Suiera vantul la limanul oceanului,
Si se duce apoi in tara Iranului.
Mirenii gusta carne si vin,
Calugarii rostesc o ruga lin.
Pescarusii marini iau drumul marii in larg,
Se aseaza prietenosi pe catarg.
Iubirea cuprinde oameni insecte,
Iubire curata, iubire discreta.


Poezia nr 14

Tarziu,

E tarziu,foarte tarziu,
Și pe strada e pustiu,
Fluiera vantul, matura lin strada,
Meriii ascund toata livada.


Pomi, animale, afară
Omul e in casa la culcare,
E ora tarzie, bat ceasurile argintii,
Iar eu astept ca sa vii.

Poezia nr 15

Memento mori,


Suntem un fir de praf in lumea acesta larga,
Dar nu e nimeni ca sa inteleaga,
Lumea e surda,muta,bleaga,
Nu stie sa aleaga,sa culeaga.

Natangi, beau, fumeaza, cad lanti in șant,
Locul lor e la Grivei în lanț,
Sunt iubiți, soți sau amanți,
Sunt doar fețe dure sau figuranți.

Calcă oameni și idei in picioare,
Pentru ei nimic nu are valoare,
Nici legea nu-i vreo sperietoare,
Caci pentru ei totul e nepasare.

Poezia numarul 16

Impresie

Oameni, culori, umbre, nelinisti,
Si flacari ce ard, tot ard,
Pana se sting molcom.
Farul e ascuns in munti,
Iar marea cea frumoasa ascunde minuni.
Iubirea coboara din munti,
Ura vine din strafund...

Poezia nr 17

Pipiță

Saraca fata bogata,
E imbracata, e aranjata,
Dar nu o duce capul,
Doar la deschis dulapul.

Gino, iubitul ei sexos,
Din Milano e proaspat intors,
I-a adus lanturi, inele,
Si numele ei l-a scris pe stele.

Ea e indiferenta la cadou,
Mai bine goala, decat in furou,
Trece repede in actiune,
Ca sa se simta Gino bine!


Poezia nr 18

Condamnatul


Asteaptă ca o raza de lumina,
Sa patrunda in camera cea scunda,
Sufletul se afunda,
Mizeria si nelinistea stau la panda.

Poezia nr 19

Mandolina

Se-aude in surdina,
Acord de mandolina,
E candida, e divina,
E acordata si e fina.


POEZIA NR 20

Nimic

Nimic si nimeni,
Suflete goale,
Hulpave dupa un teanc de parale.
Poezia nr 21
Orologiu

Orologiu bate lin, lin
Sunetul lui e linistitor e divin,
Indrăgostiții se sărută, la luptă sunt armate,
Cand orologiul bate.


Poezia nr 22

Lent

Melcul merge tiptil, tiptil,
Ghepardul alearga febril.
Lenesul urca copacul intr-o zi,
Furnicile construiesc colonii.


Poezia nr 23

DE CE?
Pleci? De ce?
Vii? De ce?
Sunt multe întrebări,
Iar timpul trece asa repede.


Poezia nr 24

Anunt matrimonial


Alege-ma pe mine sunt cea mai buna,
Nu fumez, nu beau, nu mestec guma,
Mereu, mereu mai spun o gluma,
Eu sunt cea mai stralucitoare, ca o luna.


Mananc putin dar bine,
Hainute port dar de la second-hand,
Nu tin sa fiu in trend,
Nu ai vazut fata asa ca mine...

Nu vreau Mercedes sau Fiat,
Doar iubire daca ai de dat,
Doar nu ma apuc de sofat,
Si-mi vad in continuare de șomat.