Heiiiii!

First... problema mea huge cu mama s-a transformat intr-un adevarat cosmar
Ai mei divorteaza si eu chiar nu ma simt vinovata pentru asta.
Parte proasta e ca trebuie sa aleg cu cine vreau sa raman.
Pe de o parte as vrea sa raman la tata fiindca el n-are atatea probleme cu capu ca maica-mea , dar asta ar insemna sa ma mut in cealalta parte a tarii si mi se pare greu sa plec de aici, mai ales ca sunt la liceu si mai am doar 2 ani...
Logic ar fi sa raman unde ma simt mai bine, nu?

Ai mei au divortat cand aveam 8 ani si de un an nu stiu nimic de tata ....Gandeste-te bine inaine...

Sunt constienta de faptul ca nu o sa ii fac eu acum sa se impace si sa se comporte ca doi sfinti unul cu altul. Nici n-aveam de gand sa clocesc vreun plan pentru a sterge divortul de pe lista.
Yeah, I know, am cunostinte care tot asa, sunt cu parintii divortati si sunt totalmente normali.
O s-o fac. Trebuie doar sa-mi gasesc ratiunea pe undeva prin sacii plini cu porcarii pe care-i am in minte.

Daca nu te poti hotari pe cine iubesti dintre cei doi, gandeste-te ce te-ar deranja mai mult in viitor: o mama vitrega sau un tata vitreg!

Asa sa faci, nu dispera, nu-i sfarsitul lumii, daca parinti tai nu sunt in "razboi" si sunt toate bune, nu ai de ce sa-ti faci griji.

Categoric n-as suporta o mama vitrega.

Imi pare rau sa aud asta. Esti in aceeasi situatie cu prietena mea. Ea era cat pe'aci sa nu mai intre la faculta din cauza taraboiului cu despartirea parintilor. Nici ea nu mai stie nimic de tata-sau...

Tu trebuie sa intelegi si altfel situatia, gandeste-te ca tactu este la puscarie 20 de ani nu mai vine si mama ta care nu o vad mama vrea sa isi refaca viata si plus ca nu are cu ce sa te ajute dacat sa te duca la moldova da daca sa-r marita cu vadim tudor sau cu becali la o vila cu piscina ceva om bogat da dar asa totii saraci fac decat copii si pe urma ai abandoneaza soarta lor e dezastru, tu daca esti acum clasa 10 si dupa cum vad vrei sa ramai acolo in prahova pina aici totul e ok, cautat-i un baiat frumos destept, cuminte sa nu faca parte din clanu clamparu sau clanu sportivilor ca pe urma ajungi la produs, si daca stai 2 ani cu acel fat frumos dar sa te intretina fara sa profite de tine sa fi sclava lui sexuala ca o papuse gomflabila e atunci da si parinti lui sa te iubeasca si sa fie tot din prahova, de bunici tai nu cred ca au puterea decat sa astepte pensia si alocatia ta sa te creasca, nasol vezi tu cel mai frumos lucru pe acest pamant este bucuria de a fi copil dar tie cine ati va rasplati ca ti-au stricat copilaria cine, nimeni te vei trezi ca ai fost facuta decat ca experiment, eu sunt generatia celor care ne-am nascut cu decretul ca idiotu de ceausescu a dat decret ca femeile sa faca 4 copii si nu aveau voie sa faca mamele avort de parca ceausescu ma crestea, generatia cu cheia de gat tot eu am fost am crescut cu cheia de gat mama erea la munca tata erea la munca ce sa fac singur pina am ajuns la 17 ani ca la 17 si 11 luni am plecat draq in armata si du-pa o luna am facut un amarat de majorat ca soldat cu arma in mana si plin de lacrimi bucurie mare heheeeeeee nu am baut nici macar suc deunde suic, nu mi-a zis nimeni la multi ani, de cadou ce sa mai zic nimic, asa ca viata e un experiment, succes grije mare sa nu faci avort foloseste prezervativ nu da viata la un copil sa se chinuie aiurea pe acest pamant.

Taica da mult mai e scris
Se fac experiemnte pe toate generatiile, mai ales la noi in Romania asta mica si jegoasa in care vad ca nimic nu mai merge bine si toata lumea are probleme care mai de care mai idioate si cu solutii de te doare capu.
Fat Frumos cica imi gasisem, dar s-o dovedit tot o panarama ordinara care n-a facut altceva decat sa-si bata joc de mine. De baieti m-am lecuit pe moment.
Multumesc

Ei...iata! Ai raspunsul.
Mama naturala,cea care te-a nascut, nu-ti vrea niciodata raul,doar ca intre generatii sunt diferente mari de opinii iar tu esti adolescenta,cea mai rebela si haotica perioada a vietii unui om.
Poate ca se va purta mai dur ca sa nu faci si tu greselile pe care le-a facut ea. Dar MAMA,oricat te va certa,te va iubi.
In ceea ce-l priveste pe tatal tau,oricat de bun ar fi cu tine, in momentul in care aduce in casa femei/pustoaice aproape de-o seama cu tine, nu o sa te simti deloc bine.
Nu zic ca nu o sa ai probleme cu mama ta, dar gandeste-te ca si tu ai vina, ca nu se ajunge aici (la o situatie asa de incordata) fara ca vina sa fie impartita.
Fa un exercitiu de empatie. Pune-te in situatia ei si vezi cum ai reactiona!

Nu, vezi tu, uneori asa ma adresez persoanelor dragi : puisor, scumpic, draguta, micuta...etc . Nici n-am observat ca ai scris "draguta faza", poate doar in inconstient mi-a ramas cuvantul si l-am folosit crezand ca e ideea mea

Dificila intrebare si dificil de gasit un raspuns. discuta cu fiecare, vezi in prezenta cui te-ai simti mai bine, daca pleci cu unul si locuiesti cu el, nu-l neglija pe celalalt, fiidca si el s-a sacrificat intr-un fel sau altul pentru tine.eu unul nu stiu ce sa zic, sunt la varsta la care, daca sunt pus in situatia ta, as alege sa ma descurc singur si sa pastrez legatura cu amandoi

Pfiuuu...eu care-s obisnuita cu "draguta" al maica-mii cand se enerveaza deja ma speriasem

Daca la ora actuala as fi fost majora, mi s-ar fi falfait de tot divortul lor, dar cum nu sunt... c'est la vie.

Daca as fi in locul tau, m-as lasa condus de inima! Inima ta ce iti spune?

Mda...
Ea inca crede ca suntem pe vremea cand era ea copil ( are 45 de ani). Pe vremea aia lucrurile stateau putin altfel si eu nu pot sa ma conformez cerintelor pentru ca... nu pot.
In fine...n-o sa fie bine in niciun fel asa ca dintre doua rele trebuie aleasa cea convenabila. Cum rudele din partea tatalui nu ma suporta si cum gandul ca poate el o sa-si refaca viata si o sa-mi aduca vreo parasuta de varsta mea drept mama adoptiva...cred ca solutia ar fi sa fac pace cu mama.

Stii ca mama are problemele ei, dar stii ca le are tocmai pentru ca isi da interesul ca tie sa-ti fie bine, si sa te educe cum poate mai bine. Este stresata foarte tare, ai putea s-o ajuti sa treaca peste.Nu zic s-o alegi pe ea, sper doar ca o intelegi si pe ea, nu-i e usor.

Am incercat sa o inteleg si uneori am inteles-o si am lasat-o in pace, dar este o fire atat de dificila si ma tampeste de cap.
Nu vreau sa par Gica contra, dar cand ai parte de lucruri nasoale oriunde si te intorci acasa si mama incepe sa-ti despice firul in patru din orice si sa se lege de lucruri care s-au intamplat acum 8 ani (s-o operat ea de hernie cica din cauza mea, dar nu vad cu ce sunt eu de vina ca am astm si la 9 ani nu eram in stare sa fac curat in toata casa ca sa nu fac crize ), apoi iti interzice orice contact cu lumea de afara, iti taie accesul la pc, iti ia cartile, televizorul si iti distruge desenele ( o mapa in care erau mai bine de 50 de desene) si asta destul de des, nu acu si dupa peste cateva luni...te apuca si pe tine pisicii ca copil, nu?

Fata desteapta!
Ai cantarit lucrurile ca un adult.Asa sa faci.
Si,sfatul meu este sa gandesti pozitiv. Cineva mare (am uitat cine ) spunea :"Suntem ceea ce gandim".
Si daca tu o sa te comporti bine,acest bine se va intoarce inapoi la tine.
Trebuie sa intelegi ca,probabil,necazurile din familia ta au marcat-o si pe mama ta, care asteapta si ea, se oriunde, o vorba buna, ca o viata are si ea si nu trebuie s-o traiasca nenorocita. Un divort la varsta asta este sfasietor.Necazurile permanente te fac sa fi si rau, chiar cu cine nu trebuie. Dar...cine nu greseste? Cand iubesti...ierti. Chiar daca mama ta nu ti-a aratat fatis ca te iubeste, rostul ei in viata este ca tu sa o duci bine. Iar experienta ei de viata nu trebuie trecuta cu vederea, caci naivitatea adolescentilor e mare si nu vad consecintele faptelor lor.
Daca ...si daca...nu o sa te intelegi cu ea, in doi ani pana la majorat ai timp sa pui mana pe carte si sa-ti faci un rost singura (la o facultate fara taxe, cu o bursa de studii, cu lucrat in vacante ca sa ai un ban de buzunar si sa capeti experienta, sau lucrat in timpul facultatii..etc).
Sa nu te astepti ca mama ta sa se mai schimbe la 45 de ani, dar tu, TU in mod sigur o sa te schimbi. Asta e legea firii!
Dictonul meu in viata este :"Bine faci, bine gasesti " si prin analogie:"rau faci ...rau primesti".
Ghideaza-te dupa acest dicton! Si tine minte:mai mult decat mama nu te va iubi nimeni in viata ta! Asa de neconditionat si de profund.
Insa corectiile de la traseul normal si drept al vietii trebuiesc ajustate,spre nemultumirea copiilor,care vor sa faca tot ce le trece prin cap si se cred mai destepti decat adultii trecuti prin viata. Altfel se ajunge la droguri,alcool, prostitutie, trafic de persoane si alte nenorociri.
Pacea cu mama este gandul cel bun.
Este bine ca ai cerut parerea TPU-istilor, ca s-au expus aici o multime de pareri, in functie de varsta fiecarui postaci si de experienta lui de viata.
Ca una iti spune unul de varsta ta si alta iti spune una/unul de varsta mea (un pic mai mare ca a mamei tale si trecuta printr-un divort la 42 de ani!)
Tu alege ce crezi ca este bine pentru tine
Sa-ti dea Dumnezeu gandul cel bun!

Sa incerc sa impac cumva si capra si varza, sa las de la mine si sa raman cu mama...

Uhhhh,subit incep sa ma simt destul de prost si plec capul intocmai ca un catelus certat.
Cred ca nu mi-a mai tinut nimeni o predica ( in sensul bun al cuvantului) de ceva vreme si cel care mi-a tinut-o din nefericire nu mai este langa mine si nu ma mai poate sfatui asa cum mi-ar place mie.
De mica am dat cu capul de tot felul de lucruri si am sperat ca poate asta ma va maturiza,dar cred ca mintea mea functioneaza invers. De fiecare data cand am patit un necaz n-am facut altceva decat sa dau inapoi.
Incapatanarea m-a dus la multe prostii. Si da, stiu ca eu o sa ma schimb si ca mama e asa cum e si sigur nu o sa reusesc eu acum sa o schimb.
Pana acum doi ani ( pana sa dau cu nasul de liceu si sa cred ca sunt eu mare si tare si pot sa am grija singura de mine ) eram "copilul perfect " pentru mama, dar de cand am inceput sa ma schimb( mai mult sau mai putin din cauza anturajului ), sa nu mai fiu fetita cu care se obisnuise ea(lucru care pana la urma era inevitabil), de atunci a inceput sa fie mult mai greu de discutat cu ea. Eu ascundeam lucruri de ea si tineam totul in mine si nu vorbeam cu nimeni pana in momentul cand efectiv cedam...Nici acum nu sunt chiar un copil problema. In privinta scolii nu cred ca are probleme cu mine chiar daca ea vrea mereu mai mult si mai mult( i-am spus ca nu exista nota mai mare decat 10 si ca ar fi bine sa-mi permita sa nu mai trag de toate materiile fiindca asa nu imi pot da seama ce anume vreau sa fac dupa ce termin liceul)...
Ehhh...am gresit si eu. Recunosc. Si poate ca ar trebui sa dau voie si altora sa greseasca impreuna cu mine...
Planuri de viitor am. De cand am inceput scoala mi se tot spune ca trebuie sa-mi construiesc un viitor sigur, sa fac o facultate. Si asta m-a facut sa invat si asa am iesit sefa de promotie in clasa a 8 a si asa am intrat la al doilea profil din liceul meu ( si asta nu pentru ca nu puteam sa ridic nasul la cel mai bun, ci pentru ca mi-a fost teama si n-am avut incredere in mine)...
Ufff...Ar fi asa multe de zis...
In fine. Va multumesc mult pentru sfat Si legat de divortul dumneavoastra...nu pot sa spun decat ca-mi pare rau.

Asta depinde de tine...

Sa stii ca mi-au dat lacrimile dupa ce am citit raspunsul tau!
Esti un om bun, trebuie sa constientizezi asta.Comporta-te ca atare!
Problemele adolescentilor sunt generale, indiferent de tara, sex, culoare sau educatie.Numai ca unii se manifesta mai zgomotos ca altii.
Este vorba de o faza de dezvoltare a creierului, care nu este inca desavarsita.Mai trebuie sa se dezvolte o "rotita" acolo, ca omul sa fie complet. La 18 ani s-a ajuns la concluzia ca totul este terminat!
Toti parintii cu copii au avut groaza de aceasta perioada a copiilor lor.
Dar...o sa treaca. 90% din adolescenti, indiferent de epoca (si acum 100 de ani), credeau ca ei sunt mai destepti decat adultii! Si...intr-un fel, acest lucru aduce progresul, atat timp cat nu se sare calul.
In cazul tau principalul este ca sa nu semeni si tu nefericire in sufletul mamei tale si sa faci tot ce depinde de tine ca viitorul tau sa fie unul bun si de care sa nu te rusinezi.Iar daca poti sa-i faci si mamei tale o viata mai buna...cu atat mai bine.
Prostioarele pe care le fac copiii...sunt inevitabile si se uita,daca nu genereaza dezastre (am avut rabdare sa citesc toate postarile de pana la mine si am vazut ce spuneai!).
Probabil ca ai suflet bun dar esti rea de gura!
Mai spun un proverb (ca sunt plina de intelepciune azi :"ce tie nu-ti place,altuia nu face".
Sa ai o viata minunata! Ai tot ce-i trebuie unui om ca sa fie bine. Ai parinti (adica nu esti orfana!),loc unde sa stai,esti sustinuta financiar,esti desteapta... Sunt mii de alti copii care au mai putin sau deloc din ce ai tu. Apreciaza ceea ce ai si ceea ce poti face.
In loc sa te gandesti ca poate sa fie si mai bine,gandeste-te ca poate sa fie si mai rau.
Acuma,ca sa arat si cealalta fata a medaliei,atunci cand ai parintii divortati,ai de fapt doua familii. Depinde de tine cum te integrezi in ele. Ca poti sa le faci si lor si tie viata mizerabila sau... poti sa te bucuri de atentia si dragostea amandurora si sa pui si tu umarul la fericirea lor separata,daca impreuna nu mai este posibil. Cat esti copil, si nu numai, este bine sa lasi de la tine mai mult, gandindu-te ca inca nu le sti pe toate, si ca de la oricine poti invata cate ceva.
Apropo de divortul meu:a fost cel mai bun lucru pe care l-am putut face! Pacat ca abia dupa 20 de ani de "caznicie", groaznici, m-am hotarat sa fac pasul asta. Acum...viata mea este un rai!
Poti spune ca si lipsa raului inseamna "bine".Si atunci cand cei din jurul tau te sprijina, te ajuta... uiti tot ce a fost rau si urat in viata ta si vezi doar ce este mai frumos din viata care ti-a mai ramas!
Ca fiecare dintre noi avem dreptul la fericire. Trebuie insa sa ne dam si noi osteneala sa o obtinem si sa o pastram.
Un citat (ti-am spus ca sunt foarte "inteleapta" azi!) care mi-a placut, referitor la fericire:"Secretul fericirii este sa ii faci pe ceilalti sa creada ca ei sunt cauza fericirii tale." – Al Batt

Cred ca nu am mai auzit "esti un om bun" de foarta multa vreme...In mare parte si datorita faptului ca imbrac adesea o haina de om rau,care respinge persoanele din jurul sau din teama de a fi ranit fie de dusmani(un termen dur, dar altul nu gaseam) sau in cel mai rau caz de prieteni asa cum am patit-o destul de des in ultima perioada.
Sunt destul de sensibila si pun totul la suflet. Tind sa fiu pesimista si sa ma gandesc ca poate fi mai bine si nu e cand ar trebui sa cobor putin privirea si sa vad ca altii o duc mai rau decat mine.
Asa este. Nu-s orfana, am o familie(in curand doua), iar partea cu locuinta este discutabila fiindca proprietarul apartamentului ne da afara.
As vrea ca mama sa uite toate posnele care le-am facut, as vrea sa uite pentru ca trecutul provoaca niste rani care se vindeca cam greu. Imi cunoaste slabiciunile si stie cum sa se foloseasca de asta...ca deh, doar e mama.
Stiti, imi pare rau ca o trebuit sa vedeti ce gura mare si prost pusa am fiindca in spatele ei e un spiridus mic si timid care da din gura doar ca sa nu fie linsat de cei mari si fiorosi.
As fi incantata daca si pentru mama ar insemna ceva bun acest divort. Nici ea nu a avut o casnicie prea roz si poate ca decizia asta ii va face bine.
Sunt sigura ca nu sunteti inteleapta doar azi, ci in fiecare zi/moment din viata dumneavoastra si sper sa mai impartasiti intelepciunea aceasta si cu alti pustani putin cazuti in cap care au nevoie din cand in cand de o palma usoara care sa-i aduca cu picioarele pe pamant.

O sa ma ai pe constiinta!
Am lasat oalele si cratitile si m-am tintuit la calculator. Intai am zis ca fac o mica pauza din lucru, in timp ce beau o cafeluta si acum vad ca ca nu mai plec!
Am sa-ti raspund mai laconic de data asta ca ...treaba nu se face singura in casa!
Dezamagirile pe care ti-le fac prietenii se datoreaza si faptului ca-ti pui prea multe sperante in ei. Si de multe ori stacheta ta este prea sus fata de posibilitatile lor.
Parintii,de multe ori reamintesc copiilor greselile facute pentru ca acestia sa nu le mai repete.
Faptul ca te straduiesti sa fii o "rea" cand de fapt tu esti o mimoza, genereaza si reactia celor din jurul tau. Ei nu au de unde sa stie ce este in sufletul tau daca tu afisezi o atitudine de "dura".
Este bine sa te pazesti de dusmani (nu prea cred ca ai tu asa ceva la varsta ta,poate ca invidiosi, gelosi, prosti...) si "intelepciunea" mea mareata de azi imi aduce aminte de alt proverb :"Fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur"!
Ultimul sfat pe care ti-l dau acum si apoi ma duc la cratite, este "GANDESTE POZITIV" (cu toate ca ma cam contrazic cu cateva fraze spuse mai inainte!).
Sarbatori fericite.

Yeah...Cam asta ma rupe pe mine de fiecare data si nu ma invat minte.
Am luat-o pe toate partile posibile. Am fost si pisica blanda, am zgariat si rau si n-a mers nimic... Unor oameni le-a dat Dumnezeu prostie cu carul si n-au ce face cu ea. Asa ca nu ma mai interesat de parerea celor din jur si am ramas mai rautacioasa.
V-am si spus ca "dusmani " n-am inca in sensul propriu...
O sa gandesc pozitiv, promit!
Imi cer scuze ca v-am luat din treaba ( lucru ce ar fi trebuit sa fac si eu in loc sa-mi plang de mila si sa ma uit cum altii misuna prin curte )

Va urez un Paste cat se poate de fericit si sa primiti Lumina in suflet si sa o pastrati acolo pana anul viitor :*

Pai pentru inceput din ce au zis si altii alegerea e a ta nu trebuie sa iti zica nimeni ceea ce trebuie sa faci sau sa alegi mai departe din cate imi dau seama nu prea pari afectata de asa zisa ta situatie mai degraba te amuza sau poate asa zisa situatie e doar pentru cautare de atentie. bafta

In situatia asta cel mai bine este sa-ti asculti inima. Sper ca stii sa asculti ceea ce iti sopteste. Daca asta nu este o optiune atunci nu te gandi decat cum ti-ar fi tie mai bine. Suna cam egoist, dar este pacat ca mai tarziu sa regreti ceea ce ai ales.

Cum am mai spus, fac haz de necaz ca sa-mi treaca. Oricat de dusa cu pluta as fi nu cred ca as fi in stare sa ma bucur ca sunt in situatia asta. Afectata sunt, dar reduc starea asta la cat de putin posibil.

Uneori ii bine sa fii si egoist, nu-i bai.

Mai, as vrea sa te ajut, dar, citind comentariile, vad ca tu iei toata situatia in ras. Atunci e amuzant. Hai sa radem.
Nu stiu daca e metoda ta de a iti tine nervii in frau, de a evita durerea si tristetea, sau, pur si simplu, tie ti se pare amuzant.

Ma rog, fiecare cu ale lui.