Au trecut 2 luni de când mi-a murit sora cea mică...
De atunci simt cum viața mea nu mai are rost și mă distrug din ce în ce mai tare, pe ce zi trece. Nu mai sunt eu de atunci.

Am început ca noaptea să îmi aduc aminte brusc de momentele de la priveghi, când am văzut-o fără suflare acolo și la înmormântare, ce astea m-au lăsat cu multe traume...Chiar și de momentele în care ea era în viață și o vedeam peste tot și acum mă omoară gândul că ea nu mai este. De atunci mă și enervez într-un mod necontrolat și mă simt și ciudat de multe ori. Nu pot trece peste tot ce mi s-a întâmplat și nu pot accepta că o soră deja este plecată la ceruri...Și mama mea este distrusă, sora cea mijlocie tor întreabă de ea, dar noi nu mai știm ce să-i spunem.

Peste nu vom putea trece, dar un sfat dacă ați putea să-mi oferiți, măcar pentru sora cea mijlocie. Și nu mă mai judecați, fiindcă tragedia asta chiar m-a afectat enorm, chiar dacă nu o arăt mereu pe aici.

Ai putea sa te gandesti ca Dumnezeu a cerut-o in imparatia sa, era necesar ca ea sa ajunga intr-o lume mai buna pentru ca avea o chemare divina iar misiunea ta, ca sora mai mare, este sa ai grija de frati / surorile in viata pana sa iti indeplinesti datoria fata de zeitate. Ajuta-i, fi alaturi de ei si cand se lupta impotriva ta pentru ca asta este misiunea ta aici printre muritori.

(Sau gandeste-te la orice ca si cum tu esti un strajer al lor, tu fiind mai mare, ai trecut prin unele lucruri ce surorile tale nu au facut-o inca si acest fapt te face "batrana", iar o batrana poate si sa apere pe cei tineri, metaforic vorbind)

Sincere condoleanțe familiei.
Vreau să îți spun doar atât!
Dumnezeu îi ia la el pe cei mai buni oameni pentru a-i proteja de un rău. Nu îmi pot imagina durerea ta, dar trebuie să fii tare pentru cei din jurul tău pentru ca acum tu ai devenit un stâlp, un susținător!

Imi pare rau sa aud astfel de povesti, dar nu te apuca sa te gindesti la prostii cu imparatia cerurilor si alte ineptii. Sora ta a avut ghinionul de a fi in partea negativa a unei statistici. Nu conteaza de ce a murit si daca cineva anume e vinovat. Important e ca voi sa va continuatia viata. E ceva groaznic, nu minimizez tragedia, dar gindeste-te ca se intampla de zeci de mii, sute de mii de ori altora in fiecare zi. Si aproape toti au puterea de a merge mai departe. Si voi o aveti, trebuie doar sa o descoperiti.
P.S. Pentru ca sintem in 2024 si nu 1024, cu siguranta v-ar ajuta sa mergeti la un terapeut sa va ajute sa treceti peste perioada asta. Cu trimitere de la medicul de familie se poate ajunge la psiholog gratis. Nu omiteti asta. Faptul ca unii de pe net va scriu mesaje de incurajare nu e nici 10% din ce poate face pentru voi cineva profesionist. Si nu, duhovnicul care o sa va bage pe git povesti cu imparatia lui dumbniedzau nu e cineva profesionist.

Of ce trist, ce varsta avea sora ta si din ce cauze a murit?

2 anișori...
Tumoare pe creier (Cancer).

Ioana,

Imi pare rau ca ti-ai pierdut sora. Intrasem pe site dupa ani de zile doar pentru nostalgie si ti-am vazut postarea. Nu am mare lucru sa-ti ofer fiind singur la parinti si nu pot empatiza cu ruptura pe care o simti. Totusi, am simtit sa-mi deschid cont si sa-ti scriu.

Oricat de teribil ar suna, te-as incuraja sa te gandesti la urmarile pozitive a pierderii ei. Spre exemplu, durerea comuna ce va leaga acum pe voi trei — mama, tu si sora ramasa in viata. E o sansa sa fiti mai apropiati si mai uniti intre voi, sa va apreciati reciproc si sa fiti recunoscatori una pentru cealalta chiar mai mult decat daca nu s-ar fi intamplat dezastrul asta.

Cunosc o familie de 6 membrii + copii ce abia se vizitau anual inainte de moartea celei mai mici fete prin cancer la 35 de ani. De atunci incoace se intalnesc saptamanal si planifica totul impreuna. Au trecut cativa ani de la pierderea ei si apropierea asta pare sa fie permanenta. E tragic ca a fost nevoie de moartea ei pentru impactul asta pozitiv, dar nu putem decat sa apreciem ca macar s-a intamplat.

Ai sansa sa dezvolti o relatie atat de stransa cu mama si sora mijlocie pe care n-ai fi avut-o vreodata fara aceasta pierdere. Suna cinic si macabru, dar nu-ti voi vinde povesti cu ingeri si imparatia cerului. Sper ca macar iei in considerare ce-am scris.

Wow ce tragedie

Asta-i o familie fericita ca s au unit, ca restul raman tot asa...

Condoleante.
Multa putere.

Încearcă să nu ascunzi asta de sora ta cea mică. Un copil căruia i se ascunde o moarte sau lumea din jurul ei se comportă ciudat pe tema morții, va ajunge un copil ciudat și secretos, plin de alte dileme și traume la tinerețe și bătrânețe, deci psihologii susțin că moartea trebuie abordată de la vârste cât mai fragede, dar ca ceva normal.
Cât de revenit din doliu, doar timpul poate rezolva asta.
Condoleanțe și doamne ajută!