Intrebati un ateu (pe mine!). Daca ar fi o discutie legata de convingerile unui ateu, care ar fi intrebarea ce credeti ca ati vrea sa aflati cel mai mult?

Intrebarea cea mai interesanta (fara atac - gratuit - la persoana, ce probabil nu va primi decat un raspuns sarcastic cel mult din partea mea, daca ar primi unul) va primi funda! Mai mult, si ateii pot pune intrebari/primi funda doar daca discuta de pe o pozitie diferita ca a mea!

Nota clara: intrebarea trebuie sa fie despre ateism/convingeri, nu ce fel de fete imi plac (sunt casatorit si imi iubesc sotia!) sau orice legat despre orice altceva decat filosofie, perspectiva (mea) morala sau o pozitie religioasa/teologica a subsemnatului.

Nota 2: De asemeni scopul aceste intrebari e intr-un fel sa dea sansa ca cineva sa puna intrebari ce pot sa fie mai mult conversationale in a vedea ca poate am o pozitie gresita si eu sa mi-o corectez! Deci puneti intrebarile cele mai grele!

Daca nu raspund azi, voi raspunde cat de detaliat pot maine.

De ce teoretic Dumnezeu este iubitor:
- Biblia o zice (Dumnezeu e dragoste)
- Isus promite ascultarea rugaciunilor
- Dumnezeu n-ar trebui chiar daca are un plan sa ofere suferinta gratuita. Suferinta poate, ca sa i se implineasca planul (daca te gandesti in acest fel), dar nu una in care cineva moare dupa 2 ani de foamete! Serios, cred ca a il trazni cu fulgerul pe toti care vrea sa ii omoare ar face un Dumnezeu mai moral. Dar stii probabil ca sunt multe morti, si cei ce sufera cel mai mult sunt in practica copii sub 5 ani (ce sunt inca, un mare numar de victime ale realitatii inconjuratoare).

De obicei nu aveam contact cu ateii/agnosticii mai putin in relatia cu Crucea Rosie, si acolo intalneam des oameni diferiti (de genul gay chiar si transgenderi) si de obicei discutam de lucrurile ce le puteam face in bine.

Cele mai mari conflicte le aveam de obicei cu diferiti crestini ce nu acceptau evolutia.

In familia mea este un singur ateu si acesta e foarte linistit si cu sotia credincioasa, deci inca o data n-au fost ce discutii sa apara. In plus, acel ateu crede ca Isus a fost inventat, si chiar si dupa ce am devenit ateu am ramas cu opinia ca Isus istoric a existat.

Adica probabil ca era un singur ateu in jur, si acela incapatanat!

Ma gandeam la Quran zambareato, acolo imi era mintea, a ta unde era?

Inima ca organ nu e un optional, nu e ceva ce alegi, deci comparatia ta e aberanta. Daca vrei sa sensibilizezi pe careva, incearca in alta parte.

Dar Biblia este(sau poate fi) un basm, insa asta nu exclude un creator, nu e un argument(destul de bun). El poate fi un argument doar impotriva Bibliei sau crestinismului. Iar acel "iubitor" este oarecum anulat de absolut, de obiectivitate.
Iar suferinta, in majoritatea cazurilor, este rezultatul unor fapte, actiuni, principii.

Bravo. Bravo Daca nu vezi un lucru, nu inseamna ca nu exista.
Bravo inca o data!

De ce esti 100% sigur ca nu exista niciun fel de "zeu" creator? Stim oare suficiente lucruri pentru a trage concluzia asta?

Bun, voi reformula, dar sa nu crezi ca atac pe Dumnezeu, e clar doar opinia mea:
Daca tu crezi in planul tau ca poti sa faci pe unul din cei doi fii ai tai sa se pocaiasca, altfel nici unul n-ar face-o si de asta omori pe unul din ei, o poti face cu un accident de masina. Daca insa, omori unul in suferinta (gratuita) timp de 2 ani, si fratele sau e deja credincios (sa zicem eu), acesta isi poate pierde credinta si cel putin sa vada suferinta din jur.

Nu-i vorba de sensibilizat aici. Vreau sa iti zic ca anumite lucruri se intampla fara voia ta. Nu comanzi tu, intelegi? Nu inteleg de ce va aprindeti asa cand vi se zice adevarul.

Zambareato?!
A mea era pe aici pe undeva...

La ce fel de persoană eşti (paşnică, cu bun simţ, raţională...), este firesc că nu prea te-ai contrazis (personal) cu oamenii non-religioşi, nici ei cu tine (prin comportamentul tău din viaţa de zi cu zi nu ai dat motive non-religioşilor să-ţi atace convingerile, mai ales că ei nici nu sunt prea mulţi şi nici nu obişnuiesc să sâcâie religioşii gratuit, impunându-le ideile sale; rar discută pe această temă în public şi rar sunt iniţiatorii discuţiilor de genul). Dar presupun că în 30 de ani tot ai dat poate pe nişte forumuri, în filme documentare, interviuri, etc. de nişte discuţii în contradictoriu între două "tabere" sau pur şi simplu de argumentări pe tema "de ce nu (mai) cred în zei".
Sunt curioasă ce simţeai atunci, Ciprian, cum ţi se păreau argumentele non-religioşilor (desigur, mă refer doar la cei inteligenţi, capabili să argumenteze impecabil), cum combinai validitatea lor, evidenţele...cu credinţele tale de atunci (în mintea ta, nu neapărat şi verbal).

Chiar este o parte care mă fascinează. Niciodată nu am reuşit s-o înţeleg pe deplin.

Ok...ateu de la ateu.

Cum poti fi 100 % ca nu suntem creati de o fiinta superiora noua cand inca nu stim cum a luat nastere propriul nostru univers si ce a fost inaintea lui?

Si prin fiinta superioara nu ma gandesc la norisori si ingerasi...de exemplu daca omul ar crea viata de la 0 in laborator atunci am putea fi si noi considerati creatori..nu?

Pai incerc sa prezint poate intr-un fel doua parti:
- erau argumentele rautacioase ce probabil am ajuns sa le ignor, de genul: cum un crestin crede ca se trage din Adam si Eva? Si eu acceptand evolutia (respectiv greseli biblice) mai ales in ultimii 7-8 ani nu am avut probleme cand dadeam de un ateu ce imi dadea un argument despre ateism.

Mi-ai dat un clip cu acei crestini liberali ce nu prea ai cu ce sa te certi cu ei. De asemeni, daca auzi cineva rautacios cand iti zice ceva, tinzi sa il ignor. Daca iti zice un crestin: "ai sa arzi in iad", zici: "ce e nou sub soare".

De asta in timpul meu liber eram mai frustrat cu minciunile crestinilor (din domeniul evolutiei). Scriam si un blog acum vreo 2-3 ani: http://creationismnestiintific.blogspot.com/ (citeste introducerea si vezi ca scriam ca si crestin)

Partea a doua cred ca era emotionala: - credeam ca evenimentele au o cauza (la final buna). Adica daca cineva se casatoreste, e ca Dumnezeu a vrut sa ofere toate astea.

Ateii nu ofereau acea cazualitate (adica poate ei aveau ratiunea ce nu gasea cazualitatea), ofereau poate un argument mai sec.

La final, citeam exegeza (in special Craig Evans dar si Bart Ehrman) si BE desi agnostic corespundea mai mult cu crestinatatea mea decat multi crestini: adica acceptam Biblia cu greseli, acceptam diferite contradictii.

Cand ateii veneau cu astea, nu erau probleme in pozitia lor.

Cred ca de asta poate m-au indepartat (unii) ateii:
- unul insista ca Isus n-a exista
- altul zicea ca toti crestinii sunt idioti si nu accepta evolutia (desi atat eu cat si fratele meu, ce e actual crestin) le acceptam
- altul zicea: greseli in Biblie, eu ziceam: "ei si?"
- credeam in cazualitate si "moralitate supranaturala" o bunatate, poate "karma" si ateii nu stiam sa aiba moralitate (acum fratele meu ma judeca ca nu-s moral :)) )

Nu stiu 100% daca exista sau nu un "zeu creator". Doar ca din ceea ce pare, e ca desi poate exista, pare cam nemilos cu oamenii si cu fiintele vii. Deci, nu prea merita sa fie venerat (dupa mine).

Ai dreptate ca e putin subiectiv! Dar unul din rolurile ca sa slujesti un dumnezeu e ca sa merite sa fie iubit.

Bineinteles, suferinta m-a facut sa imi judec sistemul moral ce incearca ca una din primele sale valori sa reduca suferinta. Cel putin ca daca un Dumnezeu (sau mai multi) exista, el nu o face.

Totodata, bineinteles, daca imi apare maine dovada unui Dumnezeu (si bineinteles, ce ar merita venerat) nu vad nici o problema imi a schimba pozitia in asa fel.

Tu n-ai face-o?

Sa zicem ca ai afla ca sufletele oamenilor buni ai afla ca umbla prin jurul dealului si ajuta mai ales copii orfani (e o ipoteza teologica) si al afla ca puterea lor ar fi data doar daca oamenii ce ii venereaza le apreciaza eforturile!

Eu unul as face-o! (bineinteles, intelegi ca e un exemplu ipotetic, nu cred ca exista spirite, sau voodoo)

Percepi crestinii ca dusmani?

" Cum poti fi 100 % ca nu suntem creati de o fiinta superiora noua cand inca nu stim cum a luat nastere propriul nostru univers si ce a fost inaintea lui? "
Daca te referi la mine in sensul strict, stiu ca am fost creat de parintii mei. Am si dovezi obiective, intre care certificatul de nastere si diferite lucruri ce definesc parintii mei ce le pot testa independent chiar daca ei ar fi murit.

Problema aparitiei vietii, chiar garantand ca Dumnezeu ar fi creat-o, nu garanteaza ca acel Dumnezeu merita slujit. Daca noi fecundam soareci in vitro ca sa ii torturam (e o analogie), deci ii "cream" din "nimic", nu face ca sa fim vrednici de slujirea soarecilor. Si mai ales, chiar presupuand ca ar fi "moral" sa o faca, poate alt om de stiinta ii supune la experimente decat doctorul ce a facut clonarea.

Daca discutia e pur si simplu daca trebuie sa fie un creator, nu pot raspunde acum, dar merita o intrebare pe TPU (daca n-a fost pusa deja).

In principiu nu.

Mai toata familia mea e crestina. Familia fratelui meu e chiar foarte religioasa (si am o relatie excelenta cu fratele meu) respectiv sotia (ortodoxa in BO rusa) clar nu ii vad dusmani.

De obicei am probleme cu pozitii ale crestinilor, mai ales cu cat ele pot vatama aproapele. Voi da un exemplu "relativ neutru":
- n-am probleme cu martorii, dar am probleme cu doctrina donatiilor de sange;
- n-am probleme cu nici un catolic (am o multine de contacte catolice in prietenii mei pe FB) dar am probleme cu abuzurile preotilor
etc.

Pai..nu am spus niciodata ca acel creator este neaparat vrednic de slava.

Raman totusi la parerea ca atata timp cat nu cunosti inceputul creatiei nu poti fi sigur de existenta sau neexistenta unui creator.

Probabil ca totul a evoluat de la sine..., mai mult ca sigur, dar probabilul inseamna ca nu este nimic definitivat, asa ca lasa loc si de teoria creationismului.
Si atata timp cat nu poti sa infirmi un creator cu probe 100 % sigure, teoria logicii te indeamna sa lasi loc si de aceasta portita....mai mult sau mai putin plauzibila.

Da, sau cum a spus si Isaac Asimov: "I don't have the evidence to prove that God doesn't exist, but I so strongly suspect he doesn't that I don't want to waste my time." Si asta s-ar putea aplica oricarui zeu sau zei.

Eu nu inteleg ce inseamna crestin "in adevaratul sens al cuvantului".
Carti vechi? hmmm..si eu am niste carti vechi cu basme!

Multa sanatate colegei tale, insa mi-e greu sa cred ca se simte mai bine doar pentru ca s-a rugat la Dumnezeu! Pun pariu ca a trecut printr-o recuperare, medicii au ajutat-o, la fel si familia, si mai ales increderea si determinarea ei.

"Multi tineri/adulti se numesc atei/satanisti". Nu compara ateismul cu satanismul. Ateii nu cred in nicio forta superioara (fie ea buna sau rea). Satanistii cred in Satana, deci cumva ei recunosc ca exista Dumnezeu, dar prefera sa il slujeasca (sa zic asa) pe ala rau.

Ai dreptate! Vezi raspunsul dat catre: Alphawolf (2-3 pozitii mai sus) in care am zis ca daca as primi o forma de evidenta a unei zeitati, as fi onest sa il accept.

Pozitia mea nu e sa infirm orice creator (sau orice teologie) deoarece am o viata relativ (chiar foarte scurta) scurta, ci sa caut o pozitie care are cel mai mult sens (cel putin pe moment).

Exact asa cum ai vazut si in raspuns: este in limita posibilului sa existe un creator, poate a creat universul sau doar a ghidat evolutia, chiar garantand toate aceste lucruri (dupa mine) nu garanteaza ca trebuie un Dumnezeu slujit!

Adevarat, imi place cum gandesti

Da, se pare că erai genul de creştin cam intangibil, imun la atacurile standard, cele mai evidente, la adresa creştinismului, pentru că nu prea contraziceai realitatea, argumentele ştiinţifice, faptul că Biblia este plină de greşeli, nu erai atât de iraţional şi ipocrit.
Erai un creştin(/om) demn de respect şi probabil credeai mai mult din plăcerea de a crede, din raţionamente filosofice, pentru confortul psihic... Când se întâmpla să am o urmă de credinţă, cam din aceleaşi motive o aveam şi eu. Acum însă consider că dacă cineva vrea neapărat să se simtă ca făcând parte din ceva măreţ, din vreun plan, dacă vrea să meargă pe ideea că e important, ajutat şi "tot ce se întâmplă este spre bine(le lui)", e mai natural să creadă în Univers, în energia lui şi capacitatea de a se rearanja singur în aşa fel ca să fie ok, iar cum omul este partea Universului, asta înseamnă să creadă şi în el însuşi. Mă rog, asta aşa, pentru a avea o viziune optimistă asupra existenţei, pentru a se motiva, a se autosugestiona pozitiv (dacă nu se poate altfel).

Este posibila transcendenta?



Crezi ca este posibila victoria omului asupra suferintei?

Crezi ca bunatatea, nobletea dobandita prin educatie rezista in imprejurari grele/ extreme?

" Este posibila transcendenta?"
Sigur.
"Crezi ca este posibila victoria omului asupra suferintei? "
Nu, in sensul strict.

Suferinta foarte mare este si in lumea animala (si nu numai) si chiar unele evenimente ce-s la final placute implica suferinta (de exemplu: nasterea unui copil).

Totusi oamenii pot sa lucreze in a reduce anumite grupe de suferinta: anumite boli, mancarea, tehnologia care sa asigure cel putin caldura in casa, mai putina poluare, etc.

Si bineinteles, tehnologia ofera mai mult decat rezolvarea unor nevoi de baza: arta pe calculator (de exemplu Pixar sau jocurile video) poate aduce noi dimensiuni ale vietii noastre.

Nu cred ca omul o va putea invinge, dar va putea da mai multe motive sa ne bucuram de realitatea inconjuratoare si sa intelegem de exemplu Universul prin telescoape, etc.

Sincer nu prea inteleg intrebarea si daca nu-ti raspund bine, nu e intentionat. Cred ca oamenii in general sunt buni (in ideea de a avea empatie si compasiune) si asta nu depinde de educatie. De asemeni cred ca bunatatea poate fi cultivata ca sistem de valori (inclusiv crestine, ca sa fim clari ca nu fac un atac gratuit), am vazut multi copii singuri fiind mai putin darnici cu aproapele, decat cei ce provin din frati.

Rezista in imprejurari grele/extreme? Depinde: daca pune cineva pistolul spre tine sau te tortureaza sa zici despre cei ce nu colaboreaza cu comunistii!?

Au fost oameni ce au esuat si oameni ce au reusit sa treaca peste aceasta suferinta si nu au declarat pe cei ce nu colaborau.

Daca nu ti-am raspuns ce te asteptai, te rog reformuleaza!

"Da, se pare că erai genul de creştin cam intangibil, imun la atacurile standard, cele mai evidente, la adresa creştinismului, pentru că nu prea contraziceai realitatea, argumentele ştiinţifice, faptul că Biblia este plină de greşeli, nu erai atât de iraţional şi ipocrit."
Asa cred si eu azi. De asta cred ca e foarte des pentru mine un punct sensibil sa discut des pe aici evolutia sau sa nu discriminez homosexualii: cand eram crestin nu aveam probleme nici cu unii nici cu altii.

Sigur, azi probabil as sti sa ma falsific daca as vrea si as fi putut discuta cu mine, dar bineinteles ca si noi ca si atei (sau sa zic cel putin in numele meu) ne ofticam cand unii crestini folosesc "ochiul" si "aripa fluturelui" ca dovada a "creatiei" care "evolutia nu o poate explica" si "nu se poate fara un Creator".

Suna la fel si pentru mine unul dintre putinele discutii ce le-am avut cu ateii.

Aşa e. Mulţumesc pentru răspunsuri, Ciprian, şi ţin să precizez că apreciez mult curajul tău (de a ieşi aşa în faţă) şi sinceritatea, onestitatea, răbdarea, deschiderea...

Dacă-mi mai trece vreo întrebare prin cap, revin.