De ce trăiesc creştinii cu senzaţia că dacă au citit o carte 'sfîntă' sunt în măsură să decidă ce-i bine şi ce-i rău?

Care e problema ta de fapt?! ataci crestinii pentru ca ai impresia ca decid conduita unei societati?! si tu ce faci acum? cum se cheama balciul asta pe care il faci tu pe aici? tu de ce judeci pe cei ce au o parere diferita de a ta? crezi ca a fi crestin sau ateu defineste caracterul unui om? religia e o optiune nimeni nu ti-o impune! ai vazut tu in secolul asta un om judecat si condamnat la vreo pedeapsa de biserica, de esti asa revoltata. societatea e condusa dupa niste reguli si legi care nu au nimic de a face cu biserica. daca un om greseste fata de societate [ fura, inseala, omoara, etc] e pedepsit de institutiile statului nu de biserica.crestinii nu decid si nu impun ce e bine si ce e rau.un om poate sesiza o greseala fara a avea vreo legatura cu religia din care face sau nu parte.

Te-am supărat? Lasă-mă să-ţi explic, eu vin aici doar ca să ma amuz.
Creştinii au aerul ala gen 'Dude, am citit biblia, ştiu ce e bine şi ce rău!', şi încep să enumere 'păcatele' comise de alţii. Unii, din cauza lor, dau înapoi.
Probabil ne pierdem timpul amândoi, cum am mai spus, tu n-ai să înţelegi.

Pentru ca ei sunt superiori intr-un hristos.Si ei sa duc sa falfaie si sa cante la harpe dupa ce mor

Cea care nu intelege esti tu. a observa si comenta comportamentul celorlalati tine de natura umana nu de religie.omul uraste, invidiaza,este egoist, iubeste, judeca, etc.este in firea fiecaruia dintre noi si nu are nimic de a face cu religia.eu nu am citit biblia, nu toata, si nu stiu intodeauna ce e bine si ce e rau nici macar pentru. mine si cu toate astea sunt crestina.cu ce anume gresec? tu vezi crestinismul dintr-un punct de vedere foarte rigid.crtedinta in Dumnezeu nu inseamna posturi riguroase,matanii si in culcare si in sculare, dusul obligatoriu la biserica, si obligatia de a citi biblia si asa mai departe. relatia cu Dumnezeu este una personala pe care o simti nu o expui. Dumnezeu te invata sa iti iubesti aproapele. e asta gresit? da sunt multi oameni care percep gresit invataturile Domnului dar asta inseamna ca totii sunt asa? orice padure are uscaturi.

Nu încerca să schimbi subiectul.
Tu n-ai înţeles întrebarea, ai sărit cu gura mare că eu nu ştiu să mă exprim corect nebăgând de seamă faptul că numai tu n-ai înţeles, apoi ai fost clară că mă ignori sau ceva de genul, după care te-a enervat adevărul şi ai sărit cu gura mare ca la început.
Eu n-am zis că toţi creştinii au un program aşa de strict, ăia sunt habotnicii. Eu am spus că nu cunosc nici un creştin care să nu fi judecat vreodată în funcţie de ce spun cărţile voastre.
Totul e relativ. Nimic nu e greşit sau corect. Tu ai stilul acela de gândire în alb negru, ori e bine, ori e rău.

Și tu te auto consideri deșteaptă? Dacă la această rubrică sunt oameni îndoctrinați, tu ce cauți aici? Și tu acționezi conform învățăturii tale, oricare ar fi aceea tot îndoctrinare se numește. Tocmai mi-ai răspuns prin simpla ta prezența la această rubrică, mersi.
Apropo, citește-mi atent răspunsul și vezi dacă am omis vreo literă...

N-am zis că mă auto consider nici cum.
Ce caut aici? Mă amuz pe seama unora. N-am voie? Ah, ba uite că am.
Ţi-am spus, tu nu gândeşti, tu actionezi conform unei cărţi.
Eu nu sunt îndoctrinată, nu urmez nici o 'învăţătură'. Sunt atee, acţionez aşa cum am eu chef.

Ți-am spus eu că tu te auto consideri deșteaptă de vreme ce îți permiți să faci anumite afirmații la adresa altor oameni pe care nici măcar nu-i cunoști. Dragă Paulla, din cauza că nu am gândit am plecat din țară, tu încă mai ești acolo?
Apropo, pentru cultura ta generală, ateismul este tot o religie, are și el învățătura lui. Dacă nu ai știut asta până acum înseamnă că mai ai multe de învățat. Ești încă verde la minte, adică necoaptă, iar după modul cum răspunzi ești și înfumurată.
'' Mă amuz pe seama unora...Sunt atee, acţionez aşa cum am eu chef.''

De fapt, tu acționezi după cum îți dictează religia ateistă, asta nu pricepi tu, dacă ai gândi ai înțelege.

Nu ma consider deşteaptă, consider pe unii mai proşti.
Tu ştii ce înseamnă să fii ateu? 'De fapt, tu acționezi după cum îți dictează religia ateistă' Ca să ştii şi tu, ateismul nu dictează nimic. Totul ţine să nu crezi în zei.
Explică-mi şi mie ce dictează ateismul.

"Toţi oamenii care gândesc sunt atei" a spus Ernest Hemingway, iar mai tirziu s-a sinucis. Oare de ce? A gindit cumva prea mult? Nu, a gindit fara Dumnezeu, si acolo ajungi daca gindesti fara El, caci daca gindesti bine, descoperi ca viata nu mai are nici un sens.

Nu e o senzatie. E o trecere de la intuneric la lumina. E ca atunci cind zile in sir cauti rezolvarea unei probleme de matematica, sau a unui careu de rebus, si nu il gasesti, dar mai apoi afli raspunsul si te luminezi. De ce e asa? Pentru ca Biblia chiar e in masura sa decida ce e bine si ce e rau, si daca o citesti cu o inima sincera si deschisa, vei intelege ce e bine si ce e rau, si nu va mai trebui sa te invete nimeni in acest sens - ai ajuns la adevarata lumina.

Nu înţeleg de ce toată lumea spune că nu are sens viaţa fără d-zeu.Eu mă simt foarte bine, ba chiar mai bine decât înainte, când dacă făceam ceva greşit eram dusă cu forţa la biserică să mă rog să`mi spele ceva ce nu există păcatele. Poate avea omul o boală gravă, poate a fost părăsit de persoana iubită, orice e posibil, de ce să fie legat neaparat de d-zeu? De coincidenţe nu ai auzit? Totul se rezumă la voia domnului că aşa zice preotul când te duci dracu`?
Luminează`mă şi pe mine.
Sayonara!

Chestia cu simtitul bine e perfect normala la oamenii ce stiu sa se multumeasca cu ce au de la viata. Insa daca incepi sa pui intrebari, vrei mai mult sa stii despre viata ta, de ce traiesti, si pentru ce, daca te intorci la acele intrebari fundamentale pe care oamenii in gindirea lor si le-au pus, atunci descoperi de fapt cit de fara sens e viata. Cum esti tu, asa am fost si eu cindva, eram f bine si fara Dumnezeu, sau cel putin asa consideram eu, ca de fapt viata mea mergea in jos - la 20 de ani eram o epava, un ratat. Dar eu consideram ca e totul bine, si ma simteam f bine, pentru ca ma multumeam doar cu putinul pe care mi-l oferea viata - incercam ca si tine probabil sa fiu rezonabil si sa nu ma astept la prea multe de la viata. Dar cind a aparut posibilitatea de a cunoaste mai mult, de a descoperi unele raspunsuri, desigur ca mi-am pus intrebarile, si atunci am descoperit cit de fara sens e viata. Iar cind am gasit raspunsul la intrebari, am gasit si sensul vietii, pentru ca L-am gasit pe Dumnezeu.

După părerea mea totul ţine de voinţă.Nu cred în d-zeu pentru că nu îmi pot imagina o explicaţie logică pentru existenţa unei divinităţi şi pentru că nu am văzut nimic, nu am simţit nimic.Cred că dacă ar exista o zeitate, nu ar fi în niciun caz cum o impune religia, ar fi cu mult deasupra.
Sayonara!

Daca nu ai vazut ceva ce exista, si daca nu ai simtit nimic, asta nu presupune existenta sau nonexistenta a ceva. Arata doar ca tu nu ai experimentat acel lucru. Insa acel lucru poate face parte dinafara experietei tale, altii poate l-au experimentat, l-au vazut, l-au simtit.
Oricum, intr-o privinta ai f mare dreptate: Dumnezeu nu e cum impune, sau Il impune religia, e cu mult deasupra. Cind eu am inteles acest lucru, calea catre adevar mi-a fost deschisa. Insa daca ramii tintuit in ce spune religia, nu descoperi prea multe lucruri.

Eu mă simt foarte bine fără nici un zeu. Ba de fapt, mă simt mult mai bine ca atunci când credeam în Dumezeu. Şi o duc foarte bine.
Eu nu caut rezolvarea 'problemei' cu sensul vieţii. Sunt nihilistă, nu cred că viaţa are un sens. Doar o trăieşti, faci ce vrei din ea. N-are nevoie de un sens. E cu mult mai frumoasă când realizezi că nu există acel 'sens'.
Biblia nu e în măsură să stabilească ce este corect şi ce este greşit. Sunt chestii relative, diferă de la persoană la persoană. Eu consider greşite standardele moralităţii. Ce este greşit şi ce este corect depinde de la o persoană la alta şi evident de circumstanţele întâmplării. Nu există bine absolut sau rău absolut şi nici nu va exista.
'Daca nu ai vazut ceva ce exista, si daca nu ai simtit nimic, asta nu presupune existenta sau nonexistenta a ceva.' Ăsta nu e un argument plauzibil. Oamenii simt ce vor să simtă. Ştii câte religii sunt pe lumea asta? Toţi susţin că-şi simt zeii în care cred.
Cristi, tu mai degrabă ai încercat să arăţi nişte advantaje. Înainte să faci asta, trebuie să vii cu dovezi, sarcina demonstraţiei cade celui ce afirmă.
And btw, mulţi creştini s-au sinucis. Nu cunoaştem situaţia, nu l-am cunoscut pe tip, nu putem judeca.

Sa traiesti fara sens, inseamna sa te multumesti cu f putin.
Daca consideri gresite standardele moralitatii, de ce atunci te certi pentru ce sti ca ai dreptate? Tocmai certurile dintre noi arata cu cita convingere credem intr-un standard, altfel, daca binele si raul ar fi ceva relativ, am recunoaste ca poate fi bine pentru cel cu care ne certam ceea ce noi consideram a fi rau, si nu ne-am certa, insa o facem, si uneori vehement.
In orice religie, da, poate ai de-a face cu simturi, insa nu cred, orice religie se rezuma mai mult la anumite fapte pe care trebuie sa le faci pentru a fi acceptat de divinitate. Doar in crestinism incepi sa vezi o implicare din exterior, pe care o poti simti sau nu, nu simturile conteaza in ultima instanta, ci realitatea din spatele lor, realitate pe care o poti vedea in imrejurarile vietii de zi cu zi. Cind devii crestin, intreaga ta viata devine influentata de ceva din exterior, si poti vedea acest lucru dintr-o multime de aspecte ale vietii, incit logica te determina sa accepti ca ai de a face cu ceva real.
Crestini care s-au sinucis? Hai mai intii sa definim termenul de crestin. Daca te referi doar la cel ce merge la biserica, crede doar, fara a avea si a fi implicat intr-o relatie cu Dumnezeu, atunci da, poti vorbi de sinucidere, insa daca vorbesti de crestinul autentic, care are o relatie persoala cu Dumnezeu, care ii da sens vietii, ii aduce pace in inima, siguranta, stabilitate, dragoste, speranta, bucurie. ma tem ca te inseli. Mai cauta sa vezi ce sau cum e un crestin adevarat. Eu personal am fost pus in situatia de a ma sinucide cind dupa 14 luni de dureri mereu crescinde, am ajuns la limita suprotabilului, si doar acel lucru m-ar fi determinat sa ma sinucid, altfel, iubeam prea mult viata ca sa ii pun capat, insa nu am facut-o pentru ca Dumnezeu a intervenit la timp. Dar si asa, cu dureri imense, am stiut pentru ce traiesc, si am avut bucurie in inima, pentru ca am stiut sa ma limitez la ceea ce pot face si pentru ca stiam ca El nu ma va lasa, aveam speranta, caci stiam ca voi trece si de acel lucru atit de greu. Crestinismul e o religie a sperantei, si nu are nimic de-a face cu sinuciderea.

'Sa traiesti fara sens, inseamna sa te multumesti cu f putin.'
Din punctul tău de vedere. Personal, când am realizat că viaţa nu are un sens anume am considerat-o mult mai valoroasă.
'Daca consideri gresite standardele moralitatii, de ce atunci te certi pentru ce sti ca ai dreptate?' Dacă ştiu că am dreptate n-am voie să port discuţii în contradictoriu? Îmi place să o fac, îmi place să aud părerea celorlalţi, greşită sau nu.
Eu consider realtivi termeni de bine şi rău. Dar e o diferenţă dintre bine şi corect. Lumea le asociază, dar nu sunt chiar acelaşi lucru. Greşit şi corect nu sunt întodeauna termeni relativi, pe când bine şi rău da.
'In orice religie, da, poate ai de-a face cu simturi, insa nu cred, orice religie se rezuma mai mult la anumite fapte pe care trebuie sa le faci pentru a fi acceptat de divinitate.' Ţi-am spus, oamenii simt ce vor să simtă. Sunt foarte multe religii şi am avut ocaza să cunosc practicanţii a câtorva, aproape toţi au spus că simt zeitate respectivă cum le oferă ajutor ş.a.m.d.
'Cind devii crestin, intreaga ta viata devine influentata de ceva din exterior, si poti vedea acest lucru dintr-o multime de aspecte ale vietii, incit logica te determina sa accepti ca ai de a face cu ceva real.' Am fost creştină şi nu mi-a luat chiar aşa de mult să realizezi că-i vorba doar de îndoctrinare. Voi creştinii nu ştiţi să apreciaţi adevăratul ajutor, dacă doctorul se descurcă minutat şi salvează un pacient pe moarte, gata, minue, l-a salvat Dumezeu. De fapt, îmi amintesc de un caz, un satanist pe patul de moarte, declarând clar că nu-şi schimbă religia. În mod miraculos, medicii îl salvează iar el revine la practicile sale sataniste. Evident, creştinii spun că şi el e fiul lui Dumnezeu şi chiar dacă greşeşte a fost ajutat în spreanţa că va reveni pe calea cea 'dreaptă'. Nici măcar într-un caz de genul nu au putut vedea că ştiinţa l-a salvat pe acel om, nu o zeitate. Acum, nu mi-o lua în nume de rău, dar religia nu are nici o legătură cu logica.
'Crestini care s-au sinucis?' Da, bineînţeles că există. Haide să o luam logic(deşi voi creştinii ignoraţi logica complet). Un om total normal, creştin, cu iubire ş.a.m.d înebuneşte. Pur şi simplu înebuneşte, se poate întâmpla oricui, şi se sinucide. De fapt, îmi amintesc de o călugăriţă care s-a spânzurat...dar cum am spus, nu ştiu, nu judec.
Totuşi, unu lucru ai spus corect. Datorită spreanţei pe care o au creştinii în Dumnezeu, datorită faptului că ei cred că nu-s singuri pe lume, au o voinţă de viaţă mai puternică decât alţii. Dar e doar speranţă falsă şi decât să mă duc să mă rog pentru problemele mele şi să nu rezolv nimic, prefer să le rezolv.
Dar ne-am cam îndepărtat de subiect... cum am spus, nu există bine şi rău absolut. Cât despre greşit şi corect există(1+1=2 e corect din orice punct de vedere), dar dacă le foloseşti ca să exprimi acţiuna unui om(X a procedat corect omorându-l pe Y), nu există un absolut. Totul diferă de persoană şi circumstanţe.

Ai fost crestina?!? Nu cred. Pentru ca Isus Hristos nu a fost niciodata o persoana vie, reala pentru tine, se vede dupa cum vorbesti. Ai avut parte doar de indoctrinare si atit, ca multi dintre asa-zisii crestini. Insa a fi crestin presupune a-L descoperi pe Isus Hristos ca o fiinta vie.Eu exist, si am detrminat la o mica schimbare viata ta - ti-am furat citeva minute din ea ca sa dialogam aici, si asta pentru ca sunt viu si real, chiar daca nu m-ai vazut niciodata. La fel e si cu El, atunci cind Il descoperi, iti vei lua timp si pentru El, caci va conta asta, caci sti ca e viu si real.
Cind speranta nea e implinita in 90-95 % din situatii, gasind la El rezolvare, nu cred ca e o speranta falsa. Deloc, e ceva real, tangibil.

'Ai avut parte doar de indoctrinare si atit' Religia este doar îndoctrinare, nimic mai mult.
Afirmaţile tale sunt lipsite de argumente, n-ai nimic. Cum am mai spus, ne-am îndepărtat prea mult de la subiect. A ajuns mai mult o discuţie de genul 'există sau nu există Dumnezeu?' iar întrebarea mea e cu totul alta.

Cred că dacă ar fi existat, aş fi simtit/văzut şi eu ceva, totuşi am fost deschisă spre ceea ce înseamnă religie destul de mult timp.Să spunem că dacă ieşi din tiparele religioase, aşa ca tine, simţi prezenţa a ceva, o zeitate.Tu simţi ceva, simţi că e cineva care te spijină, ceva care te veghează undeva?
Cred că toată treaba asta cu religia ajută oameni care realizează că nu trebuie să se mulţumească cu nimic în viaţă să treacă mai departe.
Sayonara!

Da, pot spune ca simt. Insa nu asta e cel mai important, caci simturile te mai pot insela. Realitatea ce sta in spatele simturilor conteaza. Exemplu: eu simt adesea ca Dumnezeu ma iubeste. Insa daca nu simt, pentru ca sunt obosit, sau concentrat asupra lucrului, asta nu inseamna ca El nu ma mai iubeste sau ca atunci nu a fost cu mine. Imi place sa verific totul din alt punct de vedere decit cel al simturilor: imprejurarile vietii. In circumstante, Il vezi cel mai bine pe Dumnezeu. Ai probleme? Ai un ajutor - ele se rezolva, si uneori tu nu trebuie sa te zbati prea mult, ceea ce faceai altadata cind nu erai cu El. Ai nevoie de ceva? Mai devreme sau mai tirziu, chiar daca poate nu te-ai rugat pentru acel lucru, descoperi ca il primesti. Si asta in 100% din cazuri. Sau chiar mai mult - am primit si ce nu ma asteptam.
Tu daca nu ai simti sau vazut ceva, inseamna ca nu ai cautat unde trebuie.

Exact ce am spus şi în unul din răspunsurile anterioare... creştinii nu ştiu să aprecieze adevăratul ajutor, ei mulţumesc lui Dumnezeu pentru orice lucru bun care li se întâmplă, chiar dacă e rezultatul muncii lor, priceperea doctorului, a avocatului ş.a.m.d.Personal, mi se pare o lipsă de respect, de exemplu, faţă de doctori. Ei îşi dau toată silinţa şi voi spuneţi că e datorită lui Dumnezeu...

Singură te dai de gol și arăți la ce nivel social te încadrezi. În primul rând, tu trebuie să înveți ce înseamnă '' site de socializare ''. Mesajele tale spun că ești o inadaptată dpdv social, dacă tu crezi că TPU este terenul tău de joacă sau de batjocură la adresa altor utilizatori. Studiază mai bine și învață ce înseamnă ateismul și ideologia lui și nu te mai da deșteaptă, în fond, nu ești decât maţe goale, car din invidie încerci să muști pe oricine care nu este de acord cu filozofia ta inadaptată despre lume în general.

Cit de sigura e mina unui medic? Absolut sigura? Nu as crede. Orice om poate gresi. Siguranta e doar un anumit procent din intreaga realitate. Si ce pot face eu daca nu imi e dat? Fara El, nu as putea misca un deget, am experimentat si asta, timp de trei ani, bolnav fiind. Nu zic ca nu e frumos sa multumesti medicului, insa faptul ca el a putut invata, ca a putut reusi operatia, faptul ca e un medic bun, ca nu s-a imbolnavit ca mine si sa nu mai fie bun de nimic (eu acum sunt bine dfatorita lui Dumnezeu), asta lui Dumnezeu ii datoreaza, si de aceea noi ii multumim Lui.

Dacă vreau să mă amuz pe seama cuiva, am tot dreptul să o fac. Asta nu mă face o inadaptată dpdv. social.
Nu încerc să muşc pe cei care nu sunt de acord cu mine. Doar răspund pe măsură. Pot să port şi o discuţie contradictorie fără urmă de sarcasm, dar nu te consider una din persoanele care ar merita o astfel de discuţie.
Ştiu foarte bine ce este ateismul, dar nu cred că tu ştii.
Acum nu încerca să schimbi subiectul, spune-mi wales, ce dictează ateismul?

N-am spus că este absolut sigură. Dacă era aşa, toţi pacienţii supraveţuiau. Dar nimic nu este sigur în lumea asta. Faptul că n-ai murit nu înseamnă că e ajutorul unei zeităţi.
Nu cred că este un om care să nu se fi îmbolnăvit în viaţa lui. Chiar şi de o răceală banală. Nu-i mâna unei zeităţi.
Medicul a învăţat pentru că a avut voinţă şi ambiţie, şi-a dat silinţa pentru că a vrut să ajute. Bineinţeles că există şi mulţi medici şarlatani sau care nu-s pricepuţi(asta e tot mână lui Dumnezeu?).
Să o luam logic. Se poate demonstra că operaţia a decurs bine datorită medicilor, care s-au pregătit. Dar nu se poate demonstra că a fost vorba de o intervenţie din exterior, ca să spun aşa. De fapt, asta e problema la zeul vostru, nimeni şi nimic nu-i poate demonstra existenţa. Pentru că nu există.

Cea mai mare și neînțeleasă nevoie a individului este nevoia de confort. Iar confortul cel mai mare este confortul intelectual. Cu toții am prefera să nu gândim. Iar ca să gândim, înseamnă să nu luăm ca suficientă orice informație găsim.
Nu doar creștinii, dar orice om care se lasă pradă acestui confort intelectual are această atitudine vizavi de orice sursă de informație, care și ea este, la rândul său, comodă. Vezi OTV, spre exemplu.
Cei care depășesc această nevoie de confort intelectual (și de cele mai multe ori sunt oameni care depășesc și nevoia de confort material) ajung într-un final la această concluzie și acceptă lucrurile așa cum sunt.
Nu putem fi toți păstori, nu? Trebuie să existe și o turmă.

OK, recunosti ca nimic nu e sigur in lumea asta. Eu tocmai la acel procent de nesiguranta ma refer. Unde apare nesiguranta, apare Dumnezeu care ajuta si face ca totul sa iasa la sigur. Am vazut asta in imprejurarile vietii mele de mii de ori, am vazut-o si cind procentul de siguranta era extrem de mic, totusi, ceea ce tinea de acea nesiguranta, era atit de bine implinit de Dumnezeu, incit ramineam uimit de cum au decurs lucrurile. Si nu o data s-a intimplat asta.
OK, medicul a invata pentru ca a avut vointa si ambitie. De unde le-a avut? Eu am vrut sa fiu medic. Insa nu am avut vointa si ambitia necesara. Capacitati aveam, insa nu vroiam deloc sa invat atit de mult. Si daca ajungeam medic, o faceam cu pasiune. Dar asta e, nu e suficienta pasiunea, mai trebuie si munca si vointa, pe care, daca nu ti-e dat sa le ai, ca in cazul meu, nu realizezi nimic.
"Se poate demonstra că operaţia a decurs bine datorită medicilor, care s-au pregătit. Dar nu se poate demonstra că a fost vorba de o intervenţie din exterior, ca să spun aşa." Pot sa iti demonstrez asta. Exista in Alba-Iulia o fata de vreo 18 ani acum. Eu am vazut-o la 5 ani. S-a nascut cu o malformatie grava a inimii. Medicii au facut tot ce au putut insa nu i-au dat mai mult de doua luni de viata. Parintii s-au rugat pentru ea, si s-a intimplat o minune, incit medicii au recunoscut ca s-a intimplat ceva cu fetita. Daca inainte analizele i-au iesit prost pentru ca avea acea problema grava, dupa aceea, toate i-au iesit bune, si acum e o fata pe deplin sanatoasa. Iti poate dovedi oricind cu "acte", cu rezultatele analizelor de dinainte si de dupa interventia exterioara. Asta pentru ca vrei ceva concret. Daca tu nu sit de vreo asemenea dovada, nu inseamna ca ele nu exista, si ca nu exista "zeul nostru".

Cum am mai spus, la voi toate sunt datorate lui Dumnezeu. Până şi cazul cu acel satanist. Incredibil.
'OK, medicul a invata pentru ca a avut vointa si ambitie. De unde le-a avut?' Le-a avut pentru că aşa era mentalitatea sa. Sunt o grămada de medicii atei şi de alte religii. Tot de la Dumnezeu au ei asta? E ceva ce depinde de tine, de caracterul tău, de motivaţie. Nu de diferite zeităţi.
Vreau date exate, raportul meidiclor, nu cuvinte spuse de tine. Să nu uităm că ştiinţa e în continuă dezvoltare. Asta mă duce cu gândul la cazul amintit, nici pentru acel satanist nu aveau speranţă. Dar s-a făcut bine, datorită tratamentul şi a unui organism puternic. A plecat pe propile picioare din spital şi a continuat nu ştiu ce mişcare satanistă, n-are importanţă.
Dar dacă Dumnezeu e peste tot, şi a avut milă chiar şi pentru satanistul care vrea să strângă cât mai mulţi adepţi, de ce sunt atâţia copii care mor de foame în Africa? De ce se nasc atâţia orbi sau cu diferite malformaţii? Sau morţi? De ce mor atâţia oameni credincioşi, care se roagă? De ce mulţi trăiesc pe stradă şi n-au nimic? Unde-i zeul vostru aici?