Ordonare:
Cronologică
Sa mai discutat problema asta, personal cred ca nu ar trebui sa se ajunga acolo, dar daca se ajunge, da sunt de acord, decat sa te nasti si sa ajungi pe la casa de copii, sau intro familie care nu-ti poate oferii nici macar jumate din ce au restul, mai bine nu te nasti
Răspunde
Nu trebuie să se ajungă la avort...
trebuie să fie învățați / învățate,
cum trebuie evitate sarcinile nedorite!
Cum priviți voi avorturile? eu sunt impotriva lor!===
Tu ai venit, de pe altă planetă?
Știi ce înseamnă copil nedorit?
Știi ce viață rea, poate avea un copil nedorit?
Mai bine lipsă ==avort ==
decât un copil nedorit!
Dar tu cati copii ai si cate avorturi? e laudabil ca esti impotriva,fiindca avortul este o crima si un pacat de moarte.dar si eu sant impotriva hotiei in schimb sant furat la orice pas,la intretinere,la impozite, la facturi, la preturi, la cantar la piata, si la orice daca nu sant atent.
Spitalele construite de Sfantul Vasile n-au fost facute pentru avorturi.
Lovesti in creatie si in Hristos mai exact, caci atunci cand omori un prunc nenascut, el nu este botezat.
Totusi, numai Dumnezeu poate sa-i judece, dar..cine poate sa refuze cuiva dreptul de a trai?
Nu e corect,n-au sansa la viata,sau cum ar fi fost oare sa fi tu cel tait de lame inainte sa vezi o raza de soare?
Sunt cazuri de viol,in care se accepta,dar daca faci sex, si pui problema ca n-ai bani, un prezervativ nu e scump, prea multe brute, aceasta planeta este ca un abator condus de Satan.
Nu cer compasiune pentru asa ceva. Am scris un adevar al realitatii!
Dacă aș fi eu victima, nu mi-ar păsa, nu aș avea minte la vârsta aia.
Dar cum se va reface când va trebui să care plozi după ea toată viața? Să nu își vadă de carte? Să nu își trăiască viața? La femeile mature mai e cum e, dar la adolescente? Trauma, orice ai zice, trece, copilul rămâne pe viață. Mai mult apare sentimentul de vinovăție impus de religie!
Pro-Vita e o mare tâmpenie.
Au venit fanaticii și la noi în școală să ne predea despre „pericolul" metodelor contraceptive, interzicerea educației sexuale, dar mai ales, anti avort.
Nu doar „Pro-Life"... ci Biserica în general subjugă femeia. Nu știi că la slujbe trebuie să stăm cu capul acoperit în spatele bărbatului.
Unchiul meu e preot și nevastă-sa nu iese din mâna lui. Nici să meargă singură într-o călătorie nu poate! Nici măcar până la piață dacă nu are acordul său!
Deși mulți se plâng că femeia a devenit prea emancipată, discriminarea feminină practicându-se, alții au rămas în epoca aia... religia. Of, of, of.
Daca vrea sa-si continue studiile il poate da in adoptie unei familii care nu poate avea copii.
Sunt contra avortului! Doar in conditii exceptionale, pot spune da!
Si vorba lui @Preadulce s-a discutat de *n ori:
http://www.tpu.ro/......-problema/
Da. Doar daca moare! Pentru restul exista legi. Exista o pensie alimentara obligatorie...
Asa ca inainte de orice, dragi baieti, aveti maaaare grija!
Nu stiu cu ce fel de oua iti faci tu omleta, dar a mea a aratat intotdeauna asa: http://www.gastropedia.ro/images/upload/images/omleta%202.JPG
De ce avortul este o crimă indiferent de circumstanţe?
A). Avortul este o dublă crimă: în primul rând, împotriva lui Dumnezeu care a creat acea persoană, şi apoi, împotriva acelui suflet căruia i se încalcă cel mai elementar drept, dreptul la viaţă, dreptul de a vedea lumina zilei;
B). Ca şi când greutatea păcatului desfrânării nu ar fi fost de ajuns de mare (păcat de moarte) lui îi urmează uneori un alt păcat de moarte, avortul, uciderea propriului copil, lipsit de apărare şi de şansa de a se bucura de viaţă, de aceeaşi viaţă de care părinţii lui nu se mai pot sătura.
C). Asupra femeii şi asupra complicilor săi rămâne un mare păcat de moarte, uciderea, păcat oprit printr-una din cele zece porunci, care interzice orice formă de ucidere:,, Să nu ucizi".
În Noul Testament, în cartea numită Apocalipsa, se face auzit glasul victimelor la adresa vinovaţilor:,, Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?" (Apoc. 6, 10).
D). Copilul în stare prenatală are acelaşi statut de fiinţă umană ca orice alt om, diferenţa constând doar în etapele diferite de dezvoltare în care se află cei doi. Acest proces de formare, de devenire începe prin procreere, prin zămislire şi se termină când omul ajunge la maturitate. Care este oare diferenţa (în ceea ce priveşte statutul de fiinţă umană) între copilul nou născut (care nu ştie să se exprime, nu înţelege încă limbajul uman dar este 100%,, persoană umană") şi copilul în stare prenatală care are toate organele interne şi externe definitiv conturate, chiar şi amprentele degetelor, şi are atâta viaţă încât se mişcă îşi întoarce capul, deschide ochii, zâmbeşte, îşi suge degetele, îşi schimbă expresia feţei etc.
E). Nici un argument nu poate justifica avortul. Tânara poate ajunge într-adevăr într-o situaţie disperată datorată unui rău asumat de la început în deplină cunoştinţă de cauză. Pe de altă parte, o situaţie delicată (conceperea unui copil) nu se poate rezolva printr-o dramă (dublă: drama unui păcat al uciderii dar şi drama psihică a,, mamei"). Poate fi justificată uciderea prin dorinţa tinerei de a salva o aparenţă, de a-şi ascunde păcatul în faţa lumii? Dacă din nesăbuinţă sau cu bună ştiinţă ea s-a aruncat în prăpastia păcatului, neţinând cont de gravitatea şi ruşinea acestui păcat (păstrarea demnităţii prin feciorie nu a reprezentat un obstacol, un impediment pentru săvârşirea păcatului) atunci de ce ar fi o ruşine maternitatea, aducerea pe lume a unei fiinţe umane?
F). Dacă copilul ar putea complica şi mai mult viaţa mamei, mai ales atunci când este necăsătorită, este bine de ştiut că mama îşi poate "reface" viaţa dar se poate evita în acelaşi timp şi uciderea fiului sau fiicei sale. În acest sens există instituţii de asistenţă socială care pot oferi un viitor acestor copii, unele chiar sub patronajul Bisericii (ex.: Asociaţia Pro Vita, Valea Plopului - Pr. Nicolae Tănase ).
De ce avortul este o crimă indiferent de circumstanţe?
G). Argumentarea avortului nu este decât o încercare disperată de a găsi o justificare pentru odioasa crimă, de a împăca conştiinţa printr-o,, rezolvare" cât se poate de simplă. Trebuie ţinut cont de faptul că în ultimul timp situaţia adopţiilor, a asistenţilor maternali care suplinesc rolul familiilor, a instituţiilor de asistenţă socială s-a schimbat foarte mult şi va continua să se schimbe în bine prin standardele Uniunii Europene. Pe de altă parte, cum rămâne atunci cu cei care fac parte din familii dezorganizate şi care sunt lipsiţi nu numai de o minimă educaţie morală, creştină ci de educaţie în general, care sunt lipsiţi de dragostea şi de afecţiunea părinţilor, uneori iresponsabili. Şi aceşti copii ar trebui lichidaţi? Dar cei cu diferite dizabilităţi fizice sau mentale, şi acestora ar trebui să li se interzică dreptul la viaţă? Cine este cel în măsură să hotărască acest lucru dacă Cel Căruia I se datorează viaţa este doar Dumnezeu, Cel care îi cheamă pe oameni cu responsabilitate la dobândirea unei vieţi veşnice? Ce primează oare, bunăstarea materială sau fericirea vieţii spirituale care este bazată pe relaţiile interpersonale şi care se află la dispoziţia fiecăruia (prin alegerile morale)?
H). Nici un motiv nu poate justifica avortul aşa cum nici un motiv nu poate justifica în general crima. Toţi ucigaşii încearcă să-şi aducă justificări pentru faptele lor, dar, nici o conştiinţă lucidă, nici o gândire sănătoasă nu ar putea accepta aceste motive care încearcă să argumenteze uciderea celuilalt (privarea celuilalt nu doar de un dar de mare preţ ci de tot ceea ce înseamnă viaţa lui pe pământ) pentru susţinerea unui interes, a unei comodităţi sau aparenţe.
Aşa cum odioase sunt marile crime de război ale omenirii făcute în numele unor idealuri deşarte, bolnave, (ex. holocaustul) la fel de monstruoase sunt şi crimele făcute prin avort (care cu siguranţă că au depăşit zecile de milioane de victime ale celor două războaie mondiale).
I). Nimeni nu poate face abstracţie de dreptul la viaţă al celorlalţi. Deşi s-a ajuns să se accepte,, legalizarea" avorturilor (o paradoxală,, legalizare" a crimei, făcută de oameni fără suflet şi fără Dumnezeu) acest lucru nu poate să încurajeze pe nimeni spre avort. Chiar dacă în mod paradoxal ar urma şi legalizarea celorlalte crime, acest lucru nu va schimba cu nimic Legea lui Dumnezeu, legile morale şi toată gravitatea vinovăţiei pentru încălcarea lor.,, Iată ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi "(Deuteronom 30, 19). Omul este avertizat în mod subtil că îşi asumă responsabilitatea pentru toate alegerile sale. Viaţa, atât de dorită întotdeauna şi de către toţi, (viaţa ca suport al tuturor manifestărilor umane, dar mai ales viaţa veşnică) este strâns legată de o alegere, aceea a binelui, a respectării binelui propriu dar mai ales al celorlalţi.
Nu am nici copii si nici avorturi nu am facut si nici nu voi face!
Da? Tie daca ti-ar smulge cineva din corp cum ti s-ar parea? Placut? Cine te crezi tu sa ai drept de moarte asupra altei fiinte? Poate tu esti insensibil nu eu de pe alta planeta!
Dar daca mamelor le-a placut viata nu e corect sa se pedepseasca ele si nu copilul nevinovat? ce simpul plateste altcineva si inca cum?
Eu cred ca tu intelegi total gresit ...la copilul nevinovat nu te gandesti? e macel ce facem medicu cu el!
Adica sa fi rupt in bucati la propiu vorbim pentru tine inseamna lipsa durere? copilu simte tot! Noi nu am fi capabili nici de o operatie fara anestezie dar copilu? Si sti ce ce e cel mai dureros ce e chiar copilu lor cel ucis!
Tocmai de-aia nici mie nu-mi surâde și îți împărtășesc ideea, Mihaela!
Însă vezi tu, un copil nedorit, aruncat așa, să ducă o viață cu cine știe cine, nici asta nu îmi place.
Simte tot, chiar s-a realizat un filmulet silent screm in care e prezentat foarte clar! Dar in fine fiecare cu parerea!
-
anonim_4396 întreabă:
61 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
