Bună, dragilor!
Nu de mult, mai exact acum 2 zile, venind de la facultate obosită după 2 examene, ajung acasă și, intrând în scara blocului, observ că cineva îmi ține ușa la lift din interior, iar când intru, văd un tip (cu care m-am mai intersectat acum ceva timp), extrem de drăguț, uimit/surprins plăcut de apatiția mea (cel puțin așa îmi place mie să cred 
), cu niște ochi superbi, în fine. Intru, îi mulțumesc, desigur, de amabilitate, timp în care mă studiază din cap până în picioare, zâmbindu-mi și răspunzându-mi politicos la mulțumiri, dar atât. Când să coborâm, a ieșit el primul și din urmă am ieșit și eu, deși ne desparte un etaj (nu avea rost ca pentru un etaj să mai merg cu liftul și am preferat să urc scările). Îmi ține ușa, așteaptă să ies, cu aceeași privire insistentă, ne urăm seară frumoasă zâmbind unul altuia și, chiar dacă simțeam că ceva ar trebui să fac (sau cel puțin aveam impresia că dacă mai zăboveam puțin ceva va face el - în sensul începerii unei conversații, ceva...) am plecat, simțind privirile lui în urma mea. Bineînțeles că am încercat să dau de el pe rețelele de socializare, ceea ce am și reușit spre surprinderea mea, dar, cu toate acestea, nu văd niciun semn din partea lui, deși a răspuns cererii mele de prietenie. Desigur, nici eu nu i-am spus nimic, poate de teamă să nu fiu insistentă sau să nu fi înțeles greșit atitudinea lui. În ciuda faptului că sunt o fire sociabilă, cu el nu prea am curajul să fac eu primul pas în a începe o conversașie (deja mi se pare prea mult faptul că ne-am intersectat cel mult de două, trei ori, iar eu deja i-am trimis cerere) și puțin timidă, desigur, trebuie să recunosc.
Voi ce credeți? Și dacă ați fi în situașia asta, ce ați face, cum ați proceda?
Vă mulțumesc!
), cu niște ochi superbi, în fine. Intru, îi mulțumesc, desigur, de amabilitate, timp în care mă studiază din cap până în picioare, zâmbindu-mi și răspunzându-mi politicos la mulțumiri, dar atât. Când să coborâm, a ieșit el primul și din urmă am ieșit și eu, deși ne desparte un etaj (nu avea rost ca pentru un etaj să mai merg cu liftul și am preferat să urc scările). Îmi ține ușa, așteaptă să ies, cu aceeași privire insistentă, ne urăm seară frumoasă zâmbind unul altuia și, chiar dacă simțeam că ceva ar trebui să fac (sau cel puțin aveam impresia că dacă mai zăboveam puțin ceva va face el - în sensul începerii unei conversații, ceva...) am plecat, simțind privirile lui în urma mea. Bineînțeles că am încercat să dau de el pe rețelele de socializare, ceea ce am și reușit spre surprinderea mea, dar, cu toate acestea, nu văd niciun semn din partea lui, deși a răspuns cererii mele de prietenie. Desigur, nici eu nu i-am spus nimic, poate de teamă să nu fiu insistentă sau să nu fi înțeles greșit atitudinea lui. În ciuda faptului că sunt o fire sociabilă, cu el nu prea am curajul să fac eu primul pas în a începe o conversașie (deja mi se pare prea mult faptul că ne-am intersectat cel mult de două, trei ori, iar eu deja i-am trimis cerere) și puțin timidă, desigur, trebuie să recunosc.
Ordonare:
Cronologică
Eu in locul tau l asi cunoaste mai bine iar daca nu aia e mai sunt baieti pe lumea asta
Răspunde
Inteleg ca stati in acelasi bloc / aceeasi scara. De metoda "am ramas fara zahar (cafea, faina, seminte de mei pentru canar etc.)' n-ai auzit?
I-aș da mesaj, ce am de pierdut? Dacă e să fie ceva, va fi.
Dacă nu, nu.
O viață ai. Nu ai timp de regrete. Fă ți cât mai multe amintiri, fiindcă doar cu ele rămâi.
Si eu sunt mai timida de felul meu si nici eu nu cred ca as fi facut vreun pas avand in vedere ca ne intersectam doar pe scara blocului iar el nu imi spune nimic.
Am patit si eu o faza din asta cand eram la scoala.Mergeam in fiecare dimineata cu autobuzul eu si inca doua prietene eu urcam prima si in drum urcau si ele si tot asa in fiecare dimineata dintr-o statie urca un baiat foarte dragut.Mereu ne puneam fata in fata si pana se dadea jos ne priveam zambeam dar nu am avut niciodata ocazia sa ii vorbesc sau ceva tot asa de jena pana nu l-am mai vazut pe ruta mea si mi-a parut rau.Mai asteapta un pic si vezi daca nu se schimba ceva cand sunteti fata in fata iar daca nu intr-o zi scrie-i pe reteaua de socializare dupa ce va intalniti in lift sau pe scara fa-i o glumita draguta si poate poate se intampla ceva.
Poate el nu cauta o fata, pentru ca altfel ar fi incercat sa intre in vorba cu tine.
Eu zic ca o sa-ti scrie cat de curand, conditia este sa nu aiba o relatie deja.
Ce-ai zice de "N-ai vrea sa ne vedem? Tocmai am scapat de examene si mi-ar placea sa schimbam cateva vorbe... esti cumva/ai vazut cumva/ te aflai cumva... Bla blaha"
Sunt o idee mai trecut prin viata decat tine si pot sa-ti spun ca unul dintre cele mai grele moduri de a trai este "ce-ar fi fost, daca...". Ai o alegere de facut: iti aduni dramul de curaj de care ai nevoie ca "sa-i bati la usa" sau uiti total de existenta lui. Calea de mijloc este acel "ce-ar fi (fost), daca..." si, cum spuneam mai sus, este cea care iti face cel mai mult rau.
"Am ramas fara zahar" (sau orice alta metoda asemanatoare) este o cale simpla si "haioasa" de a spune "hai sa stam de vorba" (bineinteles, daca tipul nu este complet batut in cap).
Nu spun că nu ai dreptate, ci încerc să pliez toate părerile de aici pe felul meu de a fi, atâta tot. Dacă eu nu am curajul să îi las mesaj privat chiar și cu un banal "Bună!" sau măcar să îi mulțumesc de accept (ca formă de a vedea dacă vrea să conversăm sau nu), crezi că aș putea să apar la ușa lui? Asta e puțin probabil! Dar mulțumesc frumos, chiar apreciez!
Un aisberg intreg se sparge in bucati mici. Banalitatile fac introducerea, incalzesc, creaza o punte semnalind celuilalt sa lase garda "Nu sunt periculoasa..."
Nu e important sa emiti prima ta idee de Premiu Nobel. E mai mult ca la dans, te apropii de partener si incepi sa te bitii odata cu el. Nu o sa-ti spuna, Wow dar tu nu esti balerina la Bolsoi.
Fluidul de comunicatie care circula intre voi creaza o familiaritate pe care dupa aceea se poate improviza. Se trece la preferinte, obicieiuri persoane cunoscute, salvarea lumii etc.
Eu am fost intotdeauna repetent la materia asta, dar uite ca dau sfaturi :-)
No offence, dar metoda precizata de tine merge mai repede pentru cei ce locuiesc la curte si, cum ti-a spus si deuts, nu au hipermarketul la cativa pasi in apropiere de locuinta. Poate fi un pretext bun sa te bagi putin in seama, da, insa in functie de circumstante.
Cam așa cred și eu, desigur apreciez și mulțumesc tuturor pentru timpul și sfaturile acordate! Poate că aș rezolva mai ușor și mai frumos cu un simplu salut sau ceva, orice altceva. Însă nu vreau să fiu înțeleasă greșit, or poate să fac o impresie nu tocmai ok, ținând cont de "întâlnirile noastre" și privirile "furate". Voi vedea eu, ce să zic?
Gandeste-te ca el stie ca tu esti interesata de el, imposibil sa nu isi fi dat seama. Daca ar fi fost si el interesat cu siguranta ar fi dat un semn... poate e deja intr-o relatie. Daca ii dai mesaj probabil o sa pari disperata in fata lui din moment ce i-ai dat cerere imediat dupa ce v-ati vazut in lift.
Stiu cum e. Si eu pusesem ochii pe un baiat cu care am facut doar contact vizual, eram cu niste prieteni comuni, dupa 2 zile i-am dat cerere, mi-a acceptat-o dar nu mi-a dat mesaj. De obicei primesc mesaje destul de multe de la diferiti baieti din lista deci baietii nu au nicio retinere in a da mesaje fetelor pe Facebook, e cel mai usor mod de a te baga in seama. Dar daca el nu mi-a dat mesaj nici dupa cateva luni inseamna ca nu e interesat si gata.
Ce sa zic, mai asteapta...
Te-ai asigurat ca nu are prietena? Facebook-ul nu e cel mai sigur pentru astfel de detalii.Cunosc si eu destule profile unde la "relatii" scrie singur/a poate pentru ca nu s-au sinchisit sa isi actualizeze astfel de date insa in viata reala au parteneri.
Totusi, daca eram in locul lui si te placeam cu siguranta te bagam in seama printr-un mesaj ceva (avand in vedere ca tu ai luat initiativa de a-i trimite cerere), daca nu din prima zi/a 2-a sau a 3-a sigur da.
Ca, mh, fii sigura ca si pentru el e evident ca esti interesata sa va cunoasteti mai bine.Si...nu ti-a scris nimic.Asa ca, stiu si eu ce sa spun 
...
Mai poti incerca, stai linistita, nu e nici o jena ca fata sa iei prima initiativa.Dar trebuie sa ti se si raspunda pozitiv.Si nu doar "din politete".Si, da, e o limita fina intre a incerca si a insista - fii atenta aici.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
