Contra.In primul rand doar Dumnezeu are dreptul de viata si de moarte, nu suntem in masura sa decidem moartea altora.In al doilea rand, uneori, pedeapsa cu moartea este prea blanda pentru anumite delicte, crime, infractiuni.(mai rau pedepsesti un om privandu-l de libertate toata viata decat omorandu-l). In texas si alte state, pedeapsa cu moartea este legala, in Romania pedeapsa maxima este de 25 de ani sau chiar pe viata si se da la crima cu premeditare.
In vechime se aplica principiul "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte", insa acum traim sub har, asa cum Dumneze ne-a mai acordat o sansa, noi de ce nu am putea? Cunosc un tip care a omorat pe cineva, a facut doar 11 ani de inchisoare din 25, pentru ca s-a corectat, s-a schimbat radical si acum e un om credincios, care-L iubeste si slujeste pe Dumnezeu.Sunt pentru a doua sansa.Moartea nu e o solutie, cum am spus si mai sus, privarea de libertate e un supliciu devorant.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
. daca ne luam dupa religie omul nu are drept de viata si de moarte, doar D-zeu. Daca as fi eu la guvern cu toti cei care sunt combinati la moarte i-as duce in desert si l-as lasa acolo sau undeva in mijlocul oceanului pe o barca pneumatica
Răspunde
PRO...asta cred ca ar fi o rezolvare pentru multe lucruri .nu ar mai fi atatea crime violuri...si alte nebunii poate asa se mai linistesc asa zisi"nebuni"din tara asta nu pot sa inteleg cum omori un om si scapi cu 3 ani d inchisoare... iar daca furi o gaina iei cred ca vreo 5...
Stapanul vietii si al mortii este numai Dumnezeu. El este UNICA PERSOANA care are DREPTUL de a lua sau de a da viata cuiva.Toti insa trebuie sa platim pentru faptele noastre iesite din cadrele legitatii. Si orice am face, oricum vom plati, fie ca se descopera, fie ca nu se descopera fapta noastra, grava sau mai putin grava. Sa nu uitam:pretudinteni in Univers functioneaza principiul compensatiei.Nu este greu de descoperit asta, in aproape oricare dintre stiinte.Sa privim retrospectiv, doar la istoria umanitatii. Pot fi luate cateva cazuri particulare.Pentru cazurile care nu pot fi explicate logic sau rational, dupa mintea noastra marginita, exista explicatii mult mai profunde, care implica sfera spiritualului, unde putem afla si ne putem impropria sublimul discernamant. Chiar daca prin faptele unui raufacator nu s-a facut dreptate de catre justitia terestra, se va face dreptate de catre justitia divina, mai devreme sau mai tarziu, in viata sau dupa viata. Omului care isi ispaseste in inchisoare faptele rele, i se ofera posibilitatea de a se intoarce, de a regreta, de a se transforma din starea de raufacator.Sunt nenumarate cazuri in istoria umanitatii.Insa celui care a platit cu viata prin fapta sa nu i se mai ofera aceasta posibilitate iar sufletul sau este, aproape sigur, pierdut pentru totdeauna. Din cate stiu, chiar in jurisprudenta, insasi scopul pedepsei in sine, nu este de a-l distruge pe om ci de a-l intoarce, de a-l corecta, de a-l restabili, de a-l restaura.Si, pana la urma, totul depinde de a crede sau a nu crede. Respectiv, crezi in structura dihotomica a fiintei umane, constituita din trup si suflet sau nu crezi.Crezi in Dumnezeu sau nu crezi.Desigur ca oamenii care nu cred in existenta sufletului si in existenta lui Dumnezeu, sunt, de regula, adeptii pedepsei cu moartea. Sunt convins ca exista contraadepti ai pedeapsei cu moartea si printre cei care nu cred in existenta sufletului sau in Dumnezeu.Asta si pentru ca exista o lege morala, sadita ontologic in fiinta noastra.Generic si statistic vorbind, prima situatie este si ramane cea valabila.Desigur ca sunt nenumarate situatii in care raufacatorii au continuat sa exercite aceleasi nelegiuiri dupa ce au iesit din inchisoare insa aici, pentru astfel de situatii, persista o lacuna a noastra, a tuturor oamenilor care ne consideram normali si chiar morali si care nu ne implicam suficient in restabilirea ordinii sociale si morale. Ar trebui, din punctul meu de vedere, sa se instituie comisii de psohologi experti, care, la finalul ispasirii pedepsei in detentiune sa analizeze si sa inspecteze foarte bine subiectul, adica persoana faptuitoare care si-a ispasit pedeapsa, sa i se faca teste, sa se culeaga referinte psihologice despre comportamentul sau din perioada de detentiune si apoi sa i se atribuie un simptom sau, de ce nu, chiar un verdict, in care sa fie reimplicata justitia si prin care sa i se ingradeasca omului respectiv anumite drepturi si libertati.Aici, deja, intervine subiectivismul care genereaza alt subiect de discutie.Criminalii in serie sau criminalii psihopati si criminalii care au savarsit crime grave, in functie de circumstante, ar putea fi inchisi pentru toata viata insa cu unicele drepturi de a putea fi tratati de boala lor de persoane psihopate si cu dreptul de a se restaura in mod voluntar din punct de vedere spiritual.Sa nu uitam niciodata: pentru omenire, libertatea fara limite nu mai este libertate. Asa cum au spus si altii, in cazul pedepsei cu moartea se pot savarsi erori, respectiv, sa se ia viata unui om care nu a putut dovedi ca este nevinovat.Si atunci, in aceasta situatie, ce e de facut? Ii punem sa plateasca cu moartea pe cei ce au prezentat verdictul de "vinovat de crima"? Sau le acordam doar o banala amenda penala? In concluzie, toti ar trebui sa fim contra pedepsei cu moartea.Sa fim cu discernamant!
Stapanul vietii si al mortii este numai Dumnezeu. El este UNICA PERSOANA care are DREPTUL de a lua sau de a da viata cuiva.Toti insa trebuie sa platim pentru faptele noastre iesite din cadrele legitatii. Si orice am face, oricum vom plati, fie ca se descopera, fie ca nu se descopera fapta noastra. Sa nu uitam:pretudinteni in Univers functioneaza principiul compensatiei.Nu este greu de descoperit asta.Sa privim retrospectiv, doar la istoria umanitatii. Pot fi luate cateva cazuri particulare.Pentru cazurile care nu pot fi explicate logic sau rational, dupa mintea noastra marginita, exista explicatii mult mai profunde, care implica sfera spiritualului, unde putem descoperi si ne putem impropria sublimul discernamant. Chiar daca prin faptele unui raufacator nu s-a facut dreptate de catre justitia terestra, se va face dreptate de catre justitia divina, mai devreme sau mai tarziu, in viata sau dupa viata. Omului care isi ispaseste in inchisoare faptele rele, i se ofera posibilitatea de a se intoarce, de a regreta, de a se transforma din starea de raufacator.Sunt nenumarate cazuri in istoria umanitatii.Insa celui care a platit cu viata prin fapta sa nu i se mai ofera aceasta posibilitate iar sufletul sau este, aproape sigur, pierdut pentru totdeauna. Din cate stiu, chiar in jurisprudenta, insasi scopul pedepsei in sine, nu este de a-l distruge pe om ci de a-l intoarce, de a-l corecta, de a-l restabili, de a-l restaura.Si, pana la urma, si aici, referitor la acest subiect, sunt aspecte, in proportii egale, ce tin oarecum si de credinta: crezi sau nu crezi. Respectiv, crezi in structura dihotomica a fiintei umane, constituita din trup si suflet sau nu crezi.Crezi in Dumnezeu sau nu crezi.Desigur ca oamenii care nu cred in existenta sufletului si in existenta lui Dumnezeu, sunt, de regula, adeptii pedepsei cu moartea. Sunt convins ca exista contraadepti ai pedeapsei cu moartea si printre cei care nu cred in existenta sufletului sau in Dumnezeu.Asta si pentru ca exista o lege morala naturala, sadita ontologic in fiinta noastra.Generic si statistic vorbind, prima situatie este si ramane cea valabila.Desigur ca sunt nenumarate situatii in care raufacatorii au continuat sa exercite aceleasi nelegiuiri dupa ce au iesit din inchisoare insa aici, pentru astfel de situatii, persista o lacuna a noastra, a tuturor oamenilor care ne consideram normali si chiar morali si care nu ne implicam suficient in restabilirea ordinii sociale si morale. Ar trebui, din punctul meu de vedere, sa se instituie comisii de psohologi experti, care, la finalul ispasirii pedepsei in detentiune sa analizeze si sa inspecteze foarte bine subiectul, adica persoana faptuitoare care si-a ispasit pedeapsa, sa i se faca teste, sa se culeaga referinte psihologice despre comportamentul sau din perioada de detentiune si apoi sa i se atribuie un simptom sau, de ce nu, chiar un verdict, in care sa fie reimplicata justitia si prin care sa i se ingradeasca omului respectiv anumite drepturi si libertati.Aici, deja, intervine subiectivismul care genereaza alt subiect de discutie.Criminalii in serie sau criminalii psihopati si criminalii care au savarsit crime grave, in functie de circumstante, ar putea fi inchisi pentru toata viata insa cu unicele drepturi de a putea fi tratati de boala lor de persoane psihopate si cu acordarea dreptului de a se restaura, in mod voluntar, din punct de vedere spiritual.Sa nu uitam niciodata: pentru omenire, libertatea fara limite nu mai este libertate. Asa cum au spus si altii, in cazul pedepsei cu moartea se pot savarsi erori, respectiv, sa se ia viata unui om nevinovat sau care nu a putut dovedi ca este nevinovat.Si atunci, in aceasta situatie, ce e de facut? Ii punem sa plateasca cu moartea pe cei ce au prezentat verdictul de "vinovat de crima"? Sau le acordam doar o banala amenda penala? In concluzie, toti ar trebui sa fim contra pedepsei cu moartea.Sa fim cu discernamant!
Sincer contra, si asta pentru ca moartea lar scuti de o pedeapsa mai buna, ...tortura e cea mai buna solutie! normal depinde de si ce a comis! 
Dumnezeu ne-a dat viata, tot el e indreptatit sa ne-o ia...
acum cei care fac pacate trebuie pedepsiti, normal, si inca foarte aspru, dar nu cu moartea
Sunt contra deoarece, accea persoana care a comis o crima trebuie pedepsita cu inchisoare pe viata. Atata timp cat familia sufera din cauza ca apierdut o persoana, poate suferi si el sa vada ce inseamna sa ai zile negre!
In momentul in care luam o viata de om voit,,,,, deci nu in legitima aparare, nu din greseala, nu din accident si se demonstreaza nu cu martori ci cu probe ca s-a vrut cu tot dinadinsul luarea unei vieti subscriu ca sintem criminali si din pacate acest lucru nu se va schimba.Sint pentru pedeapsa cu moartea dar in, speranta achitarii unor nevinovati daca se demonstreaza intre timp acest lucru, numai dupa 15-20- ani de detentie
Daca pe cei care omoara criminalii ii numesc "oameni de afaceri" sau criminali in serie, pe cei care omoara cu ajutorul legii cum ii putem numi?! sunt contra! moralitatea nu mai exista intr-o lume a violentei, dar eu ma intreb-care dintre ei sunt" binele" si care dintre ei sunt "raul"?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
