Ce tip de oameni dispretuiti?
Ordonare:
Cronologică
În unele circumstanțe, extrem de rare și izolate, da. D-aia am zis că, din ce-am enumerat acolo, cel mai deschis și mai reticent sunt cu privire la crime.
Dar sunt sătul de justificări psihologice, în cazul tâlharilor (zic aici de tâlhari, nu de găinari și borfași), violatorilor, profitorilor... Nu vreau să aud de copilăriile lor grele și tratamentelor abuzive la care au fost supuși. Sincer, chestiile astea le pun la coadă. Spre deosebire de multe dintre crime, astea-s premeditate, bine gândite și săvârșite în deplină conștiență a actelor în cauză. Sunt sătul de umanizarea inumanului. Nu mă interesează nici scuzele doctorilor șpăgari și avocaților lor, care vin din popor, scuze de genul: la ce salariu are un doctor, trebuie să ia șpagă ca să trăiască. Să i se lipească mâinile pe stetoscop, de parcă restul românilor ar trăi în luxul de pe lume, de-s datori cu șpagă, și numai el, săracul, ar duce-o greu. Cam așa stă treaba... Sunt deschis să înțeleg, dar e cale lungă până la a accepta.
Răspunde
Sincer, am sa iau catalogarea asta drept un afront.Omul secolului 21, in general, e o oita proasta, superficiala, ipocrita, si plina de glam in ea, de iti vine sa vomiti. Da' cred ca schizofrenie tot este, ca un om normal nu gandeste cum gandesc eu.(ma laud?!)
In cazul meu nu predomina dorinta de a muri si de heroic bullcrap, ci dorinta de a deschide ochii.Ma simt cel mai bine, cand vad ca le explic ceva unor oameni, iar ei dau din cap, aproband, stiind ca spun adevarul.Setea de recunostinta e scuzabila, cand ai si ce sa pui pe masa, ca sa ti-o poti dori.Eu cred ca am destul.(nu jetoane, ci orice altceva)
Nu il urasc pe Eminescu pentru ce a scris per total, il urasc pe de-o parte pentru vomele alea sentimentale, serbede, de adolescenta parasita, gen "Pe langa plopii fara sot" sau "Floare albastra", da' cand am citit "Imparat si proletar"(care e poezia mea preferata, dupa "Ura" de la Macedonski) am ramas prost, la cat de bine descria omul niste tipologii si situatii.SUnt de parere ca daca scria ca in poezia asta sau "Sarmanul Dionis" le dadea clasa unora de-al de Baudelaire, Mann sau Bulgakov.Am citit "Glossa" de destule ori, si e printre singurele chestii de la el, care-mi plac, dar nu cred ca e nevoie de geniu sa semnalizezi anumite stari, si situatii psihologice/sociale/mentale, cum a facut el.No doubt about it, le avea si in poezia asta, dar daca e vorba de un geniu la el, acela se observa in "Sarmanul Dionis", desi mai are niste scapari cu miros de flatulente d-astea amorezate si acolo, dar, overall, cand nu isi foloseste latura de amorezat frustrat, e un scriitor premium.
"Sincer, am sa iau catalogarea asta drept un afront.Omul secolului 21, in general, e o oita proasta, superficiala, ipocrita, si plina de glam in ea, de iti vine sa vomiti."
Privești prea la suprafață și iei prea la grămadă. Te asigur că aproape fiecare om sub 30 de ani se confruntă cu anxietăți, dubii și indecizii la nivel psihologic. Unii-s mai ai dracu și iau taurul de coarne, alții renunță pe parcurs, dar toți le au.
Vezi că Eminescu, pe lângă poezie, a rupt niște mufe și-n domeniul jurnalisticii, cu niște scrieri care au deranjat grav somitățile vremii respective. Din păcate, și cu mirare (dar nu prea), multe dintre acele scrieri ale sale au dispărut în negura vremii. Se vorbește pe la colțuri că geniul lui se întregește prin unirea activității din cele 2 domenii. Plus că omul avea vaste cunoștințe de matematică și fizică, se zice că el schița ceva despre relativitate dinainte ca ovreul de Einstein să fie măcar în proiect... (aici zic din auzite, nu am dovezi).
Dar de astea nu auzi în școală, unde el e doar "Luceafărul poeziei românești".
Eu dispretuiesc niste animale... de exemplu carcalacii.
Pe oameni nu-i dispretuiesc, tind sa cad in extrema compatimirii, sau chiar a scarbei, dar numai dispret nu!
Pen'ca dispretul e semnul prostiei intriseci creatoare de snobism bovin, sau de infatuare tâmpă, ca sa ma exprim metaforic...
Eu tot nu pricep de ce au oamenii tendinta sa filosofeze despre chestii care nu le plac, pierdere de vreme. nu-ti place, fa frumos o pirueta pe calcaie la 180 de grade si cauta ceva ce-ti place. auzi tu: da cine sunt eu sa ma apuc de dispretuit pe cei din jur?! ar fi mai multe raspunsuri:ori sunt cineva fara alte preocupari, ori nu stiu ce vreau in general si nici nu sunt capabila sa schimb treaba asta din moment ce staaaaaau si doar ma plang, ori sunt o mincinoasa si chiar imiplace sa ma bag in borsul altora si sa le scormonesc ra*ha*tul.
Si tocmai pentru ca e irationala, e un refugiu al oamenilor slabi, si cei ce devin apologetii neconditionati ai iubirii, tot oameni slabi sunt, ca nu gasesc o cale mai buna de a trai, decat iubirea. Iubirea te ridica pe plan social, dar te coboara mental, n-ai timp sa te gandesti la lucrurile cu adevarat importante, de bucata de carne modelata, si oarecum rationala, cu care iti arzi timpul. Dragostea e utopie, de mult zic asta, exista doar atractie si anumite declicuri la nivelul creierului, care te fac sa creezi o simbioza si un echilibru cu unele persoane.
Mie imi place fraza aia din literatura romana antebelica: "a fi vrednic de tot dispretul" 
De parca trebuie sa te cacai sa o meriti
Se pot refugia in iubire nu neaparat ca nu pot in altceva, ci pur si simplu ii atrage si pot si in alt lucru, dar nu vor. Cine are caracter puternic va sti sa puna in echilibru iubirea cu lucrurile importante, acorzandu-le fiecareia atentia necesara. Dar pentru tine ce e dragostea, nu din punct de vedere chimic? E fix ce ai descris tu si nimic mai mult.
Justitiare, cauta doi oameni si cauta si ce au facut ei, din postura de politicieni: Ron Paul si Nigel Farage.Acum,ca 99, 5% din politicieni sunt fie ignoranti, corupti, sau tampiti, asta nu inseamna ca toti sunt astfel.
Procentajul tau de 99, 5% e zdrobitor si nu ma poti face sa respect politicienii doar pentru ca 0, 05 % sunt altfel.
Insa trebuia sa specific ca era vorba de politicienii romani contemporani, aceste veritabile nevertebrate.
Aici sunt perfect de acord cu tine. Vina lor sau nu, tot nişte scursuri ale societăţii rămân. Nu e nicio dreptate atunci când nu pedepseşti pe cineva pentru o faptă săvârşită pe motiv că a avut o copilărie grea sau orice scuză-ţi mai dă prin cap.
*Cei cu multe fite, bogati(mai toti.), care cred ca totul se invarte in jurul lor.
*Cei perversi.
*Prosti(in sensul ca vorbesc..si nimic nu are logica)
*Cei care barfesc pe toti.
*Cei cu 2 fete.
*Cei care nu apreciaza iubirea asa cum trebuie, ajutorul acordat de tine sau o alta persoana, iar mai tarziu nici nu te baga in seama(propria experienta.)
*Cei care injura."specimene"
*Cei care daca lor le place ceva sa-ti placa si ti-e, altfel.
*Cei care iau, nu si dau(zgarciti)
*Cei care daca zici ceva, te ia drept prost.
*Cei care se dau prieteni falsi.
*Cei care nu apreciaza ce au.
Cam tipurile astea de om urasc.
◕ Sa nu zicem dispretuiti.
◕ Mai bine era ce tip de oameni sunt invizibili pentru voi.
◕ Nu as putea zice ca dispretuiesc pe cineva dar persoanele care asteapta sa le fie totul facut pe plac si pe urma sa nu ofere nimic in schimb, ar fi persoanele invizibile.
◕ Totul se reduce la un simplu cuvant daruinta.
De ce să spunem invizibili? Eu văd o distanţă semnificativă de la indiferenţă până la dispreţ; dispreţul e manifestarea urii, indiferenţa e nepăsare pură. Ambele sunt de admirat, pentru că sunt puţine dintre sentimentele care nu sunt inhibate de toate nimicurile.
P. S: De ce începi fiecare idee cu simbolul ăla?
Eu dispretuiesc din TOT sufletul pe cei care rad de suferinta altuia si cauta sa ii provoace mai multa. In 2 cuvinte: urasc Sadicii.
Nici mie nu o să-mi răspundă mai mult ca sigur...
Observi că jumătate din ăştia care au răspuns mai sus ne dispreţuiesc(cel puţin eu mă regăsesc în descierea multora)? Uite, de exemplu @FlyingSoul mă dispreţuieşte 'din TOT sufletul'. Asta mă face să mă simt prost despre propria persoană. Ar trebui să-mi ajut semenii oligofreni să exceleze în toate nimicurile, aşa cum fac toţi nimenii şi ajung cu senzaţia că de fapt sunt cineva.
Nu dispretuiesc nicio tipologie de oameni. M-am regasit in toti de multe ori. E de rau sa-mi dispretuiesc propria persona, nu?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
