am inceput sa cred ca dumnezeu si viata dupa moarte nu exista, insa nu ma impac cu ideea, ma apuca o tristete profunfa cand ma gandesc la asta. Astept un raspuns de la un ateu, voi cum va impacati cu aceasta idee?
Moartea este inevitabilul, un proces natural şi, neavând alte opţiuni, mă împac cu ideea ei destul de bine (când vine vorba de moartea mea, nu şi a celor dragi), poate şi pentru că niciodată nu am avut reale iluzii unei vieţi veşnice. De mică am fost destul de sceptică şi realistă (chiar dacă jucam uneori diferite roluri în jocurile adulţilor îndoctrinaţi, crezând că aşa fac mai toţi, doar se joacă, ca de Crăciun; în timp, însă, am realizat că unii iau aceste jocuri mult prea în serios şi le joacă întreaga sa viaţă, impunându-le, deseori şi din nefericire, şi celorlalţi).
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Acum cativa ani am avut aceeasi problema ca a ta asa ca m-am gandit ''de ce sa-mi irosesc timpul gandindu-ma la ce se va intampla si sa ratez tot ce e in prezent?''.Asa ca nu te mai gandi la ce o sa fie si gandeste-te la ce traiesti in prezent.
Răspunde
Nu stie nimeni ce va fi dupa moarte asa ca nu te mai gandi la asta ..Sau mai bine gandeste ca va fi viata si dupa moarte. Eu ma gandesc ca voi fi un animal si gandul ma duce mereu ca voi fi o furnica dar nu stiu de ce 
))
nu te ingrijora 
. contacteaza-ma si iti voi da mai multe detalii
Mmm...si la sfarsit daca aflu totusi ca exista? ...asa daca-mi irosesc timpul gandindu-ma, iar la sfarsit nu aflu nimic (nu voi mai sti nimic de mine si ce am facut ), ce am pierdut?
Chiar dacă Dumnezeu nu există, nimeni nu te opreşte să-ţi trăieşti viaţa după placul sufletului tău.
Toate cele bune.
Dumnezeu exista. daca vrei sa iti spun mai multe lucruri lasa.mi un mesaj.
Daca erai un crestin convins inainte e normal sa te simti asa.E o schimbare, fiind obisnuit cu viata crestina si cu acest crez, acum ca incepi sa nu mai crezi, tot esti putin speriat ca daca totusi exista, nu ma va ierta ca spun asta.Si eu am fost asa.
In timpul care a trecut, mi-am dat seama de la o zi la alta ca Dumnezeu este doar o poveste pentru adormit copii.(la propriu)
Vreau doar sa te gandesti numai la cat de mare e unviversul, cat de multa violenta si agresiune e in lume.E pur si simplu logic ca Dumnezeu nu exista.In cateva sute de ani, religia va disparea.La fel cum a disparut si credinta cu zeus, odin, thor asa va disparea si asta.
Uita-te la "biserica lui Dumnezeu", cat e de jegoasa, popi hoti si "crestinii" care ii vezi sunt numai cu numele.Nu cred cu adevarat.
A crede in dumnezeu si in al sluji este sclavie.Majoritatea cred in el doar ca sa nu ajunga in iad.
Eu iti spun ca daca incepi sa ai dubii, te trezesti la realitate, nu mai traiesti in lumea basmului.
Tocmai datorita acestui sentiment care te incearca pe tine acum, au inventat oamenii zeii si religiile. Astfel au avut si ei o speranta, si i-a ajutat sa-si traiasca vietile cat de cat mai bine si sa fie mai optimisti. Dar e mai bine sa infruntam realitatea asa cum e, decat sa ne face sperante false. Faptul ca nu exista viata dupa moarte nu trebuie sa fie o tragedie. Acest lucru ar trebui sa ne faca sa apreciem viata asta mai mult, pentru ca e singura si e si scurta. Eternitatea mortii nu trebuie sa te sperie, pentru ca noi am fost deja "morti" o eternitate inainte sa existam, si eu unul nu tin minte sa fi avut vreo experienta neplacuta atunci. Pur si simplu nu existi. Nu simti nimic.
Nu ai de ce sa fii trista, char daca nu exista viata dupa moarte nu inseamna ca totul e in zadar. Gandeste-te la viata ca la un film, in final se va termina dar le va da un sentiment de implinire, bucurie celor care il vad sau chiar dezamagire daca a fost sub asteptari... oricum parerea mea e ca ar trebui sa iti traiesti viata in asa fel incat in final sa nu ai regrete si sa te simti implinita
''Daca erai un crestin convins inainte e normal sa te simti asa '' - nu am fost crestin convins inainte, poate doar o scurta vreme
''tot esti putin speriat ca daca totusi exista, nu ma va ierta ca spun asta '' - mai degraba sunt speriata ca o sa pierd raiul , crede-ma, chiar nu sunt speriata ca o sa ajung in iad ...de o chestie sunt 100% sigura, chiar daca exista sau nu Dumnezeu ...in orice rau exista un bine si invers (un echilbru ), nu poate exista iad cu rau continuu altfel nu l-am mai simti."Vreau doar sa te gandesti numai la cat de mare e unviversul "- asta iese din din discutie, un Dumnezeu nu ar inseamna ceva care sa aiba grija de fiecare lucru in parte, nici macar biblia nu spune asta
Bine ai venit intre noi!
Daca stii engleza, iti recomand cel putin aceste 6 minute:
https://www.youtube.com/watch?v=T3JzcCviNDk
Te inteleg perfect, totusi iti zic o veste foarte buna: gandeste-te ca ai o sansa unica sa traiesti in aceste momente si e bine ca nu ai pierdut asteptand un viitor promis dar traind o minciuna, e ca si cum ai pierde o promisiune de un miliard de RON, dar acei bani nu existau. E mare "pierderea" dar mai mare e castigul ca ai aflat ca totul era o minciuna.
Cred ca primul lucru ce trebuie sa il faci e sa cauti sa gasesti amici si prieteni ce sunt atei ca multi stiu sa te suporte.
Sa zic cateva lucruri unice ce le poti intelege si sa te bucuri complet in faptul ca esti atee(ateu):
- esti in linia supravietuitorilor din evolutie: toti stramosii tai au supravietuit, poate unii mancati de dinozauri, poate unii mancati de "broaste", sau "un peste", dar toti parintii tai sunt cei care au avut mutatia care trebuie, si esti exact varful acestei ramuri reusite ale prezentului
- faptul ca traiesti intr-un loc linistit din univers si intotdeauna te poti bucura ca imparti cu universul si stele vechi atomi, si cu orice fiinta vie sau orice planeta "moarta"
- poti sa faci bine pentru ca stii ca orice actiune a ta conteaza si cand gresesti fata de cineva, stii ca trebuie sa te recompensezi la acel cineva si asa poti sa iti repari relatiile. Daca ai probleme cu unii din familie, acum e o ocazie sa "repari"
- legat de "problema mortii", e ca nimic nu s-a schimbat pentru nimeni dinaintea ta prin faptul ca viata dupa moarte nu exista. Gandeste-te ca au murit mayasii sau incasii sau triburile de aborigeni din africa. Nu vreau sa zic ca ei n-au reusit foarte mult, dar cu toate ce au obtinut, toate acestea au ramas in universul descoperirii lor. Daca ar exista "un paradis" unde te intalnesti cu ei si chiar presupunem ca un dumnezeu i-ar pune pe toti la un loc (fie rai fie iad), poti intelege ca ai fi alaturi de tot felul de ciudati si ar trebui sa fii cu ei si sa ii suporti. Si gandeste-te cum unii ar fi chiar fericiti ca si-au sacrificat copilul ca sa schimbe vremea secetoasa, sau ca sa castige razboiul cu imperiul persan.
Daca ai sti ca mori intr-o luna (nu iti doresc asa ceva) gandeste-te ca ai sansa sa vezi mai mult decat a vazut oricine altcineva pana la tine, urmarind un sit de stiinta. Acum sub 100 de ani nu credeam ca stim din ce e facuta Luna, credeam ca exista civilizatii pe Venus sau Marte, acum vedem imagini incredibile, cunoastem mai mult decat oricand am cunoaste
Cauta "I F***ing love science" pe Facebook si adauga-l si doar pentru sansa de a atinge aceasta cunoastere, viata a meritat traita!
"ce am pierdut"... timpul.
Si daca exista ce? Daca exista Odin? Sau Zeus? Sau Ganesha? Sau Zambazulu? Sau multi altii? Dar daca nu exista?
Cel mai simplu e sa faci bine iar daca exista zei care sunt corecti si care o sa te premieze dupa ce mori, o sa conteze faptele pe care le-ai facut nu daca i-ai urmat fara dovezi. Pentru niste zei cu adevarat corecti care te vor premia dupa ce mori, o sa conteze mai mult faptele decat credinta.
"nu te-ai gandit niciodata ca ar putea exista ceva mai presus de noi"... ce intelegi tu prin " mai presus"? TOATE celelalte animale sunt mai presus de oameni din pdv fizic. Sunt multe lucruri superioare / mai presus de oameni si nu neaga nimeni asta dar pana la existenta zeilor e drum lung lipsit de dovezi.
Secretul fericirii este sa te minti pe tine insuti atunci cand nu esti capabil sa suporti adevarul. La urma urmei faptul ca viata dupa moarte nu exista nu implica faptul ca nu poti crede in ea.
Necesitatea adevarului nu exista si pentru spiritele mediocre, pentru acestea primeaza sentimentul fericirii.
Moartea dragul meu, este singurul subiect pe baza caruia poti sa te amagesti cum vrei tu, deoarece niciodata nu ai sa te deziluzionezi, niciodata nu ai sa vezi ca dincolo nu e nimic.
Nu stiu cum sa ma exprim...dar fiecare in parte in functie de inteligenta sa sau de cunostintele sale, in momentul in care a ajuns acolo unde nu are explicatii (nici macar din partea stiintei ) e liber sa aleaga ..gandindu-ma ca sunt in situatia asta, inseamna ca Dumnezeu a vrut (cam asa gandeam inainte ). Ti s-a intamplat vreodata ca atunci gandesti un lucru sa ajungi de unde ai plecat?
Cu ce rost daca va veni momentul in care am sa mor... orice as face tot degeba „Dacă crezi în Dumnezeu și nu există, n-ai nimic de pierdut. Însă dacă nu crezi, iar el există, atunci ai pierdut totul."
Foarte simplu, adica BINE!
Noi ateii stim ca dupa moarte va fi la fel ca inainte de a ne naste, si asta nu sperie pe nimeni, sau tu te sperii cand te gandesti la ce ai fost tu inainte de a te naste?
Ai citit ce ti-am scris? Daca ai timp sa citesti Biblia (sau orice carte sfanta) e ok, gandeste-te onest daca ai multe de invatat si daca un dumnezeu ar fi putut-o scrie.
"Testul" lui Pascal doar iti intareste frica, dar nu e un argument. In fapt gandeste-te la un dumnezeu care ar pedepsi pe cineva ca a fost onest, a facut bine (ca nu are dovezi ale acelei entitati), si acel dumnezeu te trimite in iad.
La final, esti sigura ca n-ai pierdut nimic?
Iti dau un exemplu concret, ce iti cere Iahve:
- sa crezi ca Biblia este cuvantul sau, dar e plina de greseli (sunt sute de contradictii, sute de versete cu cruzime, inconsistente, interpretari distincte ale aceleeasi probleme teologice: ex. suntem salvati prin fapte sau prin credinta)
- de obicei dai de diferiti crestini ce fiecare zice ca ei "au adevarul" si fiecare zice: noi il avem pe Isus si Isus e Adevarul, deci noi avem Adevarul. Dar cand ii intrebi: cand a aparut primul om: acum 6000 de ani si stim o multime de lucruri mai vechi de 6000 ani, iti dai seama ca ei nu detin adevarul. Poate detin o imagine "incetosata" a ceea ce cred ei ca e adevar
- Biblia iti cere sa discriminezi: sclavi, femei (sa te gandesti la asta cand ai sa te casatoresti), copii neascultatori, minoritati sexuale, depinzand de teologia ta: cei ce nu urmeaza doctrina ta, cei ce se roaga la icoane, cei ce nu serbeaza sambata, cei ce nu cistesc Biblia, etc.
- Biblia ad-literam celebreaza un sacrificiu uman, ce doar asta ar trebui sa iti dea "pauza" in ceea ce gandesti
- Biblia zice ca un dumnezeu este iubitor, dar in acelasi timp va arde majoritatea oamenilor ce "n-au ales bine", si o va face vesnic. Unii crestini cred ca "nu ii va arde, doar ii va separa vesnic si ei vor suferi psihic". Gandeste-te ce maniac ar fi daca chiar ar exista
Daca exista un dumnezeu, si acel dumnezeu e cu adevarat creator, de unde stii ca acel dumnezeu nu va salva doar oamenii care au lasat cea mai mica suferinta la animalele din jur? De unde stii ca acel dumnezeu, desi exista, nu va vrea decat sa anihileze cei de pe pamant, deci chiar daca te-ai zbate sa il celebrezi, viata ta nu se va schimba cu nimic decat pe pamant. Si la final, de unde stii ca desi ai "ales si n-ai pierdut nimic", poate un dumnezeu ce e cel putin drept, sa vada "trucul teologic" ce il faci si sa zica: "ea e ipocrita" si sa te arda vesnic, dar pe cand un ateu onest ce a cautat sa faca bine sa il salveze, el fiind de exemplu un Allah, intr-adevar neinteles de majoritatea celor ce il urmeaza, dar el neinghitind crestinii ce au corupt imaginea Profetului. Ateii ignorand Profetul pur si simplu sa fie "salvati" ca nu au luat in deradere ceea ce este Mahomed!
Tu chiar crezi ca aceasta natura si tot ce ne inconjoara a fost aparuta din nimic? Toata aceasta revelatie catafica este este produsul unui Creator mai presus de toate, care nu s-a folosit de niste epistemologii pentru a crea aceasta lume, si totodata, materia, adica lumea, nu este o emanatie de particule din fiinta divina. Totul a fost creat din nimic, prin cuvantul Domnului Dumnezeu! Gandeste-te la corpul tau uman, fiecare vena, artera, firicel, fibra, organ, fiecare are rolul ei, acest trup este o masinarie prea complicata, deci se observa ca este mana unui mare Mester, ce nu poate fi antropomorfizat si plagiat. Noi nu suntem ai nostri, tu spre exemplu acum cand traiesti nu esti lucida 100%, nici un om nu poate fi constient 100% de realitatea care-l inconjoara, pentru ca exista suspiciuni. Tu poate stai in fata ecranului si tastezi si te gandesti la anumite lucruri, dar nu realizezi ca in acel moment tu de fapt traiesti, toate gandurile nihiliste si ateiste ne vin de la dragi in cap, pentru ca ne lipsim de rugaciune, asa cum spun Sfintii Parinti ca mintea este podul dracilor! Sa nu lasam deci mintea noastra fara rugaciune caci atunci vom cadea in mari probleme si speculatii ale acestei lumi inconjuratoare. Daca vrei sa vorbim mai multe, te pot ajuta, sa clarificam anumite subiecte. 0767250086
"Tu chiar crezi ca aceasta natura si tot ce ne inconjoara a fost aparuta din nimic? "
- nu, a aparut din praf stelar. Stim asta de peste 60 de ani!
"Gandeste-te la corpul tau uman, fiecare vena, artera, firicel, fibra, organ, fiecare are rolul ei, acest trup este o masinarie prea complicata, deci se observa ca este mana unui mare Mester, ce nu poate fi antropomorfizat si plagiat. "
- acest mare mester plagiaza cimpanzeii in 98+% din codul genetic, doar a schimbat pe ici/colo
De asemeni acel mester o da in bara: oamenii sunt prost proiectati, si nu numai ei, dar si foarte multe fiinte din jur: cauta angler-fish pe internet sa vezi despre ce vorbesc
Mintea cu sau fara rugaciune nu va schimba realitatea! Si asta trebuie sa fie inainte de toate ceea ce trebuie sa o intelegem. Stiinta a masurat-o si a vazut ca e anacronica cu multe descrieri biblice.
Nu trebuie sa citim Geneza ca sa intelegem ca un curcubeu nu e pictat de Iehova! Trebuie doar niste apa, soare si o pozitie in care sa vedem difractia...
Ascult Metallica. B|
Eu aveam problema asta in copilarie. Aveam problema asta cand eram crestin. 
Incepeam sa plang noaptea gandindu-ma ca dupa ce mor pierd totul.
Stii ce-am facut sa-mi revin? Mi-am dat seama ca nu detin nimic. Nimic nu este al meu, nimic nu a fost, nimic nu va fi. Exista doar EU pentru o perioada scurta si dupa ce mor nimeni nu va plange din cauza mea, lasand la o parte chestiile "neimportante" ca parintii, bunicii, prietenii.
De aceea incerc sa ma distrez cat pot, in orice mod pot si sa traiesc cat mai bine cat voi putea.
Fa si tu la fel, poate iti revii. Daca nu... spune o rugaciune. Ma ajuta si pe mine cand eram mai prostut.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
