Incerc sa nu ma atasez. Nu am zis ca imi si iese. Deja de la prea multe dezamagiri te saturi si iti vine sa renunti la toti si sa nu mai vorbesti cu nimeni.
Si ca tot ai zis de atasat. Mie mi se intampla ceva de genu: cunosc o fata, ma inteleg bine cu ea, povestim, iesim la un film, etc. La inceput nu pot sa zic ca imi place dar petrecand timpul cu ea ajung sa ma atasez si dupa vine aia cu friendzone.
De ce sa fiu mincinos? Am patit-o si o recunosc ca m-am atasat, eu de obicei ma atasez de oameni destul de repede,, imi intra la inima
Meh... Ca e real life ca e online tot nu ajungi sa cunosti un om cu adevarat. Am ajuns sa nu mai investesc sentimente in nimeni.
Daca la mine,, efectul " asta apare si in viata reala, bineinteles ca apare si in mediul virtual. Insa e putin mai slab. Da. bineinteles ca o fac. Fie ca vreau sau nu, tot o sa se intample la un moment dat. Si nu inteleg de ce. E chiar frunstrant. Insa stii ce e ciudat? Se intampla asta numai la fete. De exemplu, am un prieten in mediul on-line pe care-l cunosc de 4 ani si daca deodata nu as mai vorbi cu el, m-ar durea undeva. Insa cu o fata, daca as vorbi timp de o luna, si dupa nu as mai face-o deloc, m-ar durea. nu stiu cat de mult dar m-ar durea.
Asa sunt eu, ma atasez repede de fete. Cine stie de ce,, diavol" o sa dau intr-o,, buna" zi, ma voi atasa de ea prea mult si o sa am de suferit. (asta fiind in viata reala). Daca ma intalnesc cu acea persoana fata in fata si totul decurge bine atat virtual cat si in viata reala, ei bine. ma atasez mai repede.
#muiesentimente! :'(
Empatizez cu persoanele cu care vorbesc online. Dar mă atașez doar față de puținele persoane care simt că aduc o contribuție importantă în viața mea. Care îmi deschid orizontul, care mă fac să accept noi provocări. După cum e firesc odată ce nu mai vorbim treaba asta scade în intensitate până devine o fantomă. Nu poți fi atașat în mod activ de ceva ce nu mai există. Însă persoanele acestea fac parte din cine sunt eu, sunt o cărămidă din fundația personalității mele. Nu am cum să le uit. Mi-ar fi și greu să o fac dat fiind că eu chiar nu conversez cu oricine. Anumite chestii îmi aduc aminte uneori de ele. Atunci simt nostalgie, bucuria de a le fi cunoscut și recunoștință pentru lecțiile predate.
Oarecum. Dar mă atașez la modul: "dacă de mâine pur și simplu încetăm să mai vorbim, nu mă afectează".
E un chin pentru tine atasamentul in general fata de cineva? E un junghi pentru ca nu tu decizi? ))))
Ai grija cu cine vorbesti atunci, dezamagirile vin mereu cand nu te astepti
RAY întreabă: