Bună, dragilor!
Nu de mult, mai exact acum 2 zile, venind de la facultate obosită după 2 examene, ajung acasă și, intrând în scara blocului, observ că cineva îmi ține ușa la lift din interior, iar când intru, văd un tip (cu care m-am mai intersectat acum ceva timp), extrem de drăguț, uimit/surprins plăcut de apatiția mea (cel puțin așa îmi place mie să cred 
), cu niște ochi superbi, în fine. Intru, îi mulțumesc, desigur, de amabilitate, timp în care mă studiază din cap până în picioare, zâmbindu-mi și răspunzându-mi politicos la mulțumiri, dar atât. Când să coborâm, a ieșit el primul și din urmă am ieșit și eu, deși ne desparte un etaj (nu avea rost ca pentru un etaj să mai merg cu liftul și am preferat să urc scările). Îmi ține ușa, așteaptă să ies, cu aceeași privire insistentă, ne urăm seară frumoasă zâmbind unul altuia și, chiar dacă simțeam că ceva ar trebui să fac (sau cel puțin aveam impresia că dacă mai zăboveam puțin ceva va face el - în sensul începerii unei conversații, ceva...) am plecat, simțind privirile lui în urma mea. Bineînțeles că am încercat să dau de el pe rețelele de socializare, ceea ce am și reușit spre surprinderea mea, dar, cu toate acestea, nu văd niciun semn din partea lui, deși a răspuns cererii mele de prietenie. Desigur, nici eu nu i-am spus nimic, poate de teamă să nu fiu insistentă sau să nu fi înțeles greșit atitudinea lui. În ciuda faptului că sunt o fire sociabilă, cu el nu prea am curajul să fac eu primul pas în a începe o conversașie (deja mi se pare prea mult faptul că ne-am intersectat cel mult de două, trei ori, iar eu deja i-am trimis cerere) și puțin timidă, desigur, trebuie să recunosc.
Voi ce credeți? Și dacă ați fi în situașia asta, ce ați face, cum ați proceda?
Vă mulțumesc!
), cu niște ochi superbi, în fine. Intru, îi mulțumesc, desigur, de amabilitate, timp în care mă studiază din cap până în picioare, zâmbindu-mi și răspunzându-mi politicos la mulțumiri, dar atât. Când să coborâm, a ieșit el primul și din urmă am ieșit și eu, deși ne desparte un etaj (nu avea rost ca pentru un etaj să mai merg cu liftul și am preferat să urc scările). Îmi ține ușa, așteaptă să ies, cu aceeași privire insistentă, ne urăm seară frumoasă zâmbind unul altuia și, chiar dacă simțeam că ceva ar trebui să fac (sau cel puțin aveam impresia că dacă mai zăboveam puțin ceva va face el - în sensul începerii unei conversații, ceva...) am plecat, simțind privirile lui în urma mea. Bineînțeles că am încercat să dau de el pe rețelele de socializare, ceea ce am și reușit spre surprinderea mea, dar, cu toate acestea, nu văd niciun semn din partea lui, deși a răspuns cererii mele de prietenie. Desigur, nici eu nu i-am spus nimic, poate de teamă să nu fiu insistentă sau să nu fi înțeles greșit atitudinea lui. În ciuda faptului că sunt o fire sociabilă, cu el nu prea am curajul să fac eu primul pas în a începe o conversașie (deja mi se pare prea mult faptul că ne-am intersectat cel mult de două, trei ori, iar eu deja i-am trimis cerere) și puțin timidă, desigur, trebuie să recunosc.
Ordonare:
Cronologică
Salut! Ce sa mai faci?!? Tu i-ai trimis deja o cerere de prietenie, ca sa vezi probabil, cu ce se "mananca" viata lui sociala! Daca e baiat ok se va comporta in continuare ca si inainte, cu toate ca cererea ta de prietenie nu face decat sa-l incurajeze sa fie mai indraznet. In concluzie, sa nu te mire daca te abordeaza mai direct, iar pentru o alta data viitoare stai mai cuminte. Daca vrei, bineinteles!
Răspunde
Daca el e cum il descrii tu, e ciudat ca nu este intr-o relatie. Oricum, scrie-i, invita-l la o cafea, doar fa ceva daca iti doresti ceva.
Cati ani ai? La mesaje in privat, fiecate reactioneaza altfel. Si daca ii scrii si el nu raspunde? Cum mai dai ochii cu el? Dar daca totusi incerci metoda asta, atunci nu i scrie mesaje clasice. Incepe cu ceva care nu i se adreseaza direct.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
