Salut!
Nu stiu cum sa incep, dar am o dificultate cu familia mea si are legatura cu relatiile. Ei bine, familia mea ma considera oarecum defect pentru ca am 26 de ani si nu m-au vazut vreodata sa vin acasa cu vreo fata. M-am concetrat mereu pe invatat si pe activitatile care imi plac, nu am fost un copil rau, din contra, chiar am ascultat de ei si nu le-am iesit din cuvant. Ce este drept, aceste invataturi de la ei mi-au priit. Recent m-am mutat singur, am locul meu, am un job foarte bun, cu banii nu am probleme, imi ajung sa traiesc decent.
Chestia este ca eu fiind mereu ocupat cu invatatul iar in timpul putin liber pe care il aveam mai mergeam la activitati sportive, mai ieseam cu cativa prieteni, mai ne jucam si pe PC online, etc, asa ca am lasat mereu interactiunea cu fetele pe plan secund, iar acum fireste ca sunt nepriceput cu ele.
Acum cei din familie au inceput sa imi bata apropuri ca de ce nu am si eu prietena, ca altii au, ca sa caut sa imi fac o familie... chestii legate de o mentalitate invechita. De exemplu, recent mama mea imi spune de un vecin de varsta mea (caruia nu i-a placut scoala, a fost mereu un fel de copil problema, acum munceste pe salariul minim si se chinuie de pe o zi pe alta), ca ala are prietena si s-au mutat impreuna si ca vezi si tu ca "ala de ce e in stare si tu nu". Ma simt frustrat pentru ca toate lucrurile pentru care am muncit, am investit timp si am tras mult de tot ca sa ajung acum sa fiu ok pe plan profesinal, nu imi sunt recunoscute si apreciate de ei, de familia mea. Ea crede ca ala e mai realizat pentru ca e aproape insurat, desi e vai de mama lui.
Cei din familia mea nu inteleg ca e ok sa fii si singur. Adica eu cel putin m-am invatat sa fiu singur si culmea e ca parca imi place asa sa nu am nici o responsabilitate fata de nimeni si sa fac ce imi place fara sa ma gandesc ca afectez pe altcineva. Recunosc ca am si momente cand mai simt nevoia ca cineva sa fie langa mine, dar sunt destul de rare si de regula le compensez prin iesirile cu prietenii sau facand sport.
Incerc sa nu pun la suflet remarcile lor, dar totusi nu reusesc si ma frusteaza. M-am saturat ca atunci cand ma vad cu cineva din familie sa ma intrebe aceleasi chestii mereu legate de viata mea personala. Nu stiu ce sa fac ca sa fiu mai degajat in privinta asta. Voi ce sfaturi imi dati?
Mersi!
Ordonare:
Cronologică
Da esti paranoic deoarece din tonul tau nervos și defensiv ai impresia că am ceva cu tine, când de fapt eu voiam doar sa ajung la un consens.
De asemenea mai esti paranoic deoarece crezi ca te atac cu "jocuri psihologice" cand de fapt imi expun un simplu argument.
Esti paranoic deoarece te simti atacat cand de fapt e limpede ca nu e cazul.
Nu e un disgnostic psihiatric. Nu mai minți. Paranoia nu e doar o boala ci și o tendință de comportament.
Și nu mai minți ca nu m-ai facut bolnav psihic. De la inceput si pana la sfarsit o faci incontinuu, dar n-am zis nimic
Răspunde
Dacă eu nu doresc copii asta nu înseamnă că sunt o linie genetica disfuncționala, la fel cum mulți oameni celebri nu au avut copii deși ei genetic aveau ce oferi. Un om simplu fara educație și posibilități sau cu minte putina va face și 5 copii, altul care poate e geniu sau artist poate sa nu facă deloc. Tu ai copii? Tu de ce crezi ca vor oamenii copii? Asa gene importante au de oferit sau pur și simplu incearca sa și ofere un scop în viata?
Dacă ar funcționa asa oamenii cu probleme psihice sau oamenii săraci și fără posibilitati nu s ar înmulți. Culmea ca aceștia fac primii copii. După cum se vede și pe planeta asta oamenii simpli și fără orizonturi fac copii, chiar mai mulți cei bogați și educați amână sau fac maxim unul, se vede cu ochiul liber asta Oamenii fac copii fiindcă e instinctul zici tu, dar odată cu evoluția dispare instinctul la unele persoane. Pur și simplu, ai toate informațiile, ești mulțumit dar conștient de viata ta trecătoare și atunci instinctul asta dispare. Nu suntem calculatoare, a nu vrea copii nu înseamnă probleme la mansarda, tocmai ca planeta s-a suprapopulat, suntem prea mulți, natura cred ca vrea indivizi care sa nu se mai reproducă... Eu nu zic ca eu personal o sa am sau nu copii, eu vorbesc de ideea în sine, filozofic. E o prostie asta cu transmiterea liniei genetice, nu o gândește nimeni conștient
Totusi nu pricep de ce trebuie sa fii rau si defensiv? De ce te simti atat de atacat? De ce nu poti sa fii bun cu oamenii? Nu incercam sa castig nicio disputa ci incercam sa ajung la un consens. Nu e vina mea ca ai devenit paranoic din cauza faptului ca esti nervos si defensiv. Cine te pune sa te enervezi din lucruri atat de minore? Cine crezi ca te ataca aici?
De fapt tu ai niste idei fixe despre viata si despre lume. Nu clare ci fixe. Si nu sunt confuz, sunt extrem de sigur pe mine cand spun ca parintii ar trebui sa se abtina din astfel de lucruri dupa ce copilul lor a implinit 18 ani.
Eu te-am intrebat ceva si vad ca eviti cu tot dinadinsul sa-mi raspunzi. De ce 2 parinti a unui copil normal nu-l pot educa complet si corespunzator până la 18 ani? De ce? Te rog spune-mi de ce acest lucru nu e posibil. Care e scuza?
Omule în Biblie scrie clar, va lasa omul pe mama sa si pe tatal sau si se va unii cu soția sau soțul lui sau ei și cei doi vor fi un trup.
Vezi ce ne zice Dumnezeu?
"Va lasa omul pe parintii lui"
Dumnezeu ne invata ca exista o varsta in care omul e adult si trebuie sa-si lase parintii si sa se casatoreasca si sa inceapa sa fie el insusi propriul lui creier.
De ce esti impotriva lui Dumnezeu?
Dar se vede cu ochiul liber, înainte, acum vreo 100 de ani, oamenii, țăranii obisnuiti făceau câte 8, 9 copiii și câțiva dintre ei ajungeau la maturitate, apoi făceau 4, 5 copii, au ajuns la un număr general de 2 copii generațiile următoare iar în prezent sunt care fac câte 1, 2 dar și destui care nu fac, asta este evoluția naturii. Suntem mulți dacă ne comparam cu trecutul, in numai 100 de ani ne am dublat probabil, nu știu de te contrazici pe chestia asta când se vorbește public, nu am spus o eu nu am inventat eu asta ca să zici că eu am probleme la mansarda. Probabil ca în încă câțiva zeci de ani ne vom dubla din nou. Natura nu tine cont, asa cum ți am zis copii fac chiar și cei ce au probleme, oamenii străzii etc. Unul educat poate sa facă sau nu, sau sa nu poată dar el sa fie mai ok decât altul care toarnă 5 și ii abandonează sau nu are cu ce sa i crească. Pe măsură ce ne am dezvoltat instinctele se mai pierd, de aceea oamenii simpli fac copii și cei educați care și ar permite se mai gândesc. Te am întrebat dacă tu ai sau o sa ai, dacă nu te deranjează întrebarea.
Nu vorbesc in numele lui Dumnezeu. Nu am nevoie sa fac asta fiindca Dumnezeu a vorbit deja in Biblie.
Deci de ce nu mi-ai raspunzi la întrebare?
Si ce parere ai de ce zice Biblia?
Eu nu cred ca doar Bill Gates a vorbit despre asta, resursele de apa de grâu de energie etc, poate sunt ok în România nu știu la scara larga adică pe planeta cât sunt de multe. Eu sunt conștientă ca o familie mare e frumoasa, și mai ales e bine sa ai pe cine sa te poți baza, ma bucur ca ai o asemenea familie am crescut și eu într o astfel de familie, doar ca în prezent a face un copil devine un efort pentru femeia moderna, pentru bărbat probabil ca e un pic mai simplu, dar e nevoie de stabilitatea financiara, e nevoie de timp e nevoie de multe alte lucruri, e nevoie sa găsești chiar și motivația. Cineva spunea ca suntem egoiști cei ce nu facem copii eu cred ca si invers e valabil, dar asta este un sibiect de discutat cu alt topic probabil.
Eu te-am intrebat ceva si vad ca eviti cu tot dinadinsul sa-mi raspunzi. De ce 2 parinti a unui copil normal nu-l pot educa complet si corespunzator până la 18 ani? De ce? Te rog spune-mi de ce acest lucru nu e posibil. Care e scuza?
N-am zis ca la 18 ani stii tot ce ai de stiut am zis ca la 18 ani parintii pot pune bazele educatiei copilului lor
-
anonim_4396 întreabă:
6 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
