Ipoteza: Te indragostesti pana peste cap de-o fiinta minunata. El/ea e tot ceea ce ti-ai fi putut dori vreodata. Ajungeti la concluzia ca sunteti cu adevarat suflete pereche. Decideti sa va casatoriti. Vestea proasta e ca alesul/aleasa nu impartaseste aceeasi religie si nu doreste sa treaca la o alta (respectiv a ta) in ruptul capului. Ai trece la o alta religie pentru a putea fi impreuna cu el/ea?
Ce are scula cu prefectura? parca asa e o vorba din batrani.
Deci situatia este mai mult decat simpla: dragostea adevarata nu are bariere. Daca cineva iti pune o conditie in dragoste, legata de credinta, sau ii pui tu ei, apoi mai bine lasati-o moarta din start, n-are nici un rost sa va imbarligati. Puteti foarte bine sa va iubiti si daca sunteti de alta credinta, fara sa trebuiasca sa va dati de ceasul mortii incercand sa va convingeti unul de altul de "ba a mea e mai frumoasa"... singura problema sunt copiii, pe care trebuie sa ii cresteti in spiritul ambelor credinte, ceea ce nu e chiar usor (dar am vazut cazuri destule).
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
N0name, draga mea...
Mă uimești. Nu credeam că ai fi in stare de astfel de compromisuri intelectuale. Te-ai boteza, spre exemplu, in credința creștină (formal-nominal, bineințeles, nu vorbim de cazul in care reușește respectivul să te convertească per se, că deja nu mai e nicio concesie la mijloc), doar de dragul vreunui flăcău teist?
Consideri convingerile tale personale despre lume și viață intr-atât de neimportante, astfel incât te-ai lepăda de ele (chiar dacă numai formal)? Nu ți se pare că e in joc și integritatea ta ca persoană?
Iți respect punctele de vedere și imi doresc sincer să mă lămurești in privința asta (nu am insinuat vreo ofensă, sunt neprefăcută in uimirea mea).
Răspunde
Măi să fie, dar de unde ideea asta? Evreii sunt printre cele mai umaniste și cordiale popoare din câte există.
Suntem goyim, neamuri din perspectiva lor, dar asta nu ne subminează cu nimic demnitatea și valoarea umană in ochii lor.
Am personal cunoștințe și prieteni de origine evreiască, am vizitat Israelul, și iți pot spune cu certitudine că cele 10 porunci au aceeași valabilitate și in raportarea la alte popoare.
LOL.
Nu ți-aș recomanda să te bazezi pe speranța că o convertești tu cumva la ateism după ce spuneți,, Da''.
Ulterior te dai cu capu' de pereți când trage de tine și te pisălogește duminica să mergeți la biserică și să pupați icoane, când tu te-ai lăfăi in pat, ai citi o carte, sau te-ai relaxa la o promenadă in parc.
Dragostea cere sacrificii.
Dacă un gest formal, care nici nu-mi aduce mari prejudicii, ar face-o pe persoana iubită (nu "vreun flăcău teist", cum încerci să ironizezi) fericită, ar fi egoist și chiar prostesc din partea mea să mă opun.
Iar convingerile mele personale despre lume și viață (care nici nu știu dacă se pot numi "convingeri") oricum vor rămâne neinfluențate de acest eveniment, așa că nu văd unde e problema.
Ești călcat în picioare doar dacă te simți călcat. Iar personal, nu am astfel de orgolii și în dragoste dau totul (în limita posibilităților, bineînțeles).
Orice relație funcțională se bazează pe compromisuri. Încăpățânarea adolescentină nu-și are locul.
Nu știu câte relații ai avut la viața ta, dar în timp o să-ți dai seama.
Nu las un lucru atât de nesimnificativ (pentru mine) să-mi destrame fericirea. Și nu am de gând să pierd persoana iubită din cauza orgoliilor imaginare.
Iar de crezut, oricum fiecare o să creadă în ce vrea.
Nu văd de ce ar trebui neapărat să împărtășim aceleași convingeri.
Sper că ți-am satisfăcut curiozitatea.
De ce ești atât de defensivă?
Bineințeles că dragostea cere sacrificii. Și dragostea MERITĂ sacrificiul suprem (aici nu mă refer doar la cea de tip eros). Indubitabil.
Insă tocmai, eu cred că acest,,gest'' după cum il numești tu, prin insăși formalitatea sa, aduce prejudicii integrității tale. A fi sincer cu privire la convingerile pe care le ai nu denotă vanitate sau orgoliu pueril, ci onestitate. Și să nu ai impresia că acest,,gest formal'' nu are consecințe.
Se poate vorbi de obstinare juvenilă când femeia face crize că și-a luat bărbatul tricou galben, când ei de fapt il preferă mov. Nu când,,incăpățânarea'' vizează convingeri religioase.
Dacă nu vezi unde e problema dacă o persoană se convertește de fațadă la o religie când de fapt,,convingerile ei personale despre lume și viață rămân neinfluențate de acest eveniment'', atunci avem o problemă majoră.
Desigur că orice relație dintre două ființe umane necesită compromisuri din ambele părți implicate pentru a fi funcțională. Insă a te COMPROMITE PE TINE nu aduce niciun beneficiu relației.
Cruda ironie constă in faptul că a pretinde că aderi la alt set de principii, la altă concepție despre lume și viață (când tu in realitate ți le păstrezi pe ale tale) nu doar că iți subminează integritatea ca om, constituind o inșelătorie, efectiv, ci este categoric in detrimentul relației voastre.
Și scopul nici măcar nu scuză mijloacele. Pentru că dacă scopul e o relație de implinire și fericire alături de persoana respectivă, cu siguranță nu o vei obține clădind-o pe o minciună (practic, asta e).
Incearcă să gândești și in termeni ceva mai pragmatici. Bărbatul iubit e religios, da? Sunteți indrăgostiți și singurul impediment in calea căsătoriei este,, Areligiozitatea'' ta.
Așa că, următorul pas,, logic'', e ca tu să il păcălești (da, da și asta-i eufemism; susții ceva ce tu ești clar conștientă că e fals), să pretinzi că da, uite, te-a convins, te-a convertit, așa că te botezi in și aderi de fațadă la religia respectivului. Pe când de fapt tu, vicleană (da, da, l-ai făcut să creadă că tu ți-ai schimbat intr-adevăr convingerile religioase), in realitate ți le-ai păstrat bine mersi, intacte.
Dar stai să vezi, după ce spuneți,, Da'', că el vrea să mergeți la biserică să pupați icoane și să faceți mătănii și tu...ce faci? Te prefaci mai departe, până moartea vă va despărți? Sau când discutați abordarea educației copiilor... Oioioi.
Nu indrăzni să ridici o astfel de farsă la rangul de sacrificiu nobil in favoarea dragostei. Dacă tot il iubești așa de cu foc pe individ, mai bine ai demonstra-o făcând un sacrificiu de dragul LUI, riscând să il pierzi, fiind cu toate acestea onestă cu el in ceea ce privește viziunea ta asupra religiei.
Fii francă, pune cărțile pe față, să știe cu cine are de a face omul, pentru a lua decizia de a fi sau nu cu tine in cunoștință de cauză. Nu să il faci să creadă că s-a-nsurat cu-o ortodoxă convinsă, când tu ești ateu hardcore (dau un exemplu).
Iubește-l fiind sinceră cu el.
Nu e incăpățânare adolescentină, e maturitate.
Ce facem, ne batem joc?
ATENȚIE: evident că cele menționate mai sus nu sunt valabile in cazul in care convertirea la religia persoanei iubite are loc sincer, din convingere personală (și nu doar de,, dragul'' relației).
Văd că iar mi-ai răstălmăcit cuvintele și prezinți drept un adevăr ceva ce nici nu am insinuat.
Nu știu de unde ai înțeles cum că l-aș minți și m-aș preface. Chiar îți par o persoană care ar ascunde așa ceva, mai ales cuiva drag? Mi se pare aberant. Dacă ți-o spun ție, deschis și fără nici un fel de reținere, și pentru mine ești doar o străină, crezi că i-aș ascunde-o persoanei iubite, "sufletului pereche", cum reiese din întrebare? Înseamnă că înțelegem foarte diferit sensul cuvintelor precum "iubire","relație", "partener"...
Și mai întrebi de ce sunt defensivă...
Cred că nu mai are rost să continuăm această discuție. Oricum nu vom ajunge nicăieri.
Tu rămâi cu părerea ta, eu cu a mea și toată lumea e mulțumită.
Noapte bună.
Tocmai pentru că nu imi vine să cred că ai putea fi perfidă am intrebat.
Dacă tu crezi că există o metodă prin care să pretinzi că aderi de dragul relației cu persoana iubită la o religie in care nu crezi cu adevărat, păstrându-ți in același timp propriile convingeri, FĂRĂ să iși inșeli partenerul in această privință, iți doresc mult succes.
Noapte bună.
.
Nu ma intereseaza religiile, dar daca ar fi asa mare iubirea ...am face casatoria doar la primarie cu acte si astea si m-ar intelege ca eu nu sunt o „fana"nici a relegiei mele, dar sa mai trec si la alta.
Pentru creştini, nu doar cele 10 porunci sunt valabile, ci întreaga învăţătură lăsată de Hristos, Legea Iubirii, Predica de pe munte şi modelul desăvârşit al lui Hristos.
"Ramane doar problema cu traditia, care reprezinta dorinta si moftul omului..." Tradiţia apostolică nu e moftul omului, moftul omului e să nu urmeze tradiţia apostolică şi să facă după cum îl taie capul, devenind el zeul propriului ego. Legat de catolici, într-adevăr printre ei sunt oameni care se străduiesc să fie trăitori autentici dar e mult prea riscantă o astfel de mutare. De obicei relaţiile astea care încep exploziv se consumă repede.
N-am specificat nicaieri "traditie apostolica". Ma refeream, in speta, la obiceiurile si traditiile de pe la noi, care-s fix ca nuca-n perete, n-au nicio legatura cu invataturile Biblice. Asta ca sa nu mai aduc aminte si de tonele de superstitii si alte zeci de manifestari pagane, alaturate religiei. Deci, da...raman tot cu ideea de MOFT, nu retrag nimic. Te rog, nu-mi spune ca Iisus se ungea cu mujdei de usturoi ca sa alunge strigoii, cum se mai face in unele parti de Sfantul Andrei! Eu condamn amestecatura asta te traditie cu religie. Daca toti crestinii s-ar concentra mai mult pe invataturile biblice si nu pe basmele spuse din gura in gura lumea ar fi mult mai diferita, sunt sigur de asta!
Şi unde ai văzut tu în BOR, sau în Biserica Ortodoxă Greacă asemenea ritualuri, multe din superstiţiile astea ţin de cutuma ancestrală şi nu au nici o legătură cu practicile transmise de Hristos. Treaba cu usturoiul este o exagerare, oamenii se sperie de luna plină din ziua Sfântului Andrei care e considerat Apostolul Lupilor. Nu scrie nicăieri de exemplu în tradiţia apostolică faptul că preoţii trebuie să fie necăsătoriţi. Din contră apare menţiunea "bărbat al unei singure femei", ca atare preoţii se pot căsători. Sunt multe interpretări pătrunse forţat în cultul catolic şi de aceea există riscul pentru mulţi să se piardă.
Încă o chestie nu vreau să critic alte rituri creştine Hristos zice clar în pilda Vindecării Slugii Sutaşului Matei VIII (10-11)
"10. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă.
11.Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor."
Este un mare risc să-ţi ştergi identitatea dacă accepţi o altă religie fără să o pui în contrast cu principiile autentice ale creştinismului. Ai dreptate superstiţia împiedică pe om să cunoască Adevărul, dar şi omisiunile intenţionate, sau interpretările forţate îl depărtează mai ales când sunt ridicate la rang de dogmă.
Multam de contra-recomandare 
Speranta moare ultima, iar eu sunt al dracu' de "sperantist". Functionez bine sub presiunea momentului
Atâta timp cât viaţa personală nu va fi afectată nu mă înteresează religia, doar nu o să las un zeu să-mi stea în calea fericirii.
Daca aleasa nu doreste sa treaca la alta religie e super ok. Mi se pare stupida conditia asta si eu nu as pune o conditie ca asta ( in cazul in care nu e satanista sau ceva de genul ). M-i se pare fascinanta o relatie intre 2 oameni de religii diferite. Atata timp cat ei isi tin mintea deschisa asta nu face relatia decat mai interesanta. Si de ce nu, prin existenta a mai multor cupluri de genul asta, s-ar produce o apropiere si intre cele doua religii.
Imi place de tine, imi place ca vii cu argument, dar nu sunt in totalitate de acord cu tine. De fapt, nici nu trebuie, fiecare ramane cu parerea lui, cu credinta lui. Subiectul asta e mult mai complex si am ajuns intr-o zona in care e nevoie de mult mai multe exemple pentru a putea trage concluzii. Ti-as arata de ce, din punctul meu de vedere, a trece la catolicism, spre exemplu, nu reprezinta un risc, asa cum ii spui tu. Nu ma intelege gresit, nu sunt aparatorul Bisericii Catolice...mai devreme luam apararea in cazul evreilor, intr-o disputa in care interlocutorul habar n-avea pe ce lume traieste. Dar am nedumeriri si in cazul Sfintei Traditii, la care te refereai tu in discutia cu mofturile. Promit sa revin cu mult mai multe detalii saptamana viitoare, cand voi avea suficient timp sa montez o astfel de discutie. Te voi invita la dialog imediat ce postez intrebarea. Si cu ocazia aceea, iti voi raspunde si la cele ce mi-ai scris tu mai sus. Seara placuta!
Imi place raspunsul tau. Din pacate, am dat funda mai devreme 
Daca-mi mai spui de multe ori "Amin!" o sa cred ca ai inceput sa te rogi la mine! )) Apreciez!
Ha ha.
Nu mă pot abține. Iți inchipui, citesc un comentariu, apoi citesc replica ta și mă identific totalmente in ea.
Cum să tac, frate? Trebuie ca măcar să te aprob, așa, cu fervoare.
No problem, n-am raspus pentru funda e interesanta intrebarea
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
