CONCURS: Care-i cel mai important lucru pe care l-ai invatat dintr-o carte?

Nu pot sa aleg doar o carte; am citit vreo 3 biblioteci si ar fi cam greu. Fac un compendiu.
-Am invatat sa merg prin lume cu ochii deschisi;
-Am invatat sa traiesc fiecare clipa ca si cand ar fi ultima;
-Am invatat sa ma bucur de tot ce ma inconjoara si sa gasesc, in orice, partea frumoasa sau, macar amuzanta;
-Am invatat ca dupa ploaie, iese soarele;
-Am invatat ca nu numai eu am probleme, ci si cei din jurul meu si ca, poate, uneori, exagerez gravitatea problemelor mele.
Si am mai invatat ca englezii sunt un monument de conservatorism cu volanele lor pe dreapta, cu sistemele lor de masuri si greutati absolut absconse si cu un sistem monetar care ii baga in ceata si pe bancherii elvetieni.
Am mai invatat o gramada de alte lucruri, dar astea mi se par cele mai importante.
Ordinea e absolut aleatorie.

O carte este cel mai bun prieten, de la ele afli lucruri uimitoare, ce cândva nici nu-ţi trecea prin minte ceva de genul acesta.
Deseori citesc cărţi, mai ales în timpul liber. Cărţi, ce mă fac să explorez imposibilul.
Mi-am creat o imagine simplă asupra lumii, doar pentru că am citit nişte cărţi fabuloase.
Acum ceva timp, am citit o carte psihologică foarte interesantă, şi pot spune sincer că m-a ajutat enorm.
Am învăţat lucruri despre mine, despre cum să-mi stăpânesc perfect corpul, despre cum e să fii om.
Cu toate că obiectele numite cărţi, par reci, ele evidenţiază o lume nouă, o lume unde imposibilul devine posibil.

Eu am gasit in urma cu 2 ani pe un raft cartea "Enzo, sau arta de a pilota pe ploaie". M-a captivat inca de la titlu, iar cand am inceput sa citesc am descoperit ca a fost cea mai buna alegere pe care am facut-o
Era vorba despre un catel al carui vis era sa se reincarneze in om si povestea cum se vede viata noastra prin ochii unui caine si cum el a invatat toata calitatile necesare unui om bun si de succes de la stapanul sau care era pilot de curse. Cainele a gasit o modalitate de a aplica in viata, ceea ce stapanul sau aplica pe pista.
Pe cat de amuzanta, mesajul era destul de clar si m-a facut sa privesc lumea putin diferit. Si intr-adevar, cu mentalitatea potrivita poti schimba multe chestii din viata ta.
Asta m-a marcat cel mai mult din carte, m-a ajutat sa vad totul ca pe o cursa, ca pe o provocare si mi-a dat indiciul despre cum pot depasii orice provocare care imi iese in cale.

Cred ca cele mai multe lucruri (adica pe termen lung,nu atractii livresti de moment sau "perioade") le-am invatat de la Steinbeck,Hosseini si Marquez.

De la Marquez, cat de important este sa astepti si faptul ca genialitatea si nebunia pot coexista fara nicio problema, ca tragedia si bucuria,la fel, pot coexista si ca pana si in cele mai alambicate lucruri se poate ascunde o simplitate, un pattern care te lasa perplex.

De la Hosseini, ca dragostea fara finalitate erotica este cu mult peste cea cu finalitate erotica,iar prima are si niste valente usor "eroice",prin cat de intensa poate fi,prin felul in care poate trece peste timp si se poate re-materializa intr-o alta generatie.

De la Steinbeck, fix cuvantul acela pe care Lee i-l repeta obsesiv lui Adam Trask, chiar si in ultima propozitie din carte. Timshel,adica - inseamna in ebraica "tu poti". Putinta de a face orice, deschiderea vietii catre orice turnura, cam asta te invata Steinbeck in cartile lui. Si ca nu trebuie sa fugi obsesiv dupa perle, pentru ca cine stie ce ascund ele,in stratul metaforic.

Personajul inspirational perfect pentru mine e, fie Arkadi Dolgoruki, adolescentul lui Dostoievski, fie domnul Jose al lui Saramago sau, un personaj ceva mai obscur, Oleg Kostoglotov din "Pavilionul cancerosilor" de Al.Soljenitin. Arkadi e copia mea fidela, doar ca el isi duce traiul intr-un Petersburg neindurator, iar eu, la fel ca el, ma chinui sa urc cat mai sus,sa ajung si eu,cum vrea el,un fel de Rotschild. Domnul Jose e inspirational din pricina evolutiei; din omul banal, care cauta in draci fisele celebritatilor,ca sa stie despre ele, devine obsedat de o persoana cat se poate de banala,dar care il scoate din letargia de care era cuprins in Arhiva unde lucra.E cel mai bun mod de a expune transformarea totala a unui om prin,aparent,cea mai insignifianta persoana posibila,o femeie anonima. Iar de la Oleg am invatat ca nu trebuie sa cauti paradisuri unde sta agatat semnul de paradis,si ca nu fericirea trebuie noi s-o cautam, ci linistea interioara si ca singurul paradis e de fapt, in noi, in locurile pe care le abandonam fortat. El are si ajutorul sa faca, pe durata a vreo 50 de pagini, tandem cu Alexei Sulubin/Bufnita, inca un personaj fabulos din roman, care intra intr-o simbioza atat de intensa cu el, ca o conversatie de-a lor da nastere celui mai puternic capitol ce l-am citit vreodata,"Idolii pietei", parca al 31-lea capitol din "Pavilionul cancerosilor". Tocmai de-aia e un cornerstone pentru mine Oleg,ca renunta la idoli,innebuneste cand ii vede,iar idolii nu sunt nimic altceva decat micile nimicuri ale vietii care ba te consuma,ba te duc in al saptelea cer.

O poveste care sa ma marcheze cred ca am intalnit in "Splendida cetate a celor o mie de sori". Unde ura viscerala,competitia la fel de viscerala,dintre doua sotii ale unui psihopat afgan batran,libidinos si fundamentalist,se transforma in cea mai puternica dragoste posibila,care,cum am zis,trece peste timp si peste generatii si se materializeaza in dorintele Laylei,unul din personaje,ce ajunge sa aleaga pentru fata sa,inca nenascuta,numele de Mariam,numele concurentei sale initiale,care ii devine apoi,mai ceva ca o mama. E o legatura peste intre personajele pozitive principale in cartile lui Hosseini si apare lucrul asta aici mai intens decat in "Vanatorii de zmeie". Mariam e un model de statornicie,e cum imi imaginez eu ca trebuie sa fie un om ca sa merite tot respectul, mai puternica decat un stalp,desi toata viata ei,niciodata nu a primit ce merita,ci fix invers. Mariam poate sa te scoata din depresie,iar cartea,pe de-a intregul, te baga si te scoate din depresii, simultan. E impresionanta pentru ca o citesti cu un nod in gat aproape pe toata, e atat de frumoasa ca doare, cum zic englezii.

Că niciodată nu ești singur pe lumea asta, că și oamenilor simpli li se întâmplă lucruri frumoase și că orice, dar absolut orice poate deveni realitate.

Buna.Nu trebuie sa iti pese de ce spun ceilalti desp[re tine mergi imi departe si viata se va schimba

Unul din personajele care m-au impresionat cu adevarat a fost Robin Hood din cartea cu acelasi nume.
Am invatat de la el ca un erou adevarat poate exista si am mai invatat cum o persoana isi poate face dreptate cu propiile sale maini. El nu si-a abandonat camarazii, a ramas cinstit si nu s-a incumetat niciodata sa raneasca o femeie, chiar daca aceasta putea si sa il omoare (cum s-a intamplat la sfarsitul cartii).
Dupa ce am terminat de citit cartea mi-am spus, cu amar in suflet: "Am avea si noi nevoie de un erou pentru acest secol".
Robin Hood m-a invatat ce inseamna sa fii dedicat trup si suflet unei cauze si cum e sa lupti pentru ceea ce iti doresti. El a avut un scop pe care si l-a faurit singur si batut in cuie cu o asemenea ambitie glorioasa! Chiar il admir, indiferent daca oameni ca el niciodata nu vor mai exista. Asta daca ei vreodata au existat.
In carte, de asemenea, ne-au mai fost prezentate si alte personaje de pe urma carora putem invata lectii importante pe care sa le aplicam in traiul de zi cu zi.
O alta lecture minunata, care m-a facut sa vad altfel lumea din jurul meu atunci cand am dat si ultima pagina sa o savurez, a fost "Martorul" de John McDowell. Cartea a fost o combinatie extraordinara de subiecte religioase si dragoste. Totusi, fiind un roman politist, suspansul nu a putut sa nu isi faca si el loc in pagini, o mare parte din lucruri fiind scris simplu si la obiect.
John McDowell chiar a facut o treaba buna, putand sa invaluie personajele intr-o aura foarte interesanta, fara sa ne plictiseasca sau sa ne ia din entuziasm dupa primele 100 de file.
Cartile chiar sunt printre cele mai puternice arme, daca nu chiar prima.

"Asteapta si nadajduieste!" erau ultimele doua cuvinte din "Contele de Monte Cristo". Cartea am citit-o anul trecut si de atunci aceste doua cuvinte ma urmaresc tot timpul, pur si simplu se invart in jurul meu.Am mai invatat ca razbunarea e buna, dar pana la un anumit moment; atunci cand te lasi condus de razbunare, clar, regreti mai tarziu."Contele de Monte Cristo"este unul dintre romanele acelea pe care le citesti pe nerasuflate, recomand.

Cel mai important lucru care la-s invata din o carte este darul de a iubi oameni si de a respecta, deoarece nu infatisarea de om te face sa fii om ci comportamentul te face sa fii ceia ce esti.
Aceste lucruri lea-m invata de la Pastorul din opera lui Ion Druta "Toiagul pastoriei" aici se vede exemplul si rasplata omului bun.Acest Pastor care era insultat de toti el sta indiferent deoarece el a invatat a iubi si a erta. Chear daca a avut o moarte ca a orcarui om el mai traeste si astazi in sufletul romanului cinstit si drept/

Cartea :-Quo Vadis de Henryk Sienkiewicz.
Cel mai important lucru: Sa lupt pentru dreptate! Sa ajut pe cei saraci, slabi, neputinciosi. Sa stiu sa iubesc! sa fiu puternic.

Eu îl iubesc pe Eliade. Am descoperit multe în Romanul Adolescentului Miop, care m-a marcat profund arătându-mi personalitatea adolescentului melancolic, adolescentului cu care mă identific. Apoi, Cireşarii au însemnat pentru mine ceva mult mai bun deoarece am tânjit după un grup de prieteni, iar ei mi-au oferit grupul mult visat în care am iubit, m-am distrat, am plâns şi care mi-a schimbat perspectiva asupra lumii. Pe lângă multe alte cărţi, acestea mi-au îmbogăţit sufletul, vocabularul şi de ce nu: mintea, simţind după fiecare carte citită că am acumulat multe informaţii ce mă fac să am senzaţia că sunt inteligentă. Tot odată, acestea m-au ajutat să scriu un roman. În prezent lucrez la altul şi la un volum de nuvele.
P.S. Am 16 ani şi sunt fată.

Iarna asta am incercat sa ma sinucid, dar mam oprit in ultimul moment, mi-am amitit de un citat:Mai bine traiesti mizerabil decat sa mori mizerabil.asta m-a tinut in viata pina acum

Să trecem la lucruri simple, majoritatea au răspuns cu lucrări complexe, cărți greu de înțeles pentru vârsta lor fragedă.
Eu atâta spun, Amintiri Din Copilărie.
Câți dintre cei din ziua de azi au mai citit așa ceva, sau câți au stat și au analizat o astfel de lucrare? Oare câți au luat un exemplu din aceasta. Copii din ziua de azi sunt lipiți de monitor, aceștia numai știu cum este să mergi la furat cireșe, numai știu cum este să mergi la scăldat sau să faci vreo năzbâtâie.
De aceea am ales această carte, și da m-a marcat, eu unul citind acele rânduri, m-am văzut pe mine, mi-am revăzut copilăria.

Mi-a placut mult "Singur pe lume" de Hector Malot.
M-a ajutat sa inteleg lumea,viata,cat de trista poate fi dar si cat de frumoasa. M-a inspirat puterea neobosita a lui Remi de a face fata necazurilor,blandetea sarmanului Vitalis, supunera neconditionata a lui Capi si atasamentul lui Matia,credinta sa in amicul sau,chiar si atunci cand Remi a fost blocat in mina, el stia ca Remi va supravietui. Gingasia doamnei Milligan, delicatetea Lizei, cruda intalnire cu realitatea, fac din cartea " Singur pe lume" o carte sensibila care m-a marcat profund.
Recomand cartea, e o frumoasa si trista poveste a unui baietel sarman si nevionovat aruncat in aceasta lume de maini crude care i-au dorit raul.

Cum sa fii om in societate, cum sa evoluezi atat pe plan spiritual cat si intelectual.Sa nu ma incred in toata lumea.

Am citit cartea "The Blue Lagoon" de Henry De Vere Stacpoole (1863–1951),este vorba de o mamă,Sarah,mama fetei Lili şi un baiat,pe nume Richard,care nu este fiul Sarei mama,Sarah. dincolo de aparenţe,este civilizaţie,ei bine,mama ei,Sarah încearcă să îi educe,chiar dacă sunt rupţi din civilizaţie, mama după un timp moare, le cere copiilor să o îngroape, m-s întristat mult această parte, când mama lor a murit.Cartea am citit-o când eram mică, de vreo 10 ani, mama mi-a spus că oriunde ai fi să te comporţi civilizat şi mi-a recomandat cartea, dar asta nu este singurul lucru adevărat. Când Lili devine adevărată femeie şi Richard, se îndrăgostesc şi se căsătoresc în faţa mornântului mamei lor. După un timp soseşte o navă cu un căpitan, camarazii lui şi fiica lui.Fiica lui se-ndrăgosteşte de Richard şi încearcă să il ia.Un camarad observă perla pe care o avea şi fuge după ea să i-o fure,dar în final Richard îl duce în lagună,că "camaradul" vrea să îl omoare,Richard înoată de la o stîncă la alta şi deodată apare un rechin şi îl omoară pe "camarad". După când trebuiau să plece în civilizaţie,Lili îi spune că are un copil în burta şi că nu vrea să trăiască în lumea minciunilor şi a răului şi că vor să trăiască pe insulă,eu am învăţat că mai bine îţi trăieşti viaţa decât aici,unde este mult rău.
Tata a citit o carte numită "Lupii mărilor" de Jack London şi el a devenit marinar,din "cauza" ei, toata adrenalina, frumuseţiile valurilor şi se poate spune că după ce a trecut prin toate cărţile a învăţat să citească mai mult, de fapt a fost prima carte pe care a cit-o, deci a învăţat că cartea este un lucru din care poţi să te inspirezi pentru carieră şi viaţă.

Cel mai important lucru pe care l-am invatat este ca fara Dumnezeu nu se poate face NIMIC( si asta nu am dedus-o din carti spirituale,desi am citit si din acelea). Cand esti pe culmile gloriei,o sa cazi inevitabil in noroi,uitat de toti. Atunci Dumnezeu nu te uita, si o sa treci pete toate.

Cartea care m-a facut sa deduc acest lucru: Contele de Monte-Cristo-de Alexandru Dumas

dar si Winnetou-de Karl May


Edmond Dantes, cel care se crede pe culmile fericirii, aruncat in inchisoare -unde sta ani grei, tentat sa creada ca Dumnezeu nu mai exista si tentat sa se sinucida.Parasit de prieteni, va reveni sub forma Contelui de Monte-Cristo si cu o credinta in Dumnezu de neclintit.Te va invata onoarea, curajul si dreptatea, desi la final isi va regreta razbunarea.

Winnetou si Old Shaterhand, cei 2 frati de sange, spirtualitate maxima. Onoare,dreptate, curaj, inteligenta, intuitie, aventura. 6 cuvinte.

"Moartea este rece si calda in acelasi timp.Moartea este, din pacate, singurul mod pe care destinul l-a ales pentru a ne aminti tot timpul ca exista viata." (G. Faletti-"Eu ucid")

Ca trebuie sa iubesc pentru a fi iubit.

Ca o carte este un prieten bun. Atunci cand se deschide, vorbeste cu tine si patrunde in sufletul tau. Eu una, atunci cand citesc, uit de tristete. Uit de tot ce ma supara. Imi dau seama ca trebuie sa lupt pentru visele mele, sa tin capul sus. Imi plac toate cartile, iar printre cele care mi-au placut foarte, foarte mult, se numara:
-Marile sperante
-Razboi si pace
-Poveste fara sfarsit
-Momo
-Pulbere de stele
-Ultimul mohican
-Singur pe lume
-Coraline
-Destinatia mea, stelele
-Minunea

Totusi, preferata mea a fost, este si va ramane,, Alchimistul", scrisa de Paulo Coelho. Da, oamenii nu cred ca un copil de 12 ani a citit alchimistul, nici profa de romana nu m-a crezut, dar important e faptul ca eu stiu ca am citit-o.
Mesajul transmis de aceasta carte este mereu diferit, mereu unic pentru ca mereu cand o citesti te simti altfel. Mereu cand o citesti intelegi si inveti altceva. Mereu cand o citesti esti o alta persoana, desi tot tu ramai. Mereu cand o citesti vorbesti cu acelasi prieten bun, care nu se schimba niciodata, oricat de mult ar putea sa treaca timpul.

Eu citesc oricand si oriunde. Fie citesc pe la 12 noaptea, cand sunt in pat, pentru ca reusesc sa iau inca o data lanterna fara sa ma vada nimeni, fie sunt atat de curioasa sa stiu ce va urma si ma trezesc de le 4 dimineata, ca s-o termin, desi stiu ca o sa fiu certata, fie citesc in ora de mate sau de fizica, cand sunt paralela cu numerele si optica, fie citesc pana termin cartea, oricat de mult ar dura.

Si voi continua mereu sa citesc, pentru ca LECTURA ITI DA ARIPI!

Am invatat foarte multe lucruri din cartile citite...
-Iona de Marin Sorescu (sunt atatea pasaje care te fac sa te gandesti la corectitudine si la modul de a ne traii propria viata)
-Dama cu camelii de Alexandre Dumas fiul(despre dragostea sincera si despre aparentele care insala si despre sacrificare)
-Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu(despre rationament si tainele geloziei)
-Maitreyi de Mircea Eliade(iubire si devotament)
....etc.

In sfarsit un concurs care sa incurajeze lectua! Felicitari! Am sa povestesc romanul meu preferat..."Intr-o singura ora"- de Ion Grecea.De ce ocupa locul 1 in preferintele mele?
Sa va povestesc pe scurt ideea: O studenta Anuta iubeste un baiat Pete care lucreaza in cadrul armatei. Intr-o zi, inainte ca ea sa plece la facultate la Iasi se decide sa il viziteze. Ajunge la batalionul acestuia, il vede, dar nu poate sa vorbeasca cu el fiindca zona era bine pazita. ( Si acum vine parea interesanta).Ea nu se lasa descurajata si timp de o ora a stat sprijinita de un copac si l-a privit pe iubitul ei de pe partea opusa a strazii. Ajunsa la facultate prietenele ei o intreaba ce a facut la intalnire, si ea afirma:``-Cum sa fie? Voi nu stiti? Ca orice intalnire..Ne-am plimbat prin parc..pe strazi.a fost dragut ca intotdeauna.mi-a vorbit mult despre el, despre noi..am fost la cofetarie, apoi la un film.Mi-a cumparat flori, m-a condus la gara.
-Si cum, toate astea intr-o singura ora?
-Da numai intr-o singura ora.``
Anuta este personajul meu preferat fiindca ea are curajul sa viseze, sa spere si nu se lasa batuta, astfel ea a avut o intalnire de neutat cu Pete, iubitul ei, chiar daca aceasta a fost una imaginara.
Morala? Trebuie sa visam cat mai mult, sa credem ceea ce visam si sa credem ca visele pot deveni realitate. Intr-o lume in care rautatea si minciuna sunt la ordinea zilei cel mai bun mod de a ne desprinde este visul si sperenta la vremuri mai bune.
Dreams don`t cost a thing!

Am invatat multe lucruri din carti, nu doar dintr-una. Din Ucenicul vraciului am invatat ca este important sa iti invingi fricile oricat de groaznice ar fi si sa mergi pana la capat. Din Eon: Ochiul dragonului se intoarce, am invatat ca este important sa stii cine esti, de unde vii si sa nu minti despre asta. Iar din Jurnalul fericirii de Nicolae Steindhart am invatat ca noi oamenii trebuie sa avem credinta si ca fara Dumnezeu nu putem reusi. Din Shogun am invatat ca este bine sa afli despre cultura altor tari si sa o respecti

Caracterul unui om nu se poate schimba. E o poveste de copii, dar cu mult adevar. O data ce cineva ti-a facut rau cu ceva in mod intentionat, iti poate face rau in continuare daca il ierti si il crezi fara anumite dovezi ca s-a schimbat.
"Lupul isi schimba blana dar naravul ba"

Am inceput sa citesc de mic, cu mult mai mult decat o faceau cei din jurul meu si in nici un caz nu ma rezumam la oferta scolara. Inveti foarte multe din carti, indiferent de subiectul pe care acestea il trateaza.

Cea mai mare influenta asupra modului meu de gandire a avut-o Isaac Asimov, caruia i-am citit opera aproape in intregime (sf-urile + lucrarile de popularizare stiintifica). Autobiografia sa e de departe printre cele mai bune carti pe care am pus mana vreodata si m-am putut identifica cu scriitorul in multe din momentele cheie ale vietii sale precum si in modul in care aborda anumite subiecte, cum ar fi religia. Citind aceasta carte precum si restul romanelor sale am invatat cum poti avea (sau cel putin incerca) o viata fericita, urmandu-ti pasiunea si depunand multa munca in a-ti atinge scopul.

E uimitor cum povestiri SF scrise in anii 40 sau 50 sunt inca de actualitate si astazi, descriind un viitor plauzibil si o societate umana ale carei defecte dar si puncte forte persista cu trecerea mileniilor.

Nimeni nu se poate declara fan SF daca nu a citit seria Fundatiei sau povestirile cu roboti ale lui Asimov, iar in onoarea sa a fost denumit robotul umanoid ASIMO...

Cel mai important lucru a fost ca personajul a inspirat o lectie de viata, si m-a marcat schimbandu-mi modul de a gandi in general.

Pai am citit destule carti. Dar cel mai mult mi-a placut,, Povestea unui om necajit'' stiu ca nu este o carte dar m-a impresionat mult.Am uitat pentru o clipa de viata mea decenta si m-am gandit cum ar fi daca eu as trece prin atatea intamplari nefericite. Si acest baietel m-a invatat ca trebuie sa te multumesti cu ce ai pentru ca nu poti sa stii niciodata ce se va intampla si pe cine vei pierde.

Pe mine m-a inspirat cel mai mult sherlock holmes.Mi-am dat seama ca nu trebuie sa modifici faptele pe. a se potrivi teoriei, ci sa modifici teoria pentru. a se potrivi faptelor. Logica e foarte importanta, si unele fapte sunt asa de simple daca ne uitam atent!

Cel mai important lucru pe care l-am invatat din carti este ca trebuie sa lupti pentru ceea ce iti doresti, indiferent cat de mici ar fi sansele de realizare.Multi dintre noi avem dorinte care ni se par irealizabile si cum sunt toti oamenii, atunci cand dau de greu asteapta un miracol, o minune, insa nu! Daca intr-adevar iti doresti ceva lupta, lupta din toate puterile, pana la ultimul strop de putere in care zambetul iti ramane pe buze si spui : sunt fericit ca macar am incercat.Cum este si o vorba : incercarea moarte n-are, asa este si in viata reala.Lasati orgoliul, lasati aceasta ignoranta de o parte si traiti viata cu bune si cu rele.Viata nu e roz si niciodata nu va fi,insa trebuie sa invatam sa o acceptam,sa ne acceptam si sa invatam din propriile noastre greseli. Poate ca multi ne zic : numai incercati sau totul s-a terminat,insa nu ei decid,ci Dumnezeu. Speranta moare ultima,indiferent care ar fi scopul,iar atunci cand speranta moare,odata cu ea dispare si bucuria sufletului,dispare zambetul larg si adevarat,disparem noi ca oameni si asemeni unui trandafir extraordinar de frumos, care numai este udat, palim, pierindu-ne astfel frumusetea, inocenta, gingasia.Am citit foarte multe carti, numai tin minte exact care a fost cartea care m-a invatat cel mai mult, probabil cartea de filozofie scrisa de Friedrich Nietzsche,insa mesajul ei a fost unul cert si adevarat : credeti in voi,credeti in speranta voastra, caci niciodata nu trebuie sa spui niciodata.De ce trebuie sa fim negativisti si realisti tot timpul,oare numai este loc pentru vise? Pentru iubire? Am mai invatat si ca oricat de mult ai incerca sa iti schimbi inima fata de o anumita persoana,care candva a insemnat ceva, nu poti.Nu poti pentru ca te rascolesc amintirile,te trag la raspundere,iar lacrimile iti sfarama inima de durere, de iubire.In viata fiecare este pe cont propriu,indiferent ce ar zice lumea, nu exista prieteni adevarati.In viata trebuie sa te bazezi doar pe tine insuti si pe familie si mai ales pe Dumnezeu,caci El este singurul care ne iarta cu adevarat,din suflet,alaturi de parinti.Dumnezeu si parintii sunt singurii din aceasta lume care te sfatuiesc cu cea mai mare bucurie,care iti sunt alaturi neconditionat si fara a-ti cere ceva in schimb. Sper ca am putut sintetiza in cateva randuri, mesajul cartii si sper ca intr-un fel vi l-am transmis si voua.

Sa nu fii gelos sau rautacios cu altii, sa nu te enervezi degeaba si sa nu creezi probleme dandu-te interesant si creativ.