CONCURS: Care-i cel mai important lucru pe care l-ai invatat dintr-o carte?

Sa nu fii gelos sau rautacios cu altii, sa nu te enervezi degeaba si sa nu creezi probleme dandu-te interesant si creativ.

Eu citesc mai mult romane, si nu din astea spirituale.Dar am invatat:
-multe despre prietenie ( jurnalul unui pusti, hihi)
-sa nu ai incredere in toti oamenii (pe asta cred ca am deprins-o din toate)
Eu citesc mai mult gen jurnalele vampirilor/instrumente mortale, asa ca nu prea stiu ce am invatat din ele. Oricum cand citesti astfel de carti simti aventura, suspansul (ca atunci cand a evadat Chloe din sanatiriu-fortele raului absolut).

Iubirea e o taina mare,
Ce leaga doua inimi, tare!
(Grigore Bajenaru - Cismigiu & Comp.)

"Moartea este rece si calda in acelasi timp.Moartea este, din pacate, singurul mod pe care destinul l-a ales pentru a ne aminti tot timpul ca exista viata." (G. Faletti-"Eu ucid")

Dintr-o carte poti invata multe, cel mai important lcru l-am invatat din cartea "Croncile din Narnia"-"Calatorie pe mare cu Zori-de Zi''scrisa de C.S. Lewis.Din aceasta carte am invatat ca atunci cand ti-e frica de ceva nu trebuie sa fugi ca un las de acel lucru, si sa te lupti pentru ati invinge frica, de asemenea si multe alte lucruri dar acesta este cel mai important.Personajul care ma inspirat din aceasta carte a fost Edmund Pevensi, un baiat de 13-14 ani, care desi i-a fost frica a luptat pentru a-si invinge temerea si a reusit.In mare, acesta este lucrul cel mai important pe care eu l-am invatat dintr-o care, dar cred ca o sa mai invat si altele.

Heii! Pai la viata mea nu am citit cine stie cate carti, am doar 14 ani,na.Dar totusi am invatat ca trebuie sa lupti pentru visele tale,trebuie sa fii alaturi de cei dragi, sa fie "unul pentru toti si toti pentru unul"! Am invatat ca increderea se castiga.Din pacate nu am un personaj favorit,toate pers. mi-au placut in felul si stilul lor.Iar despre pov. care m-a marcat,ei bine este una de dragoste,una superba,una in care trebuie sa faci alegeri, si chiar daca ai ales ce/pe cine nu trebuia,tot il iubesti,indiferent ca in trecut poate te-a ranit.Sa iubesti cu adevarat, inseamna dragoste pura, iar eu una, cred ca mai mult exista in cartile pe care le citesc, din care am invatat o multime lucruri.

Am invatat foarte multe lucruri din cartile citite...
-Iona de Marin Sorescu (sunt atatea pasaje care te fac sa te gandesti la corectitudine si la modul de a ne traii propria viata)
-Dama cu camelii de Alexandre Dumas fiul(despre dragostea sincera si despre aparentele care insala si despre sacrificare)
-Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu(despre rationament si tainele geloziei)
-Maitreyi de Mircea Eliade(iubire si devotament)
....etc.

Că niciodată nu ești singur pe lumea asta, că și oamenilor simpli li se întâmplă lucruri frumoase și că orice, dar absolut orice poate deveni realitate.

Eu am invatat, dintr-o carte, ca prietenia nu inseamna doar cuvinte, ci fapte. Prietenia reprezinta sacrificiile pe care cineva le poate savarsi pentru prietenul/prietena lui/ei. Am invatat ca ea trebuie pastrata cu orice pret, fiind un lucru special, iar prietenia adevarata trebuie pretuita si consolidata.

Deci...la inceput nu prea citeam carti.Consideram ca este mult mai „distractiv" sa stau pe internet sau sa ma uit la tv, dar apoi am descoperit magia cartilor.Acum cititul ma relaxeaza, ma transpune intr-o alta lume si ma face sa imi imaginez secventele cu foarte multa credibilitate. O carte care pot sa spun ca mi-a schimbat stilul de-a gandii este „Invitație la vals" de Mihail Drumeș.Mi-a schimbat ideea mea despre iubire, credeam ca nu poti iubii atat de usor, ca nu exista dragoste la prima vedere..si uite ca totusi exista.In carte este vorba despre Tudor si Mihaela, mai exact doi necunoscuti care s-au intalnit, poate, din greseala.Ideea este ca Tudor a incercat sa o cucereasca pe Mihaela, dar aceasta nu a renuntat la orgoliul sau feminin si nu s-a lasat mai prejos(ea remarcand mai tarziu ca l-a observat din prima clipa si l-a simpatizat dar nu dorea sa se gandeasca la un lucru care nu se putea intampla). Pana la urma acestia au ramas impreuna; Insa din cauza unor „incurcaturi" ea s-a sinucis pentru ca durerea era insuportabila, iar el a facut acelasi lucru pentru a ramane legati pe vesnicie. Am invatat ca dragostea adevarata chiar exista si unele priviri nevinovate dintre doi oameni pot schimba total cursul vietii lor.Pentru unii dintre noi aceste priviri nu inseamna nimic, insa pentru altii raman intiparite in mintea si in inima lor pentru totdeauna.

Am citit o carte foarte intersanta acum vreo jumatate de an. Era mai bine sa-mi fi pus intrebare acesta atunci, caci acum am mai uitat unele aspecte destul de importante. Oricum cartea se numeste Fluturi de Irina Binder. Este vorba despre mai multe povesti de iubire, printre care una despre Irina( personajul principal) si un baiat care a murit intr-un accident de masina. Foarte impresionant este felul in care si-a continuat viata, alaturi de Dumnezeu. Apoi dupa cativa ani i-a intalnit pe Matei si Robert, doi tineri necasatoriti si muncitori plini de bani. A inceput o relatie cu Matei, nestiind ca de fapt Robert planuise acea intalnire inainte pentru ca avea o atractie spre ceea ce era ea cu adevart; bunatate, iubire neconditionata si o frumusete interioara de neimaginat. Chiar daca isi da seama ca are nevoie de Robert in viata sa, din cauza lui Matei care o trata neglijent ca pe o proprietate, nu vrea sa raneasca pe nimeni, asa ca ii explica lui Robert ne nenumarate ori cat de importanta e onestitatea. Poveste devine si mai emotionanta cand vine vorba de tatal sau, care a crescut-o singur la cei 50 de ani ai sai (cand s-a nascut Irina), care era cel mai exemplar tata din cati am auzit si vazut.
Aceasta carte m-a schimbat. Dupa parerea ea, Irina este una dintre cele mai iubitoare, mereu dornica de sacrificiu si modesta persoana. Cred cu tarie ca oricine va citi aceasta lectie de viata, iti va schima mentalitatea asupra lumii.

Mi-a placut mult "Singur pe lume" de Hector Malot.
M-a ajutat sa inteleg lumea,viata,cat de trista poate fi dar si cat de frumoasa. M-a inspirat puterea neobosita a lui Remi de a face fata necazurilor,blandetea sarmanului Vitalis, supunera neconditionata a lui Capi si atasamentul lui Matia,credinta sa in amicul sau,chiar si atunci cand Remi a fost blocat in mina, el stia ca Remi va supravietui. Gingasia doamnei Milligan, delicatetea Lizei, cruda intalnire cu realitatea, fac din cartea " Singur pe lume" o carte sensibila care m-a marcat profund.
Recomand cartea, e o frumoasa si trista poveste a unui baietel sarman si nevionovat aruncat in aceasta lume de maini crude care i-au dorit raul.

Ca trebuie sa iubesc pentru a fi iubit.

Inca imi amintesc prima carte pe care am citit-o: Print si cersetor, care mi-a planut nespus de mult si care m-a invatat ca oamenii nu sunt diferiti, oricat de bogati ar fi, deoarece nu conteaza decat cum e inima lor. Acea carte mi-a deschis un fel de poarta spre o lume necunoscuta, in care intru ori de cate ori am nevoie de o pauza de la realitate. Inca de la primul rand, o carte te invita cu drag intr-un univers care atrage tocmai prin faptul ca e altfel decat lumea in care traim, altfel decat viata cu care ne-am obisnuit, altfel intr-un mod care ne duce pe alte pamanturi. Acest "altfel" l-am invatat si din "Gazda" care mi se pare o carte speciala si, mai ales, diferita. Este uitimitor cum unele creaturi ar putea fi atat de pasnice, ca vor doar binele, nerealizand ca astfel fac doar rau, necunoscand iubirea. Astfel, felul in care Ratacitoarea a inceput sa aiba sentimente si sa o iubeasca chiar pe cea pentru care nu ar trebui sa aiba mila este ceva de neinteles si mi-a schimbat oarecum stilul de a gandi. Sa traiesti pe multe alte lumi fara sa simti dragostea si apoi acest sentiment sa te invaluie mi se pare uimitor, un mod unic, ce nu poate fi imaginat. In ciuda faptului ca ii distrugea viata, chiar si Melanie o voia aproape, de unde reiese cat de puternic te poti atasa de cineva, pentru care ti-ai da si viata doar pentru a o sti acolo, in mintea ta, inca vie. Din "Eve" si "Divergent" am inteles ca, oricat de puternica e influenta celorlalti si a ceea ce "trebuie" facut, mereu va exista acea raza care straluceste in permanenta in capul nostru si care este mai puternica decat orice influenta: speranta. Am inteles ca trebuie sa ne urmam visele, sa ne gasim libertatea, sa fugim dupa iubire, oricat de grea ar fi sulita ce uneori ne strapunge inima gandindu-ne la primejdia in care cel/cea iubit(a) se poate afla sau norul negru ce ne umbreste clipele de bucurie cu clipe de frica, dar, mai ales, am inteles ca trebuie sa traim; nu stim ce ne este pregatit si nici macar ce vom face maine, asa ca trebuie sa traim prezentul, sa ne bucuram de fiecare secunda, oricat de neimportanta pare a fi. Citind randurile tiparite cu grija pe pagina alba ca zapada, pura, care arata o viata buna, in care orice se poate intampla, margelute imi curg uneori pe obraji, sclipind aceleasi trairi cu cele ale personajelor, iar grijile, frica si, mai ales, speranta acestora, trec in mainile noastre. Dintr-o intreaga biblioteca imbibata cu carti, cred ca pentru mine ar fi cel mai greu care carte sa o tin in mana, pe care sa o citesc iar si cum e sa simt din nou aceleasi trairi nemaintalnite, care par altele de fiecare data. Rand cu rand, pagina cu pagina, capitol cu capitol, cartea se apropie de sfarsit, iar personajul ce mi-a fost ca un prieten trebuie sa plece. Nu cred ca exista cineva care sa nu fi citit vreo carte si sa nu se imagineze macar o data pe el ca personaj, traind viata lui. Oare el ar fi rezistat? Oare ar fi facut alegerile bune? Oare ar fi trait? Nimeni nu stie, dar oricine isi poate imagina si poate crea propria poveste, impletind realul cu fantasticul si adaugand un strop de iubire.
Dintre toate cartile citite, cred ca cel mai mult mi s-au intiparit in minte cuvintele lui Dumbledore pentru Harry: "Fericirea poate fi gasita, chiar si in cele mai intunecate timpuri, doar daca cineva isi aminteste sa aprinda lumina", care transmit puterea pe care o are cineva asupra ta si faptul ca speranta moarte n-are, avand mereu incredere in faptul ca cineva, candva, sau chiar tu cand simti cu adevarat, te poti sa iti creezi propria lume, tinand mereu minte ca "daca ai destula putere, poti muta muntii din loc, dar daca ai destula inteligenta, poti zbura peste, ca e mai simplu".

(Postedit) M-m razgandit, se pare ca n-am invatat nimic, asa ca imi sterg raspunsul...

Cel mai important lucru pe care l-am invatat este ca fara Dumnezeu nu se poate face NIMIC( si asta nu am dedus-o din carti spirituale,desi am citit si din acelea). Cand esti pe culmile gloriei,o sa cazi inevitabil in noroi,uitat de toti. Atunci Dumnezeu nu te uita, si o sa treci pete toate.

Cartea care m-a facut sa deduc acest lucru: Contele de Monte-Cristo-de Alexandru Dumas

dar si Winnetou-de Karl May


Edmond Dantes, cel care se crede pe culmile fericirii, aruncat in inchisoare -unde sta ani grei, tentat sa creada ca Dumnezeu nu mai exista si tentat sa se sinucida.Parasit de prieteni, va reveni sub forma Contelui de Monte-Cristo si cu o credinta in Dumnezu de neclintit.Te va invata onoarea, curajul si dreptatea, desi la final isi va regreta razbunarea.

Winnetou si Old Shaterhand, cei 2 frati de sange, spirtualitate maxima. Onoare,dreptate, curaj, inteligenta, intuitie, aventura. 6 cuvinte.

Sa nu ai incredere in prima persoana pe care o cunosti si ca nu toata lumea este asa cum pare.

Ca o carte este un prieten bun. Atunci cand se deschide, vorbeste cu tine si patrunde in sufletul tau. Eu una, atunci cand citesc, uit de tristete. Uit de tot ce ma supara. Imi dau seama ca trebuie sa lupt pentru visele mele, sa tin capul sus. Imi plac toate cartile, iar printre cele care mi-au placut foarte, foarte mult, se numara:
-Marile sperante
-Razboi si pace
-Poveste fara sfarsit
-Momo
-Pulbere de stele
-Ultimul mohican
-Singur pe lume
-Coraline
-Destinatia mea, stelele
-Minunea

Totusi, preferata mea a fost, este si va ramane,, Alchimistul", scrisa de Paulo Coelho. Da, oamenii nu cred ca un copil de 12 ani a citit alchimistul, nici profa de romana nu m-a crezut, dar important e faptul ca eu stiu ca am citit-o.
Mesajul transmis de aceasta carte este mereu diferit, mereu unic pentru ca mereu cand o citesti te simti altfel. Mereu cand o citesti intelegi si inveti altceva. Mereu cand o citesti esti o alta persoana, desi tot tu ramai. Mereu cand o citesti vorbesti cu acelasi prieten bun, care nu se schimba niciodata, oricat de mult ar putea sa treaca timpul.

Eu citesc oricand si oriunde. Fie citesc pe la 12 noaptea, cand sunt in pat, pentru ca reusesc sa iau inca o data lanterna fara sa ma vada nimeni, fie sunt atat de curioasa sa stiu ce va urma si ma trezesc de le 4 dimineata, ca s-o termin, desi stiu ca o sa fiu certata, fie citesc in ora de mate sau de fizica, cand sunt paralela cu numerele si optica, fie citesc pana termin cartea, oricat de mult ar dura.

Si voi continua mereu sa citesc, pentru ca LECTURA ITI DA ARIPI!

Buna TPU! Eu am citit multe carti la viata mea, chiar daca am decat 12 ani, si...am invatat multe din ele.Cea care m-a inspirat cel mai mult a fost o carte scrisa de R.J.Palacio,numita ''Minunea''. Este vorba de un baiat ''diform'' care este discriminat intr-o scoala, in care el trebuia sa invete sa se integreze.El pana la urma si face prieteni adevarati si mai este discriminat.Din ''Minunea'' am invatat ca un om nu trebuie judecat dupa fata, ci dupa sufletul sau.Am mai invatat ca discriminarea nu este o solutie.

Norocul ti-l faci singur!

Pai in ultima carte citata de mine era vorba despre prietenia adevarata.Si am invatat ca prietenia nu se cumpara cu bani.

O carte este cel mai bun prieten, de la ele afli lucruri uimitoare, ce cândva nici nu-ţi trecea prin minte ceva de genul acesta.
Deseori citesc cărţi, mai ales în timpul liber. Cărţi, ce mă fac să explorez imposibilul.
Mi-am creat o imagine simplă asupra lumii, doar pentru că am citit nişte cărţi fabuloase.
Acum ceva timp, am citit o carte psihologică foarte interesantă, şi pot spune sincer că m-a ajutat enorm.
Am învăţat lucruri despre mine, despre cum să-mi stăpânesc perfect corpul, despre cum e să fii om.
Cu toate că obiectele numite cărţi, par reci, ele evidenţiază o lume nouă, o lume unde imposibilul devine posibil.

Am citit ceva romane de-a lungul vietii... insa cel mai mult m-a marcat "Nimic nou pe frontul de vest". Am invatat ca prietenii sunt mai mult decat niste simpli oameni cu care te distrezi si asa am invatat sa imi aleg prietenii pentru ca ei urmau sa devina parti din mine mai tarziu si ma bucur ca am realizat asta la timp pentru ca am reusit sa indepartez oameni cu caractere urate ce nu le vazusem pana atunci pentru ca mi se pareau amuzanti. Am ajuns sa gandesc mult mai matur decat o faceam pana atunci, am invatat ce e sacrificiul cu adevarat, ce inseamna sa pierzi pe cineva drag, ce inseamna ca o parte din tine sa moara o data cu el.
Si parca toate astea nu ar fi fost de ajuns sfarsitul cartii m-a impresionat profund. Nu puteam sa ma mai opresc din recitit pentru ca mi-a placut foarte mult... M-a strafulgereat acel sentiment care ma sperie de fiecare daca cand ma gandesc la moarte, insa linistea cu care s-a stins Paul, personajul principal, m-a facut sa imi pierd pe veci acel sentiment si sa realizez ca pana la urma poate moartea nu e ceva rau cum crezusem eu pana atunci, ca poate moartea este ceva mai frumos decat viata si acea liniste ma caracterizeaza si pe mine din momentul in care m-am oprit din a citi acele ultime randuri pentru ca deja le memorasem pentru totdeauna.

"Asteapta si nadajduieste!" erau ultimele doua cuvinte din "Contele de Monte Cristo". Cartea am citit-o anul trecut si de atunci aceste doua cuvinte ma urmaresc tot timpul, pur si simplu se invart in jurul meu.Am mai invatat ca razbunarea e buna, dar pana la un anumit moment; atunci cand te lasi condus de razbunare, clar, regreti mai tarziu."Contele de Monte Cristo"este unul dintre romanele acelea pe care le citesti pe nerasuflate, recomand.

Forrest Gump cred ca m-a afectat cel mai mult. Mi-a afectat in special gandirea si tot ce tine de legile mele morale. Nici un om normal nu ar trece prin ce a trecut acest om cu dizabilitati. Este un om pe care il respect si as citi aceasta carte de inca 100 de ori daca as putea!

Am învățat să-mi iubesc familia. Familia e cel mai important grup in care trăiește o persoană. Daca ești familist, ești un om adevărat.

Intr-adevar, este o carte prea frumoasa. Cred ca de fiecare data cand o citesc, plang O carte care isi merita locul in orice biblioteca!

Una din cartile mele preferate din care am invatat multe este,, Cand greierii plang,, de Charles Martin. Este un roman din care am invatat ca uneori ne putem vindeca sufleteste atunci cand vindecam pe altii. Ca ne putem insenina viata atunci cand cautam sa ajutam, sa salvam pe cineva. Nu este usor, dar este o solutie garantata!

Da,asa e. Nu trebuie ratata.

In sfarsit un concurs care sa incurajeze lectua! Felicitari! Am sa povestesc romanul meu preferat..."Intr-o singura ora"- de Ion Grecea.De ce ocupa locul 1 in preferintele mele?
Sa va povestesc pe scurt ideea: O studenta Anuta iubeste un baiat Pete care lucreaza in cadrul armatei. Intr-o zi, inainte ca ea sa plece la facultate la Iasi se decide sa il viziteze. Ajunge la batalionul acestuia, il vede, dar nu poate sa vorbeasca cu el fiindca zona era bine pazita. ( Si acum vine parea interesanta).Ea nu se lasa descurajata si timp de o ora a stat sprijinita de un copac si l-a privit pe iubitul ei de pe partea opusa a strazii. Ajunsa la facultate prietenele ei o intreaba ce a facut la intalnire, si ea afirma:``-Cum sa fie? Voi nu stiti? Ca orice intalnire..Ne-am plimbat prin parc..pe strazi.a fost dragut ca intotdeauna.mi-a vorbit mult despre el, despre noi..am fost la cofetarie, apoi la un film.Mi-a cumparat flori, m-a condus la gara.
-Si cum, toate astea intr-o singura ora?
-Da numai intr-o singura ora.``
Anuta este personajul meu preferat fiindca ea are curajul sa viseze, sa spere si nu se lasa batuta, astfel ea a avut o intalnire de neutat cu Pete, iubitul ei, chiar daca aceasta a fost una imaginara.
Morala? Trebuie sa visam cat mai mult, sa credem ceea ce visam si sa credem ca visele pot deveni realitate. Intr-o lume in care rautatea si minciuna sunt la ordinea zilei cel mai bun mod de a ne desprinde este visul si sperenta la vremuri mai bune.
Dreams don`t cost a thing!