Tu scrii poezii? Vrem sa te publicam!

POEZIA 1: Iubirea este-o arma impotriva prieteniei,
Cand ea apare intre doua maini unite,
Cand inima se-mparte-n doua si promite
Ca nu se lasa prada despartirii...

Iubirea, bat-o vina, iti face multe probleme,
Cand inima sufera, iar mintea regreta,
Cand trupul suporta o anumita reteta,
Ca nu se lasa prada despartirii...

Iubirea este viata, propria ta viata,
Cand soarta-ti aminteste ca esti pe Pamant.
Cand iubitul nu iti adreseaza niciun cuvant,
Ca nu se lasa prada despartirii...

Iar tu! Tu te certi cu tine insati...
Promiti sa uiti trecutul, dar te gandesti la el.
Priveste in fata, e cea mai frumoasa viata!
Nu te lasa prada despartirii...

POEZIA 2:
O zi in mare...

La rasarit de soare, sub aerul cel cald,
Sunt raze care curg, care in mare cad;
Se scalda impreuna, se uda, se dezmiarda,
Iubesc si sunt iubite, nu au ce sa mai piarda.

Cerul ametit, clipeste-n nouri clari,
Albiti de tinerete, in timpurile mari.
Nisipul fierbinte, ma gadila-n calcai,
Iar vantul ce adie, ma saruta-ntai.

Inchid ochii si privesc cu sufletul,
Simt lumina si vad cu zambetul,
Ating cu inima, ating timpul ce trece,
E ilegal, involuntar se duce…

Iar seara-ncet se-apropie in gand,
E-ntuneric acum, iar stelele-mi surad.
Luna rade, o vad ca pe o boala-
Nu va pleca, e-a cerului asupreala.

Si zbiara in mare valurile agitate,
E galagie mare, e lume in cetate…
Privesc toti cum se inunda tarmul,
Cum se scufunda-averea, cum se scufunda totul…

POAZIA 3:
Pe tine te vreau!

Se crapa cerul, se scufunda norii,
Se deschide o gaura, dispar incet zorii.
Stele se-neaca, se pierd in neant,
Soarele-al verii nu mai e amant.

Luna moare, se sparge, dispare,
Vantul se simte.Nu, mi se pare!
Lacrimi curg in vartej de amor
Mi-e dor de tine, de tine mi-e dor.

Vis de prelingeri, ma cufund in vis,
Alerg fara noima, ma-ndrept spre abis.
Zbier si ma-ntreb, cum te-am pierdut?
Cum te-am pierdut, ce am facut?!

In tihna astept un viitor parasit,
In pasi de dans in minte ma mint
Aleg sa pierd tot, mai putin pe tine,
Aleg sa te am, sa fii tu cu mine!

POEZIA 4:
Un nou inceput?

Spre asfintit ma-ndrept cu raze care curg
E soarele ce moare, suspin fara-ncetare,
E timpul meu sa plang...in ceata din amurg,
Sa zbier in vis, s-arunc amintiri amare.

E-o atmosfera rece, de o culoare calda
E-un aer trist ce simte a mea imbratisare,
Ce-ncepe sa creada ca are sa piarda
Acea lumina tandra si calda rasuflare.

E sadica uitarea...si novice timpul,
Caci azi e maine, poate, sau ieri a fost viitor.
Si vine momentul, cand imi ating scopul
Si-mi vad implinirea - devin scriitor.

Dar oare, pan` la urma, ce se va-ntampla?
Este maine soare? E mandra culoare?
Scriu, ma gandesc - lumea va contempla?
Ce se va-ntampla? Cine-mi spune, oare?

POEZIA 5:E o placere sa scriu,sa spun ce simt,ce cred,
Sa ma revolt pe ganduri, pe destinul neted,
Sa plang,sa curga lacrimi pe foaia-albastra
Sa comentez, sa scriu o poveste vasta,
Sa uit de malitie,cruzime si venin,
Sa pun putin suflet, intr-un rau senin,
Sa va oblig, cuvinte, sa aveti inteles,
Dar sa nu va-nteleaga decat omul ales.
E o placere sa pierd timpul scriind,
Intr-un viitor prea putin definit...
E o placere sa-mi amintesc ca sa rad am uitat,
Caci rasul meu e versul ce rimeaza ne-ncetat.
Doar cui ii place sa scrie, intelege
Ca doar ei intelesul cuvintelor pot sa-l lege,
Doar ei inteleg de ce scriu ce scriu
Pe-o foaie goala, c-un stilou aramiu.

POEZIA 6:
Se pierd in timp...

Ma pierd in lanul de-amintiri,
Ma pierd si nu ma regasesc.
Caci am avut mii de trairi,
Dar niciuna sa iubesc.

Acum usor eu realizez
Ca timpul a trecut rapid
Si-ncep sa ma maturizez
Si uit de-amorul insipid.

Si-n anotimpul ce se duce,
Vad frunze care cad si pier
La fel ca visul cel mai dulce
Care se pierde in mister.

Iar vantul rece ca-ntr-o taina,
Se-mbraca cu al sau regret
E ca o friguroasa haina.
Ce ascunde un secret.

Astept in fiecare zi-ntamplari
Care sa trezeasca-n mine
Sentimente in cantari
Si-n poezii, iubire.

POEZIA 7:
Vis...

Ce imi doresc,iubito,de la tine-ntr-o noapte?
Sa ma ineci in suflet cu infinite soapte,
Sa ma joc continuu in parul tau balai,
In vremi cumplite-n care,tu ai sa rasai.

Sa-ti simt rasuflarea pe fata mea,mereu
Si inima cum bate asupra corpului meu,
Sa te privesc in ochi,sa te sarut din priviri,
Sa iti vorbesc de iubire,numai prin clipiri.

Sa straluceasca cerul prin mii si mii de stele,
Iar tu si cu mine sa vorbim cu ele,
Sa ne sarutam o noapte,sub ploaia de lumini,
Pana cand, pe veci, am sa uitam de suspini.

Si-apoi cu intristare, am sa ma trezesc
Si-am sa realizez ca un vis iubesc,
Ma voi uita in pat, in partea mea stanga,
Stiind c-o sa urmeze inca o noapte lunga.

POEZIA 8:
Vis...

Ce imi doresc,iubito,de la tine-ntr-o noapte?
Sa ma ineci in suflet cu infinite soapte,
Sa ma joc continuu in parul tau balai,
In vremi cumplite-n care,tu ai sa rasai.

Sa-ti simt rasuflarea pe fata mea,mereu
Si inima cum bate asupra corpului meu,
Sa te privesc in ochi,sa te sarut din priviri,
Sa iti vorbesc de iubire,numai prin clipiri.

Sa straluceasca cerul prin mii si mii de stele,
Iar tu si cu mine sa vorbim cu ele,
Sa ne sarutam o noapte,sub ploaia de lumini,
Pana cand, pe veci, am sa uitam de suspini.

Si-apoi cu intristare, am sa ma trezesc
Si-am sa realizez ca un vis iubesc,
Ma voi uita in pat, in partea mea stanga,
Stiind c-o sa urmeze inca o noapte lunga.

POEZIA 9:
Antidotul-vara

Razele soarelui stralucesc duios,
In sfarsit a sosit anotimpul frumos,
In sfarsit poti zambi fara teama
Caci marea voios la ea te cheama.

Prin nisipul fierbinte poti umbla fara rost,
Sa te gandesti in continuu la tot ce a fost,
Sa-ti dai seama ca nu mai conteaza
Daca si ultimul vers...inca rimeaza.

Ai suferit destul,acum poti uita,
Poti iubi un vis,poti crea altceva,
Alt sentiment, alta poveste de-amor
Sa uiti pentru totdeaunua de ganduri ce dor.

Intrand in marea apriga, ce te ineaca
In lumea ce-ntotdeauna te seaca,
Observi cat de rece poate fi sarutul
Si astepti sa te consoleze altul.

E vara acum, poti uita de tot
Pentru tine este un fel de antidot
Un drog pana acum luai-era suferinta
Acum ti-ai dat seama care-i diferenta.

"Fara" e mai bine, decat "cu" mereu
Anotimpul poate fi crezut un zeu
Caci te-a facut sa treci peste zambete false
Si acum te ineaca doar in priviri alese.

POEZIA 10:
Esti inger fara aripi,caci ai fost in razboi,
Ai pierdut iubirea,care era pentru doi.
Ti-a spulberat visul,de-a avea pe veci
Iubirea eterna,fara amintiri reci.

Ai uitat de tine,te-ai gandit doar la voi,
Caci stiai ce-i iubirea,cand sarutai umeri goi.
Ai pretuit clipa,ai avansat in dorinte,
Ai crezut ca-i reciproc, cand ai cladit sperante.

Acum, ca te-a lasat, ai lasat si tu
Fiecare amintire intr-o cutie cu"NU!"
Ai aruncat-o-apoi intr-a eternitatii pierzanie
Esti ranit, simti in suflet o-adevarata agonie.

Iepurasul
Iepurasul meu,
Iute ca un zmeu,
Te privesc la soare,
Cand e caldura mare.

Tu ne-ajuti la oua,
Cand afara ploua.
Tu la pranz ne inverzesti,
Iar la cina ne inveselesti.

Esti zburdalnic si gingas,
Ca un roi de fluturasi.

Eu am 11 ani si am foarte mare inspiratie la poezi.

Calculator drag calculator
tu esti totul pentru mine
dar de bunici ce sa zic
ei te ajuta sa fi vrednic si voinic
dar uite calculatorul s-a stricat
si eu intruna's suparat
dar ce sa fac?
caut reparatorul...
si il caut si il caut dar nu dau de el
di in cerc si incerc
bunicii si partintii nu ma lasa sa-l sun
ei spun ca o sati cumperi tu un calculator nou
si am dat de domnu reparator ii spun ce s-a intamplat
el vine grabit catre mine incercand si incercand
eu speriaat de moarte
credean ca n-o sa-l mai vad
si incele din urma reuseste
cand vad acest lucru sunt cel mai fericit om

MULTUMESC putina drama

7 poezii:

1.Raza de soare

Raza de soare
In inima bate,
Iarba cea verde
In lume se pierde.

Raza de soare,
In inima bate
Norii suspina,
Iar oamenii,
Sunt cu totii de vina.

2.Prajitura mamei

Prajitura mamei,
Este cea mai buna,
Dintre toate as gusta-o luna,
Pe care a facut-o mama mea cea buna!

Pe care a preparat-o
Pentru mine cea mai buna,
Cu al ei drag,
Pentru inimioara mea cea buna.

3.Desene dragute

Desene dragute,
Le-am facut chiar eu,
Pentru mama mea,
Si pentru ziua ei!

4. Ziua tatei

Pentru ziua tatei,
I-am impachetat,
Cu dragul meu un dar minunat,
Si cu dragoste i l-am dat,
Iar el mult s-a bucurat.

Cand a deschis cadoul,
El m-a laudat,
Fiindca i-am adus.
Un dar minunat,
Chiar de ziua lui.

5. Zile de vara

Au venit zilele de vara
Iar soarele ne radiaza,
Cu norii cei plumburii,
Numai la ei te-ai gandii.

Noptile de vara sunt calduroase,
Iar pasarile sunt somnoroase,
Cu tot cu ploile furtunoase,
Ne gandim la zilele frumoase.

Pisicile si cainii, toti lenevesc,
Din cauza zilelor acestea ei va soptesc,
O vara fericita,
Voi sa aveti!

6.Culorile

In desenele noastre,
Avem multe culori
Iar culorile ne invata
Sa le combinam
Si aripi ca sa-ntindejm catre viitor!


Orice copil poate desena
Mai frumos, mai urat
Asa el s-a nascut.
Copii isi deseneza desenele lor frumoase
Cu creioane colorate, carioci sau cu acuarele
La scoala, acasa sau chiar la gradinita!

7. Iubirea

"Ce este iubirea?"intreaba un om
Eu ii raspund: "Iubirea este un sentiment
Pe care il simti chiar si respirand
Pe care nu il ai,
Pe care nu il cunosti,
Pana cand nu il intalnesti".

Barbatul potrivit
E greu de gasit.
In lume sunt numei prosti
Care te folosesc,
Pentru a fi anosti,
Si te casatoresc.

Dar numai tu stii
Ca barbatul potrivit
E chiar langa tine
Si iti spune "Bine".

Ce zi e azi, sincer nu mai stiu,
Sunt singur, e intuneric si pustiu
Am mii de idei, de insirat pe foaie,
Dar toate dispar, ca soarele-n ploaie.
E toamna, mereu port pe chip,
Acelasi zambet, auriu, dar vestejit
Frunzele cad, imi acopera sufletul,
Vantul adie, imi ingroapa trecutul.
Mii de emotii ma cuprind,
Cand ploaia-mi picura chipul,
Stropii trupul imi aprind
Caci se intampla sa fiu singur.
Versurile acestea, nu sunt pentru tine,
Desi esti implicata, sunt pentru mine,
Pentru eliberarea sufletului, pentru mai bine,
Pentru primii pasi, in noua viata, alaturi de nimeni.
Se spune ca toate trec, greu de crezut,
Ranile dor, cand esti in lume pierdut
Am pierdut tot, desi n-am avut nimic,
Fara strop de viata, nu pot spune c-am trait.
Totul parea un vis prea frumos,
Interzis, incantator, dar friguros
De neatins, de necrezut, un alt inceput,
Un cosmar insorit, in care am cazut...
Nu cersesc mila, ma ridic mereu,
Doare, caci esti ignoranta, ingamfata,
Te-ai indepartat de mine, ucigand sufletul meu,
Zambesc ironic, caci nu te voi ierta niciodata!
Voiam sa trecem impreuna prin viata,
Te-ai speriat de intuneric, te-ai ascuns in ceata
Ai renuntat la povestea noastra,
Asta e cumplit, in viata nu jucam canasta.
Nu a iesit, asa cum speram
Nu soarele il voiam, iubire asteptam
Sunt un nemernic, dar nu regret,
Mai dezamagit mereu, de aceea plec.
Emotiile imi cuprind gandul,
Vreau sa te ating, am pierdut randul
Vreau asta prea des, e de neinteles,
Desi mai indepartat, nu am de ales.
In ultimele randuri, imi pierd glasul,
Catre tine, din nou, vreau sa fac pasul
Sunt un om nou, intr-o lume de gheata,
Oricat ar fi de rece, nu te las, in asta viata!
Se termina foile, randurile-s mici,
Ganduri tot mai multe, iar tu, nu esti aici
Cred ca nu vei fii langa mine nicicand,
Cred ca voi muri, cu tine-n gand... [copyright]

Liniste!

Am pus mana pe pix, noaptea tarziu
Linistea ma sperie, parca e un sicriu
Totul in jur e pustiu, nu am aer,
Iar cu viata simt ca ma incaier!

Ma simt ca un copil, in linistea sublima
Vreau un zambet sincer, dar rasaritul ma deprima
Nici focul din inima nu ma mai anima
Pe aceste foi curge viata, nu doar rima dupa rima...

Sincer, as vrea sa dispar din peisaj
Sa nu fiu decat un alt simplu miraj
Nu doar sa ma ascund in mintea mea
Sa visez ca, catre stele si luna voi zbura!

Nu mai caut dragostea, m-am resemnat
Sunt la fel de imatur, desi viata m-a schimbat
Privesc in jur, totul e la fel de ciudat
Ingeri vin si pleaca, coplesiti de pacat.

Mi-e frica sa inchid ochii, vad negru
Totul in jur piere, nu mai sunt integru
O mana ma atinge, o privire ma incinge
Ma topesc, iar un strop de ploaie, incet ma impinge...

A trecut ceva timp, de cand nu am mai atins foaia
De cand in suflet, nu a mai ars vapaia
Ploaia spalandu-mi ochii mari si goi
Curatand din sufletul meu, amintiri facute sloi...

Si in continuare ma deprima linistea
Trecand prin noaptea rece, impiedicandu-ma de ea
Sunt pe marginea prapastiei, privesc in gol
Din Cer cade o lacrima, ce nu ma lasa sa mor!

Gandul imi zboara departe, intreaga noapte
Lasand in spate, mii de pagini curate
De zambete furate, in ocean aruncate
Lacrimi imi cad pe obraz, avand linistea in spate...

Imi amintesc...
Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totu m-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau, fara sa stiu.
Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa mare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trait sau am avut.
Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de ar fi sa nu mai bata
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu... Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea

Privesc cu ochii tristi si goi,
Si ma intreb de ce tot noi.
Mai privesc odata-n urma,
si parca devin un fel de gluma.
Mi-au ramas doar amintirile,
ce-mi incalzesc serile.
Am pierdut atat de mult
incat nimic n-ar mai conta s-o i-au iar
de la inceput.

Copilaria

Dulcea mea copilărie
Nu te voi uita nicicând
Tu eşti ca o floare pe câmpii
Eu te voi purta mereu în gând.

Dulcea mea copilărie
Ce frumosă tu ai fost
Eu te chem din nou la mine
Dar nu are niciun rost.

Căci vremea trece, vremea vine.
Viaţa e scurtă cum e ea
Şi tu te duci de la mine,
Ramâi cu bine, copilăria mea.

Mama,esti ca un crin,
Eu te indragesc de plin
Si in semn de multumire
iti dau pe landa iubire,
O floare
incare se scalda razele de soare

1 ) Maslinul

Pe craca unui maslin
Sta povestea unui copil
Ce statea si privea
Maslinul si lumina.

A murit pe acea craca
Sub soarele ce crapa
Doar maslina mai plangea
Si copilul murea.

Vin fluturi si pasarele
Copilul printre ele
Il prind de mana
Cu ochii deschisi
Ca apa se-nclina
Lasand copacul gol
Maslinul "Acum mor!"

2 ) Prietenia

Prietenia e ultima speranta
Cand ai prieteni poti trai
Ai incredere sa stii
Magia sta-n mister
Prieteni fel de fel
Dar una mai speciala
Mama, prietena rara
Vorbesti, povestesti
Prietena din lumi ceresti.

3 ) Ramas bun!

Ramas bun amintire
Icerc sa uit de tine
Cu lumina spre mine
Plang, de nefericire
Obrazul plin de lacrimi
Adio, ramas bun
Voi zambi, voi iubi
Eu de acum.

Ea aceeasi lume nimic nu s-a schimbat

In noapte gandurile sumbre sau ridicat

Si cu un dans batjocoritor ne arata

Ca oricat ne-am ascunde ura tot e tentanta



Noi nu am putea exista fara ura

Cum nici pesti fara branhii in apa pura

Eu am renuntat sunt resemnat deja

Atata timp cat exist voi distruge ceva





Merg merg calcand in picoare o furnica

Poate chiar o lacusta sau o insecta mica

Merg lasand in urma rauri de lacrimi

Simboliznd neputinta sa schimb aceste veacuri



Astept o zi in care se va sfarsii

Cand povara moritii ma va parasii

Si ma va lasa sa urc liber la cer

Si chiar daca nu merit sa ma transform in inger

De ce n-ai ajuns la mine?
Fiindca te iubesc...
Te iert!
De ce mai mintit?
Fiindca tin la tine.
O sa uit ce s-a intamplat!
De ce nu esti langa mine cand am nevoie de tine?
Pentru ca ma iubesti si eu te iubesc
Lumea se mira ....cand nu esti cu mine!

Deodata lumea ma intreaba :
'Unde ti-e iubitul?'
Eu ii raspund cu mandrie:
'In inima mea!'

Si daca poeziile sunt engleza are ceva?

Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totul mi-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau, fara sa stiu.

Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa zare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trai si-am avut.

Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de-ar fi sa nu mai bata,
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu... Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea!

Anason

sunt însetat de roua buzelor tale suflet din sufletul meu
acum nu exişti
pleoapele tale ude fine şi înguste îmi trezesc dorul spre veşnicie
dar aş mai rămâne
pentru ochii chipul şi buzele tale care îmi trezesc amintiri
încep să cred
visurile au subînţelesurile adierilor de iulie trecut
care acum stă gata-gata să se împrăştie luând cu el
luna stele şi abisul colorat pe care l-am schiţat odată
împreună

mi-e dor
de tot şi toate
mi-e dor să-mi spui din nou adevărul pe care nu-l acceptam niciodată
dar îl regăseam în tine
în cuvintele tale moi şi glasul acela strivit de gânduri precoce
dorinţa de singurătate alături de mine şi poemele mele

când te plictiseai Bacovia era cel mai potrivit
scrumul acelui fum gros stins în iarba moale a răsăritului
te făcea să pluteşti deasupra a tot ce nu era în faţa ta
pădurea multicoloră şi acuarela din privirea mea

acum străbat singur drumuri cunoscute în acelaşi anotimp
mi-e dor de tine
tu nu mai eşti glasul tău sfâşiat de ambiţii s-a stins
odată cu aşteptarea toamnei


pe-o ultimă treaptă…

mai ai numai o treaptă
te ofileşti sec la poalele aceloraşi statui uzate de netimp
şi spaimă

mai ai o treaptă să te scufunzi
spânzurându-te liber în apusul fin căzut din
nimic
te roade amarul iar cuptorul brodat cu animale
contemporane îngropaţilor
se sting
uitând să se nască

mai ai o treaptă să te deghizezi în calendare
mutând timpul
limpezindu-i graiul uscat dar credincios
totuşi palid

atât de reci
mâinile nedezgropate

mai ai o treaptă doar
să urci în infinit binecuvântând
n-ai fost un nimic de unde vii
fire de iarbă ai numărat anevoios
în stingerea verii
ai avut timp
iar cuvintele de aur
s-au îngroapat singure

tu
ai uitat să mai mori


Împins către soare

lacrimi fumurii strivesc carapacea pierdută
oceanul proaspăt vopsit în carouri
cântă serenadă ploii
în versuri melancolice

parcă să dormi
să nu
să te rezemi de-un stâlp
având forma unui palmier
te vei gândi
la anul trecut
celălalt
şi tot aşa
te vei gândi
la ce vei face mâine
acum ori ieri

ai uitat
eşti prea buimac
ca să-ţi dai seama că trăieşti
iar lumea e prea beată ca să te mai asculte
uită Titanicul
fă-l doar o simplă jucărie
crează-ţi tu vapoarele
scufundă-le în cadă

visurile neîndrăzneţe nu par reale
oricum nu se împlinesc
măcar ai o şansă la reverie
ştii să mai loveşti masa spărgând pereţii
de furie
de teamă
de ură
pentru nimic

în timp vor veni toate la loc
ideea existenţei tale va pieri
odată cu toate experimentele nerealizate
căptuşite în tavanul mobilei tale de sticlă
uitate în vreun tomberon din faţa blocului
sau pur şi simplu

dăruite altcuiva


mai e timp de cunoaştere

şi oameni de hârtie stau stinşi în ploaia de cristale purpurii
norii îşi desferecă poarta infinită a gândurilor
doar pentru tine şi părerile de rău

afară ninge cu vânt
iar plopii de fum şi tăciune se închină firelor de apă
poeme târzii uitate în colţul minţii poleite cu amar şi teamă
teama de a nu fi prea târziu ori
mâine e ziua nesperanţei căci pe azi n-a trăit-o nimeni
încerci să pipăi răsăritul
care nu mai răsare doar apune şi doar se stinge
într-o lume prea idolatră şi nepăsătoare
dorinţa de a rupe fiarele cu ochii a pierit de mult
odată cu venirea culorilor

simte umbra serii cum ţine strâns în palme trecutul
îi şopteşte vieţii ceva la ureche dar e prea multă linişte
să auzi să aud să auzim cu toţi secretul tainelor fine
din care izvorăşte doar dragostea
chipul dat uitării se reîntoarce clipă de clipă doar durere
când visele vor zâmbi
atunci ne vom preface în libelule
şi ochii noştri vor fi cenuşii

afară ninge cu vânt
iar plopii de fum şi tăciune se închină firelor de apă


iubirea face parte din infinit atunci razele poartă în ele speranţă

m-am născut în gândul şi-n ochii unei lăcuste
atârnam de timp şi linişte îmbiat doar de roua amiezii
fugitivă şi ea în sanctuarul 4×4 al ziarelor monotone

toate erau brodate cu rouă
până şi blocul de vis-a-vis purta emblema apei târzii
fără numere şi obloane
roşul era roşu deschis iar albastrul îşi căuta cu repeziciune
moartea cea nedezgropată cu mâinile pe dinafară

îmi spumega trupul la un moment dat
neştiind dacă sufletul face parte din aciditatea plantelor
beau aer şi fumez văzduh împreună cu soarele
stins şi el de lacrimile prefăcute în sloi de atlantic ale mamei
pulbere de stele
şi amăgitul trubadur şi-a încasat pomana aleatoriu strigând
"iubirea face parte din infinit atunci razele poartă în ele speranţă"

plângea
dar în surâsul lui de odinioară nu-l uita nimeni
nici crinii oamenii mării ori aripile sângerânde ale lunii
toate îl purtau în suflet pentru adâncimea gândurilor
pentru lumea "face-to-face" care o schiţa zi de zi
luându-ne de mână


9 secunde

şi când soarele îmi arde din nou tălpile ude
simt cum lumea îşi întoarce cursul pentru cele 9 secunde
doar pentru mine şi noi
să fim cu 9 secunde în plus comercializându-le să fim totdeauna împreună
9 secunde ori alte 9 secunde ale altor oameni care cred în 9 secunde
şi tot aşa până vom pipăi infinitul privindu-l de pe norii acoperişului tău
drumul pe care încercăm să-l despărţim se va uni
iar noi drumeţi ambulanţi prin vieţi necunoscute ne vom rătăci
doar pentru 9 secunde căci chipul de piatră al nesuflării ne însoţeşte
nu vorbeşte dar ne ţine strâns în palmele-i fără suprafaţă ori greutate
ne vom rătăci timp de 9 secunde prin oceane şi munţi
vom naviga prin largul cel necuprins al îngustului şi vom trăi
apoi ne vom gândi că nu a fost destul iar ceea ce am schimbat
nu a fost destul
şi ne vom întoarce neplictisindu-ne să tot dăm lumea şi timpul înapoi
cu 9 secunde

doar 9 secunde vor fi destule în acea zi
vor fi neutre şi fără sens pentru că în acea zi nu a contat vremea ori secundele
atunci când te-am sărutat pentru prima dată


Îmi place când nu plouă

coboară-mi lună
în suflet
dezgheţând căldura inimii ascunse
de patimi
şi privelişti

umplemă cu plinătatea liniştii tare
suind pe tăciunele alb
ca spicul
al celor noi
dar trişti

coboară lună
din culcuşul tău amar
însiropat cu dorinţele fictive
ale unui cuvânt
care plânge

du-mă tu lună
peste tot dar nicăieri
să gust să văd să simt
să rabd când nu e nevoie
îmbătând văzduhul
lacrimi de oţel
şi fiere

îmi place când nu plouă
o şansă la aşteptare


Când dobândim aripi

şi nu mai ştim să zburăm
soarele-şi suflecă cămaşa arsă
e putred
atâtea stele fără nume
le simt cu telescopul
nimic nu mai are viaţă până ce
nu moare

în fiecare zi plânge
că se duce şi nu mai pleacă
îi vine să se uite înapoi dar nu mai poate
ritmuri palide de foi multicolore
anunţă că vara e încă departe

nu mai ştim să zburăm
cu aripile în braţe dar nu e asta
pune-le pe inimă şi zbori


Ţie, prieten drag

pe diafanul gând al minţii tale
scriu aceste palide şoapte ale tinereţii

ce frumos
ce frumos e să te deosebeşti de toţi ceilalţi
prin simpla plăcere de a trăi
apoi de a muri
dar nu înainte să-mi descrii viaţa
s-o arzi prin inima ta cea răbdătoare
să vesteşti lumii că ai existat

nu poţi muri de nu trăieşti

dar şoapte vrăjmaşe te înconjoară
îşi încolăcesc braţele sumbre şi umede
peste grumajii tăi cei altcum
astfel te dobândeşti pe tine
pe mine
pe toţi

astfel
ce frumos e să vezi lumea cu ochii minţii
un cuget curat omoară orice făptură
aflată în neascultare
tu eşti descendentul la tăcere
dă leilor mâncare destulă
iar mie să-mi dai linişte

un dor de veşnicie ne apasă
iar linul glas curgător al amurgului
ne cântă din nemurire

nu poţi muri de nu trăieşti
nu poţi singur


Zece

zece oameni tot zece vieţi
zece inimi zece
toate şi toţi zece duhuri
în zece părţi clipe de zece
şi zece note pentru zece minţi
zece

sunt fricoşi cu limba scoasă
în centrul universului
în gândurile mele
zece

Pohtaci

eşti pana mea din călcâie
mă doare existenţa ta străină
eşti praf la orele de logică
mintea şubredă mă ţine
în priza unui nimic inocent

de câte ori îţi spuneam ceva
şi îl uitai la fel de repede
mă priveai şiret prin dedesubturi
nu pentru adidaşi şi coif
ci pentru că îţi şopteam zâmbind

la mine în viitor eşti altfel
simţi o aceeaşi admiraţie
ca oarecare fiinţă netextilă
doar îmbibată în acest
vânt al bâjbâiturii
printr-un întuneric reciproc
mi-e sete de roua ochilor tăi

într-o noapte cu soare
tu fumai fum
eu te ţineam de mână

Corecteaza domnule! NU TOTI au drepturi de autor rezervate pe poeme. dar oricum, nu cred ca sunt ei in stare de-asa ceva...

1.Instinct

Un gand pribeag imi electrizeaza trupul
Mi-as dori sa-l pot urma,sa pot zbura ca vantul
Sa pot visa, sa pot deschide
O poarta a unei lumi umbrite
Sa ma transpun intr-un strop de lumina
S-alerg, sa lupt cu vitejie
Sperand ca voi castiga candva
Si-astfel printr-un calcul cromatic misterul il voi dezlega
Valul e umbra, in fine, va abdica,
Iar lumina sufletu-mi va inunda


2. Purificarea sinelui

Durerea ti se coaguleaza in suflet
Devine un amestec omogen, cu timpul
Circula prin fiecare artera a trpului tau,
Invaluindu-ti mintea in mister
Unde ești tu în toate astea?

Lașitatea ta mă lasă rece
Trebuie sa lupți cot la cot cu nemurirea
Ca să-ți poți afla menirea
Lumea asta-i un delir
Te-nvață să minți, să uiți de tine, să-ngropi dreptatea-n adânc
Unde ești în toate astea?

Îți ascunzi pudoarea faptelor
Sub un înveliș de piele
Sperând cu fiecare ungher al făpturii tale
Că nu vei fii descoperit, că vei putea să fugi departe
Purtând vina-n pântece
Asta e ceea ce îți dorești tu?

3.Dorință

O umbră fantomatică mă poată în vis
În pași de dans,într-un ritm alert
Simultan de nicăieri,te simt atât de rece.
Absența ta îmi produce în suflet rafale de duroare
Te văd,dar ești una cu intangibilul
Privirea-ți expresiva mă face sa uit de mine
Reprezentăm un amestec chimic
Când suntem împreuna producem adevărate explozii nucleare
TU exiști in mine
Fără să îmi dau seama te-ai transformat in vesnicie...
Ești un gând, un om, o amintire
ești tot ce văd, ce simt, o efemeră doleanță

4. Epilog

Cadența rece a stropilor de ploaie
Mă lovește-n suflet...
Umbrela zace undeva-n coridor
totul e atât de solitar și gol,
Aș vrea să pot da glas durerii mele...
Aleea-i goală, mă îndrept vrtiginos spre abis
Pe ici, pe colo buimac răsare câte-un fir de speranță
Realitatea mă minte că e doar un pueril vis de-al meu
dar eu răzbat să-mi înfășor duerea în el...

5. Urme de tine

Ai rămas în zona crepsuculară a sufletului meu,
Te-a aruncat într-un amurg de vise
Ai închis ochii și-ai plecat
Te-ai dus departe...
Imediat ce noaptea ne învăluie în sobritatea
Atingem stelele și prind viață
Visele zboară în văzduh, au prins aripi și se duc
Ascunde-mă de mine, ascunde-mă un timp în tine
S-alergăm pe curcubeu tot în sus până-n abis...

6.Amurg cotidian

Ziua se apropie de final,
Sorele a devenit prizonierul luptei dintre zi și noapte
Eu sunt un simplu trecător prin lume
Un comun aspirant la nemurire...

Oamenii merg agale-n firescul lor cotidian
Pașii lor grăbiți presară pe străzi stoluri de stele
care se ridică si zboară-n văzduh...

Copacii sunt martori neclintiți ai vieții noastre efemere
Grămezi de beton ascund atâtea suflete
Le camufleaza prin lumini difuze
Se mai zaresc din când, în când prin câte-un ochi de sticlă

7. Timp

Ah, tu, timp hain!
De te-ai astâmpăra o clipă...de eternitate
De ne-ai da răgaz un infinit de ani
Vigilența pașilor tăi ne induce in anonimat

Ne-ai metamorfozat pe toți
Din juni în adulți, din adulți în bătrâni
Te-ascunzi în nori și ne învălui în ani
presărând sclipiri de cristal pe creștetele noastre

Oprește-te, meschinule!
Strânge câțiv ani prizonieri
Într-o cutie de cadouri,
Și fă-ne câte-un dar, din când în când

8. Unicitate

Privirea-i urmărea tăcerea
Inima-ți pusla
Emoția-ți creștea
Și totul dispărea,
Zbura ca pasărea în cer
Lăsa în urmă văpaie de mister
Ochii-ți caută și acum tăcerea
Retina ți se dilată,speranța-i moartă
Viseșe revin,dar nu se mai așază pe gene
Le cauți uimit în întreaga cameră,nici pe stradă nu le revezi
Ei zâmbesc,zâmbesc,zâmbesc
Dar n-au același zâmbet...
Ei privesc, privesc, privesc
Dar n-au aceiași ochi căprui...
Ei iubesc, iubesc, iubesc
Dar n-au același farmec

8.Despărțire
Ceva din mine a plecat
S-a profilat în întuneric
Și-a dispărut...
Te caut, unde ești?

Ai fugit, te-ai ascuns în mare, în soare
Te-am căutat în munți in văi
Am întrebat clipele dacă te-au simțit
M-am cățărat pe-un nor în speranța ca te voi vedea...

Imaginea ta mi-a rămas impregnata în memorie
Zâmbetul tău îmi provoacă fiori pe șira spinării
Privirea ta mă despică în bucăți,
Însă ai plecat...și nu te-ai mai întors.

9.Ploaie

Astăzi norii plâng,
Prin descărcări electrice
își deșartă durerea...
O lasă să cadă și să se lovească
De pământ

Au acoperit cerul,
Făcând ca primăvara să pară tristă
Astăzi plouă torențial, iar îndrăgostiții care se țin de mână
Numără picăturile de ploaie
Ce formează cu răbdare bălți de-argint pe trotuare.

10.Stele,gânduri,vacanță
Sunt liber, e vară!
Cântec de greier e pretutindeni
Mă bucur în brațele tale de o seara de vară

Aerul rece, corpu-mi înfioară
Vântul se joacă-n părul meu,
iar oamenii par bucăți rupte din soare
Se pierd și ei în vise...
Într-o seară de vară...
(Seară de vară)

Si frunze cad peste carari
Pe care tu-ai pasit
Venind la mine, cite seri!
Dar astazi n-ai venit.

Un gind doar ma apasa acum
Ca mai lasat uitarii
De ce astfel esti, nu stiu cum?
In clipa asteptarii.

Lovinduse un vint de geam
Imi spune, Ea-i pierduta!
Si ca la piept n-am sa te am
Caci altul te saruta.

Imi esti prieten vint hoinar!
De-mi spui cu adevarul
O veste plina de amar
Ca-n nopti de toamna cerul.

Ma inchin in fata ta si plec
Dar nu la Ea, nu-mi pasa
As vrea in liniste sa trec!
Caci astazi Ea ma lasa.

Mesaj

Dincolo de sfarsit
O poarta se arata
Și se deschide ca un drum
Fără sfârșit
Și fără margini.

Și fără ruga implorare
Nu poți intra,
Nu poți deschide
O ușă a umbrelor tăcute
În ceasul de apoi al morții

Imi intinzi in fata nenumarate capcane lirice
Esti un coate goale, nu-ti place lumea sa te critice
SI stii ce? Pun pariu ca te pun jos in stil KO
Si te trimit acasa impachetat precum un Kung-Pao
Ma ameninti cu pistol? Eu am tun si trag fara mila
Te-ai albit asa de tare incat ai ajuns sa-mi provoci sila
Te prind ca un vietnamez incatusat de americani
Nu o sa ma faci in rime nici peste 1000 ani.
Cand apar eu, ar fi bine sa te ascunzi, si fa-o bine
Ca si in gaura de maus langa jerry, si pe Luna dau de tine.
Dau in tine cu vorbe mai grele ca Greul Greilor
SI te dau jos cu usurinta din randul zeilor
Unde ai patruns prin efractie, dat fiind nu meriti
Sa ai un loc sus, de aceea oponentii tari ii eviti.
Dar eu te rad de pe fata pamantului ca Gillette
Ca si comparatie, u esti Dacie, eu sunt Corvette
Si-mi inchei pledoaria in sunet de trambite
Si las din tine doar un amalgam de schitze.

Acum te-a zguduit in sfarsit impactul cu relitatea
Si ai inceput sa citesti si singur din cartea
Ce ne educa pe toti, sa fim mai buni,
Fara stapani, legi, catushe si minciuni.
Ai deschis ochii sa vezi ceea ce altii nu pot sa vada
Si ai reusit sa crezi ceea ce altii nu vor sa creada.
In sfarsit intelegi de ce sistemul ne leaga
Precum victime tinute in fata leilor ca prada.
Si prada inima din tine sa afli mai multe
SI sufletul tinde ritmul sa-l asculte.
Ai aflat secretul, si ceea ce ne tine incatusati...

Nu-s buna la poezii dar sunt provocata sa postez asta pe care am scris-o mai demult:

Viata mea e un calvar
Nu as da pe ea niciun dolar
Sufletul meu moare incet
In timp ce profu se crede destept
Sor-mea n-are de unde sa stie
Ca parintii ma-ngroapa de vie
Crede-ma ca de-acu
O sa dorm pe vecie.

Un gând
Gândeşte-te la mine
Aşa cum te gândeşti la secunda ce-ţi trece prin faţa ochilor
Fără să o vezi, fără să o numeri, fără să o ştii.

Gândeşte-te la mine
Ca la firul de soare ce-ţi cade pe oraz dimineaţa.
Fără să-l simţi, fără să-l uiţi.

Gândeşte-te la mine
Aşa cum te gândeşti la primul fulg de nea pe care l-ai ratat
Fără uimire, fără să-i simţi magia.

Gândeşte-te la mine
Ca şi cum nu m-ai fi cunoscut niciodată cu adevărat
Fără priviri, amăgiri şi tristeţi.

Gândeşte-te la noi, apoi
Ca şi cum ne-am ţine de mână
Aşa cum o facem de fapt
Fără să o vedem, fără să o numărăm, fără să o ştim.
(myoko)

Eu nu-s decat o frunza
Pierduta pe-o carare
Pe care vantul toamnei
Ti-a scos-o-n cale
Si ce-ar putea sa-n semne
O frunza mai putin
Cand tot pamantul este
De atatea frunze plin

Dacă timpul ce ni se dă...

Dacă timpul ce ni se dă
ni s-ar lua,
Ce-ar fi cu viaţa noastră,
cum ne-am modifica?
Ce-am face dacă mâine
nu ar mai exista?
Dimineaţa, răsăritul,
cum l-am aprecia?

Dacă timpul ce ni se dă
ni s-ar lua.
Am fi mai trişti cu toţii,
dar suntem şi aşa.
Am alerga spre moarte,
dar alergăm deja.
Apusul serii calde,
nu l-am mai apuca.

Dacă timpul ce ni se dă
ni s-ar lua.
Ne-am comporta aiurea
şi nici n-am observa.
Ne-am mulţumi cu gândul că tot,
nu ni se ia.
Dar ştim cu siguranţă,
că totuşi nu-i aşa?

(myoko)

Dacă nu te voi găsi

Vin spre tine cu inima deschisă,
Primeşte-mă; priveşte-mă!
Sunt cea pe care ai aşteptat-o o viaţă.
Sau poate nu...

Tu vii spre mine cu inima deschisă?
Să mă laşi să te privesc, să te primesc?
Eşti cel pe care l-am aşteptat o viaţă?
Sau poate nu?

Mă întreb de ce cheie aş avea nevoie,
Ca să-ţi deschid inima?
Să pot privi în ea o viaţă întreagă...
Sau poate nu voi face asta nicicând?

Vom trece ca doi străini, unul pe lângă altul,
Căutând alte priviri care să ne primească,
Iar inimile noastre ni le vom căuta peste o viaţă,
Amăgindu-ne că poate le vom găsi cândva.
Sau poate nu...

(myoko)

Aici am un cantec,nu e poezie dar poate merge si ma bagati si pe mine
Ce sa faci cand lumea e rea si tu esti singur
Dai vorbe la prosti care calca doar cu stangu
Viata, inthneric si totu e simplu
Pana si luna de pe cer si-a dat cuvantu
Vorbe tari in gura, ei o dau cu camataru
Le piere si mortu
Stanga dreapta nu conteaza el tot ramane prostu
Ce ganduri false, prin zambet de fericire
Ce lacrimi pure de suferinta fara iubire
Durere in suflet, e doar nefericireIncredere adevarata printr-un ruin de falsitate
Toate rupte toate sparte
O iau ca florin piersic la vorbe
Nu exista prieteni ci doar cunostinte
Unde naiba este viata aia de era o data
Ura m-a atins deodata
De parca simt ca pe mine am o pataOamenii pe strazi, si copii de se omoara
Taieturi si rani pe sufletul ce vrea sa ma doara
Poate existenta rautati e existentiala
Si poate nu vedeam realitatea care ma inconjoaraMa plimb prin noapte sa-mi dau seama cine sunt
Poate lumina lunii imi va da un raspuns
Poate-am uitat cu cine sunt
Cu lumea rea care ma distrage pe pamant

Unde sa scriu poeziile?

Uneori am aripi de raze,
Alteori, de plumb greu,
Depinde de culorile sentimentelor lumii,
Ce le creează in sufletul meu.
Văi, cate săgeți mi-au rănit inima,
Materializate în cuvinte grele,
Dar mintea mea o vindeca,
Creandu-mi coroniță din stele.

Muzica

Muzica e arta,
Te duce cu o harta,
Am plecat pe un drum,
Ne oprim acum,
Printre note, accente,
Dulci componente,
Reverse, averse,
Depresii si impresii,
Sugestii si expresii,
Muzica exprima, imprima,
Gen o doamna:Anonima

Dialog

Un dialog purtat,
Ca un vis ciudat,
Raspuns in anonimat,
Impresii mi-a cerut,
Zero e barat.

Oamenii

Oamenii sunt duri,
Oamenii sunt reci,
Au fost arsi de banii seci.

Oamenii sunt amagitori,
Nu viseaza in culori,
Iti taie aripile sa numai zbori.

Visez sa.

Visez sa sadesc o floare,
Visez sa o fac nemuritoare,
Visez sa pictez cerul,
Amestec visele cu telul.

O stea, un cer si atat

O stea lumineaza,
Ma tine treaza,
Ma gandesc la trecut,
Ma fac ca nu aud.

Un cer e plin de stele,
Unele chiar efemere,
Panza intinsa,
Cu stele aprinsa.

Dorinta

Am o dorinta,
Un fel de doinita,
Un mic dor,
Langa apa sa mor,
De dor,
Din cauza ta,
Din cauza voastra,
Ingeri negri,
Ingeri nebuni,
Imi trebuie luni,
Sa-mi amintesc,
Ca va iubesc.

Vampirism

Vrei sa ma storci de viata,
Ce se rupe ca o ata,
Te inseala ca o hoata,
Te pune la incercare,
Sa vezi cat doare de tare.

Intrebare si raspuns

Te intreb daca stii,
Stelele sa poti citii?
Te intreb daca ai vrea,
Cu luna a dansa?
Cu soarele a comunica?
Dar intrebarea este grea
Si o pun altcuiva.

Ochii

Ochii caprui,
Ochii amarui,
Ochii stralucesc
Si te ametesc.

Ochii albastri,
Foarte sihastrii,
Ei te privesc
Si te pacalesc.

Amintiri scrise pe o foaie

Amintiri scrise pe o foaie,
Nu exista gunoaie,
Rele sau bune,
Uneori nebune,
Chiar nu conteaza,
Iubirea primeaza,
In sufletul inocent,
Adesea strident,
Aparent rebel,
Uneori stingher.