Buna! Am o mare problema. Am 23 de ani si am nunta vara aceasta. Problema este ca m-a apucat o frica puternica acum, cu o luna inainte de nunta. Iubitul meu e foarte intelegator si mi-a propus sa mai amanam, pana cand ma voi simti comod. Dar nu vreau sa aman pentru ca stiu ca si mai tarziu ma voi teme. Oare este prea devreme sa ma casatoresc? Suntem impreuna de cativa ani si simt ca nu mi-am trait viata. Il iubesc si este o persoana minunata, nu imi vad viata fara el, dar parca ceva imi spune ca "ma leg la cap" prea de tanara, cu toate ca sunt stabila din punct de vedere financiar si am un viitor destul de sigur. Ce parere aveti? Ce ati face in locul meu? Cum ati gestiona situatia?

Ce mare brânză...e o bucată de hârtie și o petrecere
Daca chiar nu te bucuri gândul de te-a mărita cu acel băiat, nu te mai mărita

Esti inca dependenta emotional de proprii tai parinti.
O persoana normala ar vedea o bucurie in asta, casatoria, un copil.
Dar discuta mult cu tatal tau, sa intelegi de ce sunteti asa speriati de bombe amandoi.
Totul e foarte simplu.
Reactiile tatalui tau sunt si ale tale in momente importante.
Fa ce a facut si el.

Daca merge bine relatia, DE CE SA O STRICATI cu o casatorie?

Da si nu. In principiu nu sunt de acord cu ce ti s-a spus, desi poti sa vezi in alte raspunsuri de-ale mele ca sunt (exagerat de, conform unora) libertin in gindire. Nunta poate aduce o gramada de stres suplimentar si nici un beneficiu real. Cred ca inainte de orice altceva trebuie sa iti raspunzi la intrebarea DE CE VREM SA FACEM ASTA? Ziceai ca esti ok financiar si ai in principiu cariera asigurata (programator/ceva conex sau un loc caldut de bugetar?), atunci eu cred ca omul ala minunat de linga tine - daca citeste, toata stima si respectul tovarase - nu se va simti nasol daca nu vrei sa faci pasul asta. Mie unul - nu e musai sa ai aceeasi parere ca mine, desigur - mi se pare ca cel mai misto lucru pe care il poti face cand ai ceva minunat cu cineva e sa NU il/o legi de git cu streangul casatoriei. Nu, nu ma refer la o relatie deschisa in care fiecare e liber sa mai calce strimb, departe de mine gandul asta. Bine, nici nu exclud posibilitatea ca unul sau altul sa experimenteze cu terti, daca e musai, insa sunt sanse mai mari ca treaba asta sa dea peste cap relatia decat sa ii aduca beneficii. Ma refer la faptul ca ceva minunat nu are nevoie de streangul ala marital si poate dainui si fara. 5 ani? 10? 15? O viata? Mi se pare foarte important ca ambii sa lucreze continuu pentru a imbunatati relatia, iar casatoria de multe ori, constient sau inconstient, ajunge sa omoare efortul asta. Nu zic doar eu asta. Si din pacate daca stai sa te uiti in jur sau sa citesti povesti online, se intampla extrem de des. Gen la 5 ani dupa casatorie, ambii au cu vreo 40-50 de kile mai mult ca inainte (impreuna sau separat, depinde, dar ai prins ideea), stau ca niste cartofi pe canapea in fata tembelizorului, nu mai discuta despre planurile de viitor, fac sex o data pe luna (hai, poate ca sunt mai pofticiosi si o fac in fiecare vineri seara, lol), si asteapta pur si simplu ca lucrurile sa se intimple fara ca ei sa faca nimic. Asteapta... sa moara, intr-un fel sau altul. Unii chiar cu copii. Mai toate activitatile lor se leaga de copii, iar in afara copiilor mai ramane... ai ghicit, nimic. Stiu, poate parea absurd ce zic acum. Nu e.

Așteaptă dragă mea! Trebuie să te simți pregatita. Traiti in concubinaj. Mărită te pe la 27 in sus

Iarta-ma ca-ti spun dar cred ca esti egoista.
De ce nu i-ai spus ca te-ai plictisit de el si vrei sa-ti traiesti viata si cu altii, sa te distrezi si sa fii libera?
De ce il mai tii incurcat daca deja relatia este epuizata si nu are viitor?
Sune-i omul adevarul in fata, fiindca merita macar atata lucru.
Fiecare isi face soarta cu mana lui!

Cred ca intrebarile astea sunt oarecum normale,acum in prag de nunta,dar in cele ce urmeaza eu imi voi spune parerea,nu trebuie sa o iei in considerare. Probabil prin "trairea vietii" te referi sa experimentezi alte lucruri cu un barbat,ca altfel nu stiu de ce nu ati putea experimenta in doi.
Uite acum vad ca toate prietenele mele vad fericirea altfel,sa stea cu prietenul/in cazul tau sotul la un film cand se intorc de la munca sau sa mearga la munte /mare. Crede-ma cand iti spun ca ele erau cele mai nebune, ma amuzam teribil de unele lucruri pe care le faceau (foarte indrasnete) si acum cand le aud ca vor sa se aseze la casa lor ma ia melancolia. Nu e neaparat sa ai curiozitati, daca simti ca il iubesti si el te iubeste de ce ai vrea sa cunosti alt baiat mai mult decat ca amic? Mai esti indrostita de el sau s-au asezat fluturii. Vei vedea ca in viata toti o sa isi vada de calea lor mai devreme sau mai tarziu, putini oameni o sa tina cu adevarat la tine, de decizia ta daca iti doresti sa risti un om care te iubeste, e posibil sa nu ii convina ca tu esti nehotarata dupa atata timp. Daca va incepe sa se simta neiubit sau doar roata de rezerva lucrurile vor merge in jos.
Profita de sentimele si linistea frumoasa dintre voi. Si daca vrei nebunii pana la urma e viitorul tau sot, poti sa ii faci ce vrei tu.

Ideal ce spui tu aici, dar un om care te iubeste te poate si parasi.Da-i tu unui om care te iubeste din tot sufletul de inteles ca ai fi mai fericita fara el.Isi va calca pe suflet si va pleca si cu timpul poate o sa intalneasca si o persoana care il va aprecia, atunci sa vezi drama cand desi te-a iubit a uitat complet de tine.

Am citit si ce ai spus si tu, nu sunt deloc de acord. Care e faza, vorbiti de parca casatoria va leaga si va baga intr-un beci. Poti sa iti traiesti viata la fel de frumos si in continuare, cu atat mai mult ca stii mereu ca cineva te iubeste, se gandeste la tine si e fericit sa te vada.La 23 de ani mama deja avea 2 copii, noi acum ca avem mai multe posibilitati vrem sa ramanem imaturi in gandire toata viata.

Imi pare rau sa iti spun,dar cred ca te casatoresti cu persoana nepotrivita si e si mai tragic ca l-ai tinut atatia ani. Cand iubesti o persoana ii iubesti fiecare particica,desigur ca exista baieti frumosi si mereu vor exista,dar tu nu trebuie sa te fortezi ca sa ii refuzi, involuntar zambesti cand vezi ca se da cineva la tine pentru ca ti se pare amuzant ca el considera ca ar putea sa iti intreaca iubitul. Din raspunsurile tale observ ca este o persoana frumoasa, ti-e prieten, iti este alaturi, dar daca nu ti se pare cel mai sexy om de pe pamant pana la urma cred ca o sa il inseli daca o sa te pacaleasca cineva. :/

Ești speriată pentru că simți că vei deveni "proprietatea" cuiva.
Îți pierzi libertatea.
Tu îl consideri pe el, cel mai bun om de pe pământ. Pentru că nu ai cu ce să compari, nu ai mai fost în aceeași situație. Probabil e prima ta relație mai lungă și serioasă.
Ai dubii și ezitări?
Pentru că nu e cel mai bun om de pe pământ pentru tine.
Altfel n-ai fi avut nici o ezitare. N-ai fi gândit că ajungi prea devreme "la cratiță".

"am sters din lista de Facebook 80% dintre baieti (fara ca iubitul meu sa imi ceara asta) special ca sa ma feresc de tentatii"

Dacă ar fi bărbatul perfect pentru tine, n-ar exista tentații.
Eu cred că faci o greșeală.
Ceea ce ți se întâmplă, e din cauză că subconștientul tău simte asta.
N-o să te poți feri o viață întreagă de tentații și nici n-o să le poți ține piept forever.
Pentru că acum nu ai ce-ți dorești cu adevărat. Doar te minți că ai. E doar o supă călduță în care te simți foarte bine.
Dar, doar atât.

Deci daca nu te casatoresti la 23 de ani esti imatur in gandire, dumnezeule mare! Nu mai comparati cu ce faceau parintii vostri sau bunicii, traim alte vremuri acum, viata e mai grea, la 23 de ani esti inca copil, cum vei sustine tu o casnicie la varsta aia destul de frageda cand majoritatea nici nu au experienta in viata, abia termina o facultate, au probabil primul job, pe la 30 e varsta potrivita si destul de matura pentru casatorie, acumulezi destule pana atunci (ar trebui).

Cine programeaza cand isi gaseste alesul,o casatorie si orice relatie de orice fel trebuie sa inceapa prin simpatie, nu consider ca o casnicie te afecteaza atat de mult, incat sa spui ca iti strica viata. Simtiti mai mult, ganditi un pic mai putin. Daca se gasatoreste nu trebuie sa faca neaparat un copil, pot creste impreuna in continuare.

Stai putin, ca nu prea are legatura una cu alta.
Adică, tu cred ca nu înțelegi termenul de căsătorie.E doar o hartie ce atestă legal ca sunteti căsătoriți, nu trebuie sa iti schimbi viata de a doua zi, tot asa rămâneți si va iubiti.
Si mai e ceva.Cu ce te încurcă el sa iti trăiești viata,sau ce înțelegi tu prin a-ti trai viata? Ca mai înainte spuneai ca il iubesti si te vezi cu el in viitor, ceia ce nu prea se bate cu mai am chef sa "traiesc" daca stii cum zic.

În primul rând trebuia sa te gândești la asta de acum cativa ani, sau macar pe parcurs.Dar acum fapta e consumată si ar trebui să analizezi bine dacă tu il mai iubesti pe omul asta, doar sa nu te trezesti după un timp de "trait"ca tie iti plăcea relația aia si ai facut o greșală renunțând, pentru ca asa se intampla cand începi o relație de mica (stiu din experienta), de la un timp nu se mai bate mentalitatea si dorintele de atunci cu cele de acum.

Nu stiu, tot sunt de parere ca o casatorie de la varste fragede e un pas inapoi in viata, e ceva primitiv, altele sunt lucrurile care ar trebui sa primeze.

Nu vreau sa ma cert cu tine, dar daca tot esti asa de inteligent, probabil tu ai pe partea financiara totul stabil, esti fericit? Te simti implinit?

Pai nu e vorba de nicio cearta, e doar o discutie cu pareri diferite, nu trebuie sa te ataci. De unde ai dedus tu de partea financiara cand nici macar nu am adus in discutie, ce legatura are aici partea financiara cu parerea mea despre casatoria la varste tinere? Ma simt foarte implinit pana acum din toate punctele de vedere

Nu înțelegi dar e normal sa vrei sa fii liber, sa vrei sa ieși în club, sa vrei sa fii admirata, sa cunoști oameni noi, experiente noi, mai ales la 23 de ani.

Atunci sa lase baiatu-n pace, sa-si vada de viata lui, sa-si construiasca o relatie alaturi de altcineva, daca ea vrea sa "cunoasca oameni noi" si sa aiba "experiente noi".

Orice alegere ai face vei regreta... Findca te vei întreba cum ar fi fost dacă... Ce as face în locul tău, m as căsători dar mi as trai și viata, asta nu înseamnă să îl înșeli, în caz ca simți asta mai bine nu te căsătorești totuși. As ieși și cu prietenii, și împreună și separat, as găti doar când vreau, as cheltui pe ce vreau, toate cu măsură bineînțeles. Dacă nu sunteți fericiti exista divorțul și asta e. Dacă nu mai ești atrasa de el sau te ai plictisit, poți sa te gândești mai serios. Cel mai greu ne este sa ieșim din zona de confort și sa riscam. Pune în balanta toate lucrurile și fa ce simți pana la urma

E o alegere grea fiindcă ii este frica sa riște, sa l piardă, sa iasă din zona de confort. Inima îți spune ceva creierul altceva. Orice alegi regreți, cel puțin pe moment apoi lucrurile se rezolva de la sine

Daca se va culca si cu alti barbati, ce va castiga? Ce crezi ca are vreunul dintre noi ceva in plus? Era o replica data de o tipa in "Margelatu - Misterele Bucurestilor" 1983: "Tot doi nadragi, tot doua picioare..." Daca a gasit un baiat serios, care o iubeste, o respecta, de ce sa-l arunce la gunoi, ca sa si-o traga cu altii? ...cu altii care probabil o vor trata ca pe un obiect sexual si apoi vor trece mai departe. Timpul ei va trece, poate va sari de 30 de ani, poate nu va mai fi dezirabila, parte din cauza degradarii fizice care ne afecteaza pe toti, parte din cauza faptului ca poate unii dintre noi tinem cont si de faptul ca femeia are "kilometri multi la bord" si atunci ea s-ar putea sa sa uite in urma cu regret, gandindu-se la baiatul care a iubit-o odata si caruia i-a dat cu piciorul.

Nu cred ca vrea sa îl însele, cel puțin nu despre asta consider eu ca e vorba. Dar vrei sa fii admirata, sa mai ai discuții interesante cu fete, băieți, sa asculți muzica etc. Intr o relație apare rutina, nu poți fii doar cu iubitul, nu poți pretinde ca ești fericit dacă tu ești plictisit, trebuie sa faci un pic din toate, dacă te iubește nu te înșeala dar dacă nu te iubește posibil sa o facă. Nu toate fetele se sperie de vârstă de 30. Și atunci se găsesc băieți / bărbați. În plus nu înseamnă că dacă îți place viata automat asta înseamnă să faci sex cu diverși bărbați, în nici un caz, asta tine de persoana, o fata educata va dori sa găsească iubire, fluturași în stomac nu sex cu oricine

Bine, sa-l lase pe baiatul asta si sa se duca sa caute fluturasii in stomac la altii...si daca mai traim peste 7 ani, poate vine sa ne scrie aici cum e viata ei la 30 de ani.

Ar putea sa divorțeze la 30 și tot rezultatul ala va fi. Tot își va găsi pe altcineva. Nu știu câți ani ai tu, dar la 30 + eu ma simt tânără și în cea mai buna forma a mea de când ma știu. Nu am regrete. Viata nu e un șablon care trebuie urmat, viata este ceea ce devenim noi și simțim noi. Dacă eu sunt fericita sa merg în Vama cu prietenii asta o sa fac, și la 40, viata e scurta, sa ști ca nu exista nimeni perfect în lumea asta, nici femeie nici bărbat, nu merita sa faci sacrificii prea mari pentru a tine de cineva dacă nu simți asta natural. În fond eu nu înțeleg ironia din ultima ta propoziție. La 23 ești necopt, la 30 ești tânăr la capacitate maxima și fizic și psihic

Isi va gasi pe altcineva, intotdeauna iti poti gasi pe cineva. Dar pe cine? Aici e problema. Cat de mare va fi compromisul? La 30 de ani nu mai esti chiar asa tanar si la capacitate maxima, ci declinul va fi inceput deja. La 30 de ani majoritatea au o "istorie". Eu nu m-as insura cu o femeie care are o "istorie" bogata. Am o mare problema in a accepta femeile care au schimbat barbatii ca pe chiloti...le detest. Eu daca vad o femeie la 30 de ani care umbla teleleica, cu siguranta ma gandesc ca e ceva in neregula cu ea si nu o vreau.

Raspunsul asta chiar e castigator! Mi-ai deschis ochii foarte mult, iti multumesc! Consider ca sunt doar niste trairi de moment pe care le am si ca e bine sa gandesc rational acum, sa las trairile astea adolescentine si prostesti care oricum trec si sa il apreciez cat pot pe iubitul meu pentru ca, am observat cum sunt relatiile altor prietene de ale mele, iar eu sunt exagerat de norocoasa. Toate ar vrea un baiat asa, e rupt din basme! Multumesc mult! O sa recitesc acest comentariu oricand imi revin gandurile alea stupide. Chiar m-ai ajutat!

Mereu am gandit sa fiu cu un singur baiat toata viata mea. Asa a si fost. Este primul si singurul, iar acum in pragul nuntii ma gandesc ca nu am trait nimic. Dar e vorba aia: unul e prea putin si doi sunt prea multi. Si din momentul in care sunt doi, incepi sa faci comparatii si sa apara nemultumiri. Asa ca, daca e doar unul, ti se pare cel mai bun pentru ca nici n-ai avut ocazia sa cunosti altceva. O sa o iau rational ori de cate ori simt ca trairile adolescentine dau cu mine de pereti.

Ca sa sintetizez, atunci cand viata iti ofera privilegiul de a-ti gasi o persoana pe care o iubesti si care te iubeste, tine-o in brate si nu-i mai da drumul niciodata, pentru ca majoritatea oamenilor nu au sansa la dragoste adevarata si daca o au, extrem de rar primesc o a doua sansa, daca au ratat-o pe prima. Daca il iubesti pe baiatul asta si stii ca te iubeste, atunci cand gandul iti zboara la alti barbati, hai sa iti spuna unu' ca mine, caruia din cand in cand ii place sa foloseasca si un limbaj lipsit de delicatete, cum stau lucrurile: daca te visezi in pat cu Chris Hemsworth, iti spun un mic secret...si basinile lui Chris miros exact la fel ca ale prietenului tau. Nu-ti distruge relatia daca iti iubesti partenerul!

Poate tot ale prietenului meu au un miros mai delicat )))))), asta ca sa glumesc si eu. Multumesc pentru tot, raspunsurile tale chiar mi-au fost utile! Nu merita sa dau cu piciorul, e o relatie foarte diferita de ce am vazut pana acum prin grupurile mele de prieteni. Undeva in sinea mea, stiu ca daca as fi cu altul, n-ar mai fi in veci ca el. Totusi, ma framanta faptul ca nu inteleg de ce imi vin astfel de ganduri si de ce stau atat sa le analizez...