Se poate întâmpla să nu știi ce să crezi, pe cine să asculți și cum să te comporți cu prietenii, părinții și cu tine însuți, mai ales acum, când nu mai mergi la școală și multe dintre activitățile tale s-au mutat pe internet.
Viața s-a schimbat de când Organizația Mondială a Sănătății a anunțat epidemia de COVID-19, care a luat curând proporțiile unei pandemii.
Acum, din solidaritate cu cei în vârstă, cu bunici, părinți și oameni bolnavi trebuie să urmăm cu toții reguli noi, de la spălatul des pe mâini cel puțin 20 de secunde până la a sta cât mai mult în casă, ca să nu răspândim infecția fără să ne dăm seama.
Tu cum te-ai adaptat la noile reguli?
Am deschis pentru tine o nouă categorie, Coronavirus, unde poți pune întrebări legate de temerile tale din această perioadă sau alte întrebări pe subiect, pentru că orice ai simți în momentele astea, trebuie să știi că e firesc și uman. Împreună cu Brigada de comunicare nonprofit și Fundația Estuar îți punem la dispoziție cunoștințele unor psihologi voluntari care vor răspunde la întrebările legate de starea ta emoțională din această perioadă. Răspunsurile lor vor fi evidențiate în cadrul întrebărilor pentru a fi mai ușor de urmărit.
Nu uita că pentru informații oficiale despre pandemia de coronavirus e bine să folosești doar surse oficiale, cum sunt https://stirioficiale.ro sau alte site-uri ale autorităților statului.
Lasă o întrebare!
L.E Colaborarea noastră cu fetele psiholoage s-a încheiat, el fiind doar pe perioada stării de urgență. Le mulțumim din suflet că au fost alături de noi, cât și pentru ajutorul și implicarea din comunitate.
Fetelor, mulțumim pentru răspunsurile utile oferite celor care au întâmpinat greutăți în această perioadă!
Atenţie! Problemele medicale necesită asistenţă/consult specializat, vă recomandăm să apelați la acest tip de consult pentru diagnostic și tratament. Sugestiile utilizatorilor TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical.
Psihologii voluntari din secțiunea Coronavirus răspund doar întrebărilor legate de ce simțiți în această perioadă, întrebări care au legătură cu starea voastră psihică în contextul pandemiei.
Pentru informații oficiale despre pandemia de coronavirus folosiți site-ul https://stirioficiale.ro sau alte surse validate de autoritățile statului.
Psihologii voluntari din secțiunea Coronavirus răspund doar întrebărilor legate de ce simțiți în această perioadă, întrebări care au legătură cu starea voastră psihică în contextul pandemiei.
Pentru informații oficiale despre pandemia de coronavirus folosiți site-ul https://stirioficiale.ro sau alte surse validate de autoritățile statului.
Ordonare:
După relevanţă
|
RAY
a răspuns:
Care sunt gândurile care te neliniștesc în timp de coronavirus?
ca numai pot merge pe jos dar fac cardio acasa
ca o sa imi pierd locul de munca,pfa e pe moarte, nimanui nu-i pasa de noi
ca nu ma pot vedea cu o fata ca sa ma insor asta chiar e drama
griji pentru o persoana, mie teama sa nu-i transmit
griji sa nu i-au acest virus
am griji pentru sanatatea mea din mai multe motive nu doar din cauza coronei, sunt boli mult mai mortale, eu cand am avut meningita din prima zi cand am avut simptome am intrat direct in coma, pot sa spun ca a fost un miracol recunoscut si de medici
Răspunde
|
darrio2007
a răspuns:
Faptul ca m-as putea imbolnavi, pentru ca inca ma deplasez la serviciu. Nu vreau sa ma gandesc si la altceva mai rau. Dar sunt, totusi, optimist.
|
mgtow
a răspuns:
Nu imi fac griji, china isi revine in stabilitate virusul dispare de acolo. Mor pe astia disperati dupa suluri de hartie igienica si sapunuri
|
Bula
a răspuns:
Ma nelinisteste starea psihica a varstnicilor din familie si nu numai!
Au ganduri negre ca, nu vor apuca sa se mai plimbe afara, daca li se prelungeste starea de "carantina" la domiciliu.
Vaaai de mine saracii, au voie sa iasa afara conform ordonantei, stiai? Daca nu stiau, adu-le la cunostinta. In plus acasa sunt foarte multe de facut. De ce sa aiba ganduri negre?! Eu zau daca-i inteleg pe astia, pe bune. Nu mai stau sa reenumar cate se pot face acasa combinat cu plimbare in aria casei, deci nu stai in casa mereu.
Ma nu stiu, dar mie de ce nu-mi ajunge ziua acasa?! Ca o ora, o ora jumate ma plimb si eu afara zilnic, dar restul ziua ar trebui sa aiba 30 ore, nu 24. Ghici care e cauza de dispera ei asa?! Zi tu, ca eu ma fac ca nu stiu.
Daca nu aveai voie afara deloc, da, era o problema, unde vor sa se plimbe, pe luna?! In aria casei ajunge, mai ales ca nu se specifica distanta.
Sa stea acasa ca altfel o sa vada iadul cand nu mai pot respira! Dupa aia nu o sa mai aiba ganduri deloc.
Se va prelungi starea de urgenta, 90 % se va mai prelungi inca o luna dupa 15 mai, dar imi rezerv un 10 % eroare.
Sa vedem cum o fi si cu alimentele! Alta dandana, sper sa nu fie ce banui eu.
Răspunde
Gandul lor negru este combinat din "stirile" TV:
- au voie doar 2 ore sa mearga ORIUNDE - dar asta inseamna pana la magazin dupa paine (sau alte alimente), SAU la plimbare in apropierea casei. Nu uita, pensionarii sunt obisnuiti sa-si viziteze prietenii, familia, sa stea cateva ore la taifas sau la paharel. Aceste socializari (de baza pentru ei) nu mai exista, le sunt interzise, si nu se stie pana cand.
- din ziar, varstnicii se uita in primul rand la anunturile de decese. Este deprimant cand stii ca si tu urmezi pe lista, "stai la coada" si nu stii daca vei mai apuca vreodata sa-ti petreci viata ca inainte
- colac peste pupaza: unii politicieni le dau vesti sumbre: cu toate ca pentru tinerii se va face relaxare, cei in varsta este posibil sa fie tinuti sub restrictii inca multe luni... oare vor apuca sfarsitul COVID sau vor apuca mai repede sfarsitul vietii?
1 - Ai dreptate aici, omisesem, au voie doar 2 ore si seara de la 20 la 21, la ceilalti e voie oricand. Cu obisnuinta mai exista si dezvat in general, stiu ca nu e ok, dar nu au incotro. Asa e la razboi, ca si asta tot un razboi e, se intampla multe chestii urate.
2 - pana la urma oricum se duc mai devreme sau mai tarziu, si nu e departe acel punct la ei, nu e cazul sa le fie frica, si daca apuca mai devreme sfarsitul, nimeni nu imparateste lumea, mai in gluma zic, scapa de chinurile de mai in colo, ca majoritatea mor urat dupa mult timp de chinuiala.
Plus ca si noi tinerii si ei batranii, pana la urma infruntam realitatea care o fi cu demnitate, nu trebuie sa ne fie frica! Nu luam boala, foarte bine, o luam si scapam aia e, luam si murim aia e si gata. Asa se face, si viata si moartea sunt sunt ceva in firea lucrurilor.
Evident iar zic, logic ca e trist sa ajungem aici, dar asta este, nici sa stau acu sa mor de frica, ca nu ma ajuta cu nimic, si daca mor dupa 3 luni, pana atunci ma bucur de ce ma mai pot bucura, nu?
Uite, tatal meu vitreg neamt era educat de parinti ca moartea nu e o problema, cand ii ziceam "si daca faci o boala si mori?", el zice "si ce? Mor si gata, ce mare chestie", ma uimea dezinvoltura lui, si avea 65-68 ani! Asa si noi trebuie sa gandim. Si ne va fi mai bine, ca poate o sa fie bine si nu o sa fie rau, frica distruge, streseaza organismul.
445 decese e infim pana azi!
In 20 ani (o generatie) ti se schimba complet viziunea despre lumea care te inconjoara, despre trecutul si viitorul tau.
Copiaza-ti textul pe care l-ai scris aici si pastreaza-l pana la varsta de pensionare (daca o vei apuca).
Tu insuti vei putea aprecia cele scrise de tine.
E deja copiat textul, pastrez pe unele. Pai daca se schimva viziunea nu e prea okey, bine nu de la 15 la 35 ani, ci de la 35 la 55 sau 40-60, in mor normal ramane aceiasi, omul in general nu se schimba!
De la 15 la 35 da, e altceva, te maturizezi.
In general multi oameni in varsta se tampesc! Lucru care nu la toti se intampla. Se prostesc multi.
Mie nu mi s-a schimbat nici de la 20 la 42 ani pot zice. Vad la fel. Bine, la 20 eram deja maturizat, vad altfel ca la 14 doar.
Deci nu generaliza.
Mor si gata ce atata spintecare! Zic la o adica, nu prea am frica decat de chin eu, de aia da! Sa nu raman orb, paralizat, surd, dar aia e logic, ca e o lunga suferinta, dar cand mori se taie firu` si gata, ce mare lucru? Mai ales la 75 ani, nici atat nu m-as mai teme. Imi traiesc clipa si fie ce o fi.
Repet, zic asta doar in situatia cand nu e de ales, altfel clar ca nu e de dorit.
Oricum batranii au de ales! Ori apuca moartea mai repede, ori stau cumintei in casa si mai trag un joc pe calc, mai asculta o muzica, mai se uita la o emisiune, documentar, film, mai pot invata ceva documentandu-se de diverse, cine se pricepe, mai rezolva un sudoku, mai face niste probleme la mate, chimie, fizica din culegeri, mai vrei? Dar daca nu ii duce capul, normal ca nu au preocupari, mai bine asa zi! Daca trag doar la panarama pe strazi, ce sa le fac eu.
Asa ca hai sa fim seriosi! Daca nu vor moarte mai devreme, alege varianta asta care e mult mai buna zic eu.
Deci frica de a muri mai devreme poate fi inlaturata de ei.
Cand o trece problema, e normal sa se duca colo si colo, dar acum nu se poate. Daca nu vor nici aia nici aia, sa nu se mai planga.
Nici sa se duca mai devreme, nici sa stea acasa si sa faca multe, ce sa zic!
Pai vad din astia mai in varsta "nu stiu sa umblu la tel, fa si mie nu stiu ce", si eu "Invata!". E si nesimtire si nepasare, nepoata-mea butoneaza telefoanele de rupe la 8 ani, a invatat, a vrut, a intrebat cand nu stia, avea bunavointa, nu cerea la infinit sa-i faca altul treaba.
Au telefoane de ani de zile, nu e admisibil sa nu sti.
Pe intelectuali da (si pe cine cunosc eu si are 77 ani), aia au invatat si la telefoane, si aia nu se plang ca nu au ce face acasa, deci e fff clar.
Cand m-am angajat prima data (la 19 ani), fetele de 23-25 ani nici n-au stat de vorba cu mine, zicand ca-s prea tanar pentru ele. Colegii de 38-40 ani mi s-au parut batrani, "aproape de pensionare"... Acum, cei de 40 ani mi se par tineri, cu putina experienta de viata (ei cred ca stiu deja tot, dar abia de acum se vor lovi de problemele vietii, tot mai grele.
Varsta perceputa este relativa. Multi pensionari se simt tineri, muncesc in plina viata fizica si/sau intelectuala. Mama mea a spus ca, dupa 70 ani fiecare an i s-a parut ca 5 ani.
Insa, cum au tot mai multe boli, pe care greu le mai pot trata la medic, au de suferit si mai tare, stand obligati acasa.
Da, e normal ca te simti cam la fel si la 20 si la 60 ani, adica personal nu percepi o diferenta psihic, Si vrei sa zici ca simtindu-se la fel, considera ca ar muri la 20 ani. Cum nu percep nici eu, fie la 16 ani sau acum la 42 simt ca-s acelasi, daca la asta te referi, e corect.
Dar si asa nu trebuie sa avem frica, nu cont ca avem 20 sau 80 ani, murim si aia e, simplu, la o adica zic. Nu stiu de ce multi oameni in general au frica de moarte, nu domne, hai sa fim tari, ca nimeni nu vrea, dar daca s-o intampla aia e. E ca si inainte sa te nasti, nu sti nimic, nu esti constient de nimic, nu existi, aia e, nu se invarte lumea in jurul meu, al tau sau al altuia. Se rupe firul si se repeta chestia de dinainte de nastere.
Bine, sa nu ne chinum, evident. Ca atunci automat frica apare si are sens.
Da, au de suferit poate mai tare acasa, dar sa se adapteze putin, am zis cate se pot face acasa, se poate sa nu suferi daca stii cum sa gestionezi, ca asta se face si la psiholog in general, inveti sa gestionezi niste situatii care inainte nu puteai si era nasol.
Dar ar avea f tare de suferit daca nu stau in casa si se expun, ca abia vor mai respira si e groaznic, plus sa stai in infectiile astea de spitale, cu masca si furtunu la gura daca nu ii intubeaza. Plus ca ii indurereaza si pe cei de langa ei.
Adica intre doua rele, alegi pe cel mai putin rau.
Nu compar intre normalitate si a sta in casa, compar intre un rau mult mai urat si statul in casa.
Fiecare isi pricepe situatia difeit.
Octagenarii au trait si pe timpul celui de al 2-lea razboi mondial si vremurile de dupa. Pentru cei care au fost copii atunici, frica razboiului le-a lasat urme, la altii perioada de dupa. Urme psihice adanci, care rabufnesc acum. Diferenta e ca, perceptia lor este amplificata de amintirile din subconstient, iar iesirea din aceasta situatie li se pare fara a le apuca in viata.
Cumplita situatie dar, in familia si printre cunostintele mele in varsta, aceasta percepere devine tot mai deprimanta pentru aceste persoane. Simt ca mai au facut multe pe lumea asta, sa clarifice multe aspecte cu altii, dar nu sunt siguri ca vor apuca.
Trist. Foarte trist!
|
dianacosma
a răspuns (pentru Bula):
Bună, Bula, văd din mesajele tale că ai o înţelegere empatică foarte fină a experienţei vârstnicilor din familia ta, a căror stare te preocupă. Ştiu că există această nesiguranţă şi nimeni nu le poate garanta ceva despre ce se va întâmpla, însă am convingerea că grija şi înţelegerea ta îi pot ajuta măcar puţin să nu se simtă singură în asta. Da, cum spui şi tu, este trist. Şi a sta împreună cu ei cu nesiguranţa şi tristeţea lor este un dar care nu trebuie subestimat.
|
Bula
a răspuns (pentru dianacosma):
Din pacate, majoritatea acestor persoane stau singure, vaduvi, cu copii plecati in alta parte etc.
Inainte mai socializau cu cei din generatia lor, vizitandu-se ocazional. Acum au ramas doar discutiile telefonice, impersonale.
Parerea lor este tot mai generalizata: in caz de relaxare, ei ar asuma riscurile intalnirilor cu prietenii ramasi, fiindca le este mai dureroasa singuratatea decat bolile (cu care sunt deja obisnuiti).
|
dianacosma
a răspuns (pentru Bula):
Înţeleg, deci nu prea au contact cu nimeni... şi singurătatea cu siguranţă este dureroasă, cred că mulţi ar prefera să rişte, dacă este vorba să aleagă pentru ei. Telefonul este într-adevăr limitat, dar este important în perioada aceasta să folosim la maximum resursele pe care le avem. Cu siguranţă un apel telefonic este mai bun decât un SMS sau decât nimic. Sigur, asta nu schimbă limitările şi durerea lipsei de contact faţă în faţă.
|
Bula
a răspuns (pentru dianacosma):
Iti propun sa faci o analiza de caz, in calitate de psiholog!
Acesti septa- si octagenari au ajuns sa se bucure si daca vine postasul si au cu cine vorbi 2-3 minute fata in fata (mai mult decat de banii primiti! ).
Eu, in caz de relaxare, le-as permite lor reluarea activitatilor, cu masurile de precautie de rigoare.
|
dianacosma
a răspuns (pentru Bula):
Nu sunt sigură ce ai dori să analizez. Ceea ce spui mi se pare normal şi de înţeles. Contactul uman este esenţial şi, din câte spui, vorbim de persoane singure şi descurajate, lipsiţi de contactul cu cei dragi. E normal în situaţia dată ca cele 2-3 minute de contact faţă în faţă să fie o bucurie.
|
Bula
a răspuns (pentru dianacosma):
Am sris sa analizezi fenomenul, pentru a putea fi inaintat guvernului.
Nu sunt multe asemenea persoane, dar ar fi vitala pentru ei ridicarea restrictionarii de socializare!
Eu as formula aproximativ astfel:
1. Persoanele cu varsta de peste 65 ani au voie sa faca plimbari in parcurile, campurile sau padurile etc. din zona lor, cu respectarea distantarii de minim 1.5m.
2. Tot persoanele de peste 65 ani (pensionarii) au voie sa socializeze cu alte persoane, cu conditia sa fie spatiu minim de 4mp/persoana sau in aer liber.
3. Pentru persoanele varstnice singure care nu pot sa-si paraseasca locuinta din motive de sanatate, sa se organizeze vizite periodice (saptamanal de cel putin 2-3 ori) prin voluntari pentru socializare. La aceste vizite s-ar putea reunii vecinii de bloc, de cartier, care stau aproape.
Imi aduc aminte de o veche zicala: "Cine n-are batrani, sa-si cumpere".
La noi (si nu numai) societatea moderna a destramat familia traditionala, dar a renuntat si la experienta de viata si tehnica a celor mai in varsta. Rezultatul: nu mai avem meseriasi (!), necalificatii ne construiesc casele, ne repara masinile etc. In majoritatea meseriilor nu mai gasesti resurse calificate, fiindca au plecat din tara in locuri unde sunt apreciati. Interesul productiei este forta de munca ieftina, nu ceea bine calificata (dar care este deja de varsta mijlocie).
Asa cum Coronavirus a reusit de-poluarea in timp relativ scurt, asa ar trebui sa regandim si importanta lucrurilor din viata noastra. Cei in varsta, cu experienta mare de viata, ar fi foarte utili pentru re-lansarea vietii, cu conceptii mult mai sanatoase!
Ai dreptate, dar totusi sincer nu imi da ceva, de ce le e asa frica ca se duc? Adica daca nu ar mai apuca, ce? Eu am fost pasionat de psihologie si vreau sa pricep mecanismul din mintea lor, nu ca ii condamn. Nu e fiecare cum vede, ca tare am impresia ca in masa vad la fel treaba ei, am observat asta.
Putini au mai apucat razboiul, daca aveau cinci ani in 40, au acum 80 ani, daca la 80 ani nu ai clarificat chestii cu altii, ce sa zic?! De facut multe ai facut pana acum toata viata, nu cand vine sfarsitul drumului in curand si fara nici o treaba cu corona. Zic ca idee doar, ce zic eu zic ca pana la urma incerc sa ii fac sa dispara frica, la unii sa stii ca am reusit, la doua rude.
Mda, au erori de gandire, la tineret se rez la psiholog, la ei nu mai are sens.
Eroarea de gandire este o conceptie, o gandire nasoala, neinregula care face rau altora sau subiectului. In cazul de fata "aoleu ma duc, aoleu", nu constientizeaza ca si daca se duce, aia e, e firesc sa te duci mai devreme sau mai tarziu, si de fapt nici nu conteaza cand, ca e tot una in final.
Sau "e normal sa controlez barbatu draga, ca daca nu-l controlezi te inseala", e o eroare de gandire, nu isi da seama ca nu e deloc bine.
Adica sa ii fac pe batrani de fapt sa nu dispere atat, unii vedeau prost treaba si nu isi dadeau seama ca o vad prost! Cand au constientizat, si-au schimbat parerea, zicea "chiar asa..si daca ma duc ce? Ai dreptate, ce stateam eu incordat degeaba..., ia sa-mi traiesc eu fiecare zi la maxim, ce atata frica, ca oricum murim". Unu are 75 si altul 72. Am dus munca ceva de lamurire, dar a mers. Erau speriati de bombe! Stateau in teroare si nu isi mai traiau viata, erau focalizati pe frica, nu se poate asa, ca mori dracu de inima rea inainte de virusel.
Normal ca e foarte trist, dar ce sa zic.
Fac abstractie ca sunt prietenii tai, rude, cunostinte, adica fac abstractie de durerea pe care ar da-o in jur, ma refer asa taiat de contextul asta.
Eu de ex am gandirea "apuc bine, nu apuc, aia e, nu apuc si gata". De aia sunt si linistit si nepanicat, ma protejez cat pot dar in rest nu imi pun problema "apuc, n-apuc, apuc, n-apuc".
Frica lor e nejustificata, deci vor apuca sigur. Ce a fost acum 100 ani, a fost, a trecut, a lasat urme dar totusi, nu o tinem langa cu frica de atunci. Si eu am avut probleme poate mari, dar nu am stat sa am teama acum in prostie. Da, aveam frica atunci, a fost foarte nasol, dar gata! Cand a trecut motivul, s-a dus si frica, ca si caprioara, are frica cand e urmarita de pradator, dupa aia e ok.
Cand o veni alta situatie nasoala, am frica atunci, cum e si normal.
Trist mai mult e ca anticipeaza ca nu ar mai apuca, o sa apuce si or sa moara de batranete, o sa vezi. Fara optimism ce facem?
Problema lor nu e ca vor muri.
Problema lor este ca stau singuri, fara sa poata iesi sa socializeze.
Un sfert din pensionari stau singuri, altii jumatate stau cu sotul/sotia, iar abia ulimul sfert sta impreuna sau se intalneste zilnic cu restul familiei.
Primele doua categorii nu au cu cine sa comunice, isi aduc aminte de vremea razboiului, de stat in buncare - dar nici atunci nu s-a stat toata ziua inchisi cu saptamanile, lunile.
Avem cca. 3.5 milioane de pensionari. Dintre acestia 1 milion are asemenea probleme.
Ei au deja mai multe boli, oricare le poate fi fatal oricand.
Multi zic insa ca, ei prefera sa riste mergand la prieteni, rude etc. decat sa stea inchisi in casa singuri. Oricum nu mai au mult, dar vor sa-si mai traiasca viata cum au trait-o pana acum 2 luni, chiar cu riscul de a muri din cauza virusului.
Asta-i problema lor!
Primul sfert e jale, aia ma mir cum nu cad in depresie sa fie singuri. SIngura socializare era ca mai stateau de vorba pe afara cu alti pensionari.
Insa totusi aia care stau cu partenerul, zic eu ca unu face ce ii place, celalalt la fel, am enumerat ce se poate face. De ex eu locuiesc cu mama, are 73 ani eu 42. Ea sta in camera ei la TV, se uita la filme, emisiuni, citeste ziarul, face rebus, sudoku, si crede-ma ca NU se plictiseste de ani de zile.
Eu dincolo fac de ale mele, nu stam doar sa povestim sa nu mai avem ce. Sigur ca mai vorbim, dar nu mereu, combinam.
Ultimul sfert si daca se intalneste zilnic cu familia tot are nevoie de preocupari.
Ai dreptate aici. Doamne, ma gandesc cu groaza (e, uite aici am si eu frica) sa ajung batran si singur!
Pot sa riste sa iasa, dar pe riscul lor, si daca vor sa plateasca amenzi. Pentru ca poti si raspandi boala, nu doar risca ei! Daca o ia de la cineva si apoi iar iese ce facem?!
Batranii se feresc mai bine de boala decat tinerii "viteji". Marea majoritate discuta de la distanta cu altii, daca merg la cumparaturi. Ei isi asuma si acest risc langa cealalte boli pe care le au. E decizia lor.
Dar sunt mult mai putini decat restul populatiei. SINGURATATEA in CAPTIVITATE le omoara, nu virusul!
(si in camine de batrani se propaga virusul, chiar daca locatarii stau in pat).
Virusul nu infecteaza in aer liber, la distanta respectata. Asa ca, printre primii actiuni de relaxare ar trebui relaxate si masurile de restrictie pentru ei, de acolo e decizia lor cum procedeaza.
|
dianacosma
a răspuns (pentru Bula):
Mulţumesc pentru clarificare. Acum am înţeles scopul acestei analize. Apreciez iniţiativa şi ideile tale. Ar fi tare bine de organizat ceva sustenabil pentru a veni în întâmpinarea nevoilor bătrânilor. Totuşi într-o astfel de analiză trebuie să intre mai multe aspecte, care ţin şi de epidemiologie, nu numai de partea psihologică. Văd că ai idei şi te încurajez să vorbeşti în continuare despre aceste lucruri. Cu ce se poate face în ziua de astăzi în termeni de informare, colaborare, petiţii, comunicare, orice iniţiativă în care crezi şi care poate duce la ceva bun are şanse să crească.
|
Bula
a răspuns (pentru dianacosma):
Am observat ca azi deja Presedintele a incurajat lumea cu reducerea restrictiilor din 15 mai.
Le-am anuntat pe "batranii mei" si fiecare a rasuflat usurat, bucuros.
De fapt, am citit si un studiu facut (parca de Ires?) despre stadiul psihologic a varsnicilor. Se pare ca si ei au ajuns la concluzii asemanatoare cu mine.
Da, se feresc mai bine ca-s mai constienti de treaba si sunt mai seriosi.
Pai daca are partener de ce sa se simta singuri acasa?! Mai ales cand s-a zis azi ca de pe 15 mai se relaxeaza treaba si e voie sa ne ducem unde vrem dar cu masti. Deci nu mai e mult. De ex mama e pensionara are 73 ani, nu are nici o treaba acasa desi de multe ori eu fac de ale mele, ea de ale ei in camera ei, dar sigur ca mai si vorbim, clar.
Pensionarii, de regula sunt casatoriti de 40+, deseori de 50+ ani.
Tu de cati ani esti casatorit?
Fa o comparatie, cum este in doi, dupa atatia ani.
Acum, cu noua veste, li s-a schimbat moralul. Deja vad lumina de la capatul tunelului.
Pai da, bine ca se ridica dracului restrictia de umblat unde vrem macar.
Eu nu sunt casatorit si nici nu vreau, nu mi s-a parut decat ca asta inseamna doar obligatii in plus, copii sa-mi manance zilele de pomana iar nu am vrut, insa eu am stat cu parintii de peste 30 ani si nu m-am plictisit! Asa ca de ce m-as plictisi cu partenera? Zic la o adica, ca si daca am prietena e tot una, nu trebuie neaparat acte. Fiecare isi vede de ale lui, mai vorbim, mai mancam impreuna, din astea.
Ca nu trebuie sa stea pe capul meu in camera permanent, independenta, mai interactionam, deci nu aiurea.
|
Mosotti
a răspuns:
Pe mine ma nelinisteste doar un singur lucru, ca nu se iau masurile cum ar trebui sa se ia, si deci nu cred ca vom scapa curand, daca nu luam masuri dure ca, chinezii, va fi rau. Acolo au facut carantina ca lumea, si era monitorizare totala, nu puteai sa fugi din izolare sau carantina ca ti-o luai, ori amenda ori parnaie.
La noi? In Mega azi si ieri persoane la casa la distanta de nici un metru, La lidl am auzit ca e la fel, intra fiecare cum vrea si inauntru fara manusi, masca, sunt toti acolo.
Si ma mai intreb cum va fi cu alimentele si restul produselor din luna Mai in colo, doar ma gandesc, nu ma ingrijorez ca nu ma ajuta. De exemplu din polonia catre tarile baltice era o coada de 65 Km de tiruri din Polonia catre aia, din cauza masurilor luate da tarile baltice, nu mai treceau tirurile asa usor, banui ca erau cu alimente sau ce or fi.
Daca productia de alimente in UE se va mentine la aceiasi capacitate. Daca ambalajele si toate pentru alimente se vor face la aceiasi capacitate.
In rest nu ma ingrijorez deloc, sunt ceva optimist si ce o fi o fi, asta e.
|
Mosotti
a răspuns:
Ce ma ingrijoreaza acum este ca nu stiu cand vom iesi din asta, eu acum vad, vad ca, carantina nu se respecta, piete pline, trenuri suplimentate de pasti, pai cum ma? Eu as fi interzis transportul intre orase in afara de marfa, cum sa stea lumea nas in nas in trenuri! Pe deoparte sa stam acasa de pasti, pe de alta parte trenurile pline plus ca sunt si mai multe.
Pana nu vine un vaccin nu cred ca scapam.
Zic americanii ca au scos un tratament, sa vedem, dar nu e vaccin sa nu se mai raspandeasca. Au zis la noi ca abia in 4 luni vor vedea daca trat din SUA e bun sau nu.
Sa vedeti cazuri la 2 sapt dupa pasti cate or sa fie.
Problema este ca-s multi infectati care nu au simptome desi virusul e in lucru, aia raspandesc virusul de nu au treaba, si nu sti care sunt. La firma unde lucreaza prietenul meu, deja unul si-a luat-o, ca nu toti pot lucra de acasa ca programatori, mai sunt si retelisti, intretinere calcuri. Asa din senin si-a luat-o cu masca cu tot si ce distanta a mai pastrat el. Arafat zicea ca si in particulele de praf ar sta virusul. Na, respira si el mai greu putinel asa, sa vedem cum o mai fi cu el.
Opresti carantina da? Si ies aia tari dar care au virusul, ce facem? Dar si aia vor pica, ca sistemul lor cedeaza, nu rezista la infinit daca virusul nu este eradicat din mediu.
La medic, la cumparaturi, la plimbare, la plimbare de catel, la mama mai batrana, la munca unii, ce dracu carantina e asta?! Iranu si China au scapat ca au stat 1-1, 5 luni in carantina adevarata, dar au stiut o treaba.
|
Simpatic
a răspuns:
Mie nu imi este teama de coronavirus atata timp cat cred in Dumnezeu si respect carantina
|
Freya1
a răspuns:
Cat timp nu vor putea munci oameni? Din ce bani se vor descurca? Cei cu chirii cum si le vor plăti daca nu au bani sau daca iau o sumă mica de la stat? Dacă se continuă golirea magazinelor cei mai săraci de unde o sa isi faca rost de alimente? Dacă faci o răceală cu simptome asemantoare cu a covit19 te izolează neapărat unde ii izolează si pe cei bolnavi de asa ceva? De ce ii mai aduc pe cei din străinătate aici?
|
Camelia Elena
a răspuns (pentru Freya1):
Din cate stiu, in stare de urgenta, proprietarii nu au voie sa dea chiriasii afara - ar trebui verificat pe niste site-uri in domeniu.
Interesul autoritatilor este sa ne intoarcem cat mai repede in activitate...N-o sa obsesc sa va asigur de faptul ca aceasta stare a lucrurilor NU este pe placul nimanui si nu este vreun fel de conspiratie.
|
Fatamuntilor
a răspuns:
Exista un centru de carantita in apropirea locuintei mele(cam 200 m)Este delimitat prin benzi si pazit de politisti! Ar trebui sa imi fac griji?
Multumesc!
|
Camelia Elena
a răspuns (pentru Fatamuntilor):
In niciun caz. Inainte de amplasarea spatiilor de carantina, s-au evaluat riscurile. Totusi, (trebuie sa) stam in casa si sa pastram distanta de 2 m, daca mergem la cumparaturi.
|
cristi202
a răspuns:
In general, nu ma tem. Respectind cerintele (spalatul pe miini, statul acasa, etc), riscul contaminarii e redus mult. Dar si asa, nu cred ca ar fi o problema pentru mine, un tip cu o rezistenta fizica si la efort si in fata bolilor deosebita. Cindva, dupa o saptamana de spitalizare, am urcat chiar a doua zi cu bicicleta pe Transalpina. Cred ca pe mine infectarea nu m-ar afecta prea mult, poate as fi unul din cei care nu manifesta simptome, insa problema se pune sa nu ii infectez eu pe altii carora virusul sa le faca probleme.
Ce ma afecteaza pe mine cel mai mult e statul acasa. Desi stau acum la sat, am o curte si o gradina imensa, iar uneori seara imi permit un pic sa ies cu bicicleta, nu pot spune ca nu sunt afectat. Am lucrat timp de un an cu UberEats, livram mincare in Bucuresti cu bicicleta. faceam in medie 70 de km pe zi, deci ma miscam foarte mult, vedeam oameni, socializam, si imi placea viata ce o duceam, caci consider ca esenta vietii e miscarea. Dar totul s-a dus, cel putin pe moment. Cind am fost ultima oara, acum vreo doua saptamini, Bucurestiul era pustiu, toata acea agitatie care te facea sa il doresti nu mai exista, si o anumita apasare in sufletele oamenilor putea fi observata usor. Am considerat ca nu mai merita sa ies, desi acum cistigurile ar fi mai mari, dar nu in bani sta totul, nu?
Dar cel mai mult ma ingrijoreaza timpul care va urma, cit va dura toata tarasenia asta. Cei mai multi zic ca nu mai mult de doua luni. Chiar asa sa fie? Daca va dura toata vara, sau un an sau doi, poate cineva sa certifice ca nu poate fi asa? Si ar fi inuman pentru mine ca, dupa ce am trecut o iarna stind mult pe afara, cand sa ma bucur de caldura sa trebuiasca sa stau in casa, si sa pot iesi abia din nou in toamna, cand va reveni frigul. Am asteptat mult caldura primaverii, si acum descopar ca nu pot avea parte de ea. Sper insa sa nu fie chiar asa cum gindesc. Oricum, miscarea imi lipseste mult.
|
dianacosma
a răspuns (pentru cristi202):
Bună, Cristi202!
Sună frustrant şi greu să ai aşa o schimbare a stilului de viaţă, impusă pe perioadă nedeterminată. Tu, obişnuit cu foarte multă mişcare, să fii nevoit să te mişti puţin şi pe o arie restrânsă, să nu mai simţi pulsul alert cu care erai obişnuit în capitală... Plus aşteptările de primăvară frumoasă, cu mişcare şi veselie, care uite că din păcate nu se împlinesc aşa cum te-ai fi gândit.
Cum tot ce putem să facem acum este să ne dăm cu presupusul despre cât va dura (unii bazându-se pe informaţii din domeniu se apropie mai mult de ce va fi, cu siguranţă, dar tot nu putem şti 100%), ar putea fi mai util să ne concentrăm pe ce putem face acum ca să fie mai bine.
În legătură cu mişcarea, care pare din mesaj să fie cea mai mare pierdere pentru tine, mă întreb ce posibilităţi de mişcare mai multă ai chiar acum. Spui că de spaţiu nu duci lipsă. Ce alte feluri de mişcare îţi sunt la dispoziţie, în afară de ieşitul cu bicicleta? Cum ar fi să explorezi posibilităţi: exerciţii în casă/grădină, muncă în grădină, cursuri de sport pe internet sau orice altceva îţi vine în minte.
Nu sunt sigură că înţeleg ce vrei să spui despre livrări. Te gândeşti că dacă ai face livrări acum, ai răspândi virusul? Dacă da, este o grijă de înţeles. Mă gândesc totuşi că se fac oricum multe livrări în perioada aceasta... poate fi o opţiune. Sau în cazul în care consideri mai responsabil să stai acasă de dragul celor mai vulnerabili, mă întreb dacă ai vrea să încerci o mică schimbare de perspectivă: este greu, dar nu eşti obligat să rămâi acasă aproape tot timpul, ci este şi o alegere a ta, cu sens, din respect şi grijă pentru alţi oameni care nu sunt atât de rezistenţi fizic ca tine. Dacă reuşeşti să vezi că ai un anumit control şi are sens alegerea ta de a nu face livrări acum (deci mult mai puţină mişcare), ar putea fi un pic mai uşor de suportat perioada aceasta.
Şi o ultimă recomandare este despre această centrare pe prezent, pe resursele şi posibilităţile de acum. Parte din frustrarea de acum vine şi de aici: "Am asteptat mult caldura primaverii, si acum descopar ca nu pot avea parte de ea.". Este ceva atât de comun, să aşteptăm cu dor ceea ce ne face plăcere! Şi totuşi tocmai aşteptarea asta face frustrarea mai mare când lucrurile se petrec altfel decât ne-am imaginat. Afară este soare, se încălzeşte încetul cu încetul... Îţi propun să fii atent la ce îţi face plăcere chiar în perioada aceasta. Va veni şi căldură şi perioadă în care vom putea ieşi să ne mişcăm oriunde, oricât de mult, dar nu ştim cu siguranţă când. Ceea ce este sigur e chiar ce avem acum.
|
cristi202
a răspuns (pentru dianacosma):
Multumesc muuuult!
Da, e o perspectiva, e alegerea mea in ultima instanta, bazata pe faptul ca cunosc riscurile la care ii pot expune pe altii - livrarea ma duce in contact cu multe persoane, si cum perioada de incubatie e de pana la 12 zile la Covid, pana sa aflu de contaminare, pot imprastia boala destul de mult. Dar totusi, e alegerea mea, nu sunt constrins, pot iesi oricind, nu e ca in cazul celorlalti, dimpotriva, poate asa as putea fi de folos celori izolati in casa, daca e sa vad si partea pozitiva a acestui lucru. Inteleg acum, si asta face sa imi fie mai usor, pentru ca nu imi constringe libertatea.
Ma gindesc deja la alternative. Pe linga gradinarit, mai e si acest site, unde pot redeveni din nou activ, intr-o perioada buna chiar am fost foarte activ, si mai e o mare pasiune a mea, pe care am lasat-o de mult deoparte, desenul si pictura, am tot ce trebuie in acest sens, creioane, culori, pensule, etc, care ma asteapta sale folosesc din nou, si cu suguranta o voi face.
Multumesc inca o data pentru raspuns!
Salut Cristi. Bravo ca ai scapat de nelinistile care te incurcau si mai ai doar de gasit modul in care sa iti continui livrarile in siguranta.
Bafta la desenat si pictat! Ai putea sa te eliberezi de griji desenand sau pictand ceva care sa aduca veselie si sa ilustreze speranta pe vremea asta. Sanatate si fericire!
|
dianacosma
a răspuns (pentru cristi202):
Cu drag! Mă bucur că a fost de folos perspectiva. Sună că ai la îndemână mai multe variante pentru această perioadă.
|
cristi202
a răspuns (pentru dianacosma):
Da, am mai multe variante. Intotdeauna gasesc in vemuri de criza. Pentru ca, atunci cand am pierdut totul, si era sa imi pierd si mintile, am realizat cit de multe lucruri avem de fapt, si nu stim sa ne bucuram de ele. Chiar si atunci, cand nu eram in stare de nimic, am putut sa desenez, si am facut-o atit de bine, incit mapa cu desenele de atunci mi-a fost furata, iar unul din desene imi fusese copiat de un adolescent. De atunci am o vorba, *viata e un banchet, trebuie doar sa intinzi mina ca sa te infrupti din el, si totul e cit se poate de frumos daca o faci in mod responsabil*. Trist e ca, adesea ne pierdem viata cu nimicuri, fara sa vedem ce posibilitati uriase sunt chiar linga noi, si asta doar pentru ca stam in cochilia noastra facind mereu aceleasi lucruri, si nu (vrem sa) experimentam si altceva, sau chiar ceva nou, ci ne plingem de situatia in care ne aflam.
Nu cred ca exista un mod in care as putea face livrari in siguranta. Daca medici, care stiu sa se protejeze, caci tine de meseria lor, totusi se infecteaza, ma intreb cum e pentru mine, care mai si circul mult, Riscul e imens, oricit te-ai proteja. Singurul lucru pe care il pot face e sa evaluez riscul si sa vad daca merita sa ies sau nu. Deocamdata, am ales sa stau acasa, dar asta se poate schimba.
E o idee, sa pictez ceva vesel. Am vazut, inca de la inceputul pandemiei destui oameni tristi si abatuti, si ceva care sa aduca veselie nu ar strica. Multumesc pentru idee.
|
Sofer
a răspuns:
Pai ce ma neliniștește ar fi ca nu e totul normal cum ar trebui sa fie. Stau izolat în casa și politia patrulează pe străzi.
|
SG1995
a răspuns:
Bună TPU, eu personal nu sunt foarte afectat chiar așa tare, adică de nu sunt student/elev, lucram la negru pe turism, și aveam un salar destul de micuț, în rest sunt un tip sendentar, nu prea ies, lunile astea (Februarie ) m-am cuplat o tipă, dar ieșit din relație pentru că era toxică, pe scrut în perioada respectivă distanța era o problemă nu ne puteam vedea mai ales după 10 Martie când au revenit din Italia majoritatea emigranților conaționali, dar având în vedere că relația s-a sfârșit, cred că, ca și până acu cea mai acută nevoie de a ieși e până la magazin pentru cumpărături.
Stau la țară, aici nu se află cazuri de infecție (din fericire), dar regimul de urgentă se face simțit și aici.
Mă preocupă mai mult faptul că job-ul maică -mi (tot în turism) e în pericol (singurul venit real în familie) dar și situația politico-economică și socială, această stare destabilizează economia și are potențialul de a ne arunca într-un haos social, doar o chestiune de timp până când situația degenerează în revolte stradale sau chiar într-un război civil în toată regula.
În general oamenii sunt proști și nu le place să urmeze ordine, sau să se simtă presați (chiar dacă e pentru binele lor) deci în consecință până încep violențele e doar o chestiune de timp.
O altă problemă ar UE, încet, încet va fi ruptă, UE a rezistat atâta timp din cauza din cauza stabilitati economice pe care o va pierde, deci treptat tot mai multe state euro-sceptice vor avea influență, iar la un moment dat în căutarea de vinovați pentru starea prezentă se va la o situație de genul genul celei din perioada interbelică în care extremismul religios și politic va duce la un posibil război mondial.
Deci ca atare această criză poate destabiliza nu doar UE ci echilibru fragil de putere la nivel mondial, ceea ce va isca conflicte violente. E doar o problemă de timp!
|
doctorandus
a răspuns (pentru SG1995):
De fapt, pana nu-ti moare cineva din familie ramane ca si cum ai vedea un film sau un joc pe calculator.
Cifrele brute din China sugereaza o mortalitate de 4.44%, ceea ce e probabil o exagerare din cauza multor infectii nediagnosticate ca atare.
Daca UE nu exista si se intra din tara in tara cu pasaport si viza si mai ales cu scop, acest covid 19 murea de ciuda nici nu se mai imbolnavea cineva, deci sper din tot sufletul sa se desfiinteze UE, aceasta nenorocire aducatoare de dezastre, unde mai punem ca noi Romania facem ce ne dicteaza "baba lui Hitler" (cancelarul Germaniei) cat si celelalte tari puternice care detin fraiele UE. Asa ca se se duca drecu cu Uniunea lor cu tot!
|
supadeceapa
a răspuns:
Ar trebui să răspundeți la întrebări de genul ăsta.
Https://www.tpu.ro/......-psihicul/
|
Camelia Elena
a răspuns (pentru supadeceapa):
Am apreciat raspunsurile tale, supadeceapa, la acele ganduri exprimate. Subscriu.
|
Lioana
a răspuns:
Că nu vad nici o parte pozitivă în această pandemie. Ca nu ma invata nimic bun acest episod din vietile noastre.
|
dianacosma
a răspuns (pentru Lioana):
Bună, Lioana,
Ce înţeleg din mesajul tău - şi te rog corectează dacă am o percepţie greşită - este că tu cauţi ceva ce ai putea învăţa din experienţă, porneşti cu o atitudine constructivă, însă simţi descurajare pentru că nu găseşti acel ceva bun de învăţat care ar da un sens experienţei.
Ce vreau să îţi spun este că noi suntem încă în această experienţă. Orice învăţare are nevoie să se decanteze în timp. Acum trăim ce vine şi ne descurcăm cât de bine putem. Suntem în timpul pandemiei şi poate nu a venit încă momentul să tragem concluzii şi învăţăminte.
Multă sănătate!
|
Lioana
a răspuns:
Avand in vedere faptul ca nu exista tratament pentru Covid 19 si ca se trateaza doar simptomele, ma intreb cum se vindeca cei asimptomatici si daca se vindeca.
Oare la ei virusul dispare din organism dupa un timp, sau raman contagiosi la nesfârșit?
|
ania
a răspuns:
Ne-am apropiat de Dumnezeu, ca, națiune încât El să decidă să ne scape de coronavirus?
|
MihaelaDart
a răspuns:
De la jumătatea lunii martie totul a luat o întorsătură neașteptată, soțul a fost dat afară, nu s-a impus să evacuăm locuința în numai 7 zile pe care o primisem de la șeful lui să stăm în chirie, apoi ne-am mutat provizoriu la un prieten care nemailocuind vreodată cu cineva in locuință, provoca certuri din nimic, uita că strica ceva anume și eram noi vinovați. Ieri ne-am reîntors la locuința veche sa strângem ce era și mâine cu risc plecăm la o altă locuință care se afla in alt sat la 70 km distanță de statiunea unde locuiam. Stres la maxim, măcar acolo ne refugiem până se va termina haosul asta cu virusul și dacă chiriașii din casa socrilor mei vor pleca, abia atunci ne vom reîntoarce. Într-adevăr alții ne-au făcut stresul și noi suferim de pe urma răutății lor :'(. Nu am mai plâns de ani buni cum am plâns în ultimele săptămâni încoace.
|
dianacosma
a răspuns (pentru MihaelaDart):
Bună, MihaelaDart,
Îmi pare rău că pe lângă situaţia generală cu care ne confruntăm toţi, voi aveţi şi alte evenimente recente care îngreunează lucrurile. Faptul că plângi mult în perioada asta este un răspuns normal la ce se întâmplă şi chiar benefic - prin lacrimi eliminăm hormoni de stres şi este un mod prin care ne exprimăm şi eliberăm de tensiuni.
Vă doresc amândurora putere să treceţi prin momentele acestea cu încredere că vă veţi descurca.
|
gemeni6226
a răspuns:
Inca sunt foarte ok din punct de vedere psihologic, deocamdata o singura intrebare am daca dumneavoastra veti putea fi de gasit aici pe tot timpul pandemiei caci in caz sa zicem peste 10 zile sau 30 de zile o sa-mi apara nelamuriri sa raspundeti? Si o alta intrebare:o data pe saptamana am voie sa-mi vizitez mama care locuieste singura si are peste 80 de ani si daca da trebuie sa duc cu mine formularul de declaratie pe propria raspundere ca merg sa-mi vad mama si e obligatoriu sa merg cu taxiul sau pot lua autobuzul caci si azi am vazut ca doar vreo 2 persoane erau in tot autobuzul.
|
dianacosma
a răspuns (pentru gemeni6226):
Bună, Jadviga!
Mă bucur să aud că pentru moment eşti foarte ok din punct de vedere psihologic şi că în acelaşi timp te gândeşti cu calm în perspectivă pentru a lua precauţii în caz că se schimbă situaţia.
Din discuţiile cu colegele mele şi cu organizatorii proiectului, intenţia este să menţinem proiectul pe toată durata stării de urgenţă. Nu suntem atât de mulţi psihoterapeuţi, deci suntem prezenţi dar nu chiar 24/7. Suntem aici în fiecare zi în afară de duminică.
În cazul în care simţi nevoia vreodată să vorbeşti repede cu cineva şi nu suntem aici, îţi recomand să suni gratuit DepreHub https://deprehub.ro/
Oricum, în general noi vom răspunde relativ repede.
În legătură cu întrebările practice pe care le-ai pus, îţi recomand să consulţi sursele oficiale despre noile reguli.
Multă sănătate!
|
SimonaPSI
a răspuns (pentru gemeni6226):
Suntem aici pentru dumneavoastra. Numai bine
|
gemeni6226
a răspuns (pentru SimonaPSI):
Mulțumesc frumos va doresc la fel.
|
Pricope_Marius_1997
a răspuns:
Oare o sa mai apuc eu batranetea s-au ziua de maine cand stiu ca coronavirus bate la usa?
|
Dragosdoar
a răspuns (pentru Pricope_Marius_1997):
Daca ai sub 50 ani este prea putin probabil. Nicio fatalitate nu s-a inregistrat la grupele 0-9 ani. Daca esti tanar, e fooarte putin probabil sa mori
|
IzvorulDeIntelepciune
a răspuns:
Ca autoritatile romanesti au fost si sunt incompetente si impotente in a gestiona criza (nici nu ma asteptam la altceva din partea lor) si nu fac altceva decat sa amane inevitabilul, asta dupa ce au lasat deschis luni de zile focarul de infectie fara ca macar sa-si puna problema sa carantineze la granita toti capsunarii care lucrau le negru si cersetorii (nu le zic pe numele lor real ca-mi zboara postarea) care s-au intors sa se trateze pe banii nostri. Ca nu se fac suficiente teste, ca sistemul de sanatate de care si-au batut efectiv joc de 30 de ani incoace nu va face fata numarului de cazuri odata cu inevitabila repornire a economiei (care apropo, daca o mai amanam mult o sa ne trezim iar in anii 90 din toate punctele de vedere), ca suntem un popor indisciplinat care are impresia ca totul i se cuvine, ca suntem condusi de papagali (ma simt nevoit sa repet), ca somajul a crescut la cote alarmante si guvernul nu are niciun plan de redresare, ca nu mai producem nici un sfert din ce produceam inainte de anii 90 si in curand vom ramane fara bunuri esentiale (pe care nu le putem nici importa fiindca sunt prea cautate de tarile de mana 1 care isi permit sa le plateasca si care apropo sunt deja rezervate), ca pentru 3-5% din elevii care nu au acces la internet guvernul a decis sa-i lase pe toti in urma, ca suntem mintiti si nu ni se spune adevarul (nu numai acum, treaba-i valabila din anii 40'-50') si cate si mai cate dar nu le mai insir ca umplu topicu de probleme reale.
|
TamplaruAnisoara
a răspuns:
Locuiesc la tara. Pensionarii de peste 65 de ani nu reușesc sa își rezolve problemele in doar doua ore. Cei care locuiesc la marginea satului ca si mine au de parcurs pana la Dispensarul medical care se afla la marginea satului dar in partea opusa mai mult de 2 km. Daca stau la rand la medic, după aceea la rand la farmacie, si pentru a se întoarce acasă nu reușesc in doua ore. La fel si pentru cumpărături. Cel mai apropiat magazin de noi este la 1 km. Dar nu găsim întotdeauna tot ce dorim sa cumpăram din cele strict necesare si va trebui sa se duca pensionarii la aproape 2 km la alte magazine. Daca in fiecare magazin se mai sta si la rand, nu ajunge acele 2 ore fixate de guvern. Ar fi nevoie de macar 3 ore si astea de dimineața deoarece e posibil si sa meargă degeaba daca se termina alimentele, apa, pâinea știut fiind faptul ca aprovizionarea se face cu pâine dimineața la 8, 30. Iar cu celelalte alimente se face aprovizionarea după masa târziu.
Nu mai vorbesc de celelalte sate apartinatoare in total 4 care sunt nevoite sa vina la centrul de comuna la medic si uneori si la cumpărături.
|
wildthing
a răspuns:
Avand in vedere faptul ca aritmetica (daca ar fi luat in seama faptul ca se presupune ca 70% din populatia planetei se va infecta, si sa calculam cu o rata a mortalitatii de 3%) spune ca acest virus va face ca groaznica gripa spaniola (care a luat 50 de milioane de vieti) sa para ca joaca la grupa mica, oare cati dintre batranii nostri (si chiar si noi cei mai tineri) vor supravietui? Si daca vom supravietui virusului, cati dintre noi vor supravietui teribililui soc economic planetar care mi-e teama ca va urma; si daca vom supravietui si astuia, cati vom supravietui haosului si anarhiei care mi-e teama ca vor urma dupa? si apoi, cati vom supravietui razboiului planetar care de asemenea mi-e teama ca va urma? Genul asta de intrebari nesemnificative am, deci nu ma luati in seama. Sper sa fiu eu un mare prost si sa ma insel; m-am inselat de multe ori in viata.
|
Camelia Elena
a răspuns (pentru wildthing):
Intr-adevar, potentialul distructiv al acestui virus este greu de cuprins cu mintea, chiar daca se pot face niste calcule aritmetice...ele sunt reci. Cu toate acestea, nu m-as hazarda sa prevad haos si anarhie pentru viitor. De la mine, se vede ca omenirea se organizeaza...
|
aumih16
a răspuns:
Nu am ingrijorari deocamdata! mai ales ca am stat protejat! si raman asa protejat! pana cand va trece! nenorocitul asta de virus!
|
aumih16
a răspuns:
Nici mie nu imi convine situatia! dar le multumim totusi! medicilor de la noi! ca isi fac treaba bine! si ne ajuta sa trecem peste! daca sunt suparat pe cineva! aceia sunt chinezii! ca numai ei ne-au bagat in mizeria asta! si pe noi! si pe altii! uite cum ne chinuim! nu ca ne-ar place! dar asta-i situatia! americanii nu sunt vinovati! si ei au luat boala tot de la chinezi! stai linistit!
|
aumih16
a răspuns:
Oricum noi stam bine! fata de Italia Spania Franta Germania Marea Britanie sau Statele Unite! avem noi nu stiu cati oameni infectati peste 4.000! insa la cei vindecati avem 406 sau 407 deja! stam bine! la decese nu prea! ca avem 192 sau 197 acum!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
