Off, TPU, am nevoie de ajutorul vostru. Iar am probleme în familie. Vă rog, nu răspundeţi în derâdere pentru că acum chiar nu este cazul. Îmi cer scuze dacă întrebarea vi se pare prea lungă sau că scriu "romane", dar e destul de mult de zis.
Să prezint mai întâi situaţia: mama s-a mutat undeva foarte departe, în mediul rural, unde sunt condiţii dificile. Nu imposibile, dar dacă pot să evit situaţia de ce să trăiesc acolo? Nu vreau! Şi astă vară în iunie au vrut să mă ia acolo. Chiar dacă nu mi-am dorit, a trebuit să mă duc şi urma să mă mut. Singura mea salvare pentru a reveni în Bucureşti, adică aici unde stau a fost aceea că nu erau licee bune acolo şi riscam să ajung la şcoala de arte şi meserii, deşi am terminat cu o medie destul de bună.
Acum stau la bunici. Nici cu ei nu mă înţeleg mai deloc. Bunica e cicălitoare, eu încăpăţânată şi dificilă din diferite motive pe care nu vreau să le detaliez aici, dar spun că ideea principală este că nu pot accepta şi executa tot ce spune ea, o contrazic pentru că nici ea nu gândeşte de ce îmi ordonă, nu e în stare să îşi apere opinia şi de aici s-a ajuns şi mai rău. Adevărat, reacţia mea a determinat-o să considere ca provocare comportamentul meu (excelent, ador cum în lipsă de argumente unii încep să ameninţe, să fie violenţi şi să jignească). S-a lăsat cu bătaie. În fine, convingeri diferite din cauza diferenţei mare de vârstă.
Ea a dat prima palmă. Şi eu ce era să fac? Să o las să dea? Cred că e evident ce am făcut, şi dacă e mai mare, ce? Am mâncat suficientă bătaie (deşi se putea şi mai rău) şi nu am mai rezistat, i-am răspuns cu acceaşi monedă.
Apoi, o sună pe mama. Şi începe să se smiorcăie că vai, ce criminală sunt eu, ce pericol şi ce agresivă. Mie nu mi se acceptă explicaţiile, doar sunt mică şi nu prea am dreptul la opinie din câte observ. Tot ea are dreptate, doar din cauza vârstei 
. Din cauza acestor lucruri, au început să mă ameninţe cu şcoala de corecţie, cu mutarea la un cămin la vreo 600 de km, sau şcoala de arte şi meserii acolo la ţară în lipsa unui liceu bun, sau dacă nu îmi convine SAM stau până la eliberarea unui loc să am grijă de ferma lor.
Dar între timp situaţia a devenit şi mai rea. Îmi pare rău, dar eu nu îmi calc onoarea în picioare, şi când a fost cazul am continuat. Nu sunt de acord să fiu linguşitoare şi bună, vreau să fiu EU şi nu mă schimb pentru nimeni, doar că nu le convin unora anumite lucruri şi nu mă las controlată. Aşa că, vine mama pe neaşteptate ieri, cu bagaje şi cu zgâtia de fii-sa de doi ani (a propos, nu îmi plac deloc copiii mici). De ce nu m-a anunţat nimeni oare?
Şi azi mi-a dat o veste care m-a lăsat mască: se mută aici, în Bucureşti, cu mine şi cu bunicii! E grav, iar o să stăm ca sardinele în casa asta. Cât mi-am dorit eu să aibă casa ei, familia ei, cât m-am chinuit când eram mică să o încurajez şi să o ajut cum puteam... şi acum face asta. Să nu mai zic că ea şi iubitul ei sunt în curs de despărţire (sper să nu se despartă şi să fie o chestie de moment) după nu ştiu câte relaţii eşuate ale ei. Ce naiba, iar rămâne un copil mic fără tată? Şi eu am părinţii divorţaţi, şi mi-e groază că se va repeta, doar din cauza mea. Din cauza comportamentului meu, mama plângea şi era supărată, ăla nu mai suporta să o vadă aşa şi se luau la ceartă (deşi dacă tot o iubeşte aşa, ar fi trebuit să o consoleze sau ştiu eu...). Şi mai aveau ei ceva probleme, dar nu le ştiu prea bine.
Aşadar, cum să împiedic mutarea ei? Nu vreau să se destrame familia iar, să trebuiască să am de a face cu aia mică, să rămână fără tată ea, să stăm înghesuiţi în casa asta, pare foarte hotărâtă. Cu promisiunile nu funcţionează, deci nu încercaţi să îmi daţi sfatul ăsta, că am mai încercat dar na, citiţi faza cu onoarea de mai sus. Să nu mai zic că vrea să îmi scoată şi internetul, doar ca să mă pedepsească şi să aibă autoritate. De ce "să nu fac tot ceea ce vreau"? Ea nu realizează că prin pedepse tot ce face e să mă îndepărteze de ea şi înrăiască, eu fiind pornită să fac exact opusul pentru a nu-i mai da ocazia să îmi mai facă asta altă dată? Şi mai e şi răutăcioasă... se amuză pe seama mea acum şi tot încearcă să îmi facă în ciudă prin orice gest posibil, e ironică şi sarcastică vis a vis ceea ce îi spun.
Ce să fac, TPU, cum să procedez?
Mulţumesc că aţi citit până aici.
Am citit si recitit ce s-a spus pană acum aici. Parerea mea este că pe tine te va ajuta în viată doar o carieră militară. Cand vei putea executa ceva fară sa carteşti,fără să treci totul prin judecata ta. Să nu comentezi "de ce","pentru ce",etc. Fiind copil (sau soldat,să zicem),teoretic,cei mai trăiţi în viata,adică mai bătrani (sau superiorii in rang) au mult mai multe informaţii despre viată (sau armată) decat tine şi văd totul din altă perspectivă decat un singur om. Si pot lua decizii in cunostiintă de cauză.
Bunica ta,traind atatia ani, stie ca dacă nu îţi odihnesti corpul noaptea,a doua zi dai randament mai scazut la orice faci si nu este în avantajul tau. Desigur ca ea stie aceste lucruri prin prisma experienţei de viata pe care o are. Desigur ca sunt si exceptii,dar nu oricine traieşte din exceptii. Este o vorbă,pe care probabil ca tu nu dai doi bani: "Cine nu are batrani sa îi cumpere", sau asa ceva! Prin prisma vietii traite de ei nu esti obligat de viaţă sa faci aceleaşi greşeli pe care le-au facut ei si poţi să-ţi croiesti viata pe un fagaş mai bun prin sfaturile pe care acestia le pot da. Nu trebuie sa mă rănesc la mană ca să constat că flacara arde, dacă am incredere in experienta celor batrani care imi spun să nu bag mana in foc. Fără legatură cu tine (sau pe aproape) este o cugetare :"Desteptul invaţă din greşelile altora, prostul nici din ale lui". Asta presupune sa iei de bune experientele altora.
Ceea e am spus referitor la cele 10 porunci nu are de-a face cu biserica,unde eu calc de Paşti,la nunti sau înmormantări. Nu! De fapt prin aceste porunci a putut fi tinuta omenirea pe un drum cat de cat moral,etic, pe vremea cand legile oamenilor nu existau. Si greselile pedepsite de biserica se regasesc acum şi in cele pedepsite de legea oamenilor.
Ca o primă concluzie a mea,cred,prin prisma experientei pe care mi-a dat-o viata mea,ca un asemenea copil ca tine este calvarul oricarui parinte. Şi iţi doresc,ca daca nu te va invaţa viata altcumva,copii tai sa-ţi semene leit şi sa traieşti şi tu acelaşi coşmar. Poate ca atunci vei întelege. Eu,ca adult, am trecut prin starile pe care le ai tu acum ca adolescent, ştiu ce furtună este intr-un copil de această varstă si stiu sigur ca, nu mai departe de 18 ani, gandirea ta va fi întoarsa cu 180 de grade faţă de ce spui tu acum. Si parinţii si bunicii tăi ştiu şi ei acest lucru. Si,in felul lor,incearca fiecare sa te tina pe linia de plutire pana vei putea sa decizi singura,să ai discernamant. Ca acum n-ai. Nu este vina ta,dar corpul tau,mintea ta,nu s-au dezvoltat ÎNCĂ la valoarile lor maxime. Minte ta este cat o minge de ping-pong. Ai impresia ca cunosti totul pentru ca necunoscutul din jurul ei este mic. Cu cat cresti si acumulezi cunostinte si experienta de viata,mingea de ping-pong se transforma în minge de fotbal si va continua sa crească,dar atunci iti vei da seama ca necunoscutul din jurul ei este din ce in ce mai mare. De aceea se şi zice ca "Cu cat stii mai mult,cu atat îti dai seama că stii mai putin". Sunt absolut convinsa ca la majorat vei fii lasata sa faci ceea ce vei vrea, pentru ca atunci,aşa au constat medicii, eşti în deplinatatea facultaţilor tale mintale. Si vei opta în cunoştiinta de cauza! Dar cu temelia cunostiinţelor acumnulate pană acum!
Cu regret spun ca nu am copii, dar decat cu un astfel de copil...mai bine mă lipsesc!
P.S. Nu am scris niciodată pe TPU un astfel de post lung! Problema ta este gravă şi necesită multă consiliere. Ar fii bine dacă ai alege din ce-ţi spun adulţii, care stiu ce spun.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Stiu ca nu-i frumos dar
"Ea a dat prima palmă. Şi eu ce era să fac? Să o las să dea? Cred că e evident ce am făcut, şi dacă e mai mare, ce?"
aici m-a bufnit rasul!
Răspunde
Şi ce e aşa amuzant? Ia pune-te în locul meu şi răspunde-mi (dacă vrei).
Nu pot sa ma pun in locul tau!
Cat despre raspuns...nu cred ca ai ce face, din ai povestit nu prea ai cu cine discuta! De fapt ar fi niste lucruri dar nu-ti dau idei acum!(Sti la ce ma refer)!
Mie mi se pare normal ca bunicii tai sa te primeasca la ei doar e familia ta nu ar trebui sa o faca din obligatie.Mai mult de atat cred ca si bunica-ta are o problema daca ti-a dat o palma.Cred ca cel mai bine ar fi sa-i ignori la un moment dat vor intelege cat de importanta esti.
Dragă, m-ai făcut să citesc și să recitesc niște răspunsuri de pe aici. Nu îmi vine să cred câtă energie aveam, cât de colerică eram mai pe scurt, după ce idei mă puteam ghida... nu cred. Eram pur și simplu ruinată. Acum mi-a mai venit mintea la cap, chiar dacă nu pare. Ce-i drept, în perioada în care am pus întrebarea, se întâmplaseră lucruri pe care nu le doresc nimănui. Și, cu toate astea, nu era atât de grav. Făceam din ce în ce mai multe prostii pe zi ce trece, și, chiar dacă mă faci tu proastă de fiecare dată când ai ocazia, atunci eram și mai și.
Referitor la ceea ce ai spus tu, nu, a fost mai rău decât să fiu împinsă. Îmbrânceli, palme, țipete, certuri aprinse, nuiele... of. Eu doar am ripostat cum îmi permitea imaturitatea de atunci, în loc să tac, să fiu mai inteligentă, să... nu știu, să îmi tratez bunica altfel. Dar asta nu înseamnă că mi-a plăcut ce am făcut și că mi-am snopit bunica în bătaie. Nu. A fost doar un gest ordinar. Unul singur, doar de el a fost nevoie.
Dar de curiozitate, tu ai citit tot ce s-a scris la întrebarea asta, inclusiv pe ea toată?
Mi s-a făcut ditamai morala, am ajuns o oaie neagră a TPU-ului pe atunci, plus alte tâmpenii pe care le-am făcut. Nu mă așteptam să fie atât de rău, dar vezi tu, orice acțiune are consecințele ei
.
Nu ma refeream la binica-ta, ci la tine. Sa impingi TU pe cineva nu presupune bataie, claros 2nd time? 
Eu nu aș zice chiar așa. După mine e un gest violent îndreptat asupra cuiva, nu e chiar bătaie în toată regula, dar un început. Și toți îmi dau în cap din cauză că i-am dat o palmă, nu pentru că am impins-o, după cum am precizat și în întrebare. Crede-mă, chiar nu are rost să dezgropi morții.
ar trebui sa ma vezi razand! Ai muri si tu de ras!
Zdreanta esti tu, poate copilul asta are nevoie de ajutor poate bunica lui a meritat palma acea...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
