Crestinismul NU te invata sa VREI sa mori. Te invata doar sa te pregatesti din timpul vietii pentru cand vei muri. Sunt doua concepte fix paralele.
Man, tu nu esti crestin? ca de mult voiam sa te intreb. N-ai fost botezat in biserica la nastere?
RAY, cine ti-a zis ca eu, ca crestin, nu astept moartea ? Ma apropiu tot mai mult de ea, cu cit trece timpul realizez ca e mult mai aproape ca la 20 de ani, dar nu ma tem, nu ma sperie gandul acesta, ci astept cu curiozitate sa vad ce va fi. Sunt sigur ca nu voi adormi pentru totdeauna, fara sa mai stiu de mine.
De ce merg la doctor? Pentru ca trebuie sa am grija de corpul meu, si sa nu fiu negativist zicind: "ce-o fi o fi", lasindu-l sa moara din neglijenta proprie. Dar, stai linistit, merg foarte rar. Si cand mai raceam, sotia mea stie cit de greu ii era sa imi dea macar o pastila care sa ma faca bine .
De ce sper la a doua viata? Pentru ca ea exista. Pentru ca am gustat din ea deja. Pentru ca am deja habar de cum va fi. Insa totodata stiu ca acum am doar cateva farimituri, iar atunci va fi un ospat intreg. Pentru ca e ceva in viata mea care transcede timpul si spatiul, si insasi viata mea.
De ce nu doresc sa mor cit mai repede? Pentru ca pentru toate exista un timp. Asa cum unui fat ii trebuie 9 luni de stat in pintecele mamei ca sa devina un prunc cu o noua viata, tot asa si eu am nevoie de un timp de pregatire pentru acea viata noua. Hai sa zicem ca suntem in pintecele naturii . De aceea las ca totul sa decurga normal, si cand va veni timpul, se va intampla.
Dar poate e suficient de sugestiv ceea ce a spus unul din sfintii care a raspindit crestinismul in toata Europa, zicere in care unii dintre crestini se regasesc: "Caci pentru mine a trai este Hristos, si a muri este un castig. Dar, daca trebuie sa mai traiesc in trup, face sa traiesc; si nu stiu ce trebuie sa aleg. Sunt strans din doua parti: as dori sa ma mut si sa fiu impreuna cu Hristos, caci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de trebuinta sa raman in trup."
Ray,, pui si tu niste intrebari uneori...e in reflexul uman sa-ti doresit sa mai traiesti, reflexul de supravietuitor, nimeni nu vrea sa moara, tuturor le este frica de moarte.
Da, pot spune ca astept moartea. Oricum, ea va veni, e singura noastra certitudine din lumea asta. O astept, cu curiozitate, o curiozitate crescinda, pe masura ce trece timpul. Si interesant e ca fara frica, si eu ma minunez uneori de asta.
Dar asta nu inseamna ca nu doresc sa mai traiesc, dimpotriva, pofta de viata e mai mare, si parca traiesc mai intens, de cand astept sa vina (si) Doamna cu coasa.
Ti se pare ca sunt nervos, nu am motiv sa fiu asa, mi-am expus parerea intr-un mod scurt, probabil d-aia ai si confunzia asta.
Cum il percep pe Dumnezeu? ca o putere absoluta, ca o incercare pentru om, un taram greu de accesat, doar prin daruinta ajungi acolo.
Cred in judecata, in multe cazuri,, chiar si viata te pedepseste pentru faptele pe care le faci, ti-o trage in barba, arogantele de obicei se platesc, rotile se intorc.
Știu. A fost o glumă.
Dar întrebarea ta atinge zone sensibile. Pentru că, credința fiecăruia e ceva intim, personal iar de obicei nu se comentează.
Tu nu ești un tip fără credință, dacă așa consideri. Și tu ai credința ta. În evoluție, în Big Bang ..etc. Chiar dacă se numește știință, e credința ta. Crezi în știință, care îți oferă toate răspunsurile care altora le sunt oferite de credință.
Toți ne naștem liberi și avem același drept să credem în ce vrem fără să ne judece nimeni pentru alegerea noastră. Nu are de ce să te deranjeze ce crede altul pentru că chestiile astea nu se interferează. Decât poate în discuții.
Man credinta inseamna a crede in ceva fara a putea dovedi acel lucru, eu pot dovedi in ceea ce cred plus ca nu am nici o convingere absoluta pentru ca stiinta nu e ceva exact, stiinta nu afirma ca detine adevarul absolut
CREDÍNȚĂ, credințe, s. f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranță, certitudine. ◊ Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (Înv.) Încredere (pe care o inspiră cineva). ◊ Loc. adv. În credință = într-adevăr. ◊ Expr. A-și mânca credința = a se comporta astfel încât nu mai inspiră încredere. (Înv.) A bea (sau a lua, a sorbi) credință (sau credința) = a gusta din mâncărurile servite domnitorului pentru a-l încredința că nu sunt otrăvite. 3. Fidelitate, devotament, statornicie față de cineva sau de ceva. ♦ (Reg.) Logodnă. 4. Speranță, nădejde. 5. Convingere despre existența lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripțiilor bisericești; religie, cult.
vs ceea ce cred eu
Observarea și măsurarea fenomenelor
Acumularea și ordonarea materialului
Crearea de ipoteze și modele, prognoze, stabilirea nivelului de importanță
Testarea ipotezelor modelului prin experimente, teste, încercări
Confirmarea sau infirmarea ipotezelor
Publicarea rezultatelor, pentru ca acestea să poată fi validate de alții
Modificarea, dezvoltarea sau invalidarea modelului, în funcție de rezultatul testelor și de opiniile criticilor
În cazul confirmării, dezvoltarea unei teorii, care trebuie însă să îndeplinească anumite criterii
Atât timp cât teoria nu este falsificată, poate să fie considerată cunostință științifică
Pentru ca, la fel cum exista certitudinea ca vom muri, putem avea certitudinea, si asta nu vine din lumea asta, ca vom trai dupa moarte. De aceea mie nu mi-e frica de moarte. Cind nu eram crestin, daca eram singur si ma gindeam ca voi muri totusi cindva, traiam momente de groaza, pentru ca iubesc mult viata, si stiam ca daca voi continua cu acele ginduri, voi innebuni, si de aceea ma opream sa ma mai gindesc la asta. Am incercat dupa ce am devenit crestin sa mai induc acele momente de groaza gindindu-ma la moarte, dar nu am reusit! E ceva in mine care imi spune ca viata nu se termina la mormint, ca trece dincolo de ea, si ca de aceea nu am de ce sa ma tem, si nu e o chestie pe care eu mi-am indus-o. E ca si intunericul si lumina. Noaptea intr-un loc pustiu, stii ca ai motive de teama, pentru ca nu vezi nimic, insa daca e lumina, stii ca nu ai de ce sa te temi, pentru ca poti vedea tot ce e in jurul tau.
Pentru ca crestinii sunt cei mai ipocriti oameni de pe fata pamantului, ei se cred oameni buni dar sunt exact opusul.
DeProfundis99 întreabă: