Ce tip de oameni dispretuiti?

Ce-mi plac raspunsurile tale

Oamenii care au ''tupeu'' sa jigneasca si sa i judece pe altii, fiind atat de inteligenti in fata unui monitor( ca doar d'aia s a inventat googleu'), iar in realitate nu scot un cuvant..intelegi tu

*Camatarii si batausii
*Copiii emo, apropo, de ce nu-si baga un piercing si in ***** sau in *****
*Aia care mint
*Aia care dau salut cu tine cand sunt singuri, iar cand se afla cu prieteni (de obicei mai mari decat tine) zic "nu te mai cunosc"
*AIa de te vrobesc pe la spate, asta inseamna ca n-au curaj sa te injure in fata si sunt lasi.

Cei prefacuti, fitosi, cei care se cred mai buni decat toti, egoistii, lacomii.
P. S. Cred ca mai dispretuiesc si altii dar nu prea imi aduc bine aminte.

Nu esti mama, nu esti nici tata. nu inteleg ce iti trebuie atatea ..raspunsuri si clar...

Cum zici tu... Dar inainte sa pleci, treci p-aici : http://www.tpu.ro/......entati-si/

Am zis in general, pentru ca am intalnit si destule exceptii, dar, de multe ori, procentele definesc treaba, si o fac mai clara.Nu am zis de anxietati, dubii si indecizii, dar si acestea, la multi, sunt superficiale, de exemplu: "Cu ce ma mai imbrac azi? In ce club ma duc sa ma fac manga?" "Cu care din aia doi sa ma bag, ca amandoi au cash-ul generos, si stromeleagul la fel?" si altele.Intelegi tu ce vreau sa spun. Unde-i progresul prin dubii? Unde sunt rezolvarile unor probleme adanci, neaccesibile tuturor? Unde e dezvoltarea, unde e gandirea mai in profunzime? Dubiile despre care zici tu exista, insa doar la putini, intr-o forma mai evoluata si interesanta.

Stiu ca Eminescu a facut si niste cronici jurnalistice.Am vazut amu' vreo saptamana, pe A3, o interpretare la un text de-al sau, facuta de Andrei Zaharescu, si, nu cu multa mirare, vezi ca ce scria el in 1880 se potriveste si vremurilor de acum.Eu am gasit pe un site dedicat lui vreo 4 franturi din astea jurnalistice, si le avea bine de tot, stia sa sondeze o problema. Daca n-ai citit "Sarmanul Dionis", la biblioteca, sau cauta un link, si citeste-o, pentru ca acolo, prin personaj(Dionis mi se pare dat dracu-desi pica putin spre sentimentalist-e un fel de Faust), chiar dezvolta niste teorii extrem de interesante.Si,oricum,la o prima lectura a "La steaua" observi ca le are si cu astronomia.Scoala si sistemul educational in general, priveste prea obtuz problema unor scriitori, Eminescu e overrated prin poeziile alea fara nicio substanta de care ziceam eu, nu gasesti nici sa te dai peste cap ceva mai bun de la el(gen "Epigonii", sau "Mortua est") in carti, doar arhicunoscutele poezii sentimentaliste.Si cand faci de Blaga, tot auzi ca le avea, dar nu auzi mai de la nimeni, ca omul era cooptat serios in discutii de Nobel.Si,oricum eu cred ca Blaga si Ion Minulescu il bat pe Eminescu la poezie, el lua acolo mult si din propria experienta care nu era asa de incitanta pentru un cititor plictisit de romantismul sau.

Întâi apare dubiul, deci da, lumea prin dubii progresează, mai ales că nimic nu e sigur. Certitudinile alea pe care le cauți tu nu prea există la nivel uman, mereu există alternative și portițe de scăpare și eschivare și evadare. Și eu credeam la 17 ani că dețineam răspunsurile lumii, mi se părea mie că deschisesem ochii și vedeam ce alții nu văd și dezbăteam și mă zbăteam ca un bezmetic (zic asta fără vreo intenție de superioritate). Principiile de la 17 ani, în principiu, le am și azi, la 20, doar că îmi canalizez energiile și potențialul altfel. La băuneli lumea nu percutează... Cel puțin, nu pe durată lungă.

Mie, în afară de Eminescu, Macedonski și Nichita, toți poeții români îmi par mediocri, simpli versificatori, nu poeți. Blaga a avut niște sclipiri cu Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, Paradis în destrămare... Minulescu? Serios?
Și Nichita a fost luat în vizor pentru Nobel, cum de pe el îl urăști, dar la Blaga ți se pare relevantă chestia asta? În povestea cu Nichita și Nobelul se vorbește chiar despre o conspirație a regimului ceaușist, ca poetul să nu ajungă în posesia premiului. Toată tărășenia asta ar fi stârnit invidia în Ceașcă, marele gesticulator ochind și el premiul, în tot delirul său și strâmba sa percepție asupra realității.

Bai fratilor dar ia fiti voi sinceri acum: un om care dispretuieste pe un altul care nu i se ridica la standardul sau (ex.), e demn de urat, dispretuit?

V-ati gandit vreodata ca pentru faptul ca nu suntem perfecti si ca oricand putem calca gresit, prost ne-am dori intelegere si lamurire, si nicidecum dispretuire?

Altceva, - ce parere aveti, dar sincera (daca se poate) despre aceste persoane care au oferit raspunsul negativ cum ca ''dispretuiesc anumite persoane''(?).

Multumesc.

Eu am impresia că mulți de aici, inclusiv tu, nu faceți distincția între "ură" și "dispreț".
A disprețui înseamnă a purta lipsă de considerație față de cineva/ceva, a nu stima, a nu respecta.
Prin "a urî" se înțelege a nu putea suporta pe cineva/ceva, a-i dori răul, dispariția, a nu-i tolera prezența în preajma ta, în lumea ta. Disprețuiești ceea ce consideri inferior ție, că asta e una dintre caracteristicile de la sine înțelese ale lipsei de stimă - nu poți să respecți ceea ce consideri sub standardele tale. Pe de altă parte, a urî e un sentiment mai profund și mai periculos, care îsi are obârșia în frustrare și neputință, în majoritatea cazurilor. Nu poți urî ceea ce consideri inferior ție, urăști doar ceea ce vezi pe aceeași treaptă cu tine sau superior ție, ceva de care nu te poți atinge. Tu de ce crezi că Dumnezău e atât de pornit și revoltat în ura lui împotriva mediocrității, pițipoancelor, maneliștilor, telenoveliștilor? Pentru că e un fenomen la scară largă, acaparant, precum o caracatiță, de care simte că nu se poate atinge și împotriva căreia vede și el că e, practic, aproape imposibil să lupți. Aici se naște ura.

Ba o fac pe distinctie doar ca nu ai realizat ca era un exemplu.
Explicatia ta referitoare la dispretuire si ura este buna.

Insa aici e baiul: omul intotdeauna, fiind imperfect se va comporta ca atare. Depinde de temperamentul fiecaruia si de ceea ce poate.

Sper sa incercam sa dispretuim doar faptele unor persoane sau ura, dupa caz, nu si pe ei in sine.

Pe cei pe care ii ajuti, ii ridici, iar apoi ei incearca sa scape de tine.Profitori,copiatorii,mincinosii(doar unele tipuri)

"Sper sa incercam sa dispretuim doar faptele unor persoane sau ura, dupa caz, nu si pe ei in sine."

Perfect spus. Doar că unii oameni sunt atât de plini de fapte, gesturi, acțiuni, vorbe demne de ură/dispreț, încât e aproape imposibil ca sentimentul tău să nu se reverse asupra omului în sine.

Si-atunci nu crezi ca e ceva in neregula cu x sau y, deodata ce are sentimentul negativ asupra aproapelui sau?

Se spune ca ceea ce gandim, simtim inauntrul nostru ne poate modera, influenta / deruta oricand personalitatea: desigur, in negativ sau pozitiv, -dar asta in functie de cum te 'hranesti' / gandesti.

Nu se spune, așa e.

Doar că nu, nu cred că e ceva în neregulă cu mine să simt scârbă față de clasa politică actuală sau față de profesori, doctori și milițieni șpăgari, sau să nici nu consider pe vreunul din ăștia ca "aproapele meu". Isus a împărțit iubire, dar nici măcar el n-a halit o anumită categorie de oameni, știi și tu.

Nu doresc sa te fac sa fii propriul Iisus, sau sa porti dispret celor apropiati tie, ci doar sa te rezumi la faptele lor, daca intr-adevar iti pasa de ei... (si chiar sa-i indrepti daca s-ar putea sau sa fii tu insuti un exemplu bun de urmat, 'pozitiv'.)

E bine sa distingi 'raul' (pentru ca mi-ai dat un exemplu referitor la clasa politica, etc. etc.) si sa nu ti-l asumi asupra ta. (ca aici incep problemele, sincer.)

Nimeni n-a zis sa respecti intreaga clasa politica, ci doar pe cei care merita.Probabil eu am marit putin procentul celor "murdari", dar cu siguranta, nu gasesti din 100 de politicieni, 5-6 suportabili, si doar 1 sau 2 sunt cu intentii bune, in Romania, nici macar unul din 100 n-are intentii bune. Un politician roman de calitate mi se pare Alina Gorghiu de la PNL, ca-i buna.

Vor sa se refugieze si in alt lucru, dar asta este un defect general al oamenilor; cred ca (,) chiar au nevoie de anumite persoane numite parteneri pe cap, o intreaga viata.Cine are caracter puternic pune in echilibru lucrurile importante, cu subiectele de care este atras, dpdv fizic, ca dragostea tot utopie este, oricum ar incerca unii amorezati sa se justifice prin tot felul de teorii retarde.

Bună.
Nu-i așa?
Acum pune paie pe foc că am uitat să scriu și "rând"!
Eram foarte obosită după o zi extrem de grea.
Pa, pa.

Nu dispretuiesc oamenii ca fiinte umane, dispretuiesc ceea ce reprezinta ei. Ma ia cu repugna cand x reprezinta un suav trandafir pe o foaie de ...at. E valabil si viceversa, cand manjesti un trandafir cu rahat.

Ma refeream la progresul prin dubiile oamenilor superficiali, dominanti. Dubiile lor nu sunt niste dubii din alea nobile, boeme, ce te fac sa progresezi, sunt stagnante, etaloane de complacere.Eu nu caut niste certitudini cu privire la Univers, sau probleme existentiale, extrem de complicate, as vrea sa am certitudinea ca in general, oamenii vor un progres real, si nu afundarea in mediocru sau materialism mai mult decat e nevoie.Raspunsurile lumii sunt o utopie, ce-i drept, cu tente nobile, dar raman utopii, e frumos sa iti imaginezi ca le-ai dat de capat, dar asta este aproape imposibil.De fapt, poti vedea mai la orice varsta, daca esti matur in conceptii, lucruri pe care altii nu le vad, din cauza voalurilor impuse, direct sau indirect, de terte elemente.

Blaga e underrated, Minulescu mi se pare chiar cel mai underrated poet, luat la nivel de apreciere-opera, si aici Nichita imi pare overrated. Eminescu, atata timp cat se limiteaza la "ma cunosteau vecinii toti, tu nu m-ai cunoscut", mi se pare mediocru, dar cand te loveste, e clar ca avea un potential urias.Macedonski e foarte bun, dar iar, underrated de programa rigida, merita sa studiezi mai mult din el, are niste poezii care, daca le intelegi bine, lovesc destul de tare.(Rondelul orasului mic, par example, merge si de-un mic interludiu rap poezia, zic eu)Si Cartarescu are cateva poezii, care mie-mi plac.Blaga e cu adevarat un poet, zic eu.Nu doar pentru ca e, in mare masura un inovator in literatura romana.Citeste Psalm, Lauda Suferintei, observa-i puterea de creionare a unor sentimente, si iti vei da seama. Pus in acelasi taler cu Nichita, Blaga il bate, prin stil, prin abordare, prin ce vrei tu.Nichita scria poezii cu tente adolescentine, ori chestiile de genul, pe mine nu ma prind.Sa nu mai pomenesc, ca era un frustrat si jumatate, fapt ce se observa in unele poezii.Revenind la Minulescu, nu ca as fi arogant, dar ai citit suficient din el? Desi era si el un mic frustrat, in latura sentimentala, si apela de prea multe ori la aceasta, la el in lirica, se observa ceva ce nu prea vezi la Nichita si Eminescu, iubire din aia mai normala, nu de genii cum voia Eminescu, si ideala, cum voia Nichita, ce dadea putin in pervesiune.Geniul si iubirea ideala-they cannot coexist! Minulescu a inteles asta, presupun.In loc de prefata, Nihil, sunt poezii unde se observa cat de fin poet era el. Volumul "Romanta negativa" cel putin, bate un Bacovia(copiaci din Poe!), bate cam tot ce a scris Nichita.Nichita nu-mi place din cauza adancrii lui in sentimentalism in poezii, sentimentalism din ala cu latura gretoasa, ce il cam dispretuiesc. Daca e ceva ce chiar sa-mi placa de la Nichita e "Un pământ numit România", mult prea sincera si la obiect poezia.Stiu ca regimul nu prea il suporta pe Nichita, el avea viziuni mai libertarianiste si anti-sistem. Long Story Short: daca un poet, o da prea tare in iubire, si sondarea acestui sentiment, in poezie, si daca mai baga si irationalitate sau oarecare frustrare, in poezie, nu-mi place si gata.

Cum am ajuns sa facem aici duel in preferinte lirice, habar n-am...

Asta inseamna sa nu ai Dumnezeu. Uite, Jelli, care este filosofia unui ateu. Indubidabil ca asa ajung toti.