Ați auzit de stoicism?
Cum va raportați fata de el?

Stoicismului ca spiritualitate si practica spirituala, nu e aplicabil la nivel de societate, cere prea mult fara sa propuna justificari serioase.
El a fost si in perioada de dupa comunism in voga in Romania, dar a murit rapid.

Stoicismul este o filosofie profunda, folositoare. Ma rog, eu nu sunt prea in tema, nu e specializarea mea in filosofie.

Dar la nivelul de guru de YouTube, stoicismul este tradus ca cerinta sa suferi fara niciun rost. Adica sa suferi din pura prostie.

Stoicismul e un stil de viata care promoveaza echilibrul emotional si moral si care ne invata sa acceptam lucrurile pe care nu le putem controla si sa actionam asupra celor pe care le putem controla. Promoveaza disciplina, si o atitudine asertiva. Cea mai importanta parte a stoicismului este aceea de liniste si fericire sufleteasca. E de fapt arta de a trai o viata complet sanatoasa atat psihic cat si fizic.
Pentru mine stoicismul e telul meu in viata. Sa imbin succesul in viata, sustenabilitatea si implinirea morala.

De ce anume crezi ca cere prea mult? Si de ce crezi ca nu e aplicabila in societate? Si ce justificari puerile sau ridicole crezi ca propune acest curent filosofic?

"De ce anume crezi ca cere prea mult?" - cere prea mult in conditiile in care nu are o metafizica in spate, iar fiecare "stoic", in acest sens poate sa fie arbitrar, relativist sau sceptic, in ceea ce priveste bazele si fundamentele sale rationale si de credinta.
"Si ce justificari puerile sau ridicole crezi ca propune acest curent filosofic?" - dupa cum ai zis si tu mai sus "liniste si fericire sufleteasca", nu da neaparat o definitie asupra acesteia, sau o prescriptie, dar trebuie tinut cont totusi ideile din anti materialismul stoic.
"E de fapt arta de a trai o viata complet sanatoasa atat psihic cat si fizic." - iarasi stoicismul are nevoie sa defineasca lucrurile acestea, lucru pe care mi se pare ca l face insuficient, avand presupozitii care leaga aceasta filosofie si practica spirituala strict de lumea aceasta si ce il inconjoara pe om.
"Sa imbin succesul in viata, sustenabilitatea si implinirea morala." Neavand o metafizica coerenta, aceste lucruri vor fi arbitrare de la stoic la stoic, fiindca nu poti forma o morala suficient de serioasa in absenta unei universalitati, abstinenta de la lucrurile materiale sau placerile lumesti singura nu este garantia unei fericiri universale.

Pai la stoicism nu prea poti sa-i dai o definire exacta, ca nu e matematica, sau alta stiinta exacta. E un curent filosofic abstract. Si fericirea sau implinirea unui individ difera fata de altii. Ideea de baza a stoicismului e la modul: "Traieste-ti viata cum vrei tu, dar fara sa te autosabotezi". Autosabotorii fiind perceptiile sau actiunile pe care le faci in ciuda dorintelor tale din cauza obiceiurilor sau a confortului excesiv. Si asta difera de la o persoana la alta.
Nu prea poti sa definesti in mod exact nimic, pentru ca suntem diferiti ca oameni. Si viciile unuia, poate fi bunastarea altuia, si viceversa.
De exemplu daca eu sunt fericit atunci cand stau in natura, asta nu inseamna ca trebuie sa faci si tu la fel pentru a indeplini acelasi grad de fericire. Poate tie iti place mediul urban, aglomeratia, etc.

Stoicismul nu tine cont de aspecte religioase sau de alte aspecte explicate concret. Deci nu poate avea o metafizica in spate, nici daca s-ar dori sa aiba una. E ceva ce tine de asertivitate, si de principiile fiecaruia.

Toate arbitrajele si credintele fiecarui om stoic in parte au la baza un singur lucru. Acela de a-ti trai viata dupa propriul tau set format de valori, fara sa faci actiuni sau precizari care te impiedica si care te abat de la calea ta.

Asta e frumusetea stoicismului, ca nu te obliga si nu iti cere sa faci lucruri care iti schimba drastic personalitatea. Ci pur si simplu iti spune sa-ti traiesti viata fara constrangeri si contradictii fata de propriul tau set de valori.

Ce descrieti dvs. pare mai degrabă existențialism sau alte forme de relativism, decat stoicism.