Un articol care, zic eu, merită citit, un caz impresionant:
http://republica.ro/......a-infernul
Unde e graniţa între disciplinare şi abuz? Cum de sunt atât de mulţi adulţi, care nu ştiu să facă diferenţa între cele două?
Voi aţi fost abuzaţi în copilărie sau mai sunteţi? Aveţi de gând la rândul vostru să vă agresaţi copiii sau veţi alege o abordare non-violentă în procesul educării lor?
De ce în societatea noastră a-ţi plesni nevasta e revoltător, iar a-ţi bate copiii, care sunt şi mai vulnerabili, e destul de normal, acceptabil? Doar pentru că mai toţi am trecut prin aşa ceva? Până când?!
Ordonare:
Cronologică
Este interesant articolul. M-a inmuiat putin. Eu n-am fost abuzat s-au batut in copilarie, si la randul meu nu imi voi bate copiii. Voi gasi alte moduri de-ai pedepsi. Nu toti parintii isi bat copiii, cei care o fac, n-au inima.
Răspunde
Cine ți-a spus că ați bate nevasta e revoltător? E ceva normal în țara noastră.
Disciplinarea nu se poate face prin violenta, cel mult iti inveti copii despre ce inseamna ura, rautate, teama, dispretul... Cum poate iesi om din cineva care a invatat rautatea de la cei care trebuiau sa il invete iubirea? Ce intelege un pui de om care in loc de mangaieri si vorbe frumoase primeste palme, pumni si vorbe de ocara?
Violenta naste violenta si de asta multi adulti inca practica asa o ''educatie'' cu copii lor. E de neconceput pentru mintea mea cum de se mai poate considera in secolul xxi ca bataia ajuta la ceva! Cum poti spune acum, in 2015, cand exista atatea carti de parenting, ca nu ai cum sa ii disciplinezi altfel?
Nu am fost abuzata in copilarie, cel putin nu de parinti. Nu am sa fac un copil pana cand nu am sa fiu complet impacata eu cu mine, astfel incat sa nu ajung sa imi vars pe ei neputinta si frustrarea mea. Cum am mai spus, nu cred ca violenta poate duce la ceva bun, vreodata!
Am pus si eu o intrebare asemanatoare. Cauta raspunsurile si ai sa intelegi mai multe despre calitatea oamenilor 
In societatea noastra violenta e nu doar acceptata ci si promovata. E revoltator doar pentru unii sa iti bati nevasta. Fa un sondaj, chiar si aici, si ai sa vezi cati considera ca femeia trebuie tinuta in palme si pumni
Pana cand? Pana cand cineva chiar va face ceva impotriva abuzatorilor! Pana cand nu va exista o lege clara impotriva abuzului fizic, indiferent ca e adresat nevestei, copilului sau animalului.
Am fost bătut de multe ori, insa acum inteleg ca fără asta nu mi-as fi dat seamă de toată prostia lumii noastre.
Nu putem generaliza, ca uni isi bat copii nu inseamna ca toti parinti fac asta, unele persoane asa educatie au primit ei de la parinti lor si asa fac si cu copii lor
nu, nu am fost abuzat de catre parinti, nu voi avea copii deci nu o sa am ocazia sa isi spun cum va fi, repet suntem produsul societati dar nu putem generaliza
Da, am trecut pritr-o experienta destul de asemanatoare.
Inca de cand eram mic tata o batea pe mama, si nu in sensul ca ii da o palma, ci in sensul ca ii dadea cu pumnii si picioarele in cap cat putea. Bineinteles facea asta fara vreun motiv.
Mai tarziu ne-am mutat intr-un apartament si il vizitam pe tata doar sambata si duminica.
Mama mea a devenit exact ca el, ma batea pe mine si pe fratele meu fara sa aiba motiv.Ii placea sa ma vada cum sufar, imi arunca in soba doar jucariile preferate si lucrurile la care tineam.Imi povestea despre cum ar fi vrut sa ne avorteze pe mine si pe fratele meu inca de cand aveam 6-7 ani, despre cum o sa ne puna otrava in mancare cand nu ne asteptam sau o sa ne omoare cand dormim si o sa spuna ca nu stie nimic.Ne blestema si ne spunea ca ne vom muri si o sa ne manance viermii, lucruri absolut groaznice.
Imi aduc aminte ca i-am cerut odata voie sa aprind calculatorul si ca raspuns m-a dat cu capul de partea de lemn a patului minute in sir si pentru a se opri i-am zis ca nu mai vad bine.
Sau cand ma strangea de gat cu toata forta cu ambele maini pana vedea ca ma fac rosu al fata.
Exact ca in cazul de mai sus, fratele meu accepta ca un idiot si chiar sarea sa ii ia apararea ca,, e doar mami''.
Inca tin minte cum ma baricadam in camera mea, puneam fotoliul si stateam pe el si dadea cu pumnii in usa spunand ca ma omoara, ca in noaptea aia mor, urlam cat de tare puteam dupa ajutor, si nimeni, nimeni nu venea, niciodata.Asta se intampla dupa fiecare sedinta cu parintii, desi eu la scoala nu am facut niciodata probleme, nu vorbeam cu nimeni, luam note decente. Chiar imi venea sa vomit cand diriginta imi spunea,, fii si tu vesel, fericit ca ceilalti'' si colegii imi ziceau ca sunt exagerat de timid.
Pe la 11 ani nu mai indraznea sa dea in mine cand punea mana pe mine dadeam in ea,in mama mea,ca in sacul de box,ca sa ma lase in pace, imi era scarba de mine, voiam sa mor, nu puteam sa povestesc nimanui despre asta.Ea nu avea atat de mari probleme in a povesti, le povestea tuturor ca am dat in ea, chiar ma gandeam sa ma sinucid, imi spuneam ca nu e real ce mi se intampla.
Situatia s-a schimbat, ea a insitat sa ne mutam inapoi la tata, cand eu ajunsesem in clasa a VIII-a.I-a povestit medicului de familie ca am batut-o, dobitoaca aia nu m-a intrebat o clipa, a luat de bun ce i-a zis.Am fost trimis o saptamana la un spital de psihiatrie si mi-au spus ca nu ma vor primi acasa decat daca le spun psihologilor ca am batut-o pentru ca asa am avut eu chef.Doi ani dupa asta nu am mai mers la medic pana s-a pensionat, dobitoaca mereu ma intreba cum am putut sa fiu atat de rau, de ce nu am mila, nici nu voia sa ma asculte.
De cand m-am mutat la tata ma injura de fiecare data cand ma vede si daca spuneam, orice, cand el avea draci ma punea pe jos si imi dadea cu pumnii in fata.Argumentul lui preferat era ca face orice vrea in casa lui.
Acum am 17 ani locuiesc cu mama mea care se preface ca a uitat totul si daca doar ii aduc aminte de toate cele petrecute ori pleaca de acasa si vine peste cateva ore, ori spune ca o sa ii sune pe toti si o sa le zica ca iar am inceput sa o bat.
Nu o sa ii iert niciodata.
M-ai lăsat fără cuvinte...
La ce viaţă de coşmar te-au supus propriii tăi părinţi, incredibil! Cât chin absurd şi câtă lipsă de empatie din partea lor... Ar merita demult decăzuţi din drepturi părinteşti.
Îmi pare rău că ai avut ghinionul să locuieşti cu oameni atât de urâţi şi slabi.
Nu te-ai gândit să îi reclami la Poliţie, la Protecţia Copilului, ca să nu-ţi mai facă rău?
Este dureros şi absurd că de mic ai fost nevoit să te aperi de cei care, în mod natural, ar trebui să te protejeze. Nu te merită, clar.
Să ştii că, orice ţi-ar spune ei, eşti un tânăr frumos şi puternic.
Acum nu mai merg la tata, iar mama se preface ca nu s-a intamplat nimic, nu vrea sa vorbeasca despre asta, deci acum nimeni nu imi mai face rau.
Nu vreau sa ma razbun pe ei, chiar nu vreau sa o iau de la inceput.
Nu imi voi bate niciodata copiii, nici nu vreau sa ma gandesc ca as putea sa ajung ca vreunul din ei.
Nu am putut citi articolul dat de tine!
NU am fost batuta de parinti, asta pentru ca am fost copil cuminte.Si nici surorile mele(cred)Spun asta pentru ca sunt mezina. Diferenta intre mine si sora cea mare e de 9 ani, iar cealalta a facut sport si a fost mereu plecata!
Revenind la tema pusa de tine! Nu am copii dar am avut de a face cu ei! NU a fost cazul (si nici ar fi trebuit)sa ajung la violenta pentru ca am stiut sa tratez cu ei, uneori mai bine ca mama lor!
Boacalele pe care le fac copii, care ii face pe parinti sa-si faca sa-si bata pe parinti vine de la lipsa comunicarii.Parintii nu-si fac timp sa comunice cu copii, acestia se frica bataii ascund unele lucruri(cum ar fi nota mica)
In locul bataii as alegere alte artenative cum ar fi confiscarea tabletei, sistarea banilor de buzunar, interzicerea TV sau a calculatorui.Dar mai bine e sa nu se ajunga la asta!
REPET. COMINICAREA E TOTUL! Daca parintele si-ar face timp pentru copilul lui, nu s-ar ajunge la asa ceva!
Buna 
Trist, foarte trist, mai ales ca sunt mama si nu mi-am permis sa fac educatie in casa cu bataia!
Cred, ca acesti parinti, au fost la randul lor abuzati de parintii lor!
Altfel nu imi explic comportamentul lor.
Nu pot sa zic ca in a mea copilarie nu am luat bataie, am luat de 2 ori, dar eram vinovata si mi-am permis sa chiulesc de la scoala, ori la acea vreme, nu era admis asa ceva!
Abuzata, nu!
Eu am stiut sa imi educ ingerasii mei si fara bataie.
Baiatului i-am dat o mica corectie la 16 ani si fetei la 15 ani.
Astazi sunt mari si sunt mandra de realizarile lor!
Educatia nu se face cu bataia, asta este clar!
O zi buna
Mă dezgustă şi acest standard dublu, gen "Vai, cum să ridici mâna la mama/tata?! Sunt părintele tău". Iar când îşi descărcau nervii pe tine, tu fiind doar un pui lipsit de apărare, copilul lor, era ok?
Mi se par cei mai ipocriţi părinţi din lume.
Evident, ideal ar fi ca nimeni sa nu dea in nimeni, dar asta nu o sa se intample niciodata, in momentul in care noi vorbim se petrec sute de astfel de cazuri doar aici in Romania.Nu ii poti explica unui taran needucat ca nu e bine sa iti lovesti copilul, nu poti sa ii vorbesti despre empatie sau suferinta psihica cat timp el are o mentalitate sedimentata.Cat timp pe el il face fericit sa dea cu pumnii si picioarele in oameni, iar tu nu esti de acord, atunci tu stai in calea fericirii lui.Nici unui cal nu ii poti explica frumos sa traga caruta, ii dai cu biciul, ca altfel nu poate sa inteleaga. Oamenii redusi nu pot fi corectati decat prin violenta statutul de parinte nu este de superior al copilului ci de ajutor, cel putin in teorie.Amandoi incercau sa creeze aparentele de,, familie perfecta'', nimeni nu avea si nu are habar ca sunt niste animale.Nu o sa ii pot ierta,nu din orgoliu, dar imi dau seama ca daca nu m-as fi impotrivit, nu s-ar fi schimbat absolut nimic, ca daca ar putea, daca ar mai avea sansa, s-ar comporta exact la fel.
Da, trist.
Dacă tot orice cretin este lăsat să facă copii, ar trebui ca autorităţile să fie mai atente şi mai severe cu abuzatori, să nu lasă copiii să fie victime la nesfârşit, dând şanse după şanse aşa-zişilor părinţi şi nicio şansă copiilor, să-i extragă la timp din familii cu probleme şi să le asigure un viitor.
Sincer nu am fost abuzat si nici nu o voi face la randul meu mi se pare inuman.
Articolul e chiar induiosator ce sa zic nu toti merita numiti parinti.
Mereu m-am intrebat de ce statul e atat de ipocrit si exact ca si parintii abuzivi vor sa para perfecti, iubitori, drepti.Pentru adoptarea unui copil trebuie sa existe cele mai bune conditii si exista miliarde de impedimente care sa impiedice adoptarea de o familie nepotrivita.O singura palma sau cuvinte jignitoare aduse copilului, iar parintii adoptivi isi pierd drepturile.Dar pentru copiii abuzati chiar de familia lor nimanui nu ii pasa daca au ce manca,daca au unde sa doarma, daca sunt batuti, nu mi se pare deloc corect.
Sunt si alte situatii. Pe mine m-au crescut bunicii si m-a batut doar bunica. Bunicul m-a batut doar o data si mama la fel. Ma batea cu frecventa prostiilor idioate pe care le faceam. Interesant este ca nu repetam o prostie de doua ori. Eram inventiv. Singura prostie repetabila era mersul la fotbal pe timpul zilei si prelungirea activitatii pana in noapte, tarziu, jucand la lumina becurilor de pe ulita pna si la ora 23.00-24.00. astea se pedepseau cu nemancare (incuiau bucataria) si 2-3 nuiele de alun peste fund. Ciudat este ca n-am prins ura pe bunica-mea pentru ca eram constient de necesitatea pedepsei. N-am facut asta copiilor si acum, la varsta senectutii, as dori sa am nepoti si sa stiu ca n-as face asta.
Asta nu e ceva normal dar ce bine ca eu nu am avut parte de asa ceva.Toti ipocritii astia ar trebui chinuiti si omorati!
Am văzut multe, ştiu multe, deşi am doar 27... dar eu cel puţin condamn bătaia de oricefel ar fi. îmi aduc aminte de o vorbă pe care mi-a spus-o ai mei, nu ştiu exact care, mama parcă, "dacă cineva nu înţelege de vorbă bună, degeaba dai"! Ei bine eu vreau să cred că se poate şi fără batăie! Cel puţin vrea ca acolo unde alţii au eşuat eu să pot aduce acel strop de înţelepciune să arăt că există şi altă cale. Problema e că este una şi de mentalitate, gen dacă el sau ea a făcut aşa eu de ce să nu fac? Dacă totuşi se recurge la aşa ceva de ce nu ştim să optăm pentru o cale paşnică? Recurgem la bătaie? Mare Ţie grădina, Doamne!
Salut! In primul rand pentru a-i face un comportament demn de toate laudele tuturor oamenilor, unui copil nu trebuie sa-i tragi o palma, sa-l bati sau sa il certi. Intr-adevar trebuie sa ai foarte multa rabdare si trebuie sa reactionezi mereu cu mult calm, iar atunci cand face vreo prostie, sa-l intrebi:'' Iti place ce ai facut? M-ai vazut pe mine sa fac asa?'', etunci el va sti ca nu este bine ce a facut. Dar odata ce ii tragi o palma la fund, da, nu va mai face prostia respectiva, dar ii va fi frica de tine si pur si simplu isi va face un scenariu in cap si astfel nu va mai avea o copilarie fericita. NU E BINE! Multa rabdare cu un copil!
Este adevarat ca uneori, unii barbati isi lovesc femeile dintr-o prostie. Automat cum crezi ca va reactiona sotia? Va plange si in adancul sufletului ei il va ura parca pe omul caruia i-a jurat dragoste eterna. Sunt foarte multe cazuri! Bineinteles ca nu indrum pe niciun barbat sa faca asa ceva dar ce vrei sa faci? Sa-l bati si tu?
Nu doar in Roamnia sunt cazuri care te fac sa plangi in hohote, exista multe exemple, peste tot!
Un om care s-a nascut sa fie criminal, moare criminal. Un om care s-a nascut sa fie dupa placul lui Dumnezue, asa moare. Nu cred in zicala:'' Omul se schimba!'', poate oricine sa-si modifice comportamentul dar mereu se va lovi de ceea ce a fost inainte. Mna, asta e...
Doamne ajuta sa fim mai buni si sa ne gandim la ce gandeste omul de langa noi atunci cand facem un lucru! Multa sanatate!
Asta e romanul prost tipic din mediul rural, ori din arii geografice variate chiar si un taran la oras. Oameni care se casatoresc si fac copii fiindca asa face toata lumea = presiuni sociale.
Am avut un prieten din copilarie care a dus-o chiar mai rau ca in articolul cu pricina. Acum nu mai e printre noi. Ati inteles foarte bine. Era un tanar cu potential, ii mergea mintea si la carte chiar, dar a avut ghinionul de a se naste intr-o familie saraca si bolnava psihic, lucruri ce au condus si la periclitarea sanatii sale cu timpul, nu doar la delasare din cauza descurajarilor continue, asta ca adolescent, iar cand era copil era evident caftit zilnic in casa de se auzea de afara cum urla de frica si durere, in asa hal incat ieseau toti vecinii la balcoane. Prin anii '90 era...clasic, ce mare lucru ca auzeai niste parinti corectand fizic copilul care facea nazbatii?
Abia dupa aniii 2000 s-a mai format pe la noi lumea de prin mediul urban cel putin, insa nu chiar asa bine, ca de aia auzim tot felul de opinii ca generatiile noi de copii nu sunt batute, de aia sunt asa...degeneratii. Dar nu e asta cauza, desigur, nicidecum.
Pana cand va continua asta? Pai va mai continua mult si rau. Mai ales in mediul rural. Daca si prostii au dreptul sa se reproduca atunci va mai continua.
Pacat de copiii aia nevinovati si neajutorati, condamnati la o dezvoltare nefasta.
Tot din aceste familii infecte pleaca si bullying-ul in general.
Degeaba ne gandim ca se pot impune chestii in societate pe viitor, prostii tot se vor reproduce si nu e ceva ce putem controla.
Sunt copii care traiesc intr-o familie normala. Altii nu. Trist, dar nu avem ce face.
As mai comenta o remarca de a ta de la sfarsit (fara a face insa conexiune cu articolul). Partea cu „ Doar pentru că mai toţi am trecut prin aşa ceva?"
Nu, nu toti am trecut prin aceleasi lucruri. Explic imediat.
Una e sa mai cedezi psihic, fiindca esti om, la nervi nu se poate instinctual sa nu-ti mai scape sa dai o palma la fund, o urecheala. Un copil chiar te face de multe ori! Cu timpul daca iti faci treaba cum trebuie copilul pricepe cand greseste si va evita greseala pe viitor, plus ca si tu vei fi mai precaut si sa stii sa-l supraveghezi ca lumea.
Dar alta e cand consideri ca bataia inseamna educatie si nu se poate fara si ajungi sa faci arta din ea, ori cum zic unii ca e rupta din rai. Acel prieten de care zic pe cat era de des batut pe atat de des repeta aceeasi nazbatie.
E normal ca un copil sa invete frica, pana la urma e cel mai sincer sentiment din lumea asta, dar nu chiar in halul asta...de sa le fie frica de parintii lor. Asta e bolnavie. Ca degeaba ti-e frica daca parintii nu-ti demonstreaza ce tot faci prost in moduri repetate, ci doar te bat de te usuca.
Mai rar asa opinii aberante pe site. Doamne fereste!
"În România unii părinți protestează în stradă, cu copiii în brațe, pentru dreptul lor creștinesc de a-și bate copiii..."
http://www.facebook.com/OFCR.Romania/posts/1223603090987375
Da ce te faci daca..."In locul bataii as alegere alte artenative cum ar fi confiscarea tabletei, sistarea banilor de buzunar, interzicerea TV sau a calculatorui"... faci toate astea degeaba?
Si pe copil il doare fix in pix?
A, nu mai am voie la calculator, bine, nu ma mai duc la scoala si nu s-a mai dus! Ce zici?
Si asta e doar un exemplu! Pentru ca stiu cazuri. Si de familii bune, nu terchea berchea!
Uneori funtioneza, alteori nu!
Dar nici cu bataia nu rezolvi ceva! Bati copilul sa mearga la scoala? Il lasi sa faca ce vrea?
TU cum ai proceda?
Sincer, nu imi pasa, de multe ori si tampenia face lucrurile posibile. De ce consideri ca daca cineva face ceva e toata "societatea" (SOCIETÁTE, societăți, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legați între ei prin anumite raporturi economice. ♦ Ansamblu unitar, sistem organizat de relații între oameni istoricește determinate, bazate pe relații economice și de schimb; p. ext. sistem social. ♦ Cerc limitat de oameni de prim rang (prin poziție socială, situație materială etc.).) Da, o gramada de oameni fac aia, daca tu este abuzata exista telefonul copilului (la prima cautare pe google il gasesti), daca nu esti abuzata, ce faci aicea, daca zici de empatie si alte d'astea, daca cunosti cazuri implicate, poti face voluntariat, nu cred ca te opreste careva. Daca vrei doar sa critici, ghici, nu schimbi nimic pe TPU. Pana cand? Pana la sfarsitul lumi, sau vrei sa zici ca tu cea empatica vrea o "societate" "perfecta" (aluzie la Hitler).
In fine granita dintre abuz si disciplina este strict subiectiva (la alegerea omului).
Nu am fost abuzat, nu am de gand sa abuzez (desi ar fi mai corect agresat in loc de abuzat, a abuza inseamna cu totul altceva decat ceea ce vrei tu sa spui).
Poate in societatea ta, acele lucruri se intampla, in locul in care sunt eu, nu am vazut nici un barbat(tigani am vazut destui, dar na...) care sa fie agresivi cu nevasta sau copiii, chestia ca am vazut numai tigani nu inseamna ca sunt rasist, dar chiar numa tigani am vazut. Oricum ceea ce scrie persoana aceea in partea cu "bărbat abuziv" sti si tu clar ca aici depinde si de standardele personale, daca mergi la crasma sa "agheti" un lucru slab, normal ca nu o sa ai mare minune, daca mergi intr-un loc mai select si oameni sunt alti (loc select nu inseamna club de noapte, in ciuda a ceea ce cred, cel putin, colegele mele).
Daca nu ai tu vreo problema care te include pe tine, termina cu tampenile astea, ai o viata buna si profita de viata ta, dar esti empatica si vai cauze umanitare, dar nici nu faci ceva stand pe TPU, asa ca traiesteti viata si lasala chestile astea, iti acumulezi sentimente, emoti negative si cum se pune in popor, iti intuneca vederea, calmeaza-te, uita vreo luna de toate astea si traieste inteligent pentru tine si frumos. Parerea mea.
-
anonim_4396 întreabă:
3 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
