Care este locul tau de munca? sau profesia ta? sau daca esti la
liceu, facultate pe ce profil esti?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
.
Mate-info,vreau sa intru la Ubisoft (creez jocuri, imi plac jocurile, am salariu foarte bun, de la 25k+ pana la 100k pe luna, depinde de post, cantina, mancare zilnica gratuita in limita bunului simt, doctor particular gratis.)
Am fugit de Ubisoft ca dracu de apa sfintita. Am cativa amici care muncesc in Milano pentru ei si spun ca sunt niste jegosi cand vine vorba de orele de munca si de plata.
Orele de munca nah,totusi e mai ok decat orele de munca la gunoi, sau ca profesor de scoala, nu? Si de plata, am inteles ca platesc destul de bine, chiar daca nu sunt foarte sigur.
O alta alternativa pentru. mine ar mai fi EA Games Romania, totusi nu am auzit foarte multe despre locul lor de munca acolo, dar prespun ca e ok.
Femeie de serviciu. Majoritatea banilor ii fac in toaletele corporatiste la glory hole.
Am făcut mate-info, bilingv engleza la liceu.
Am făcut la facultate Economia comerțului, turismului și serviciilor.
Lucrez in domeniul medical. 
O sa fac altă facultate la anul.
Yay! 
Nu au nicio legătură.
Lucrez la un ziar cotidian județean unde sunt redactor (pe sport în mare, dar mă ocup și de infracțional și cultural) și tehnoredactor (adică fac reclame și mă ocup de macheta ziarului, așez în pagini știrile - text și poze - pentru ca să poată fi trimis la tipografie).
Mai mă ocup și cu nutriția. Vreo 2 - 3 ani am făcut treaba asta profesional, de la un cabinet. Aveam zilnic mai multe programări, am fost și la cursuri cu doctori, români dar și străini. Odată cu angajarea la redacție am rămas cu câteva persoane pe care le aveam în grijă și în rest lucrez din recomandări. Adică oameni care au fost la mine pe un program de sănătate / slăbire îmi trimit prieteni de-ai lor care au nevoie de acest tip de ajutor.
Mai nou am început să am grija unei fetițe. Merg dimineață la ea acasă și o îmbrac pentru școală, o duc și o aduc înapoi. Plus să o duc și aduc de la antrenamentele de handbal și înot. Să mai fiu în zonă dacă e nevoie de ceva mâncare sau medicamente.
Nu eram cine sunt astăzi dacă nu aveam parcursul pe care l-am avut în câmpul muncii. Adică distribuitor de materiale publicitare - consultant în nutriție - tehnoredactor - redactor - bonă. Ar fi cumva absurd să reneg traseul acesta pentru că nu știu cine aș fi fost ca om în alte condiții. Dar de un lucru sunt sigur. Am fost pasionat de timpuriu de psihologie, la fel ca tine. Primul meu "aș vrea să fiu" a fost că aș vrea să fiu prințul care salvează prințesa (eram tare mic, ce vrei 
). Apoi am vrut să fiu super erou ca în filme, să pot salva oamenii din situații periculoase. Am realizat însă că pot fi un super erou doar dacă îi înțeleg și îi iubesc și îi ajut să se accepte așa cum sunt, să se vadă pentru cine sunt și nu cine le-a spus societatea că ar trebui să fie. Când a fost să aleg o facultate am dat bir cu fugiții și am făcut alegerea ușoară. Am făcut asta pentru a avea în continuare suficient timp să citesc și să învăț ce vreau eu când vreau eu, fără să fiu prea mult condiționat de facultate. Deși să fac facultatea de psihologie m-ar fi împlinit și mi-ar fi oferit oportunități să fiu cine sunt. Dar m-am panicat. Toate facultățile și toate locurile de muncă au părți interesante și părțile alea de care vrei să scapi pentru că sunt foarte migăloase, încâlcite, enervante. Statistica de exemplu e cancer la psihologie din ce am auzit. Cu siguranță te vei trezi în fața unui pacient fără să știi cu adevărat cum să îl ajuți. Dar o vei face, vei reuși. Pentru că îți dorești asta. Îi vei îndruga poate prima dată niște cretinătăți care nu îl vor ajuta prea mult, poate doar să îl detensioneze puțin. Însă dacă ai vocația asta vei căuta apoi soluții, vei da peste omul acela iar și îi vei oferi ce ai descoperit. Când lucram în cabinetul de nutriție la fel ca la doctori o programare ar fi trebuit să fie cât mai scurtă. Pe principiul vii, îți zic ce ai, dai banii, hai pa. Treaba asta să dureze ideal 15 minute, în cel mai rău caz 30 de minute. Aveam persoane cu care stăteam la vorbă câte 3 ore dacă nu aveam nimic programat sau era ultima programare pe ziua aia. Pentru că voiam să intru în mintea lor, să îi înțeleg, să vadă că au în mine un aliat. Era singurul mod în care puteam să îi fac să conștientizeze. Și pentru asta m-au ales, au acceptat să am grijă de ei și să fie oameni mai sănătoși. Alții m-au respins din același motiv. Pentru că oameni și oameni. Vorbele acestea cred că mai degrabă mi le spun mie decât ție. Dar poate îți prind bine. Eu după 2 ani de facultate (Comunicare și Relații Publice) am avut sentimentul că o fac degeaba. Pentru că nu mă împlinea sufletește. Nu mă făcea să trag mai mult de mine. Cu toate acestea am terminat-o. Însă nu aș mai sfătui pe cineva să facă treaba aceasta. Dacă știi că ți-ai irosit câțiva ani din viață, realizezi asta mental și emoțional, cum ai crede că decizia logică ar fi să termini chestia aia? Adică să mai pierzi alți 1 - 2 ani în loc să reduci pagubele? E absurd. Te-aș sfătui să faci un prim an Psihologie. Acceptă că poți să vrei să renunți după un an. Probabil nu vei obține cine știe ce bani ca psiholog la o școală. Dar dacă ai cu adevărat vocație vei deveni un "zeu" în comunitatea ta, pe lângă alți psihologi blazați care oricât ar vrea nu pot înțelege noua generație. Poți să faci un part time pe lângă activitatea de la școală. Să ai și un al doilea job ar permite să îți realizezi dorința și să poți și supraviețui. Ce poate fi mai frumos decât să formezi o nouă societate din tineri iubitori și înțelegători? Noi psihologii (cu sau fără patalama, din vocație) dăm oameni încrederea de a fi autorități ale binelui. Aspect care contează enorm, în această lume de oameni rătăciți. Trebuie ca oamenii care vor să facă bine să aibă încredere în ei, să creadă că pot face asta.
Eu unul nu sunt un exemplu așa bun. Am fost genul de parazit al cărui facultate i-au plătit-o părinții. Nu am muncit pentru a putea face o facultate. Primul job l-am avut abia la 17 ani și prin anumite circumstanțe. Am avut însă și perioade între 22 și 24 de ani când am găsit mii și mii de scuze pentru a-mi bate joc de viața mea, luni întregi în care nici măcar nu ieșeam din casă sau nu dădeam cu o matură, ce să mai zic de a munci undeva cu program.
Am irosit ani întregi din viața mea, care puteau face diferența în viața mea dar și a multor alți oameni. Mă bucură enorm interesul tău și sunt convins că vei realiza cu mult mai multe decât am făcut-o eu. Nu ezita să trăiești. De supraviețuit oricum vei găsi o cale.
Eu am terminat liceul cu specializarea de Tehnician Ecologie și Protecția Mediului. Apoi am făcut facultatea de Comunicare și Relații Internaționale. Și am lucrat în timpul facultății și imediat după ca nutriționist. Ne reinventăm pe zi ce trece. Nu cred că mai fac o facultate la vârsta asta. Dar mi-ar plăcea să obțin niște certificări de NLP Master și Life Coach. Și de translator pe franceză. Poate și germană în timp.
True 
Comunicare și Relații Internaționale vreau sa fac și eu.
Am două obiecţii. În primul rând dacă vrei să reuşeşti ceva trebuie să ai voinţă, nu merge aşa cu "dacă îi dezamăgesc pe părinţi, dacă nu pot etc". Încredere de sine bro.
În al doilea rând, care e problema în a te muta în alt oraş? Mai ales că la facultate vei avea vreo 19 ani, vei fi major. Gândeşte-te că eu m-am mutat de acasă cu chirie în Galaţi de la 15 ani ca să merg la liceul dorit şi n-am murit şi nici n-am sărăcit. Şi la terminarea liceului nici nu mă gândesc să rămân în Galaţi, mă gândesc să plec pe la Bucureşti sau la naiba sa ma ia.
Surioara, eu nu am nimic împotriva cu mutarea în alt oraș. Ba din contra, abia aștept sa plec naibii de aici si sa mă mut singur. Cel puțin acolo o sa fiu liniștit
Cat despre încredere. Pai. Eu nu sunt genul sa toceașcă, nu pot învăța mult, intr-un timp foarte scurt și sa țin minte o lunga perioadă de timp. Presimt ca o sa am probleme la capitolul ăsta. Presimt ca nu o sa pot învăța și ca o sa iau doar notel mici. Mai ales ca trebuie sa învat și solo. Îmi și imaginez Cum după prima săptămâna o sun pe mama și îi zic ca vin acasă...
Am terminat un liceu de romana si engleza intensiv + ce mai faceam istorie si geografie la greu, am luat Bac-ul de acolo, la facultate n-am mai dat ( de tampit ce-am fost),, apoi m-am angajat la un depozit cu marfuri, ma rog.
Am vrut sa fiu comentator sportiv, am dat probe, dar fara pile nu am putut sa fac nimic asa ca am renuntat la idee,, era ceva ce imi placea sa fac, sa comentez meciurile.
Nici nu mai vreau sa fac asta, cand am vrut eu nu s-a putut, imi pun ambitia sa nu mai fac asta.
La inceput daca ajungi te baga sa comentezi meciurile din Romania dar din ligi inferioare, nici macar in prima liga nu te baga, trebuie sa ai contract cu o televiziune sportiva, sa te deplasezi acolo unde joaca echipa ( pe banii televiziunii), e de munca si aici.
Tu lucri in domeniul medical fara o facultate in acest domeniu?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
