Tu scrii poezii? Vrem sa te publicam!

Mama,esti ca un crin,
Eu te indragesc de plin
Si in semn de multumire
iti dau pe landa iubire,
O floare
incare se scalda razele de soare

Poezia Nr. 9

Furtuna

Briza usoara,
Briza domoala
Se plimba prin lume
Si prin parul meu anume.

Vantul 'cesta linisti
Pe mine m-a racorit
In asta calda zi de vara,
Aceasta zi caniculara.

Frunzele sunt mangaiate,
Cu-atentie dezmierdate,
Firicelele de iarba,
S-agita sa nu il piarda.

Deodata vantul s-a-ntetit amenintator
Si c-un ritm ametitor
S-a napustit furios
Asupra ce-atingea inainte frumos.

Suiera nemultumit,
In totalitate mahnit,
Ma sperie si pe mine putin,
Insa teama in mine o tin.

Mai e mult pan' la noapte
Si, pe neasteptate,
Un fulger loveste,
Natura-o trezeste.

Fulgerele-acum se-ntrec,
Ar parea chiar ca petrec,
De departe s-adude-un tunet
C-un foarte puternic sunet.

Cateva minute-a continuat
Aceasta simfonie de neuitat,
Care aproape m-a inspaimantat,
Dar la un moment dat s-a terminat.

Insa altceva a incepu,
O furtuna s-a abatut.
Norii plang lacrimi de ploaie
Imbracati in negre straie.

Of! Dar ce galagie!
De ce nu poate sa fie prietenie
Intre nori, sa nu mai planga,
Sa nu mai fie nevoie sa se-nfranga?

Furtuna se domoleste,
Ploaia se linisteste,
Pana in sfarsit se-opreste
Si-un frumos curcubeu "creste"
Pe cer!

1.Toamna
Peste zarea cea deschisa,
Toamna vine cu durere.
Ploaia inca indecisa,
Sufla norii cu putere.

Vantul bate, pomii suna,
Frunze ruginii se aseaza
Sub maretul clar de luna.
Omul suparat iar plange,
Cainii latra pe la case,
Doamna codrii iar îi frange,
Si ceasul bate ora sase.

2. Tablou

Norii plumburii se aduna pe sub soare,
Padurea verde asteapta o raza de-ndurare,
Lumina pomilor asteapta sa luceasca,
Dulceata zorilor asteapta sa se nasca.

Cantul pasarilor se aude pe sub luna
Visele stinghere unul langa altul se aduna,
Plutesc ca niste umbre negre pe un cer tarziu,
Luate de un val albastru-cenusiu.

3.Strain

Am crezut ca te stiu de undeva,
Ca te-nteleg, ca ne-ntelegem,
Ca niciodata nu te vei schimba,
Ca etern noi flori o sa culegem.

In acea noapte tarzie,
Cand stelele se luminau
Si niste tristeti greoaie
Peste oras iar se lasau,
Tu dormeai, eu te visam...
Dar tie nici ca iti pasa,
Eu tot singura eram,
Si stiam...ma vei uita.

Acum amintirile se despica in cuvinte,
Nu mai stiu cine sunt, cine am fost,
De tine nici nu imi aduc aminte,
Nici macar un gand anost.

Daca as putea sa schimb ceva,
Nu as face-o niciodata,
Ce-i important a fost dragostea ta
Un sentiment ca durerea apropiata.

4.Ratiune si dragoste

Poate ca daca lumea ar mai fi,
Si poate ca daca oamenii ar mai gandii,
Poate ca soarele ar mai exista...
Dulceata lui am savura.

Daca visele ar fi teluri,
Si daca dragostea ar fi viata,
Poate ca versurile de multe feluri,
Ar fi un singur vers:Speranta!

Eu sunt aici; tu esti cu mine si cerul e albastru
Noi doi suflete pustiite intr-un abis sihastru,
Noi doi gandim, ne amagim si suferim,
Deci suntem oameni si murim.

5. Flori de crin

Pe lacul de luni
Pleaca zile de fum
Si de secole plini,
Cad copacii scrum.

Secundele se duc
Si priviri atipesc,
Ochii cu-n truc
Inca-ti mai sclipesc.

Rosu e cerul
Si alba ti-e fata;
Negru e aerul
Si adanca e ceata.

Oamenii nu-s,
Tu ai disparut,
Nu-i nici un apus;
Rasaritu-i pierdut

Aburu-i dus
Si vietile au plecat,
Umbre-au apus,
O floare de crin e pe lac

Soarele-i gand
Si creionul e gata.
Cuvintele plang,
Consumata e fapta.

Norii sunt grosi
Si tristetea e mare;
Muntii-s gerosi
Si amurgul tot sare.

6.Pastel de seara

Te duci putin mai spre amurg,
Unde toate serile iar fug,
Raul galagie face,
Si vantul rasufla-n pace.

Norii soapte imprastie,
Luceafarul doarme lin;
Lacul luna oglindeste,
Iar stropi de ploaie incet vin.

Luna-i un abis nocturn
Soarele doarme pe drum.
Codrul motaie si el,
Iar vantu-i doar d-un firicel.

7.Bani

Noi suntem diavolii intunericului,
Si noi suntem ingerii luminii.
Noi dam dulceata vinului
Si noi luam farmec privirii.

Noi iubim pe toata lumea,
Si ii uram deodata.
Noi iti dam intelepciunea,
Si iti luam fericirea toata.

Aducem soarele-n gradina
Si luna prin fereastra.
Peste Pamant, ca o cortina
Tragem o pasare albastra.

8.Peisaj

Incet, incet nori cristalini
Incep sa se aduna.
Mii de picaturi iar vin,
Si pupaza se-aude.

Amurgul incepe a pierii
Si luna cenusie
Isi cheama stele aurii,
Si sora argintie.

Dar dimineata vine iar;
Si bolta cea senina,
Paspandeste iar si iar
In jurul ei, lumina.

9. Din cand in cand

Din cand, in cand, sa ne gandim
Din cand, in cand, sa si simtim,
Ca totul e frumos,
Nu doar rece si intunecos.

Sa ne gandim ca totul incepe cu o poveste,
Cu A FOST ODATA si atat,
Ca totul e o buna veste,
Ca nimic nu e asa de mohorat.

Luna nu e prea departe,
Soarele-mi e-n dormitor,
Doua vise iar certate,
Se impaca cu mult dor.

10.Mama
Intr-o zi, pe timp de amurg,
Cand toate raurile curg,
Si pasarile danseaza-n cer
Luminile incet, incet incep sa pier.

Un gand melancolic intuneca zarea,
Risipeste amurgul si seaca marea.
Doar speranta cea nemuritoare,
Mai luceste falnica in zare.

Ploaia, un vechi amic.
Vesnica in inima intunecata,
Iti aduce durerea incruntata.
Dar intodeauna flacara sperantei nu se stine nici dupa cea mai apriga furtuna,
Iar daca prietenii iti sunt aproape, acea zi va fi si mai buna.
Aminteste-ti, cea mai buna cale este cea pe care te indreapta inima.
Niciodata nu te abate de la ea, si nu uita:
Toate aceste dureri le vindeca ingerul vietii, adica mama.

Wow!

Frumos!

Ma simt ca la '48! Imi place.

1. adevărul din lumina palmelor

mi-ai furat o oră din răsărit
cu teorii neaievea despre
a patra necunoscută
negând întâlnirea
a două linii paralele
în punctul unde
se întretaie razele inimii

chiar dacă pleoapele
te-au tatuat cu porțiuni
din singurătatea mea
nu vrei să-ți explic
de ce
cum
stelele căzute
pot urca pe alt cer
nu totdeauna albastru

mi-ai zugrăvit privirea
în culori schimbătoare
fără să-mi ceri voie

iubesc alb
în acorduri de jazz

2.Alunecări pe suflet

surâd
cu mâinile agăţate de rai
când întunericul urzeşte lumina
în ochi de mirare

ascult
vorbeşte frântura de cer
primită odată cu începutul

nu te-au cumpărat încă ispitele
culege urmele minunilor
şi du-le acasă
în jocul lor prin apele din ochi
mâine se vor transforma în icoane

întreb
de ce frica a chemat în inima mea
iubirea
de ce am aripile mai mici
şi numărul la sandale mai mare

astăzi
cer dezlegare întrebărilor fără răspuns
care v-au bătut la porţi de gânduri

3. Am sufletul legat de o metaforă

în orele amiezii
se nasc fluturi
în fața blocului
când nu mai încap
zboară pe crengile de liliac
mă urmăresc
cum ard o oră
cât eternitatea
în timp ce mama
întinde rufe pe sârmă
așteptându-mă cu masa pusă

descifrează din priviri
balada primei iubiri

o îmbrățișez cu aripile sufletului
mă las rotită
în dansul zefirului nebun
pe coarda din timp
devenită negustor
nu mai pun întrebări
caut un loc la fereastră
unde să-și facă rândunele cuib

liliacul anunță înfrunzire

4. Cireşul meu a înflorit altfel
(odată cu merii)

am aripi legate cu funii împletite
de stâlpii bătuţi cu ţinte din cireş

jur pe trupuri de meri
că mă voi preface în sabia lui Merlin
înfiptă în vorbe prăfuite

Artur nu mă va găsi niciodată

i-am tatuat paşii
cu trădări dureroase
din îngheţuri
pe cărările de sânge întortocheat
fără grupă sanguină

aruncată
pe verdele crescut din lutul
ameninţat cu rostogolirea
mă agăţ de rădăcini cu frunţile spre cer
urmându-l până la marginea cuvintelor

ochii orbi de furie nu mă sperie
fac ocolul fructului
fără început şi sfârşit

5. vă trimit dincolo

arunc tot ce îmi poate
afecta judecata
fotografii decolorate
păpuși cu fața topită
oglinzi în două fețe
din amintiri la nevoie

nu mai răstorn lacrimi
mă ridic din durere
cu un scrâșnet în tâmple
răstignit pe fața încă umedă
șterg machiajul curs
și râd ca un nebun

în ieriul din mâine
ați încurcat viitor cu trecut
legând nod de nepăsare
cineva spunea că iadul
s-a mutat în inima soarelui
nu s-a uitat în ochii mei
cum scot pe bandă rulantă
frunze de pelin

clădesc din aceleași pietre uitarea
pentru iarna inimii
ajut zidurile să înmugurească

6. Împietresc uitarea în formă de stea

poetul nu scrie
în fiecare anotimp
doar în cel care tocmai a trecut
umbrele din lumea lui
sunt semne
că tu îl minți cel mai frumos
noaptea toţi ochii
ascund lumini verzi

prin visul lui gol
pășești pe ninsoare
să revii, dar să nu-l cauți
se joacă sub un felinar
din alt vis cu o portocală
are obrajii tatuati din cuvinte

logodit în amurgul verii
cu tristeţea frunzelor pierdute
în cântec de vânt plecat
pe cărări de timp
îi este dor de iarnă
vrea să vadă cum ninge
și dacă va mai ninge

de la fereastra înserării
adună câte-un cuvânt
dintre iubiri

7. între două lumi

caut în adâncuri
cântecul apei
să-l aduc mai aproape
valul ripostează
cu bașii în re minor
lovindu-mi gleznele

apără dreptul de autor

nu te lupta cu mine
să facem un duet
când zorii nu au apărut încă
legată la detectorul de armonii
învăț să descifrez
la lumina pietrei
tu acompaniază-mă
cu bătăi în umbre

mă ocolește
ca pe o stâncă
rupe doar așchiile verzi
și se retrage

diminețile se trezesc
în recital de albatroși

8. Mamă, pot să mă întorc acasă

lumea
devenită o jucărie stricată
zboară într-un cerc strâmt
înghesuită în minciuni
cu antenele culcate pe bucăți de piatră
așteaptă o schimbare radicală

undeva prin mulțime
dansez în ploaia de glasuri
și mă gândesc cum aș putea scăpa
de noapte
câteodată apare
scânteia unei noi dimineți
care se pierde când mă lovesc de aer

mă adăpostesc
sub umbrela găurită
urmăresc cum se transformă
într-un fluture

de la capătul străzii
aud visele celor care nu dorm

9. predicativă sau subiectivă?

umbra lui răcoreşte aerul
gata să plesnească
cu privirea altfel cheamă norii
deasupra lutului în fierbere
îngânând câteva ritmuri din "paparude’
glasul îi tremură precum frunza din plop
devenită evantai

în aşteptarea plânsului din nori
adună pietricele colorate

la fiecare altă nuanţă râde
construieşte cu precizia
mişcării de rotaţie
castele pentru fluturi

nu am aflat din urmele lăsate
nici câţi ani are
nici cât câştigă taică-su

că îi plac cifrele este tot ce ştiu

10. Woodoo

ard jumătate de lume
într-o poezie la foc mic
de plictiseală

păpuşi agăţate de stâlpi
muşcă din cuvinte

pare distractiv

adorm polul nord
pe crucea zării
polul sud
moş crăciun
pisica neagră cu tot cu vrăjitoare
le-ascund sub clipe fără umbre
las magiile în stomacul
devenit gaură neagră

- scrie, păpuşă de ceară
- scrie
ameţită de venin
voi lua LSD până dispari

zi sau noapte
nu-mi dau seama

te voi topi în altă metaforă

Gotica de-a dreptul!

Poezia 1: Primavara
Primavara a sosit
Pe noi toti ne-a-nveselit
Ghioceii au inflorit
Si gradina a-nverzit

Iarna grea s-a departat
In caldura s-a-necat
Cand te uiti pe drum pe drum
Fulgi albi au disparut

Vezi in streasini randunele
Cu codite mititele
Din tari calde au venit
Sa ne spuna " bun gasit"

Ursul din barlogul rece
Iese acum sa vada ce-i
Iaca, cei doi gugustiuci
Nu mai vor sa plece

Apa rece se dezgheata
Pestii iar revin la viata
Pescarii se inveselesc
Pescuitul il pornesc.

"Martisoare, martisoare
Pentru domni si domnisoare"
Striga un negustor
In mana c-un martisor.

De 8 martie, dragi copii
Ziua mamei va veni
Zambile i-ati pregatit
Sanatate ii doriti.

De Paste sa va rugati
Ouale sa-incondeiati
Langa buna si mamuca stati
Retete sa invatati

Iar daca viu s-a urat
"Hristos a inviat"
"Adevarat a inviat"
Iisus din mormant infrigurat

Lupta

A fost greu
Dar am fost impreuna mereu.
Noi am luptat,
Desi nu mereu am castigat.

Stiu ca e greu pentru tine,
La fel a fost si pentru mine.
Hai acum sa iti arat,
Pentru ce trebuie sa te zbati atat:

Pentru tine, pentru libertate...
Pentru a avea mereu cea mai buna parte
Pentru o viata plina de detoate.

Asa ca sa strigam in gura mare!
Hai cu mine ridicate-n picioare!
Lupta! Pentru tot ce-ai realizat!
Continua! Si vei avea de castigat!

Dar nu uita ca mereu,
Domnu' te-a ajutat.
Acum desi nu sti, n-ai realizat
Mereu cei ce cu tine s-au luptat,
Cum au putut au trisat.

Deci vezi pentru ei erai o amenintare,
De fiecare data la orice miscare.
Acum striga tare cu mine:
Am luptat! Am castigat!
Acum inteleg pentru ce am luptat!

Singur

Ce greu este sa fii singur pe lume...
Toate implinirile tale sa n-ai cu le spune.
Cand toti la greu te-au lasat,
Un singur prieten langa tine a stat.

Atungi plangeam si nu mai radeam.
Toti vroiau sa rada cum de greutati ma loveam.
Celui ce o data ii spuneam prieten sau amic,
Cu vorbe grele acum m-au ranit.

De toti eu m-am saturat!
De prieteni falsi ce pe la spate m-au furat.
Oare toti oameni cum se cade au murit?
Sau poate s-au ratacit pe undeva...
De aceia nu mai apar in calea mea.

Aer de toamna

Aerul curat de toamna...
Parca pe toti ne indeamna...
Ne indeamna sa visam.
Dar prin lumea plina de visatori,
Doar eu sunt treaza.
Ma gandesc la tine...
Da, la tine ma gandesc!
Tu esti doar la doi pasi de mine,
Dar oricat m-as stradui nu pot ajunge la tine.
Inainte nimic nu ma oprea sa lupt mai departe,
Dar acum ceva din trecut ma abate.
O mica speranta stinsa de o data...
Nu mai lupt acum ca alta data.
Dar acum cand sentimentele ma apasa,
Incerc sa nu cad in a lor plasa.
Se mai intorc o data,
Iar pe inima tare imi apasa.

Poate am facut o greseala,
Incetand a mai lupta,
Pentru tine iubirea mea.
Dar totusi am o indoiala...
Ca sentimentele mele iarasi ma inseala.

Nu mai pot

Nu mai pot!
Nu mai suport!
Lumea mea s-a stins.
Nu mai pot merge in paradisul neatins.

Vreau sa te gasesc,
Vreau sa te reintalnesc.
In brate sa te am...
Sa-mi amintesc cum dansam.

Ma tineai strans,
Iar pe fata aveai un suras.
Ne iubeam...
Doar la tine ma gandeam.

Dar acum ai plecat,
Iar pe mine m-ai lasat.
Paradisul l-ai luat cu tine,
Lasandu-ma singura pe mine...

Nu te-ai gandit nici o clipa,
La sufletul meu ce tipa,
Caci te vrea inapoi.
Dar drumul tau este murdar de noroi,
Deci nu te vei putea intoarce inapoi...

Ceva mai vreau sa-ti spun,
Inainte sa ne alegem alt drum:
M-ai iubit macar o clipa, o secunda, un minut?
Sau a fost doar o iluzie traita in trecut?

Tacerea ta imi spune totul.
Am inteles acum ca am pierdut totul...
Nu stiu de ce ai ales asa.
Eu tac, e alegerea ta...

Regasirea

Ma plimb pe drumul pustiu
Merg inainte, dar nu stiu...
E bine? E rau?
De ce nu gasesc drumul tau?

Dar ridic privirea incet,
Si ma uit mai atent.
Atunci te-am zarit,
In sfarsit acum te-am gasit!

Esti aici!
Aici langa mine!
Nu stiu ce ai facut dar ma simt mai bine.
Imi place sa fiu iar langa tine!

Defect

Ma uit in jur
Si-ncerc sa uit de tot.
Lasati-ma-npace!
Ca nu mai suport!

Stiu ca eu gresesc
Si ca multi ma compatimesc.
Ce rau v-am facut?
De ce ma urati asa mult?

Cu vorbe grele-n mine aruncati,
Dar candva o sa regretati!
Nu exista om perfect,
Toti mai avem cate-un defect!

Frunza de toamna

Din pomul inalt si plin de colorate frunze,
Se aude-un plans incet, dar nimeni nu stia de unde.
Acolo sus in pomu-nalt, abia prinsa in codita,
Sta o mica frunzulita.

Se plangea si se vaita,
Ca ia va avea sa cada
Si lumea de sus n-o s-o mai vada.

Auzind-o ca se vaita o furnica o-ntreba de graba:
Ce-ai de plangi? Tu nu ai si alta treaba?
Cum sa mai ma ocupe ceva, daca maine voi cadea?
Singura eu pe jos voi sta.

Nu mai fi suparata,
Caci tu de vant vei fi luata.
Te va purta departe si multe vei vedea de-ndata.
Ar trebui sa fi incantata!

Iti multumesc de sfatul bun!
Poate ne vom vedea curand.
Spuse astea apoi vantul o lua,
Si departe o purta.

Pasarea

In gradina mea din fata
Canta-o pasare maiastra.
Vine langa trandafir,
Sa ii fie musafir.

Vine-n fiecare zi
Rasplata sa a o primi.
Seminte ii pun la fereastra
Ca ia sa le ciuguleasca.

Anotimpurile se duc,
Iar trandafirul a disparut.
Pasarea cand a venit
Pe el nu la mai zarit,
Si-a plecat in zbor mahnita

Astazi

De ceva timp eu ma tot intreb:
Oare ce sa mai aleg?
Astazi cand esti bun
Esti tratat ca unul nebun.

Respectul a disparut de mult.
Copii vorbesc la per tu cu un adult.
Daca cu ceilalti rau te porti,
Vei fi tratat ca un rege de toti.

Dar ma gandesc mai bine,
Nu vreau sa ma schimbe nimeni pe mine.
Vreau sa fiu eu.
Sa nu ma las influentata de numeni!

Martinica

Astazi de cum s-a trezit,
Dupa miere a pornit,
Martinica obosit.

Ca aseara s-a visat,
Fiind de miere-nconjurat.
Iar acum burtica-l doare,
Si-a plecat dupa mancare.

Dar surpriza lui fu mare.
Caci se abatuse de la carare.
Si plecase adormit,
Catre raul ce curgea potolit.

Si o clipa nu ia trebuit,
Ursuletului adormit,
Sa cada-n rau,
Sa se trezeasca.

Atunci el suparat fiind,
Inapoi spre casa pornind,
Uitase el de mancare.
Caci pe cer nu era soare,
Si nu putu sa-si usuce blana cea moale.

Poezia nr.8 : Gandul.

Gandul meu, zboara pluteste
Si pe mine ma uimeste,
Timpul trece neschimbat
Lumea s-a mai scuturat.

Printre stele colorate
Am fost, si voi fi copil
Nici visul meu n-are aripi
Indiferent de soare.

Sa-mi dai o sansa, sa mai pot zambii
Si iubirea fata de tine sa o pot graii,
Asa ca uda-mi parul meu cel blond
Cu mireasma sufletului tau.

Mama mi-a dat viata
Tata mi-a dat educatie
Bunicii mi-au dat libertate
Si acum ma simt un om, independent
Si plin de energie, pentru a putea traii singur.

1.Tu nu uiti
Mai vreau o clipa
doar una
Mai vreau un moment doar unul,
Sa te pot vedea
Sa te pot admira
Sa te pot atinge
Sa te pot convinge.

Sa stai langa mine
La rau si la bine
Sa mergem departe
Unde nimeni din drum nu ne abate.

Doar noi sa fim
Sa ne iubim
si sa nu mai suferim.
Ar fi atat de frumos
doar ca tu nu poti
uita raul ce a fost.

2. Drumuri grele

Drumuri grele
Drumuri zbuciumate
Drumuri cu ghimpi
Drumuri cu foc drumuri
fara noroc.

Ce ni se ivesc adesea
in cale
Si nu se gasesc ocoale.

Se gasesc doar scuze ca sa
mergi inapoi
Se gasesc doar acuze
ca sa nu te bati de cei rau
Se gasesc doar minciuni ca sa nu continui drumu tau.

Si ma intreb de ce
De ce atata chinuire
De ce atata obosire
De ce atata neoprire
Daca tu dai inapoi
Si ramai tot plin de nevoi.

Din cauza unor hopuri
Tu te opresti la stopuri
Si nu lupti pentru ce tiai propus.
Din cauza unor drumuri grele
Care nu vrei tu sa te confrunti cu ele...

3.SI eu SI tu

Atata eu cat si tu
santem la fel
Si eu si tu luptam pentru ce vrem
Si eu si tu avem ceea ce putem

Luptam cot la cot
Ca doi prieteni
de o seama
Ca doi frati
din alta mama.
Si ne ajutam mereu
Atat tu cat si eu
Si la bine si la greu

Te iubesc fratele meu...

4. Ganduri de copil
Si as vrea ca lumea asta mare
sa fie doar a mea
Si as avea grija de ea
fara certa si-umilinta
Fara rau si fara necredinta...

Si as mai vrea si-un avion
sa duc cei rau tare departe
pe fundul unei gropi
fara sfarsit
sa fie intr-o continua
cadere si sa scapam
de ce nu-i dorit.

Si as mai vreau
raze de soare
sa pun in fiecare suflet
fie mic sau fie mare
cate un pic de soare.

Ca sa aiba fericire
sanatate si iubire.

Si-as mai vrea inca ceva
Pt mine pentru toti
Pace si iubire
Intelepciune si daruire

Asteas gandurile mele
si le pun pea-ceasta foaie
casa arat lumi intregi
ca un copil este-ntelept
iubitor si corect.

5.Am avut

Am avut
amandoi un drum
Acelasi drum
Am avut
amandoi o soarta
Aceiasi soarta

Ca doi prieteni buni
stiam ca viata ne da minuni
dar acum drumul pregatit
pentru amandoi s-a incheiat
si noi doi ne-am departat

Am avut aceiasi sorta
Acelasi destin
Aceiasi familie
Acelasi camin

Doar ca al meu drum
s-a incheiat acum.
Si al tau a continuat.

Al meu a avut un zid
de care n-am putut
sa trec
Al tau inca n-a avut nimic
inca.

Insa acum frate drag
eu trebuie sa plec
am avut un drum de urmat
si acum ai si tu unul.

Adio...

6. Floarea din gradina

Iti amintesti
de floarea din gradina?
Si da avea si un nume
Lili o chema...

Era albastra
si frumoasa.
Bunica mi-a dato.
A zis ca e darul de la ea
si so pastrez in amintirea sa.

Insa acum sa ofilit.
Si ah ce rau imi pare...
Caci pentru mine nu-i doar o floare
Este simbolul cel de pret
Al iubire bunici mele
Si ah daca tu ai stii
ce ganduri grele ma apasa
Cand stiu ca floarea din gradina ei
sa ofilit
la fel si viata bunicutei
ce mult ma mai iubit.

Si floare ca asta nu mai este
Cu un simbol asa special.
Si nici alta sufletul meu
nu mai primeste
ori cate miai da in dar.

7.Ai uitat deja

Nu pot sa cred
Ca ai uitat deja
de trecut
ai uitat cum ai crescut

Ai uitat deja de mine
Dar eu nu am uitat de ochii
tai albastri
si parul tau blond
Si zambetul maiastru pe chibul de bujor

Nu am uitat nici clipa
Cand tu mai lovit
nici macar momentul cand
mai parasit

Dar vai ce usor
Ai uitat tu de trcut
si cand pe strada ma-ntalnesti
te faci ca nu-s

Dar daca nu ma stii atunci
cum eu i-mi amintesc de fie ce
moment in care iti ziceam te iubesc.

Ca deale tale nu-mi aduc bine amite
Caci erau asa rare
Asa ca tine.

Sau poate ca tu nu mai iubit
Asa cum am facut-o eu
Iar pentru tine am fost doar "El"

Dar acum nu mai conteaza ce a fost
Caci tu tot
Ai uitat...

8.Campuri cu flori

Campuri cu flori
Frumoase campuri cu flori
Ce danseaza-ntruna
prinntre nori.

Alb, albastru, violet, portocaliu si roz
Culori ce viu ma infioara
si ma sperie cu al lor haz

Si cum danseaza ele ca niste zane mici
Ca fac magie-n suflet si curat in gand.
Si asa cum zanele sclipesc
Asa sclipec si ele
cu a lor petale minunate.

Siatunci cand trebuie sa le parasesc
mapuca nostalgia
si plang si le jelesc
Si ma misc incet ca sa pot
sa le mai privesc

Ohhh campuri cu flori...

9.Am nevoie

Am nevoie
inca de tine
Nu pleca!
Am nevoie inca
de tine
Nu ma lasa!
Asa cum a facut-o ea
Fara sai pese ca imi va fi dor
Fara sa ii pese ca pot sa mor

Am nevoie dea-linare
si de o vorba buna
Mai am nevoie si de un zambet
si de o fata cunoscuta
in aceasta lume
de rea credinta.
Am inca nevoie de tine
Nu ma lasa
am inca nevoie de tine
Mai stai ceva timp cu mine.


10. Sfarsitul.
Sfarsitul pentru mine inseamna
sa te pierd
Sfarsitul pentru mine inseamna sa nu te mai vad

Si asa cum bate vantul
tu sa ma sufli pe mine
Si cum valurile vin si pleaca
asa sa faci si tu cu mine.

Si mai inseamna si tradarea
Asa cum isi muta o pasare cuibul
Asa sa-ti muti tu sufletul
Sa ma tradezi... Nas suporta
ar fi o palma prea grea.

7 poezii:

1.Raza de soare

Raza de soare
In inima bate,
Iarba cea verde
In lume se pierde.

Raza de soare,
In inima bate
Norii suspina,
Iar oamenii,
Sunt cu totii de vina.

2.Prajitura mamei

Prajitura mamei,
Este cea mai buna,
Dintre toate as gusta-o luna,
Pe care a facut-o mama mea cea buna!

Pe care a preparat-o
Pentru mine cea mai buna,
Cu al ei drag,
Pentru inimioara mea cea buna.

3.Desene dragute

Desene dragute,
Le-am facut chiar eu,
Pentru mama mea,
Si pentru ziua ei!

4. Ziua tatei

Pentru ziua tatei,
I-am impachetat,
Cu dragul meu un dar minunat,
Si cu dragoste i l-am dat,
Iar el mult s-a bucurat.

Cand a deschis cadoul,
El m-a laudat,
Fiindca i-am adus.
Un dar minunat,
Chiar de ziua lui.

5. Zile de vara

Au venit zilele de vara
Iar soarele ne radiaza,
Cu norii cei plumburii,
Numai la ei te-ai gandii.

Noptile de vara sunt calduroase,
Iar pasarile sunt somnoroase,
Cu tot cu ploile furtunoase,
Ne gandim la zilele frumoase.

Pisicile si cainii, toti lenevesc,
Din cauza zilelor acestea ei va soptesc,
O vara fericita,
Voi sa aveti!

6.Culorile

In desenele noastre,
Avem multe culori
Iar culorile ne invata
Sa le combinam
Si aripi ca sa-ntindejm catre viitor!


Orice copil poate desena
Mai frumos, mai urat
Asa el s-a nascut.
Copii isi deseneza desenele lor frumoase
Cu creioane colorate, carioci sau cu acuarele
La scoala, acasa sau chiar la gradinita!

7. Iubirea

"Ce este iubirea?"intreaba un om
Eu ii raspund: "Iubirea este un sentiment
Pe care il simti chiar si respirand
Pe care nu il ai,
Pe care nu il cunosti,
Pana cand nu il intalnesti".

Barbatul potrivit
E greu de gasit.
In lume sunt numei prosti
Care te folosesc,
Pentru a fi anosti,
Si te casatoresc.

Dar numai tu stii
Ca barbatul potrivit
E chiar langa tine
Si iti spune "Bine".

6.Amintirea

Incercand sa scriu o poezie
De tot eu ma strufoc,
Incerc sa pun un vers pe o hartie
Dar se pare ca in seara asta nu am deloc noroc.

Din cauza ta, nu ma pot concentra deloc,
Din cauza amintirilor atat de dureroase,
Vroiam ca pentru tine sa trec chiar si prin foc
Durerile insuportabile nu aveau sa m-apase.

Dar totul a trecut,
Tu m-ai uitat,
Pe mine m-a durut,
Dar totusi am acceptat.

1.Prieten

Când înotam printr-o simfonie de râsete
Şi râdeam şi noi deodată--mai ştii tu,iubire?
Ieşeam la malul de lacrimi câteva minute
Doar să ne hrănim,puţin,cu un sărut
Şi o privire.

Dar îţi aminteşti tu oare când mă strigai
Şi-mi făceai cu mâna din capătul drumului?
Apoi, noaptea, lui Luceafăr îi cântai
Luceafăr:curierul ce transporta Do Major,
Curierul gândului.

Puneam vara-n borcane suflete de fluturi
Îi priveam izbindu-se cu zgomot de geam
Creaturi mari şi sărmane! Iar tu încă te bucuri
Când îţi cade unul în plasă; creaturi mari şi proaste
De-acelaşi neam!

Uneori ne jucam de-a ploaia; iubeam mult,
Şi în ochii cui începea să picure mai repede
Acela pierdea jocul. Însă al meu suflet incult
Mereu se lăsa învins.Aici tu erai rege,
Mi-e limpede!

Obişnuiam să privesc în tine, să cotrobăi în inimă
Căci niciodata n-o găseam la fel. Odată mai dulce,
În clipa următoare schimbată complet de-o anonimă.
Atunci eu deveneam un colibri albastru, obosit
--gata să se culce,
Gata să se-ascundă.

2.Ingheata-ma

Ingheata-ma,iubire,sa nu mai simt nimic de-acum
Oceanele de tristete mereu m-ajung,dar cum?
Sa fug de ele,mereu am fugit,in neant m-am aruncat
Rugand sa scap de ele,si tot nu am scapat…

Voi tot priviti cum in apa deodata m-adancesc
Stoluri de inimi violet,ce nu ma mai iubesc
Ce v-am facut de ma lasati sa mor astfel
De ce nu ma salvati,nu m-ajutati in vreun fel?

Ma zbat intotdeauna dar nu stiu sa inot
Din ape de suparare sa evadez nu mai pot
Portativul vietii mele pare a se termina
Frumosii ingeri au incetat de azi a-mi canta.

Rechinii incep sa ma guste cu privirea
Si ochii lor rosii de nebuni nu stiu iubirea
Asta nu-i un joc,si cred c-or sa m-omoare
In minte imi tot repet ca ei or sa ma doboare,

Dragostea cu tot cu aer repede dispare
Durerea si ura rechinilor in fata-mi apare
Mai e pentru-o ruga niste timp un pic:
Ingheata-ma, iubire, sa nu mai simt nimic.

3. Iubire?

Cersesti din mila si pentru mila
Hot de suflete ce esti!

Si iti place sa-mi culegi lacrimile de tristete
Cersind,si eu,iubire…

Zambetul tau, dureros de frumos
De-ar putea fi uitat de-al meu suflet.

O parte din mine se regaseste-n norii ochilor tai
Si-o parte din ei in primaverile triste de mai.

Si de-as putea fugi in abis, departe de tine,
M-as arunca repede-n gol,
Dar te-as lua cu mine.

Linistea ta imi orbeste inima,
Nu mai stiu ce sa cred..innebunesc.

Un joc fara limite,o intrebare fara raspuns,
Asa e iubirea noastra,si ura,si tot ce s-a dus.

Tentatia unor noi sentimente dulci,prea dulci
Ne provoaca,mie si tie,un diabet de amor.

O boala infernala,incurabila ne corup trupurile
Dar nu vom vrea sa renuntam la ea niciodata.

Eu sunt o iluzie menita sa provoace durere
Tu-un miraj al Raiului ce-mi umple inima de placere.

Esti singurul drog ce l-am gustat vreodata
Si-odata gustat,nu m-am putut abtine sa-ti devorez inima…
Inima ta,cu toate pacatele tale.

Si acum iti aud vocea,iti vad frumusetea,te simt
Abia acum,cand e prea tarziu,caci tu plecai…

In drumul tau sa nu-ti intorci privirea deloc
Sa nu ma mai privesti inca o data in ochi,caci voi muri
Voi muri, mai tarziu, de dor…

4.Marinarul


Îţi duc lipsa.
Păşesc pe marea presărată cu Soare,
Din priviri mi se scurge nostalgie,
Răsăritul mănâncă lacom stele,o mie,
De când m-ai lăsat să zbor în uitare
Astfel mi se scurge veacul.

Uneori valurile muşcă din mine
se hrănesc cu a mea transparenţă
Se sparg,mai târziu, aproape de mal.
Mi-au gustat cu toţii dorul de tine
Însă niciunul nu-l poate înghiţi
Pentru un flamingo tânăr este anormal
Dar iată-ma cum scriu, iubite,
Lipsită de coerenţă!

Mi te araăţi în răsărit şi cred că
Soarele s-a stins.Acum tu mă luminezi
Şi crede-mă,iubite, n-aş mai fi o nălucă
De-ai fi într-adevăr aici!
Dar te dizolvi în albastru şi dansezi
Te contopeşti cu ziua, mă părăseşti
La fel cum ai făcut odată.

5. Abia scriu

Astfel te găsesc deasupra mea,înger
Presărând amurg pe-al meu suflet
Atingând uşor cu praf de stele.
Abia respir
Căci nu-mi doresc să te risipeşti,
Iubite,ci doar să te topeşti
Să-ţi curgă buzele prin mine.
Abia m-atingi
Şi deja-mi iau zborul ca apoi să
mă scufund,iubite, în adâncuri
Te simt cum începi să tremuri
Abia te simt.
Noaptea-i aproape a noastră
Mai dulce ca niciodată, Luna
Îţi dă culoare şi gust diabetic,
Abia te gust
Şi deja mă îmbolnăvesc de tine.

6.L-am lăsat.

Cu calmul dulce asemeni unui ceas
Cu-acelasi calm eu azi te las
Ma-nvârt catre fericire,un drum ameţitor
Aromata simfonie:parfum plin de dor.

Sunt gata să privesc acei noi ochi căprui
Doua boabe de cafea amară,însă nu mai am cui
Să rog să-mi dăruiască albastru
Căci am părăsit, azi, acel dulce astru.

7.Frumosul.

Frumosul amurg în culori pastelate,
Frumosul portret al unei fete mirate,
Al unei sprâncene ridicate,
Al unei inimi înflăcărate.

Frumosul răsărit stropit cu auriu
Frumosul fotograf despre care scriu,
Despre care ştiu,
Frumosul fotograf cu păr arămiu.

Frumosul vapor in ocean înecat
Frumosul ocean de suflete încărcat,
De viaţă uitat,
De dragoste căutat.

Frumosul pian al îndrăgostiţilor
Frumosul dirijor al melodiilor,
Al promisiunilor,
Al despărţirilor.

Frumosul prieten din visele mele
Frumosul aproape-iubit de ele.

8.Şi dorinţa ucide.

Prin mâine eu nu mai rezist
Să trec pe-acest fir al vieţii trist
Căci te-am pierdut şi-n veci nu te-oi vedea
Cunoscându-te de-atâţia ani
Nu îţi mai cunosc iubirea
Acum nu-ţi mai ştiu iertarea
De ce-mi dai zile,vieţi şi bani?
Oricum mă doare.

Părul tău de flori stropit
Zâmbetul tău de îngeri îngrijit
Şi pielea ta fină din mătase facută
Şi lacrima ta de oceane cusută
De le-aş putea uita măcar o secundă
Mi-aş petrece restul clipelor vie
Nu ţi-aş mai da visele mele ţie
Dar încerc mereu cu mâna tremurândă
Să te-ating.Te vreau!

Fantoma ta,precum o floare
Noapte de noapte-n mine răsare
Se aşează uşor pe patul meu plâns
O privesc tăcută cu sufletul strâns
Vocea ta aproape mă îmbată
Dar ma omoară gândul că nu mă vrei
Dar am murit deja în ochii tăi
Dar astă poezie de tine cântată
Mă îmbată, iubite, mă îmbată.

9.O!


O,adună-mi nervii-n plumb
O,adună-mi-i şi când
Şi cânt…

O,frumoasă fanfară ce moare
O,cântă ultima oară mai tare
Nu ma lăsa să cad în uitare,
Te rog…

O,prinde-mă,al toamnei vis
O,roagă-te la mine,am zis
Căci spre tine mereu am tins
Tomnatică amintire,încă nu te-ai stins
Pentru mine.

O,alungă gândurile-mi rele
O,păstrează-le numai pe cele
Ce-mi sunt dragi,visele mele
Ocroteşte-le in veci pe ele
Ca pe nişte mici lumânărele,
În tine ascunde-le.

O,acum răsar cântând
O,acum în apus plângând
Te-ndrepţi un cuvânt nezicând
Aşa dragostea-ţi scade,iubind
Aşa priveşti cum te duci, zâmbind?
Nu pleca! îţi strig, cu strigăt hrănind
Iubirea.

10.Acasă

E crem şi în curte e o vie plină de struguri
Şi in struguri sunt înghesuite amintiri,de-o zi
De noaptea trecută,şi de doi tineri nebuni într-o seară de mai.
Mai vreau să gust aroma acelor struguri
Să-i mai simt odată între degete,şi mai târziu
Să-i ascult şoptindu-mi între melancolii.

Simple dorinţe,simple memorii,atât de simplu de memorat
Câteva litere amestecate, vrând să se aranjeze ca două păsări
Ca doi fluturi cu aripi de îngreri, prăbuşindu-se mereu,
Căzând adânc în iubire
Înotând în ea.

1. PREA MULTE
Sunt prea multe intrebari si prea putine raspunsuri,
Prea multe minti goale lipsite de ganduri,
Prea multa prostie in lumea asta mare,
Prea multe personalitati lipsite de valoare.
Sunt prea multe de-ndurat si nu-i deloc usor.
Prea multa saracie si nici un banisor,
Prea multa rautate-nimeni nu mai e bun-
Prea multe cai gresite,nicidecum doar un drum.
Prea multe regrete si nici o multumire,
Prea multa uitare si pic de amintire.
Sunt prea multe de spus,dar cine sa le spuna
Cand prea multi dintre noi luam viata in gluma?
Prea mult intuneric si nicio raza de lumina,
Prea multe guri mute,nimeni nu se mai afirma.
Prea multa ura in suflet; unde e iubirea?
Prea multi oameni mor,s-a zis cu nemurirea.
Prea multe lucruri rele se-ntampla-n asta lume-
Sa nu crezi ca-s cosmaruri, caci ele sunt pe bune.
Nu-i prea devreme, e chiar mult prea tarziu
Sa realizezi acum ca esti om si esti viu.
Prea multe au fost, nimic n-a mai ramas,
Caci toate s-au dus in mai putin de-un ceas.

2. TOT ASTEPTAND,PE PLAJA
De-o noapte stau pe plaja si astept s-apari,
Dar nu-nteleg de ce din minte-mi tot dispari.
Cand sti ca pentru mine tu ai sa fii mereu
Zeita pe pamant,iar eu doar semizeu.

Si iata-i dimineata, dar tu tot n-ai venit.
Nu stiu ce e cu tine, poate te-ai razgandit.
Poate nu vrei sa mai iubesti aceasta fiinta vie
A carei scumpa viata ti-a dedicat-o tie.

Simt cum valurile marii imi trec peste picioare
Si simt ca-s ars usor de luminosul soare.
Dar mie chiar nu-mi pasa de ard sau ma inec,
Pana ce tu n-apari, eu de-aici n-am sa plec.

Caci doar tu esti fiinta ce ma mai tine-n viata,
Chiar de viata-mi-atarna de un fir de ata.
Doar tu esti inima pe care o iubesc
Si stiu ca fara ea n-am sa pot sa traiesc.

3. SENTIMENTE
Pot sa privesc in ochii tai,dar sa ma uit in gol.
Sa para ca tu ma cunosti,cand poate joc un rol.
Sa para ca-ti ascund ceva,cand de fapt nu-i nimic.
Sa crezi c-am un suflet mare,dar el sa fie mic.

Pot sa ma joc cu mintea ta,dar nu vreau sa o fac,
Caci eu,oricat de rea as fi,nu sunt deloc un drac.
Am inceput sa te iubesc si totu-i mai usor,
Cand stiu ca tot ceea ce simt nu este trecator.

C-ai aparut in calea mea cand nu ma asteptam.
Acum pot spune "te iubesc",caci esti ce imi doream.
Demult la tine am visat, dar fara sa imi dau seama
Ca tu esti cel ce ma va ajuta sa imi alung teama.

Caci teama mea de a iubi era de neinvins,
Desi acum imi pare ca ea usor s-a stins.
Nu am cuvinte sa exprim cat de mult te iubesc,
Dar drept dovada, n-am decat, viata-mi sa-ti daruiesc.

4. POVESTEA VIETII TALE
Cand crezi ca traiesti degeaba,
Iti spun eu care e treaba:
Lumea e mult prea lasa
Ca sa spuna adevarul in momentul de fata,
E mult prea hoata,
Si stim ca asta nu-i viata.
E o lume mizera;
Ne nastem si crestem ca-n sera.
Tu stai, asculta si spera
C-ai sa mori si-ai sa te nasti intr-o alta era.
Si adormi, si te trezesti si...ghinion!
Ai ramas tot aici si esti tot un pion
Pe o tabla in care nu poti decat sa-naintezi.
Mai bine inchizi ochii si continui sa visezi.
Macar asa poti sa te desprinzi de realitate
Si reusesti sa uiti de probleme,uiti de toate.
A doua zi,te trezesti si mergi mai departe
Incercand sa lasi tot trecutul in spate.
Plutesti in fum si pentru o clipa totu-i bine,
Dar cand te uiti in jur,esti doar tu cu tine.
Si tot crezi ca-i bine?
Eu nu-s ca tine,dar tu ai fost candva ca mine.
Acum esti preocupat doar de lucruri meschine.
Si crezi ca asta ti-ai dorit, dar nu e deloc asa,
Cu totii stim ca tu ti-ai dorit altceva.
Te uiti la mine, de parca spun lucruri banale,
Dar vezi tu, asta e doar povestea vietii tale!

5. O,TOAMNA...
Din ram cad frunze aramii,
Copacii toti sunt tristi.
O, toamna, speram sa nu mai vii
Speram sa nu existi...

Tristete-n suflet tu aduci,
Natura-n jur e moarta.
As vrea spre neant s-o apuci,
Sa nu te intorci vreodata.

Stropi de ploaie picura-n geam
La fel si viata curge
Toamna, nu te asteptam
Credeam ca nu ne vei ajunge.

Sosirea ta-i ceva firesc,
Timpu-si urmeaza cursul
Chiar daca eu nu te doresc
Caci verii-i esti opusul.

Poate daca ploaia s-ar opri
Eu ti-as ierta sosirea,
Stelele de-ar rasari
Toti ti-am ierta venirea.

Tu nu esti chiar asa de rea
Cum mie mi se pare
De-as sti ca ma vei asculta
As vrea sa-mi cer iertare.

6. DE-AR FI...

De-ar fi ca maine eu sa mor,
As vrea sa stiu ca-ti va fi dor,
De ochii mei, de gura mea,
De tot ce tie iti placea,
Ca iti voi fii mereu in gand
Si n-o sa dispar fluierand.
Ca te vei gandi la mine,
C-am fost odata o parte din tine.
S-acum as vrea sa-ti multumesc
Ca m-ai facut sa te iubesc.
C-ai fost si esti in gandul meu
S-acolo o sa ramai mereu,
Si chiar de-ar fi ca eu sa mor,
De tine o sa-mi fie dor...

7. TU, ZANA A IUBIRII
Cand ai vazut ca lumea-i tradatoare
Deja nu te mai credeai nemuritoare,
Viata ta nu mai avea culoare,
Pe strada ta nu mai era raza de soare,
Si ai simtit ca sufletul te doare.
Te intrebai ce rost mai are
Daca oricum iubirea moare.
Erai ca o pasare calatoare,
In vremea asta schimbatoare,
Mereu pregatita sa zboare
Cautandu-si o ascunzatoare.
De dragoste erai doritoare,
Simteai ca nu mai ai scapare
Si-ti puneai o singura-ntrebare:
Oare ce vei face in continuare?
Nu mai erai fermecatoare,
Nu mai aveai privirea sclipitoare,
Nu mai aveai nici o valoare...
Nu exista nici macar o licoare
Sa faca iar o transformare
In acea fiinta uimitoare.
Dar apoi a aparut o salvare
Ce te-a facut din nou incantatoare.
Nu te-ntreba ce-i oare,
Ca sti--nu e o ghicitoare,
Tu, a iubirii zana amagitoare,
E vorba de speranta ce niciodata nu moare!

8. CUM AS PUTEA?
Cum as putea sa adorm fara al tau miros,
Si cand tot ce-am in fata e chipul tau frumos...
Si tot ce imi doresc in noptile astea reci
E sa ma strangi in brate, sa nu mai pleci in veci!



Cum as putea sa dorm cand stiu ca esti departe,
Ca nu esti langa mine, caci timpul ne desparte.
Hai spune-mi cum sa pot cand mi-e atat de greu,
In loc sa fim doar noi, aici sunt numai eu...

9. COPILA DRAGA
Eu ti-am mai spus si-am sa mai spun
Ca te iubesc si-un gand nebun
Spre tine pleaca acum grabit
Copila, ce mult te-am dorit.

Acum te am si esti a mea,
Iar eu sunt al tau sclav.
De nu te vad in preajma mea,
De dor eu sunt bolnav.


Esti tot ce mi-am imaginat,
Esti mult mai mult de atat.
Esti inger, demon, Dumnezeu;
Esti tot si ai sa fii mereu,
Sufletul meu!

10. VISUL UNEI SERI DE VARA
Ma uit pe cer si nu mai vad nimic,
E doar albastru...albastru infinit,
E doar soarele ce curand o s-apuna
Si-o sa predea stafeta prea frumoasei luna.

Ma uit pe drum si vad numai masini,
Privesc in gradina si ma-nvaluiesc crini.
Apoi admir iar cerul si-observ ca se-ntuneca.
Scot pixul din buzunar si foaia de pe maneca.

Despaturesc foaia si ma apuc sa scriu,
Acum,cat vad,ca inca nu-i tarziu.
Deodat-aud un glas venind di-mprejurari,
Incerc sa-l urmaresc si ma ridic de pe scari.

Ajung in fund de curte,dar glasul se pierde,
Ma uit in jurul meu si vad doar iarba verde,
Doar pasari se aud si nimic mai mult.
Daca nu-i vocea ta,nimic nu vreau s-ascult.

Si brusc,de undeva,se-aude-o melodie;
Nu-i preferata mea,dar stiu ca-ti place tie.
O ascult cu drag si-ncep s-o fredonez,
In spate apari tu, inchid ochii si te-mbratisez.
Apoi cand ii deschid, imi zic : e clar, visez!

1.Instinct

Un gand pribeag imi electrizeaza trupul
Mi-as dori sa-l pot urma,sa pot zbura ca vantul
Sa pot visa, sa pot deschide
O poarta a unei lumi umbrite
Sa ma transpun intr-un strop de lumina
S-alerg, sa lupt cu vitejie
Sperand ca voi castiga candva
Si-astfel printr-un calcul cromatic misterul il voi dezlega
Valul e umbra, in fine, va abdica,
Iar lumina sufletu-mi va inunda


2. Purificarea sinelui

Durerea ti se coaguleaza in suflet
Devine un amestec omogen, cu timpul
Circula prin fiecare artera a trpului tau,
Invaluindu-ti mintea in mister
Unde ești tu în toate astea?

Lașitatea ta mă lasă rece
Trebuie sa lupți cot la cot cu nemurirea
Ca să-ți poți afla menirea
Lumea asta-i un delir
Te-nvață să minți, să uiți de tine, să-ngropi dreptatea-n adânc
Unde ești în toate astea?

Îți ascunzi pudoarea faptelor
Sub un înveliș de piele
Sperând cu fiecare ungher al făpturii tale
Că nu vei fii descoperit, că vei putea să fugi departe
Purtând vina-n pântece
Asta e ceea ce îți dorești tu?

3.Dorință

O umbră fantomatică mă poată în vis
În pași de dans,într-un ritm alert
Simultan de nicăieri,te simt atât de rece.
Absența ta îmi produce în suflet rafale de duroare
Te văd,dar ești una cu intangibilul
Privirea-ți expresiva mă face sa uit de mine
Reprezentăm un amestec chimic
Când suntem împreuna producem adevărate explozii nucleare
TU exiști in mine
Fără să îmi dau seama te-ai transformat in vesnicie...
Ești un gând, un om, o amintire
ești tot ce văd, ce simt, o efemeră doleanță

4. Epilog

Cadența rece a stropilor de ploaie
Mă lovește-n suflet...
Umbrela zace undeva-n coridor
totul e atât de solitar și gol,
Aș vrea să pot da glas durerii mele...
Aleea-i goală, mă îndrept vrtiginos spre abis
Pe ici, pe colo buimac răsare câte-un fir de speranță
Realitatea mă minte că e doar un pueril vis de-al meu
dar eu răzbat să-mi înfășor duerea în el...

5. Urme de tine

Ai rămas în zona crepsuculară a sufletului meu,
Te-a aruncat într-un amurg de vise
Ai închis ochii și-ai plecat
Te-ai dus departe...
Imediat ce noaptea ne învăluie în sobritatea
Atingem stelele și prind viață
Visele zboară în văzduh, au prins aripi și se duc
Ascunde-mă de mine, ascunde-mă un timp în tine
S-alergăm pe curcubeu tot în sus până-n abis...

6.Amurg cotidian

Ziua se apropie de final,
Sorele a devenit prizonierul luptei dintre zi și noapte
Eu sunt un simplu trecător prin lume
Un comun aspirant la nemurire...

Oamenii merg agale-n firescul lor cotidian
Pașii lor grăbiți presară pe străzi stoluri de stele
care se ridică si zboară-n văzduh...

Copacii sunt martori neclintiți ai vieții noastre efemere
Grămezi de beton ascund atâtea suflete
Le camufleaza prin lumini difuze
Se mai zaresc din când, în când prin câte-un ochi de sticlă

7. Timp

Ah, tu, timp hain!
De te-ai astâmpăra o clipă...de eternitate
De ne-ai da răgaz un infinit de ani
Vigilența pașilor tăi ne induce in anonimat

Ne-ai metamorfozat pe toți
Din juni în adulți, din adulți în bătrâni
Te-ascunzi în nori și ne învălui în ani
presărând sclipiri de cristal pe creștetele noastre

Oprește-te, meschinule!
Strânge câțiv ani prizonieri
Într-o cutie de cadouri,
Și fă-ne câte-un dar, din când în când

8. Unicitate

Privirea-i urmărea tăcerea
Inima-ți pusla
Emoția-ți creștea
Și totul dispărea,
Zbura ca pasărea în cer
Lăsa în urmă văpaie de mister
Ochii-ți caută și acum tăcerea
Retina ți se dilată,speranța-i moartă
Viseșe revin,dar nu se mai așază pe gene
Le cauți uimit în întreaga cameră,nici pe stradă nu le revezi
Ei zâmbesc,zâmbesc,zâmbesc
Dar n-au același zâmbet...
Ei privesc, privesc, privesc
Dar n-au aceiași ochi căprui...
Ei iubesc, iubesc, iubesc
Dar n-au același farmec

8.Despărțire
Ceva din mine a plecat
S-a profilat în întuneric
Și-a dispărut...
Te caut, unde ești?

Ai fugit, te-ai ascuns în mare, în soare
Te-am căutat în munți in văi
Am întrebat clipele dacă te-au simțit
M-am cățărat pe-un nor în speranța ca te voi vedea...

Imaginea ta mi-a rămas impregnata în memorie
Zâmbetul tău îmi provoacă fiori pe șira spinării
Privirea ta mă despică în bucăți,
Însă ai plecat...și nu te-ai mai întors.

9.Ploaie

Astăzi norii plâng,
Prin descărcări electrice
își deșartă durerea...
O lasă să cadă și să se lovească
De pământ

Au acoperit cerul,
Făcând ca primăvara să pară tristă
Astăzi plouă torențial, iar îndrăgostiții care se țin de mână
Numără picăturile de ploaie
Ce formează cu răbdare bălți de-argint pe trotuare.

10.Stele,gânduri,vacanță
Sunt liber, e vară!
Cântec de greier e pretutindeni
Mă bucur în brațele tale de o seara de vară

Aerul rece, corpu-mi înfioară
Vântul se joacă-n părul meu,
iar oamenii par bucăți rupte din soare
Se pierd și ei în vise...
Într-o seară de vară...
(Seară de vară)

ERAM DOAR NOI

In fiecare seara
La tine ma gandes
Si sufletul din mine
Vreau sa ti-l daruiesc

Dar din pacate astazi
Eu te parasesc
Adio iubire
Adio

Eram doar noi
Sub clar de luna
Eram doar noi
Distrandu-ne-npreuna

Eram doar noi
Dar acum
Adioi spun
Cu lacrimi pentru
Al meu drum
De Donciu Alexia Oana am 10 ani si imi place sa scriu

Te visez (poezie scurta)

Te visez in noapte
Te visez mereu
Te visez in fapte
Te visez doar eu

Te visez oriunde
Te visez mereu
Te visez iubire
In inima mereu

Cand eram mica

Cand eram mica
Ma distram mereu
In preuna eu
Cu prietenul meu

In fiecare dimineata
Cu prieteni stateam
In preuna noi
Mereu ne jucam
Donciu Alexia Oana poezie Nr. 3

Oare trebuie sa pierzi

Oare trebuie sa pierzi
Iubirea adevarata?
Oare trebuie sa pierzi
Pentru a ta rasplata?

Oare trebuie sa pierzi
Pentru a stii ce vrei?
Oare trebuie sa pierzi
Pentru fericirea inimei?

Poezia Nr. 10

Versuri

Versuri. Versuri pierdute
Pe foi uitate
De timpul siret.
Stau acolo discret,
Acoperite de-atatea amintiri,
Exprimand atatea trairi.

Versuri. Versuri singuratice,
Mari sau pitice,
Scrise odata, demult,
Cand oare am crescut?

Versuri. Versuri ce-asteapta
In mare secret, in soapta,
Sa fie vreodata gasite,
Sa fie re-ntalnite.

Asteapta sfioase,
Nicidecum nervoase,
Asteapta linistite,
Nicidecum grabite.
Singure, in intuneric
Stau parca feeric,
Stau pur si simplu-acolo,
Vrand sa fie dincolo.

Scotocind printre-amintiri,
Gasesc aceste versuri, vechi trairi,
Le citesc incet, usor,
Si ma simt ca pe un nor,
Plutind acolo sus, deasupra tuturor,
Amintindu-mi gustul dulce-acrisor
Al vremurilor trecute,
Al amintirilor pierdute.

Nu e prea buna. eu fac mai mult cantece in engleza... Asta e prima mea poezie, pe care am facut-o la 7 ani

Umbra
Acum vii si-mi ceri iertare,
Dar viata ta numai un tel are
Eu sa mor, tu sa traiesti,
Sa duci o viata c-n povesti


Dar, nu, cum, asa ceva?
Sub forta si puterea mea?
eu voi trai pe veci, sa stii,
Dar tu tot umbra mea vei fi.

Are cateva greseli dar este poezia autentica, cum era atunci asa este si acu. sper sa va placa

Buna! Eu am 15 ani si sunt din Bucuresti. Am mai putin de 10 poezii pe care le pot inscrie la un concurs, celelalte fiindc doar niste chiorne.

Poezie nr 1: Mi-e sete de mine, de tine, de noi!

Mi-e sete de mine, de tine, de noi
De șoapte nebune în ritm trecător!
De cânturi albastre rostite în mare
Și flăcări eterne uitate în munți,
De susur pe ape, imagini de stânci,
De vise clădite în lacrimi d-argint
Și-atingeri firave pe pat de destin!
De dulci recitări în noapte târzie
De somnul uitat în gara cea veche
Și magice clipe născute-n abis.
De brațele tale, liane-nfocate
De gând părăsit, pe aripi de vânt
Și dor clandestin, uitat în trecut!
Iubito,
Mi-e sete de mine, de tine, de noi
De șoapte nebune în ritm trecător!

Poezia nr 2: In inevitabilul vietii
În inevitabilul vieții,
Lacrimile irosite se cos de bolta cerească
Iar în căușul de coral al mării,
Vântul își plânge chemarea!
Vârtejuri de vorbe, de vorbe nebune
Se frâng pe aripi de suflet.
Savoarea din noi, gust de pelin
Se pierde pe buzele stelelor!
Gândul meu zace în ceasul de ieri
Când tu din portul uitării îți luai adio.
În inevitabilul vieții,
Iubirea-i păstrată în cufărul orbilor!

Poezia nr 3: Pe sub salcia plangatoare

Glas de salcie plângătoare
Se aude dinspre barcă,
Barca în care cândva
Doi nebuni fugeau de lume!
Prin năvoadele iubirii
Mâna ei, ușor desleagă
Nodul brut de frică slută
Ce s-ascunde prin pustiu.
Frunzele în joc de vânt,
Se aștern p-aripi de cântec,
Cântecul pe care ei,
Au dansat întâia oară!
Chipul lui Poseidon
Se zărește-n depărtare
Și privește o romanță
Dintre o zână și un prinț,
Ce-n castelul lor pe ape
Și-au jurat etern iubire!
Dar iluzia dispare,
Când, pe-a visului potecă
Pășesc doi bătrâni agale
Doar ținându-se de mână.
Ochii lor ochi de copil,
Se aruncă-n veacul mort
Când sub salcia plângătoare
Doi nebuni fugeau de lume!

Poezia nr 4: Drumul

Străine,
De-n drumul tău, pribeag printre cărări,
Ajungi în miez de floare albă
Iar pasul tau, ușor agale
Se odihnește într-un mănunchi:
De vise și de dulci speranțe,
De clipe vagi prin nopți tăcute,
De lacrimi coapte-n palma ta
Și zâmbete de muguri vii!
Atunci, tu, cu-n toiag spre ceruri
Să rupi bariera de pustiu
Și să reciți poeme dragi
În vârf de munte, printre stânci!
Iar suflul mistic de luna plina,
Să te vegheze din înalturi
Căci tu, un biet străin prin lume
Nu știi pe unde s-o apuci!

Poezia nr 5: Marea

Aș vrea să fiu, ca valul său prea sfânt
Ce din abisuri vine și-n prag de mal se sparge
Aș vrea să am un strop de puritate
Cum are ea-n privire și-n scoica din cetate!
Aș vrea să văd nașterea farului în fulger
Și renașterea castelelor de nisip în gerul aspru,
Aș vrea să văd dansul nocturn al ploii
În jocul satiric al luminilor cerești;
Aș vrea să simt steaua din pânza de albastru
Pulsând în dorul de necuprins al pescărușului
Aș vrea să văd iar barca șubredă
Ce să plimba cândva p-acest meleag
Aș vrea să ating iar glezna ei subțire
Pășind prin firul visului etern
Aș vrea să simt gustul sării din bucate
În apa mării furată de soapte si timp
Aș vrea s-adorm pe susuru-i molipsitor
Ca pe un cânt de leagăn ispititor si cald
Și-aș vrea să lupt cu fluxul și refluxul
Doar că să simt iar țărmul..la podul pamei stangi!

Poezia nr 6: De-as putea!
De-as putea ti-as da si marea,
Toata intr-o lacrima.
De-as putea ti-as da sarutul
Infocat si moribund
De-as putea ti-as da si ceasul
Ce trecuta printre noi,
De-as putea ti-as da si-o stea,
Ca sa te privesti in ea…
De-as putea ti-as da gradina
Doar cu lacramioare plina.
De-as putea ti-as da palatul
Al acelui Fat Frumos,
De-as putea ti-as da si-o soapta
Ca sa te cutremur toata!
De-as putea sa rad in luna
Cand te oglindesti in ea,
De-as putea sa merg o mila
Umbra doar sa ti-o zaresc
De-as putea sa rup viitorul,
Sa fim numai in prezent,
De-as putea sa iti destainui
Tot ce-n suflet am pictat
De-as putea te-as desena
Ca pe-o zana din abis
De-as putea ti-as da surasul
Al celui dintai Charlot
De-as putea s-adun nisipul
Sa-l presar in nestemate
De-as putea sa nasc povestea
Doar din soare si furtuna
Si de as putea zbura…
Te-as numi aripa mea!

Acestea sunt poeziile.Stiu ca ar fi trebui sa ma prezint cu 10 dar nu cred ca celelalte pot fi inscrise in concurs.Imi pare rau ca nu am respectat cerinta dar sper sa judecati dupa continut nu dupa numar.

Poezia 1:chiar daca
Chiar daca soarele nu este pe cer
Lumina tot este in sufletul meu
Chiar daca luna nu imi zambeste
Eu stiu ca tot ma indrageste
Chiar daca stelele nu stralucesc
A mea dorinta pot sa indeplinesc
Chiar daca eu acum nu voi plange
Inima in mine incet se frannge
Poezia 2: singur pe lume
Singur pe lume\
Intr-o carte anume
Intr-o tara pustie
Fara veselie
Ce ar mai conta
Pe lume viata mea
Daca nu-i nimenea
Sa-i spun parerea mea
Acolo departe
Lumea mi-ar fi aproape
Dar pana atuci
Voi fi singur pe lume
Intr-o carte anume
Poezia 3: singuratatea
Singuatatea imi pate in geam
Si tristetea mie aproape
Mie dor de vremurile cand prieteni aveam
Si gandul rau departe
Acum stau singura si astept
Si vina o lume noua
Soarta asta am s-o accept
Spunandu-va si voua
Poezia 4: viitor eco
Eco acum eco mereu voi fi
Cu multa grija mediul il voi ocroti
Caci natura din plin o iubesc
Cat mai multe as vrea sa i daruiesc
Voi planta copaci in padurice
Ne lanand pe nimeni sa-i strice
Voi rasadi multe flori pe alei
Pooti face si tu asta trebuie doar sa vrei
Ajuta-ne si tu caci lupta este grea
Dar impreuna stiu ca vom castiga
Natura va fi salvata in sfarsit de cei
Ce vor sa distruga comorile ei
Poezia 5:oamenii
Toti suntem oameni pe pamant
Oameni batuti de acelasi vant
Toti avem cate un gand
Exprimat cuvant cu cuvant
Oameni bolnavi avem in taa
Nu doar aici ci si afara
Nu au pe nimeni nici ajutor
Doar pe mine indrumator
Stereotipuri multe se imprastie
Parca-s aruncate cu o prastie
Ei plang plang dar tot mai spera
La o schimbare in asta era
Poezia 6: copilarie
Copilarie as vrea sa vii inapoi
Clipe minunate petrecute amandoi
Jocuri impreuna multe ne jucaram
Momente neuitate noi adunaram
Daca ai fi acum langa mine
Ai stii ca totul va fi bine
Copilarie dulce copilarie
Astept sa te revad cu multa bucurie
Poezia7:amintiri
Chiar de anii au trecut
Iar eu am mai crescut
Acolo gandu mi-a ramas
La iubitul meu lacas
Parca vad curtea-nverzita
Si casa ne-nbatranita
Si cu mesele d-afara
Este a fost si-odinioara
Parca as vedea si beciul
Ce mioase a dulceturi
Cu gustul lor iubit
Eu asa am copilarit
Dar vad si o fotografie
Pe care o port in amintire
Alor mei bunici
Scumpi si iubiti
Poezia8:timpul
Azi e vara maine iarna
Timpul zboara ne-ncetat
Oice misca incet pleaca
Sufletul mi-a furat
Tot astept sa te gasesc
Timpul nu sta in loc
Viata parca imi ia foc
Asa am sa traiesc
Poezia9 : inventii
Thomas edison a inventat becul deci lumina
Noi copii am adus jocul deci armonia
Cristofor columb a descopeit america
Iar noi am renascut bucuria
Stefan luchian a creat opere de arta
Noi ne-am creat un viitor in fata
Mihai eminescu ne-a uns sufletele cu poezii
Iar noi ne-am lasat dusi de zicalele sortii
Toti au avut un loc in lume
Au renascut din aceste nume
Poate si de noi veti auzi vreodata
Nu uita de toate nu uita de viata
Poezia10: spectacolul noptii
Ma uit spre cer si vad luna
Iar stelele apa una si una
Nu sunt nori pe cer doar unu ratacit
Caci noptile de vara au sosit
La vioara a venit un nou urmas
Caci a obosit batranul greieras
Usor se aude o bufnita
Spectacolul noptii in clar de semiluna

Poezia 1

Autoportret

M-am nascut in februarie,
sub zapada ce-mbraca pamantul.
In lumina razelor de argint ale lunii
mi-am luat zborul.
Mic fulg de nea,
visatorul din bataia vantului
asteapta
steaua ce-i va iesi in cale, spunandu-i
ca timpul s-a oprit.

Carte inchisa, cu pagini
scrise cu litere de aur.

Poezia 2

Unui prieten

Cu greu am relizat ca tu,
Din clipa-n care ne-am vazut,
Mi-ai stat mereu alaturi, fiind
Un pazitor necunoscu.

In zadar incerci a-mi spune
Cu glasul tau bland si duios,
Cuvinte dulci ori vorbe bune,
La mine n-au nici un folos.

Desi incerc sa inteleg
Ce imi soptesti cu drag,
Continui tot mai drept sa merg;
Nu pot decat sa tac.

Un zambet pur, un ochi senin,
Spre mine indreptat,
Fac cat o mie de cuvinte
Pe care nu le-am ascultat.

In clipa cand eram rapus
De ganduri ori manii,
Te-ai apropiat incet si-ai spus:
"Si maine e o zi!"

Atunci cand sufletu-mi era
De bucurii cuprins,
Ai ras cu mine in tandem
Cu zambetul nestins.

Desi adesea-m ignorat
Cand incercai a m-ajuta,
A ta privire, al tau sfat,
Raman acum comoara mea.

As vrea nespus sa-ti multumesc,
Dar cum si cand, nu stiu,
Acum, spunand ce gandesc,
Cu drag, aceste versuri scriu.

Poezia 3

Asemeni unei frunze

Sunt ca o frunza purtata de vant,
Ca o frunza ce cade pe pamant.
In baia de lumina arzatoare,
Eu, doar o frunza muritoare,
M-astern sub ochii tuturor
Pe-acest pamant pustiu si gol.
M-apasa pe piept picior de om-
Suflarea-mi se tine de-un fior.
Suspin. Poate-i intamplator.
Poate traiesc. Poate nu mor...
"Poate"- un vag cuvant
Purtat si el in bataie de vant.
As vrea sa ma ridic, sa zbor, sa cant,
Dar nu mai pot. Sunt legata; de pamant...
Poezia 4

Autoportret II

Mintea-mi e o aurora;
Trupul- un bustean lovit;
Inima- o anemona;
Sufletul- un infinit.

Ochii- o oglinda falsa;
Parul-giulgiu cafeniu,
Ce incearca sa cuprinda
Soarele cel auriu.

Mainile sunt aripi fine
Ce ma poarta-n vantul bland,
Iar picioarele, suspine,
Ce ma leaga de pamant.

Asta-s eu, o fiinta vie,
Desi trupu-i efemer,
Sufletul pustiu ramane
Printre norii de pe cer.

Poezie 5

Poveste

Intr-o padure deasa,
La margine de sat,
Asteapta-nspaimantata,
O fata de-mparat.

In pacla neagr-a noptii
Nici cerul nu se vede;
Doar umbra sur-a lunii,
Caci raza ei se pierde.

Dar ramurile lungi
A codrului de smoala,
Fiind paznici eterni,
Vegheaza pe fecioara.

Aceasta-ngandurata,
Varsand lacrimi fierbinti,
Paseste-ncet speriata,
Si caut-al ei print.

Acesta nu s-arata,
Probabil e plecat.
Lasand sarmana fata
Sa planga neincetat.

Dar ce se vede-acolo,
Iesind din luminis?
Vine-un cal maiastru,
Punandu-se piezis.

Tanara domnita
Se urca deodata,
Crezand ca o va duce
Pe-o cale neumblata.

Si-asa se pierde-n zare
Splendida fecioara,
Mergand usor calare,
Caci inima se-nseala.

Poezia 6

Pe mare

Raze de lumina ce cad in deriva
Pe marea turbata, ce nu sta o clipa,
De-ntunecate stanci se sparg pustii,
Soptindu-ti la ureche, dulci poezii.

Te lasi intins pe recele nisip
Asemeni unui strop, din ce in ce mai mic,
Cladit din sute de-amintiri,
Pierdute pe parcurs, fiind vagi trairi.

Te pierzi, te pierzi, te duci...
Protejezi oameni asemeni unei cruci.
Tacut, pleci in adancuri fara urme,
Ca un copil pierdut in propria lume.

Poezia 7

Zborul

Zbor...
Peste marea agitata,
Peste zarea-ncetosata,
Departe de ganduri rele,
De frica si de durere.

Zbor...
Peste lume parasita.
Intr-o noapte nedorita,
Peste camp cu albe flori,
Pana-n ale zilei zori.

Zbor...
Cu aripile-argintii,
Peste vise de copii,
Unde nimeni nu ma cheama
Dar tacerea se destrama.

Nici vantul nu ma opreste;
Nici viscolul ce viscoleste!
Nimeni aripile-mi taie
Nici de-i arsita ori ploaie!

Poezia 8

In ritm de poezie

De multe ori mi s-a-ntaplat
Sa vad o foaie goala,
Si sa astept neincetat
Cu lacrima amara.

Poate nu sunt un Eminescu,
Arghezi, Alecsandri ori Blaga,
Si totusi inca-ncerc timid
Sa imi continui treaba.

Astern doua cuvinte reci
Pe foaia inca alba,
Si caut printre gandui seci
Pierduta-mi amintire calda.

Astept un semn divin, o muza,
Sa imi apara-n cale,
Sa-mi dea a cerurilor spuza,
Sa scriu fara-ncetare.

Astept cuvintele sa curga
In rauri tot mai line,
Dar slovele mi se incurca,
Raman doar eu, cu mine.

Dar in final de prind de mana,
Se-mpleticesc in hora,
Dansand pe-a mintii partitura,
In sunet de viola.

Si uite-asa se naste iar
In noaptea cea tarzie,
Rasarind din foi, stinghera,
O scurta poezie.

Poezia 9

Apocalips

Si uite, clipa vine!
Ca un vis rau apare,
Desi prea multa lume
Nu ii da crezare.

Un cal galbui s-arata
In inima tacerii,
Si-i ia pe toti deodata
In marea disperarii.

Si stele cad in graba
Din cerul sangeriu.
Toti se ascund indata,
Pamantul e pustiu.

Si trambita rasuna
Peste mari si vai,
Himera se arata,
Ii cheama pe cei rai.

Iar Fiara-i dezlegata,
Blestemul s-a sfarsit,
Caci Marele-mparat
Pe diavoli i-a gonit.

Doar raul vietii curge,
Nimic nu il opreste,
Iar luna de luna,
In cer, Pomul rodeste.

Lumina se arata,
Marcheaza a ei cale,
Si iar cuprinde-ndata
Tot ce se vede-n zare.

Poezia 10

Printre nebuni

Unii plang iar altii zbiara.
Unii rad si te doboara.
Unii-njura de Hristos,
Altii stau cu susu-n jos.

Unii gatu-si leaga-n lat,
Altii fura cu nesat.
Unii nu mai pot de munca,
Altii stau, beau si se culca.

M-am nascul la Psihiatrie
Intr-o zi de vineri,
Si am petrecut o viata
Doar printre batrani mai "tineri".

Desi nimeni nu ma crede,
Toti suntem nebuni,
Insa asta realizeaza
Cand descopera noi lumi.