De ce trăiesc creştinii cu senzaţia că dacă au citit o carte 'sfîntă' sunt în măsură să decidă ce-i bine şi ce-i rău?

Pentru ca sunt crestini, cum de ce?

Thumbs up paulla

Asta nu stiu, unii pentru ca ii ajuta D-zeu sa descopere calea buna, unii doar pentru a fi vazuti cu alti ochi...
De ce pui carte "sfanta" in ghilimele? nu crezi in D-zeu?

Poți să crezi în Dumnezeu și nu în Biblie.
Biblia e o carte ilogică și tâmpită.

Nu, fara combinatia asta nu exista credinta, Biblia, care ii spui ilogica si tampita, este cartea sfanta, cartea care a fost facuta in decursul lumii, care arata toate rezolvarile, viitorul, daca sti sa o citesti! Nu te condamn ca nu crezi, nici eu nu credeam, dar dai o sansa, o sa te simti mult mai bine, crede-ma!

Fiecare crestin decide pentru. el,este dreptrul lui.a decis un crestin,care nu iti e parinte sau tutore, pentru tine? daca un om a citit o carte sfanta, cum spui tu in ghilimele, si a decis sa creada in D-zeu, cu ce te deranjeaja asta pe tine?

Probabil asta simt in momentul in care citesc, poti afla lucruri interesante citind Biblia.

Nici măcar n-ai înţeles întrebarea.
Eu nu vorbeam despre decizia de a fi creştin, de a merge la biserică etc. Eu vorbeam despre a spune 'Vai, ce păcat a făcut X!' sau 'Vai, ce faptă bună a făcut Y!'.
Mai citeşte întrebarea de vreo 20 de ori, apoi răspunsul tău, apoi pe al meu. Dacă la sfârşit ai înţeles unde bat, spune ce ai de spus. Dacă nu, ştii cum se spune, taci şi pari prost, vorbeşte şi înlătura orice dubii.

Carte 'sfîntă' =nu există cărți sfinte, toate cărțile sunt scrise de oameni.
sunt în măsură să decidă ce-i bine şi ce-i rău== fiecare crede că poate decide ce-i bine şi ce-i rău

Si daca spun vai ce a facut x sau y inseamna ca au decis ceva? alege mai bine cuvintele daca vrei sa fii inteleasa!

De ce trăiesc creştinii cu ideea că numai religia lor e bună? De ce majoritatea creştinilor cred pentru că sunt îndoctrinaţi, în niciun caz pentru că au ajuns singuri la conluzia că există d-zeu? De ce creştinii neagă orice e contra religiei lor fără să aducă argumente sau să cerceteze? De ce creştinii cred că fără d-zeu nu poţi face nimic? De ce creştinii îţi spun că nu au nimic cu tine dacă eşti ateu dar încearcă să îţi bage şi ţie în cap că religia e bună şi că d-zeu sigur există? Şi întrebările continuă...
Pentru astea există un răspuns? Să mă anunţi şi pe mine dacă găseşti.
Sayonara!

Eu sunt vinovată! de ambele capete de acuzare! și cred ca e foarte periculos când nu mai ști ce e bine și ce e rău.
Dificil este când e vorba să faci diferența între oameni-și atitudinile lor.

'Si daca spun vai ce a facut x sau y inseamna ca au decis ceva' Hai că aproape ţi-ai dat singură răspunsul. Au decis ce-i bine şi ce-i rău.
Eu ţi-am spus să răspunzi doar când ai înţeles unde bat ca să nu vii cu răspunsuri penibile, ca ăsta.
'alege mai bine cuvintele daca vrei sa fii inteleasa! ' Ciudat lucru, dar toţi care au răspuns, cu excepţia ta, par să înţeleagă unde bat. Cred că problema e la tine.

Ştim amândoi răspunsul şi la întrebările tale cât şi la întrebarea mea.
Puteai să pui 'pentru că sunt indoctrinaţi' în fiecare întrebare, nu doar in a doua.

Normal, prostia joacă un rol important în toată chestia asta. Dar contează şi alţi factori, ca educaţia de exemplu. Un om care trăieşte prin pădure şi nu are habar ce frumos e să ai curent electric, chiar şi cu un iq mare, tot va fi uşor de manipulat.

Pt ca nu numai crestii fac asta ci toate popoarele absolut toti si pagani si crestini.Asai omu ce sa-i faci.Si degeaba o citesc ca tot la fel raman.

Pe bune? Nu există credinţă fără combinaţia Biblie-D-zeu? Sunt mulţi oameni pe lumea asta care cred în d-zeu dar nu frecventează biserica, nu se roagă etc. pentru că Biblia li se pare un basm [M`aş număra printre oamenii ăia dacă aş crede în d-zeu]. Pentru mine biserica nu e mai presus de Palatul Cotroceni, iar Biblia mi se pare cel mai prost basm scris vreodată.
Mai gândeşte şi tu înainte să spui aşa ceva.
Sayonara!

Pentru ca ei cred ca acolo gasesc cele mai bune principii de viata.

Dacă stai să te gândeşti, tot nişte oameni care au trăit în pădure au crezut prima dată în existenţa unui zeu.Religia creştină nu e nici prima, nici ultima religie de pe lumea asta, e apărută după acelaşi tipar: oameni care caută răspunsuri, nu le găsesc şi gândesc că e mai bine să lase totul în seama a ceva ce nu prea există, dar oamenii care vor exista vor crede, oamenii cred în cărţi.
Sayonara!

Adevărat. Exact ceea ce am spus şi eu, în lipsa cunoştinţelor ne apucăm să inventăm poveşti cu zâne şi zmei.
Dar la nivelul la care a ajuns ştiinţa în zilele noastre e de tot râsul să mai credem în basme.

Nici nu stiu sa raspund la intrebarea asta...imi suna putin rasista, nu ti se pare?

Nu, nu mi se pare. E doar un adevăr. Nu ştiu un singur creştin, unul singur, pe care să nu-l fi auzit mărcar o dată judecând, crezând că ştie ce-i corect şi ce-i greşit.
Dacă nu ştii să răspunzi, de ce o mai faci?

Am citit intrebarea ta si raspunsurile date celor care ti-au scris. Ziceai vorbesti despre faptul ca multi zic 'Vai, ce păcat a făcut X!' sau 'Vai, ce faptă bună a făcut Y!'. Pai asta nu o zic numai crestinii, o zic toti oamenii, indiferent de religie; toti ii judecam pe altii, ii barfim pe altii. Numai ca, in religia ortodoxa (nu ma pronunt asupra altor religii, unde e poate similar, vorbesc numai despre religia mea), acest lucru este pacat. Numai Domnul Iisus Hristos are dreptul sa judece, toti ceilalti suntem egali in fata lui. Iar daca vedem ca semenul greseste cu ceva, trebuie sa ii atragem atentia asupra greselii, dar pe cat posibil in asa fel incat sa nu il facem de rusine fata de altii, cu blandete, cu dragoste fata de el si fara sa il judecam. Cam asta am inteles eu din ceea ce am citit in scrierile Sfintilor Parinti si Duhovnici ai Bisericii.

Ca sa am ocazia sa fiu criticat de alte persoane care le stiu pe toate...cam ca tine ))))

Eu vorbeam despre ideea asta, cum că dacă Biblia spune că-i păcat să ucizi, gata, faptul că X l-a ucis pe Y e greşit, e păcat. Adevărul e relativ. Depinde din ce punct priveşti situaţia, nu ce spune o carte.
Personal, nu-mi place să judec. Încer să mă abţin, încerc să privesc din mai multe părţi. Ideea voastră stupidă cum că deţineţi adevărul şi trebuie să-l împărtăşiţi îi face pe mulţi să dea înapoi.
'Iar daca vedem ca semenul greseste cu ceva, trebuie sa ii atragem atentia asupra greselii, dar pe cat posibil in asa fel incat sa nu il facem de rusine fata de altii, cu blandete, cu dragoste fata de el si fara sa il judecam.' Nu poţi să spui că cineva greşeşte fără să-l judeci. Poate, după părerea lui, nu greşeşte. Vezi tu, despre asta vorbeam. Cine eşti tu să spui ce-i greşit şi ce-i corect?

Ca vor ei sa decida dupa preceptele cartii aleia n-ar fi o problema. Daca ar decide doar pentru ei insisi, ar fi treaba lor. Problema e ca se straduiesc sa decida si pentru altii, impunandu-si, prin ABSOLUT orice mijloace, parerile.
De fapt, asta e diferenta intre crestini si habotnici: primii considera credinta ceva intim, care nu priveste pe nimeni si care nu trebuie urlata din rarunchi.
Ceilalti, deosebit de vocali, se bat cu pumnii-n piept, racnindu-si "credinta" pe toate drumurile, etaland-o, desi nimeni nu le-o cere si dand sentinte apocaliptice celor care nu par sa aiba aceeasi parere.
Cateodata inclin sa cred ca preceptul conform caruia "cine nu-i cu noi e impotriva noastra" a fost inventat de habotnicii religiosi.

Adică, ca să pari penibil. Felicitări, eşti penibil!

Ce spui tu înseamna bârfa! Creștini autentici nu bârfesc!
Noi nu trăim cu senzația...
Noi suntem călăuziți de Duhul Sfânt!
Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta"; iată porunca dintâi.
Iar a doua este următoarea: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuti. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.
Marcu 12:30, 31

) ce irascibili suntem...te-o fi batut soarele care mai ieri a iesit din nori

Uite niste pilde minunate din Patericul Egiptean:
Un părinte duhovnicesc numit Veniamin, când o persoană care venea la el pentru spovedit vorbea numai despre alţii şi-i judeca pe fraţii săi, îl trimitea pe «penitent» să se corecteze şi să-şi schimbe atitudinea.
Cel mai simplu călugăr dionisiatan, bătrânul David, spunea vizitatorilor săi despre judecare:
– Fiţi atenţi, nu spuneţi că persoana aceea face aşa şi cealaltă face aşa. Dacă faceţi astfel, pierdeţi harul lui Hristos. Chiar dacă vedeţi o persoană comportându-se ca un măgar, să n-o judecaţi. Iubeşte-l pe semenul tău aşa cum te iubeşti pe tine însuţi. Aceasta e ceea ce Hristos ne spune să facem.

De Dumnezeu insuflatul părinte Sava nu judeca niciodată pe nimeni. Când îl întrebau: «Ce fel de om e acela, părinte?», el întotdeauna spunea: «Acel om e un om sfânt».

Un călugăr mai în vârstă spunea:
– Întotdeauna când eşti tentat să judeci, ar trebui să-ţi pui un semn de întrebare asupra situaţiei şi să nu judeci. Aceasta pentru că noi nu ştim ce se întâmplă cu adevărat!