Care sunt gândurile care te neliniștesc în timp de coronavirus?

Vaaai de mine saracii, au voie sa iasa afara conform ordonantei, stiai? Daca nu stiau, adu-le la cunostinta. In plus acasa sunt foarte multe de facut. De ce sa aiba ganduri negre?! Eu zau daca-i inteleg pe astia, pe bune. Nu mai stau sa reenumar cate se pot face acasa combinat cu plimbare in aria casei, deci nu stai in casa mereu.
Ma nu stiu, dar mie de ce nu-mi ajunge ziua acasa?! Ca o ora, o ora jumate ma plimb si eu afara zilnic, dar restul ziua ar trebui sa aiba 30 ore, nu 24. Ghici care e cauza de dispera ei asa?! Zi tu, ca eu ma fac ca nu stiu.
Daca nu aveai voie afara deloc, da, era o problema, unde vor sa se plimbe, pe luna?! In aria casei ajunge, mai ales ca nu se specifica distanta.

Sa stea acasa ca altfel o sa vada iadul cand nu mai pot respira! Dupa aia nu o sa mai aiba ganduri deloc.
Se va prelungi starea de urgenta, 90 % se va mai prelungi inca o luna dupa 15 mai, dar imi rezerv un 10 % eroare.
Sa vedem cum o fi si cu alimentele! Alta dandana, sper sa nu fie ce banui eu.

Gandul lor negru este combinat din "stirile" TV:
- au voie doar 2 ore sa mearga ORIUNDE - dar asta inseamna pana la magazin dupa paine (sau alte alimente), SAU la plimbare in apropierea casei. Nu uita, pensionarii sunt obisnuiti sa-si viziteze prietenii, familia, sa stea cateva ore la taifas sau la paharel. Aceste socializari (de baza pentru ei) nu mai exista, le sunt interzise, si nu se stie pana cand.
- din ziar, varstnicii se uita in primul rand la anunturile de decese. Este deprimant cand stii ca si tu urmezi pe lista, "stai la coada" si nu stii daca vei mai apuca vreodata sa-ti petreci viata ca inainte
- colac peste pupaza: unii politicieni le dau vesti sumbre: cu toate ca pentru tinerii se va face relaxare, cei in varsta este posibil sa fie tinuti sub restrictii inca multe luni... oare vor apuca sfarsitul COVID sau vor apuca mai repede sfarsitul vietii?

In legatura cu anul universitare, cum vom da examenele... de asemenea cand va trece pandemia aceasta... deoarece sunt si bolnava trebuie sa fac analizele sa le repet dar din cauza pandemiei nu pot merge sa le fac.

Salut,virusul este pe plan global. Nu se stie ce va fi, dar chestia urmarita de ei este imbunatatirea sistemului sanitar, a spitalelor prin echipamente, vaccinuri etc. Nu e de speriat oricum, stay safe

1 - Ai dreptate aici, omisesem, au voie doar 2 ore si seara de la 20 la 21, la ceilalti e voie oricand. Cu obisnuinta mai exista si dezvat in general, stiu ca nu e ok, dar nu au incotro. Asa e la razboi, ca si asta tot un razboi e, se intampla multe chestii urate.
2 - pana la urma oricum se duc mai devreme sau mai tarziu, si nu e departe acel punct la ei, nu e cazul sa le fie frica, si daca apuca mai devreme sfarsitul, nimeni nu imparateste lumea, mai in gluma zic, scapa de chinurile de mai in colo, ca majoritatea mor urat dupa mult timp de chinuiala.
Plus ca si noi tinerii si ei batranii, pana la urma infruntam realitatea care o fi cu demnitate, nu trebuie sa ne fie frica! Nu luam boala, foarte bine, o luam si scapam aia e, luam si murim aia e si gata. Asa se face, si viata si moartea sunt sunt ceva in firea lucrurilor.
Evident iar zic, logic ca e trist sa ajungem aici, dar asta este, nici sa stau acu sa mor de frica, ca nu ma ajuta cu nimic, si daca mor dupa 3 luni, pana atunci ma bucur de ce ma mai pot bucura, nu?

Uite, tatal meu vitreg neamt era educat de parinti ca moartea nu e o problema, cand ii ziceam "si daca faci o boala si mori?", el zice "si ce? Mor si gata, ce mare chestie", ma uimea dezinvoltura lui, si avea 65-68 ani! Asa si noi trebuie sa gandim. Si ne va fi mai bine, ca poate o sa fie bine si nu o sa fie rau, frica distruge, streseaza organismul.
445 decese e infim pana azi!

Nu se stie cum se vor da examenele si daca se vor da! Poti merge sa le faci analizele, ai voie sa te duci pentru motive medicale, scrie si in declaratie mi se pare, e ca optiune.

Nu stiu cand se vor da examenele pentru ca eu nu vad cum curba va fi clopot, adica ca vom avea un varf al pandemiei (de unde stiu ei ca vom atinge varful pana pe 5 mai cum au zis?!), si daca vom avea, nu vad un motiv ca sa coboare cazurile apoi. Eu vad curba linie in sus si atat.
Una la mana, nu se respecta ca lumea carantina deloc, a doua nu putem testa masiv oamenii, ca testarea e solutia cea mai buna, mai buna ca, carantina, pentru ca vezi cei infectati si ii izolezi inainte sa faca rau in jur.
Si cum capacitatea de testare e maxim 2300/zi, ce facem?
Testul ala bun, nu alea rapide care nu-s bune deloc.

Asa ca aia e. Du-te, pune masca si manusi, fa-ti analizele deocamdata. Atentie cum completezi declaratia cu data si tot, drumul catre spital, pui si intervalul orar apoximativ de cand iesi si pana te-ai intoarce.

Ii doare in fund de oameni, cel putin la noi, nu e nici o organizare, ce sa imbunatateasca sistemul sanitar?!

In 20 ani (o generatie) ti se schimba complet viziunea despre lumea care te inconjoara, despre trecutul si viitorul tau.

Copiaza-ti textul pe care l-ai scris aici si pastreaza-l pana la varsta de pensionare (daca o vei apuca).
Tu insuti vei putea aprecia cele scrise de tine.

Coronavirus se transmite prin contact sexual?

E deja copiat textul, pastrez pe unele. Pai daca se schimva viziunea nu e prea okey, bine nu de la 15 la 35 ani, ci de la 35 la 55 sau 40-60, in mor normal ramane aceiasi, omul in general nu se schimba!
De la 15 la 35 da, e altceva, te maturizezi.

In general multi oameni in varsta se tampesc! Lucru care nu la toti se intampla. Se prostesc multi.
Mie nu mi s-a schimbat nici de la 20 la 42 ani pot zice. Vad la fel. Bine, la 20 eram deja maturizat, vad altfel ca la 14 doar.
Deci nu generaliza.
Mor si gata ce atata spintecare! Zic la o adica, nu prea am frica decat de chin eu, de aia da! Sa nu raman orb, paralizat, surd, dar aia e logic, ca e o lunga suferinta, dar cand mori se taie firu` si gata, ce mare lucru? Mai ales la 75 ani, nici atat nu m-as mai teme. Imi traiesc clipa si fie ce o fi.
Repet, zic asta doar in situatia cand nu e de ales, altfel clar ca nu e de dorit.

Oricum batranii au de ales! Ori apuca moartea mai repede, ori stau cumintei in casa si mai trag un joc pe calc, mai asculta o muzica, mai se uita la o emisiune, documentar, film, mai pot invata ceva documentandu-se de diverse, cine se pricepe, mai rezolva un sudoku, mai face niste probleme la mate, chimie, fizica din culegeri, mai vrei? Dar daca nu ii duce capul, normal ca nu au preocupari, mai bine asa zi! Daca trag doar la panarama pe strazi, ce sa le fac eu.
Asa ca hai sa fim seriosi! Daca nu vor moarte mai devreme, alege varianta asta care e mult mai buna zic eu.
Deci frica de a muri mai devreme poate fi inlaturata de ei.

Cand o trece problema, e normal sa se duca colo si colo, dar acum nu se poate. Daca nu vor nici aia nici aia, sa nu se mai planga.
Nici sa se duca mai devreme, nici sa stea acasa si sa faca multe, ce sa zic!
Pai vad din astia mai in varsta "nu stiu sa umblu la tel, fa si mie nu stiu ce", si eu "Invata!". E si nesimtire si nepasare, nepoata-mea butoneaza telefoanele de rupe la 8 ani, a invatat, a vrut, a intrebat cand nu stia, avea bunavointa, nu cerea la infinit sa-i faca altul treaba.
Au telefoane de ani de zile, nu e admisibil sa nu sti.

Pe intelectuali da (si pe cine cunosc eu si are 77 ani), aia au invatat si la telefoane, si aia nu se plang ca nu au ce face acasa, deci e fff clar.

Anul școlar, momentan, nu se amână. Examenele naționale cât și Bacalaureatul vor fi date într-o lună stabilită ulterior de Ministerul Educației și Cercetării în colaborare cu celelalte state membre UE. Deciziile nu sunt stabile și se pot schimba in orice moment.

Îmi este din ce în ce mai frică să nu uit lucruri importante la română și matematică în această perioadă din lipsa antrenamentului ridicat pe care-l făceam la școală.

Ma neliniștiteste faptul ca as putea repeta anul si sunt a 8 a si nu vreau ca tocmai acum sa o iau de la capăt

Cand m-am angajat prima data (la 19 ani), fetele de 23-25 ani nici n-au stat de vorba cu mine, zicand ca-s prea tanar pentru ele. Colegii de 38-40 ani mi s-au parut batrani, "aproape de pensionare"... Acum, cei de 40 ani mi se par tineri, cu putina experienta de viata (ei cred ca stiu deja tot, dar abia de acum se vor lovi de problemele vietii, tot mai grele.
Varsta perceputa este relativa. Multi pensionari se simt tineri, muncesc in plina viata fizica si/sau intelectuala. Mama mea a spus ca, dupa 70 ani fiecare an i s-a parut ca 5 ani.
Insa, cum au tot mai multe boli, pe care greu le mai pot trata la medic, au de suferit si mai tare, stand obligati acasa.

Ca nu știu cum sa fac sa ma văd cu iubitul... și nu sunt singura in aceasta situație.

Faptul ca e posibil ca dupa aceasta pandemie sa fim aruncati intr-o alta recesiune, precum cea din 2008 si din care cine stie cand o sa ne revenim.

Da, e normal ca te simti cam la fel si la 20 si la 60 ani, adica personal nu percepi o diferenta psihic, Si vrei sa zici ca simtindu-se la fel, considera ca ar muri la 20 ani. Cum nu percep nici eu, fie la 16 ani sau acum la 42 simt ca-s acelasi, daca la asta te referi, e corect.
Dar si asa nu trebuie sa avem frica, nu cont ca avem 20 sau 80 ani, murim si aia e, simplu, la o adica zic. Nu stiu de ce multi oameni in general au frica de moarte, nu domne, hai sa fim tari, ca nimeni nu vrea, dar daca s-o intampla aia e. E ca si inainte sa te nasti, nu sti nimic, nu esti constient de nimic, nu existi, aia e, nu se invarte lumea in jurul meu, al tau sau al altuia. Se rupe firul si se repeta chestia de dinainte de nastere.
Bine, sa nu ne chinum, evident. Ca atunci automat frica apare si are sens.

Da, au de suferit poate mai tare acasa, dar sa se adapteze putin, am zis cate se pot face acasa, se poate sa nu suferi daca stii cum sa gestionezi, ca asta se face si la psiholog in general, inveti sa gestionezi niste situatii care inainte nu puteai si era nasol.

Dar ar avea f tare de suferit daca nu stau in casa si se expun, ca abia vor mai respira si e groaznic, plus sa stai in infectiile astea de spitale, cu masca si furtunu la gura daca nu ii intubeaza. Plus ca ii indurereaza si pe cei de langa ei.
Adica intre doua rele, alegi pe cel mai putin rau.
Nu compar intre normalitate si a sta in casa, compar intre un rau mult mai urat si statul in casa.

Fiecare isi pricepe situatia difeit.
Octagenarii au trait si pe timpul celui de al 2-lea razboi mondial si vremurile de dupa. Pentru cei care au fost copii atunici, frica razboiului le-a lasat urme, la altii perioada de dupa. Urme psihice adanci, care rabufnesc acum. Diferenta e ca, perceptia lor este amplificata de amintirile din subconstient, iar iesirea din aceasta situatie li se pare fara a le apuca in viata.
Cumplita situatie dar, in familia si printre cunostintele mele in varsta, aceasta percepere devine tot mai deprimanta pentru aceste persoane. Simt ca mai au facut multe pe lumea asta, sa clarifice multe aspecte cu altii, dar nu sunt siguri ca vor apuca.
Trist. Foarte trist!

Bună, Bula, văd din mesajele tale că ai o înţelegere empatică foarte fină a experienţei vârstnicilor din familia ta, a căror stare te preocupă. Ştiu că există această nesiguranţă şi nimeni nu le poate garanta ceva despre ce se va întâmpla, însă am convingerea că grija şi înţelegerea ta îi pot ajuta măcar puţin să nu se simtă singură în asta. Da, cum spui şi tu, este trist. Şi a sta împreună cu ei cu nesiguranţa şi tristeţea lor este un dar care nu trebuie subestimat.

Nu s-a schimbat nimic, tot n-am cu cine să vorbesc!

Din pacate, majoritatea acestor persoane stau singure, vaduvi, cu copii plecati in alta parte etc.
Inainte mai socializau cu cei din generatia lor, vizitandu-se ocazional. Acum au ramas doar discutiile telefonice, impersonale.
Parerea lor este tot mai generalizata: in caz de relaxare, ei ar asuma riscurile intalnirilor cu prietenii ramasi, fiindca le este mai dureroasa singuratatea decat bolile (cu care sunt deja obisnuiti).

Înţeleg, deci nu prea au contact cu nimeni... şi singurătatea cu siguranţă este dureroasă, cred că mulţi ar prefera să rişte, dacă este vorba să aleagă pentru ei. Telefonul este într-adevăr limitat, dar este important în perioada aceasta să folosim la maximum resursele pe care le avem. Cu siguranţă un apel telefonic este mai bun decât un SMS sau decât nimic. Sigur, asta nu schimbă limitările şi durerea lipsei de contact faţă în faţă.

Iti propun sa faci o analiza de caz, in calitate de psiholog!
Acesti septa- si octagenari au ajuns sa se bucure si daca vine postasul si au cu cine vorbi 2-3 minute fata in fata (mai mult decat de banii primiti! ).
Eu, in caz de relaxare, le-as permite lor reluarea activitatilor, cu masurile de precautie de rigoare.

Nu sunt sigură ce ai dori să analizez. Ceea ce spui mi se pare normal şi de înţeles. Contactul uman este esenţial şi, din câte spui, vorbim de persoane singure şi descurajate, lipsiţi de contactul cu cei dragi. E normal în situaţia dată ca cele 2-3 minute de contact faţă în faţă să fie o bucurie.

Am sris sa analizezi fenomenul, pentru a putea fi inaintat guvernului.
Nu sunt multe asemenea persoane, dar ar fi vitala pentru ei ridicarea restrictionarii de socializare!
Eu as formula aproximativ astfel:
1. Persoanele cu varsta de peste 65 ani au voie sa faca plimbari in parcurile, campurile sau padurile etc. din zona lor, cu respectarea distantarii de minim 1.5m.
2. Tot persoanele de peste 65 ani (pensionarii) au voie sa socializeze cu alte persoane, cu conditia sa fie spatiu minim de 4mp/persoana sau in aer liber.
3. Pentru persoanele varstnice singure care nu pot sa-si paraseasca locuinta din motive de sanatate, sa se organizeze vizite periodice (saptamanal de cel putin 2-3 ori) prin voluntari pentru socializare. La aceste vizite s-ar putea reunii vecinii de bloc, de cartier, care stau aproape.

Imi aduc aminte de o veche zicala: "Cine n-are batrani, sa-si cumpere".
La noi (si nu numai) societatea moderna a destramat familia traditionala, dar a renuntat si la experienta de viata si tehnica a celor mai in varsta. Rezultatul: nu mai avem meseriasi (!), necalificatii ne construiesc casele, ne repara masinile etc. In majoritatea meseriilor nu mai gasesti resurse calificate, fiindca au plecat din tara in locuri unde sunt apreciati. Interesul productiei este forta de munca ieftina, nu ceea bine calificata (dar care este deja de varsta mijlocie).

Asa cum Coronavirus a reusit de-poluarea in timp relativ scurt, asa ar trebui sa regandim si importanta lucrurilor din viata noastra. Cei in varsta, cu experienta mare de viata, ar fi foarte utili pentru re-lansarea vietii, cu conceptii mult mai sanatoase!

Sunt aproape sigur ca asa simt toti cei care sunt in cadrul invatamantuli de la elevi pana la studenti - inclusiv, autoritatile si profesorii. La momentul oportun, cred ca se vor identifica solutiile optime si pentru acest aspect social.

Ai dreptate, dar totusi sincer nu imi da ceva, de ce le e asa frica ca se duc? Adica daca nu ar mai apuca, ce? Eu am fost pasionat de psihologie si vreau sa pricep mecanismul din mintea lor, nu ca ii condamn. Nu e fiecare cum vede, ca tare am impresia ca in masa vad la fel treaba ei, am observat asta.
Putini au mai apucat razboiul, daca aveau cinci ani in 40, au acum 80 ani, daca la 80 ani nu ai clarificat chestii cu altii, ce sa zic?! De facut multe ai facut pana acum toata viata, nu cand vine sfarsitul drumului in curand si fara nici o treaba cu corona. Zic ca idee doar, ce zic eu zic ca pana la urma incerc sa ii fac sa dispara frica, la unii sa stii ca am reusit, la doua rude.
Mda, au erori de gandire, la tineret se rez la psiholog, la ei nu mai are sens.
Eroarea de gandire este o conceptie, o gandire nasoala, neinregula care face rau altora sau subiectului. In cazul de fata "aoleu ma duc, aoleu", nu constientizeaza ca si daca se duce, aia e, e firesc sa te duci mai devreme sau mai tarziu, si de fapt nici nu conteaza cand, ca e tot una in final.
Sau "e normal sa controlez barbatu draga, ca daca nu-l controlezi te inseala", e o eroare de gandire, nu isi da seama ca nu e deloc bine.

Adica sa ii fac pe batrani de fapt sa nu dispere atat, unii vedeau prost treaba si nu isi dadeau seama ca o vad prost! Cand au constientizat, si-au schimbat parerea, zicea "chiar asa..si daca ma duc ce? Ai dreptate, ce stateam eu incordat degeaba..., ia sa-mi traiesc eu fiecare zi la maxim, ce atata frica, ca oricum murim". Unu are 75 si altul 72. Am dus munca ceva de lamurire, dar a mers. Erau speriati de bombe! Stateau in teroare si nu isi mai traiau viata, erau focalizati pe frica, nu se poate asa, ca mori dracu de inima rea inainte de virusel.

Normal ca e foarte trist, dar ce sa zic.
Fac abstractie ca sunt prietenii tai, rude, cunostinte, adica fac abstractie de durerea pe care ar da-o in jur, ma refer asa taiat de contextul asta.
Eu de ex am gandirea "apuc bine, nu apuc, aia e, nu apuc si gata". De aia sunt si linistit si nepanicat, ma protejez cat pot dar in rest nu imi pun problema "apuc, n-apuc, apuc, n-apuc".

Frica lor e nejustificata, deci vor apuca sigur. Ce a fost acum 100 ani, a fost, a trecut, a lasat urme dar totusi, nu o tinem langa cu frica de atunci. Si eu am avut probleme poate mari, dar nu am stat sa am teama acum in prostie. Da, aveam frica atunci, a fost foarte nasol, dar gata! Cand a trecut motivul, s-a dus si frica, ca si caprioara, are frica cand e urmarita de pradator, dupa aia e ok.
Cand o veni alta situatie nasoala, am frica atunci, cum e si normal.
Trist mai mult e ca anticipeaza ca nu ar mai apuca, o sa apuce si or sa moara de batranete, o sa vezi. Fara optimism ce facem?

Problema lor nu e ca vor muri.
Problema lor este ca stau singuri, fara sa poata iesi sa socializeze.
Un sfert din pensionari stau singuri, altii jumatate stau cu sotul/sotia, iar abia ulimul sfert sta impreuna sau se intalneste zilnic cu restul familiei.
Primele doua categorii nu au cu cine sa comunice, isi aduc aminte de vremea razboiului, de stat in buncare - dar nici atunci nu s-a stat toata ziua inchisi cu saptamanile, lunile.
Avem cca. 3.5 milioane de pensionari. Dintre acestia 1 milion are asemenea probleme.
Ei au deja mai multe boli, oricare le poate fi fatal oricand.
Multi zic insa ca, ei prefera sa riste mergand la prieteni, rude etc. decat sa stea inchisi in casa singuri. Oricum nu mai au mult, dar vor sa-si mai traiasca viata cum au trait-o pana acum 2 luni, chiar cu riscul de a muri din cauza virusului.

Asta-i problema lor!

Primul sfert e jale, aia ma mir cum nu cad in depresie sa fie singuri. SIngura socializare era ca mai stateau de vorba pe afara cu alti pensionari.
Insa totusi aia care stau cu partenerul, zic eu ca unu face ce ii place, celalalt la fel, am enumerat ce se poate face. De ex eu locuiesc cu mama, are 73 ani eu 42. Ea sta in camera ei la TV, se uita la filme, emisiuni, citeste ziarul, face rebus, sudoku, si crede-ma ca NU se plictiseste de ani de zile.
Eu dincolo fac de ale mele, nu stam doar sa povestim sa nu mai avem ce. Sigur ca mai vorbim, dar nu mereu, combinam.
Ultimul sfert si daca se intalneste zilnic cu familia tot are nevoie de preocupari.

Ai dreptate aici. Doamne, ma gandesc cu groaza (e, uite aici am si eu frica) sa ajung batran si singur!
Pot sa riste sa iasa, dar pe riscul lor, si daca vor sa plateasca amenzi. Pentru ca poti si raspandi boala, nu doar risca ei! Daca o ia de la cineva si apoi iar iese ce facem?!

Batranii se feresc mai bine de boala decat tinerii "viteji". Marea majoritate discuta de la distanta cu altii, daca merg la cumparaturi. Ei isi asuma si acest risc langa cealalte boli pe care le au. E decizia lor.
Dar sunt mult mai putini decat restul populatiei. SINGURATATEA in CAPTIVITATE le omoara, nu virusul!
(si in camine de batrani se propaga virusul, chiar daca locatarii stau in pat).

Virusul nu infecteaza in aer liber, la distanta respectata. Asa ca, printre primii actiuni de relaxare ar trebui relaxate si masurile de restrictie pentru ei, de acolo e decizia lor cum procedeaza.