Care sunt gândurile care te neliniștesc în timp de coronavirus?

Faptul că vara vom face școală!
Ministerul Educației fură vara de la săracii elevi! Azi am văzut la televizor că nu vom mai avea vacanță de vară deloc.

Da, am mai multe variante. Intotdeauna gasesc in vemuri de criza. Pentru ca, atunci cand am pierdut totul, si era sa imi pierd si mintile, am realizat cit de multe lucruri avem de fapt, si nu stim sa ne bucuram de ele. Chiar si atunci, cand nu eram in stare de nimic, am putut sa desenez, si am facut-o atit de bine, incit mapa cu desenele de atunci mi-a fost furata, iar unul din desene imi fusese copiat de un adolescent. De atunci am o vorba, *viata e un banchet, trebuie doar sa intinzi mina ca sa te infrupti din el, si totul e cit se poate de frumos daca o faci in mod responsabil*. Trist e ca, adesea ne pierdem viata cu nimicuri, fara sa vedem ce posibilitati uriase sunt chiar linga noi, si asta doar pentru ca stam in cochilia noastra facind mereu aceleasi lucruri, si nu (vrem sa) experimentam si altceva, sau chiar ceva nou, ci ne plingem de situatia in care ne aflam.

Nu cred ca exista un mod in care as putea face livrari in siguranta. Daca medici, care stiu sa se protejeze, caci tine de meseria lor, totusi se infecteaza, ma intreb cum e pentru mine, care mai si circul mult, Riscul e imens, oricit te-ai proteja. Singurul lucru pe care il pot face e sa evaluez riscul si sa vad daca merita sa ies sau nu. Deocamdata, am ales sa stau acasa, dar asta se poate schimba.
E o idee, sa pictez ceva vesel. Am vazut, inca de la inceputul pandemiei destui oameni tristi si abatuti, si ceva care sa aduca veselie nu ar strica. Multumesc pentru idee.

Faptul ca nu pot pleca din tara acum, ca-mi irosesc timp pretios din viata la varsta in care eu imi creez viitorul(19), ca muncesc intr-o firma de constructii, cu salariu ce nu merita pe munca(aici imi spun oful
Cam asta ar fi.
Si doamna/domnule psiholog, cum as putea sa-mi arunc emotiile fata de parinti? Adica sa ma doara fix in p... daca traiesc sau nu? Am afectiune fata de fratele meu de 16 ani, vreau ce-i mai bun pentru el dar vreau sa plec de langa ai mei. Stiu ca m-au crescut, ca au trecut prin chinuri, bla bla bla... dar nu sunt modele dupa care vreau sa ma iau caci n-au reusit in viata. Vreau sa stau in jurul oamenilor care au ajuns unde vreau eu sa ajung si sa ma rup de toti amicii useless de acasa, care n-or sa faca nimic in viata. Jumatate din emotii le-am reprimat sau aruncat, nu-mi dau seama. Cert e ca nu mai am sentimentele din trecut care ma influentau si ma impiedicau din a-mi atinge scopul. Un sfat?
Merci!

Skr1ptu, emotiile nu le putem arunca... ele ne definesc, faptul ca suntem in contact cu ele inseamna ca avem sansa sa gandim si sa ne comportam corect in viata si in lume. Emotiile sunt cele mai pretioase daruri pe care le putem avea... datorita lor suntem fericiti, optimisti, drepti, ambitiosi, perseverenti. Din cauza lor suntem si tristi si indurerati si dezamagiti uneori. Dar ele ne fac unici. Ca ai scopuri mari in viata si ca esti dispusa sa le atingi, e remarcabil. Modul in care o faci insa, acum la varsta de 19 ani, te va urmari in anii maturitatii. Ia cu tine dragul, dorul si respectul de parinti, iubirea pentru frate si amintirile frumoase.
Sa reusesti in viata (orice ar insemna asta pentru fiecare) e o calatorie, nu un scop. Ne este mai usor sa pornim la drum fiind impacati cu toate si multumind... multumind tuturor celor care ne-au trecut prin viata. Asta inseamna sa-ti cladesti caracterul, sa-ti educi rabdarea si sa inveti valoarea lucrurilor care nu au pret.
Timpul este unul dintre ele, e pretios cand nu il avem si nepretios cand ne plictisim in el. Poate merita sa-l folosim in momentele acestea facand planuri si desenandu-ne viitorul si succesul pe care ni le dorim. Astfel incat, atunci cand vom porni la drum sa stim exact ce avem de facut si sa nu devenim si noi useless ca altii...
Succes in tot ce va propuneti!

Bună, skr1ptu!

În legătură cu întrebarea ta despre emoţiile faţă de părinţi, emoţiile există pur şi simplu. Ele se schimbă în timp dar nu pot fi aruncate, ci sunt doar transformate în altceva sau îşi împlinesc menirea în viaţa noastră - pentru că emoţiile apar ca exprimări ale unei nevoi şi motivaţii. Există oameni care consideră că au putut "arunca" emoţiile faţă de părinţi, doar că, de fapt, cum părinţii au un rol esenţial în naşterea şi creşterea nopastră ca oameni, în general aceste emoţii sunt mai degrabă refulate, ascunse sau au evoluat în alte emoţii.

Tu spui aşa: "vreau sa plec de langa ai mei. Stiu ca m-au crescut, ca au trecut prin chinuri, bla bla bla... dar nu sunt modele dupa care vreau sa ma iau caci n-au reusit in viata." Mie mesajul tău îmi pare mai degrabă să spună că vrei să mergi pe calea ta, să îţi construieşti viaţa şi anturajul cu ce ştii tu acum şi nu cum au făcut-o ei sau nu cum ar vrea ei pentru tine. Poate greşesc, tu ştii cel mai bine dacă asta ai vrut să spui. În final spui că deja ai reuşit să ajungi într-un punct în care simţi că îţi poţi atinge scopul şi să îţi arunci emoţiile faţă de părinţi. Mă întreb dacă ai vrea să înţelegi cum ai făcut asta sau să recuperezi emoţiile (sau altceva).

Recomandarea care îmi vine în mine citind mesajul este să îţi păstrezi atenţia pentru drumul tău propriu, pentru ce vrei şi ce simţi. Sunt indicii importante care te pot ajuta să reuşeşti dacă le asculţi. Este o deosebire între a vrea să nu te laşi influenţat în moduri nedorite şi a nu simţi nimic faţă de familie. Iar dacă simţi că nu te mai opresc emoţiile care te opreau înainte, ce fel de sfat te-ar ajuta în acest punct?

Să dispară cât mai repede Corona Virus!

Multumesc frumos pentru raspuns!
Ok, ultima intrebare a pus punctul pe i .In principal, aveam nevoie doar de o lamurire cu privire la gandurile impartasite mai sus pentru a mai face curatenie prin valurile de ganduri care-mi trec prin cap mereu iar cand am cerut un sfat- m-am exprimat gresit.
Mi-ati fost de mare ajutor!

Cu drag, mă bucur că a fost de ajutor răspunsul. Dacă mai ai nevoie de clarificări, poţi oricând să ne mai întrebi. O zi liniştită îţi doresc!

Suntem aici pentru dumneavoastra. Numai bine

Mulțumesc frumos va doresc la fel.

Faptul ca in toamna va fi un val de 5 ori mai mare ca asta din primavara

Nu va mai fie frica prieteni dragi, ca tocmai asta se doreste... sa ne dezbine si sa bage frica in noi, doar asa ne pot infrange

Faptul ca trebuie sa supravietuiesc cu un mamifer in delir numit si "mama" ma nelinisteste teribil

Se ingheata anul scolar:?

Ca autoritatile romanesti au fost si sunt incompetente si impotente in a gestiona criza (nici nu ma asteptam la altceva din partea lor) si nu fac altceva decat sa amane inevitabilul, asta dupa ce au lasat deschis luni de zile focarul de infectie fara ca macar sa-si puna problema sa carantineze la granita toti capsunarii care lucrau le negru si cersetorii (nu le zic pe numele lor real ca-mi zboara postarea) care s-au intors sa se trateze pe banii nostri. Ca nu se fac suficiente teste, ca sistemul de sanatate de care si-au batut efectiv joc de 30 de ani incoace nu va face fata numarului de cazuri odata cu inevitabila repornire a economiei (care apropo, daca o mai amanam mult o sa ne trezim iar in anii 90 din toate punctele de vedere), ca suntem un popor indisciplinat care are impresia ca totul i se cuvine, ca suntem condusi de papagali (ma simt nevoit sa repet), ca somajul a crescut la cote alarmante si guvernul nu are niciun plan de redresare, ca nu mai producem nici un sfert din ce produceam inainte de anii 90 si in curand vom ramane fara bunuri esentiale (pe care nu le putem nici importa fiindca sunt prea cautate de tarile de mana 1 care isi permit sa le plateasca si care apropo sunt deja rezervate), ca pentru 3-5% din elevii care nu au acces la internet guvernul a decis sa-i lase pe toti in urma, ca suntem mintiti si nu ni se spune adevarul (nu numai acum, treaba-i valabila din anii 40'-50') si cate si mai cate dar nu le mai insir ca umplu topicu de probleme reale.

''ca sa nu mai spun ca o mica parte din romanii plecati au revenit in tara.''

Tu te-ai uitat asa de curiozitate cine a revenit in tara? Tu cu aia vrei sa faci treaba? Hai ca-i buna rau asta. Aia nu numai ca nu au muncit un minut in viata lor dar nici parintii lor nu au facut-o, nici bunicii nici strabunicii si nici stra-stra bunicii lor nu au facut-o vreodata Pe pariu ca jumate din ei nici nu stiu sa scrie sau sa citeasca.

Ma nelinisteste ca nu am ce manca.

Sper sa se mai ieftinească benzina

Ganduri. of, gandurilor.
Oare ma mai iubeste Ecce?

Avand in vedere faptul ca nu exista tratament pentru Covid 19 si ca se trateaza doar simptomele, ma intreb cum se vindeca cei asimptomatici si daca se vindeca.
Oare la ei virusul dispare din organism dupa un timp, sau raman contagiosi la nesfârșit?

Nu se va amâna anul şcolar, cei de la minister au spus cã nu se va îngheta anul şcolar

Faptul că totul a degenerat atât de rapid și într-o manieră atât de bizară mă neliniștește teribil

Salut!
Am o mare nelămurire legata de declarația pe propria răspundere.
Dețin o mini fermă cu animale si in municipiul din care provin nu găsesc hrana necesara si sunt obligat sa merg la un furnizor care se afla la 20 de km in afara municipiului.
Ce trebuie sa bifez pe declarație ca sa nu am vreo problema?
Mulțumesc anticipat.

Gandul este ca esti limitat decat in sectorul tau. Daca puteam merge si in alte parti era perfect, sper sa nu mai tina foarte mult aceasta carantina sau distantiere sociala. Ca deja devine super enervant. Cu toate ca trebuie respectate ordonantele militare.

Criza economica care va urma. Ma ingrijoreaza ca multi oameni vor ramane fara locuri de munca. S-au oprit deja unele sectoare in care se putea lucra cu masuri de igiena (si, ma rog, "distantare sociala") sporite.

Mă îngrijorează faptul că numărul cazurilor de infectați cu coronavirus poate crește exponențial, precum numărul fraierilor infectați de "Caritas" de prin anii 1992-1994! Voi ce credeți?

Uite o persoana inteleapta. Sa multumim lui Dumnezeu pentru ce avem, nu sa judecam pentru ce nu avem

Ma nelinisteste starea psihica a varstnicilor din familie si nu numai!
Au ganduri negre ca, nu vor apuca sa se mai plimbe afara, daca li se prelungeste starea de "carantina" la domiciliu.

Ce ma ingrijoreaza acum este ca nu stiu cand vom iesi din asta, eu acum vad, vad ca, carantina nu se respecta, piete pline, trenuri suplimentate de pasti, pai cum ma? Eu as fi interzis transportul intre orase in afara de marfa, cum sa stea lumea nas in nas in trenuri! Pe deoparte sa stam acasa de pasti, pe de alta parte trenurile pline plus ca sunt si mai multe.
Pana nu vine un vaccin nu cred ca scapam.
Zic americanii ca au scos un tratament, sa vedem, dar nu e vaccin sa nu se mai raspandeasca. Au zis la noi ca abia in 4 luni vor vedea daca trat din SUA e bun sau nu.

Sa vedeti cazuri la 2 sapt dupa pasti cate or sa fie.
Problema este ca-s multi infectati care nu au simptome desi virusul e in lucru, aia raspandesc virusul de nu au treaba, si nu sti care sunt. La firma unde lucreaza prietenul meu, deja unul si-a luat-o, ca nu toti pot lucra de acasa ca programatori, mai sunt si retelisti, intretinere calcuri. Asa din senin si-a luat-o cu masca cu tot si ce distanta a mai pastrat el. Arafat zicea ca si in particulele de praf ar sta virusul. Na, respira si el mai greu putinel asa, sa vedem cum o mai fi cu el.
Opresti carantina da? Si ies aia tari dar care au virusul, ce facem? Dar si aia vor pica, ca sistemul lor cedeaza, nu rezista la infinit daca virusul nu este eradicat din mediu.

La medic, la cumparaturi, la plimbare, la plimbare de catel, la mama mai batrana, la munca unii, ce dracu carantina e asta?! Iranu si China au scapat ca au stat 1-1, 5 luni in carantina adevarata, dar au stiut o treaba.