Bună, dragilor!

Nu de mult, mai exact acum 2 zile, venind de la facultate obosită după 2 examene, ajung acasă și, intrând în scara blocului, observ că cineva îmi ține ușa la lift din interior, iar când intru, văd un tip (cu care m-am mai intersectat acum ceva timp), extrem de drăguț, uimit/surprins plăcut de apatiția mea (cel puțin așa îmi place mie să cred ), cu niște ochi superbi, în fine. Intru, îi mulțumesc, desigur, de amabilitate, timp în care mă studiază din cap până în picioare, zâmbindu-mi și răspunzându-mi politicos la mulțumiri, dar atât. Când să coborâm, a ieșit el primul și din urmă am ieșit și eu, deși ne desparte un etaj (nu avea rost ca pentru un etaj să mai merg cu liftul și am preferat să urc scările). Îmi ține ușa, așteaptă să ies, cu aceeași privire insistentă, ne urăm seară frumoasă zâmbind unul altuia și, chiar dacă simțeam că ceva ar trebui să fac (sau cel puțin aveam impresia că dacă mai zăboveam puțin ceva va face el - în sensul începerii unei conversații, ceva...) am plecat, simțind privirile lui în urma mea. Bineînțeles că am încercat să dau de el pe rețelele de socializare, ceea ce am și reușit spre surprinderea mea, dar, cu toate acestea, nu văd niciun semn din partea lui, deși a răspuns cererii mele de prietenie. Desigur, nici eu nu i-am spus nimic, poate de teamă să nu fiu insistentă sau să nu fi înțeles greșit atitudinea lui. În ciuda faptului că sunt o fire sociabilă, cu el nu prea am curajul să fac eu primul pas în a începe o conversașie (deja mi se pare prea mult faptul că ne-am intersectat cel mult de două, trei ori, iar eu deja i-am trimis cerere) și puțin timidă, desigur, trebuie să recunosc.
Voi ce credeți? Și dacă ați fi în situașia asta, ce ați face, cum ați proceda?

Vă mulțumesc!

Buna,
Ca baiat mi se pare normal sa fac eu primul pas.
Acum fiecare are anumite temeri si convingeri.
Semene ca te place da, la fel si de timiditate.
Deja vad un gand comun la voi "poate de teamă să nu fiu insistentă"
Asa gandeste si el sau cine stie ce temeri mai are.
Daca e prea timid, nu va face primul pas...
Poti sa calci pe orgoliul tau feminin si sa-i zici ca il placi.
Simplu, scurt si la obiect!

Da, sigur nu are pe nimeni. Și, așa cum ai spus și tu, exact la asta încerc să fiu atentă, la acea limită. Nu sunt insistentă de fel, însă politicoasă și drăguță sunt cu toată lumea. Și da, ar fi deranjant dacă ar răspunde doar din politețe. Of, oare de ce trebuie să fie atât de greu?

Dar nu e vorba de orgoliu aici. Pur și simplu nu vreau să se înțeleagă greșit intenția mea, atât. Că de un salut îmi fac eu curaj într-un fel.

Vezi poate are curaj la hipermarket, posibil sa fie la promotie.
Ia si pentru el.
Unii oameni si-au intrecut cu mult limitele cand vine vorba de curaj si altii au 0 curaj cand vine vorba de interactiuni unde exista doar riscul unui refuz...

"Of, oare de ce trebuie să fie atât de greu?"
Asta ma tot intreb si eu .
Si mie imi place de cineva, si nu stiu cum sa sparg gheata.Desi am mai vorbit inainte, dar prea putin.
Mda, arunca si tu un "buna, ce mai faci?" in chat si inchide aplicatia sau pagina (daca esti in browser).Si, nu te mai gandi . Daca iti raspunde da-le frau liber gandurilor.Iar daca nu, ia-o ca si cum nu s-a intamplat (da, te prefaci in sinea ta). Astfel nu iti bati mintea cu procese inutile de gandire.Simplu.

Din păcate mai suntem și noi cei/cele fără curaj, chiar și pentru o chestie de bun simț (deși au inițiativă). Ce aș putea să mai spun? Nu știu dacă este bine sau nu, dar cert este că în unele situații pierzi, iar în altele câștigi cu un astfel de comportament, de teamă să nu se interpreteze...

Într-un final probabil că voi lăsa un mesaj, însă mai aștept. Ce anume? Nici eu nu știu exact . Mulțumesc frumos și fie ca cea mai bună decizie să fie luată, atât de mine, cât și de tine!

"de teamă să nu se interpreteze" Sa nu se interpreteze ce? Gresit? Pai iti place de el, nu vad de ce s-ar interpreta gresit. Mai bine asa ca poate prostanacul intelege ca il placi si poate isi face si el curajul anul asta sa te invite la un suc/cafea ceva. Nu risti nu castigi.

Cand vine vorba de relationare, nu vad ce ai de pierdut!
Pune situatia unui refuz care trece destul de repede, sentimental vorbind.
Dar mai mult te stresezi cand nu ai curaj si speri ca ceva sa se intample de la sine...

"de teama sa nu fiu insistenta sau sa nu fi inteles gresit atitudinea lui'Daca ii scrii odata, nu esti insistenta. Daca el nu-ti raspunde, si tu ii scrii de 20 de ori "ce faci", atunci da, esti insistenta.N-ai nimic de pierdut daca incerci.Dar ai multe de pierdut daca nu incerci.

Așa este, nu riști, nu câștigi! De interpretat, nu știu, să nu par prea insistentă, poate? Dat fiind faptul că, într-un fel, am facut un prim pas prin a-i trimite cerere? Nu știu...

Ai dreptate, ținând cont că situația asta creează o incertitudine extrem de mare.

Mereu poti lasa impresia de disperat. Chiar si atunci cand nu exista atractie (e cel mai haios cand ti se intampla asta in asa situatie ). Dar nu e mare neorocire. Da, ai facut tu primul pas dar poate el e mai fatalau. Poate are nevoie de mai mult curaj, ori e prostovan si nu se prinde. Cine stie

Probabil voi risca, în cele din urmă. Mulțumesc pentru încurajare!

"In cele din urma".Nu suna prea bine))

E bine ca te-ai prins si tu ca inseamna niciodata

păi ce aș putea să spun? Aștept să îmi fac curaj, habar nu am, cert este că ceva voi face: fie îmi văd de ale mele, fie voi risca și îi voi lăsa un mesaj. Încă mă mai gândesc care e cea mai bună variantă

Mda.Intr-adevar,e mult de gandit aici.Iti trebuie studii avansate.Of of.
"Curaj"))Daca pana si asta e curaj...

Să știi că mă prind destul de repede

dacă nu îți stă în fire să abordezi persoane, atunci da, îți trebuie ceva curaj

Ala nu e curaj.Si ai zis ca esti sociabila))

Probabil că privim diferit anumite aspecte...

Evident

Eu l-as intreba unde ii sunt copii.

OK, te iau altfel, folosind "clasicii":

Look.
If you had
One shot
Or one opportunity
To seize everything you ever wanted,
In one moment,
Would you capture
Or just let it slip?

https://www.youtube.com/watch?v=_Yhyp-_hX2s

Iti spun eu cum sta treaba.Nu este vorba de timiditate este vorba ca tu nu prea accepti sa fii refuzata de aici toate astea, daca cumva faci tu primul pas si ala te refuza, aia e marea ta problema, cum adica sa te refuze pe tine asa oricine de aia nu ai curaj de teama de refuz, tu avand o excepenta parere despre tine.Si daca te refuza ce? Stie cineva sau chiar dear sti e sf lumii? Ce o sa te faci cand ve merge sa cauti un job dupa scoala sa zicem si nu-ti da aia jobu,te a runci de la parter ca ai fost refuzata sau ce vei face? Schimba mentalitatea asta ca ai fi cea mai the best, lasa asa mai moale si nu mai mergeti cu gandirea aia ca barbatu trebuie sa faca mereu ceva, daca esti femeie adevarata ia tu initiativa, barbatii plac asfel de femei, doar aia batuti cu ceva in cap, sau mai stiu eu cum vor c a barbatu sa fei sefu de trib.Deci saluta omu pe Facebook sau unde l-ai gasit, intreaba ce mai face, spune-i ca ii pari un tip destul de interesant si aia e tot.Vezi reactia lu si dupa ori iti vezi de drumu tau ori daca e baiat ok aia e vedeti voi.Bafta

Ii poti spune doar un simplu "hey" si te prezinti cine esti, de acolo il lasi pe el sa te invite sa vã vedeti din nou, farã sa faci pe inabordabila daca iti place asa mult

Vrei sa ne arati ca esti la facultate sau ce anume? Daca eliminai chestia aia cu cafcultatea poate suna ceva mai bine nu crezi? Veneam acu X zile acasa, eram obosita bla bla, dar nu trebuie neaparat sa bagi chestia cu cafcultatea ca nu da deloc bine, nu merge fara sa arati c e facultate, ce masina ai, ce pantofi si etc.bine zic asa in general Eu in situatia ta as scoate facultatea, probabil dai bani s-o faci, de erai la o facultate fara bani stiai cum sa abordezi un baiat.Si mergi la facultate la 29 de ani sau 30 de ani? Pff sa nu spui ca urmeaza sa ajungi si tu in parlament

Poate e legat de una sau esti prea mica pentru el. Cand il vezi intreaba-l cati ani are si daca accepta sa iesiti la un film.

Cred ca daca suntem complexati sau invidiosi nu au de ce sa ne deranjeaze meritele altora (presupuse sau adevarate) intr-atit incit sa le cerem sa le si ascunda, sa ceara iertare pentru ele. Nu-i luam acasa si nici ei pe noi.
Stiu pe unul care are o avere de un milion mai mare decat a mea si-i doresc sa fie sanatos. Daca saraceste el nu ma imbogatesc eu. Poate ca nici nu vreau sa-i iau locul. Un altul, un geniu (care din cate stiu nu a cerut iertare pentru asta) e Stephen Hawking. Imi e drag de el dar nu vreau sa-i iau locul nici lui.
Reusita altcuiva este insa o lumina de speranta pentru reusita mea.