Pe mine nu ma impiedica nimic sa nu fiu fericit in viata, inainte eram mai incapatanat dar de cand am vorbit cu o fata m-am deschis la minte si suflet si m-am schimbat. Cand mai dau de greu ma gandesc la meseria care o voi practica anul viitor si imi trece, fericirea pentru mine e atunci cand voi conduce tirul si cand voi ajunge acasa sa-mi vad prietena - nevasta in viitor si copii.
Pentru dan si pent agent: avem obiceiu sa afirmam ca cei ce sunt pasionati de tir si care devin soferi de tir, sunt de obicei cei ce iubesc libertatea, fiind angoasati de o viata "rutiniera" in asa cursivitate normala, gen home home home and all the rest. Dar daca asta e un element ce va aduce fericire, fara sa afecteze negativ existenta...atunci raspundeti pozitiv la ceea ce va pasioneaza. va urez succes! si sarbatori fericite
In cazul meu nu e chiar asa cum zici, eu vreau sa fiu pe tir dar sa am si nevasta in viitor. Eu o intreb daca vrea pot sa ma las de meserie ca sa fiu cu ea mai mult timp si ma bag pe autobuz sau ca sofer prin oras acum depinde si de firma cum o sa-mi dea zile libere si durata care voi fi plecat de acasa, mai ales eu prefer sa raman intern sa nu parasesc tara. Ramane de vazut oricum.
Eu unul sunt pasiv.Nu dau nici un fel de importanta acestor evenimente.Sunt calm si gandesc la rece.
Se strica masina de spalat? Imi cumpar alta
Ma impiedic si cad? Nu-i nimic,se mai intampla.
Moare cineva apropiat? Asta este,toti ajunem acolo.
Sare ulei in bucatarie si ma ard putin? Nu-i nimic,imi trece.
Ma insala prietena? Asta este,a gasit unu mai bun ca mine.
Mi-a iesit mancarea prea sarata? Ok,data viitoare pun mai putina sare.
Am dat-o in bara la un interviu? Asta este, mai sunt si altele.
Si tot asa, eu am rezolvare rapida pentru tot.Nu prea ma agit,nu sunt agitat din fire,imi place sa imi pastrez calmul,daca ma agit, oricum nu rezolv nimic si cine stie ce fel de decizii pot lua. Eventual vad unde am gresit si incerc sa nu mai repet acea greseala pentru a evita unele evenimente, insa agitat nu sunt in nici o situatie.
Sunt foarte curios unde locuiesti tu in acest moment?
Pasivitate in situatii de "nu e cum ar trebui sa fie"...e mai degraba rationalizare; in orice caz e o modalitate inteleapta, special daca faci un pas inapoi pentru a medita la ce s-a intamplat si a trage o lectie din asta.
de ce aceasta curiozitate?
Nu stiu sa iti spun exact de ce.
De multe ori am impresia ca cunosc unii oameni.
Este ceva legat de psihologie, nu stiu exact sa iti explic.
Desigur, nu este oblgatoriu sa imi raspunzi.
Parapsychologie, ideea conform careia nici un om din viata noastra chiar si pentru cateva minute, nu este venit la intamplare si ca uneori unii oameni ii cunoastem deja din alte vieti, asta fiind mai mult legata de reincarnare. De ce ai zice ca ma cunosti? :p
Nu,sunt ateu,nu cred in asa ceva.
Dar am studiat putin psihologia(unele ramuri ale ei) si imi pot da seama de anumite lucruri prin gesturile unui om,cuvinte folosite, intrebarile care le pune, modul in care raspunde si multe altele.Sunt pasionat de poker si am invatat sa citesc oamenii,am fost oarecum nevoit sa invat asta.
Nu era vorba ca te cunosc fizic,ci mai mult psihic.
Mi-ai lasat impresia ca treci printr-o scihmbare,nu stiu de ce, dar daca aflu raspunsul la ceea ce te-am intrebat, aflu si raspusul initial la care vroiam sa ajung.
Da, deviind putin de la subiect, pot sa spun ca sunt un fan infocat al camioanelor. Imi place "tirangeala" dar pentru o scurta perioada de timp, apoi o mica pauza (2 saptamani) dupa care inca o repriza de tirangeala (o saptamana - doua... ) si tot asa. Din cand in cand perioada de pauza as prefera-o prelungita pana la 2-3 luni. Nu as putea face asta permanent pentru ca intervine monotonia si dispare treptat pasiunea, asa ca prefer sa-mi iau cate o pauza ca sa mi se faca dor din nou si sa recuperez pasiunea pentru batut drumurile lumii la volanul tirului. Dar cum nimeni (nici un angajator) nu se complica cu "instabili" ca mine, bine inteles ca pauzele sunt mai lungi, mult mai lungi, si cu cat e mai lunga pauza, cu atat e mai grea hotararea de a ma reapuca de volan. In vine, fiecare cu pasiunea si sechelele lui!
Sa revin la tema, eu deocamdata sunt in ascensiune, spre idealul de a fi fericit, incet, incet dar constant,... deocamdata, si nu am mai vazut volan de tir de muuuuult
Hehe! vad eu despre ce vorbesti, ai observat bine ca trec printr-o schimbare... dar vezi tu intrebarile pe care le adresez exprima pasiuni "vechi" pe care in momentul de fata le expun public pentru ca finalmente am ajuns la concluzia ca fac parte dintr'o anumita realitate pe care am perceputo la un moment dat. si care e raspunsul initial la cre vrei sa ajungi, hm? am un mare defect: sunt a naibii de curioasa, enervant de curioasa sunt din rennes ca sa iti raspund la intrebarea prima. acu e randul tau sa imi raspunzi pleaseeeeee!
Unele sechele sunt constructive Mesaj pentru Mos Craciun: Un volan de tir urgent pentru Dan33
Hehehe.Multumesc pentru raspuns.Chiar sunt bun
Nu vreau sa ajung prea departe, dar am mai intalnit oameni care gandeau ca tine si au suferit anumite schimbari.Nu vreau sa merg prea departe cu asta,nu vreau sa ma insel,urasc sa nu am dreptate este o problema de personalitate(cred ca si de zodie).
Daca esti curioasa nu este un defect,eu sunt fix opusul tau,nu sunt curios deloc, ba chiar nu ma intereseaza nimic de multe ori.
Nu stiu exact unde am vrut sa ajung, cred am vrut doar sa imi confirm banuielile.Am explicat mai sus,unele gesturi,cuvinte,intrebari, raspunsuri, etc pot spune multe despre acel om.In fine,este foarte complex ceea ce iti spun eu,nu se poate explica,trebuie doar inteles.
Sa fiu sincer,tind sa cred ca ai fost o persoana retrasa, inchisa si ai iesit la lumina nu de mult timp, ai descoperit viata si iti place.Mai multe nu pot spune,stiu prea putine si totusi atat de multe,insa greu de spus alte lucruri.
Tind sa cred ca ai devenit o persoana sociabila care are multi prieteni/cunostinte si zambeste des.
Poate ma insel,nu sunt sigur pe ceea ce spun, este doar un experiment de-al meu.
Multumesc pentru raspuns, ai fost o draguta.
Hehe, uite ca iti raspund pentru ca ceea ce las lumii sa vada din trecutul meu va ajunge intr-o zi in librarii pentru ca unul din lucrurile pe care trebuie sa le duc la bun sfarsit (ceea ce nu este deloc simplu) este sa scriu o autobiografie pentru ca fara a imi da aere cum zicem in Romania, romanul asta ar fi o lectie pentru multi -unii care au treit ca mine altii care sunt prea orbiti de rozul pufos al superficialitatii.
da, am fost cu o tendinta spre retragere, foarte apropiata de autisme, si da am iesit la iveala (si inca nu total) de cateva luni, inainte zambeam dar parca azi zambesc cu pace, inainte zambeam in cautarea fericirii si a sinelui meu spart in cioburi de multe elemente, zambeam pentru ca stiam ca aveam dreptul la viata, aveam dreptul la respect ca fiinta umana, aveam dreptul la iubire si la fericire deci speram (nu intreba cat costa uneori sa speri). Azi zambesc fiind fericita si impacata cu multe din trecut. azi sunt eu si inca "lucrez" in a ma arata in totalitate. Nu stiu ce am putut spune in mesajele si intrebarile mele pentru a'ti determina aceasta perceptie asupra mea, dar sa zicem cu un alt defect e ca in mare parte sunt "o carte deschisa" dar asta pentru cei care stiu sa "citeasca carti umane". Prieteni, am cativa dar sunt de mare incredere si nu caut cantitatea ci calitatea. Cunostinte nu am, sa zicem ca nu aveam decat mai putin de cinci si i-am pierdut cand am decis sa ma "salvez" si sa renasc.
Nu pot explica multe si stiu ca pot fi luata drept "nebuna" insa ceea ce stiu e ca viata e mai mult decat 2+2=4
Proiectul meu profesional e profund legat de intrebarile pe care mi le adresam in incercarea de a pastra umanitatea si de a iubi pe cei care ma "omorau incet sufleteste"... si am incredere ca pistele sunt corecte, pentru ca stiu sa ascult ceea ce inima, sufletul si mintea imi zic impreuna. Lucrurile pe care le ascund nu le destainui nimanui pentru ca e cel mai bine asa; ceea ce dezvaluiesc are o anumita esenta: putem invinge cand vrem, putem trai cand ceilalti vor sa fii mort, putem supravietui unei hemoragii de spirit cand avem speranta si cand privim spre soare stiind ca dupa furtuna vine vreme buna. Putem dar nu e absolut deloc usor, insa cine vrea cu adevarat ceva, atunci va avea acel ceva.
Oare sunt chiar atat de "carte deschisa"? eh...
"ai fost o draguta" -e o formulare care nu imi place, defect de educatie. prefer simplul si profundul "multumesc" nu o lua in nume de rau!
Nu stiu cat de deschisa esti, habar nu am cine esti si ce esti.Sa presupunem ca sunt un fel de "vrajitoare" care citeste in carti sau in cafea.Este prima data cand te vad pe site si prima data cand iti raspund la o intrebare.
Au fost cazuri, cand a fost suficent sa vad un om si i-am spus tot despre el.Caracter,defecte,calitati,etc.
E ceva ce imi pot da seama eu foarte usor la unii oameni.Nu ii aleg,pur si simplu ii intalnesc.
Nu iti cunosc capacitatile sa imi dau seama ce vrei sa faci cu acel roman,habar nu am ce sa iti spun,daca sa te sustin sau nu.
Sunt cititor,insa niciodata scriitor,eventual critic.
Cum spuneam mai sus,nu te cunosc,habar nu am de unde ai aparut cand si cum,nici macar nu stiu cum te numesti, ce varsta ai, etc.In concluzie nu iti pot spune cat de "carte deschisa" esti.
Si totusi... e ora 3
te linistesc pentru roman, sunt o "veche" artista si imi permit sa zic asta pentru ca la un moment dat mi'au fost recunoscute calitatile. so sa zicem ca lumea literelor este lumea mea si jocul de idei si de exprimare este pasiunea mea. Cu grija, atentie si pasiune romanu va prinde viata. sa zicme de asemenea ca am fost inchisa in dans clasic, pictura, designe haute couture, muzica, pian si toate formele posibile de scriitura, am fost deschisa prin arta si m-am salvat timp de 19 ani pana cand am plecat din "casa" mea, am fost deschisa la ceea ce ma inconjura, la oameni si la candoarea inimii. Vezi cum tu nu poti explica cum de stii cine este o persoana desi nu o cunosti, nici eu nu pot explica cum de am crezut si cred in pace prin iubire si compasiune, insa stiu ca mereu am luptat pentru ea. Nu ma cunosti, dar uite ca ma cunosti. la ce conteaza varsta (niciodata nu am fost in compatibilitate cu varsta mea, sa zicem ca m-am simtit batrana ca si cand as fi trait zece mii de ani (da, stiu, vei zice ca imi lipseste o piesa la creier, un pic nebuna ) sau numele sau unde, de unde vin? Conteaza esenta din noi. Da, e prima data cand intru pe siteul aici prezent dintr-o pura coincidenta (nu cred in conincidente ci in "asa a trebuit sa se intample"), e prima data cand adresez o intrebare pentru "lumea intreaga", e prima data cand imi raspunzi. Hehehe, tu un "non curios" profund eu o "curioasa profund de enervanta", dar vezi tu cred ca in profunzimea ta esti un curios real, a cunoaste oamenii din maniera ta nu e semn al "non curiosului", hehe jucator de carti... iti place jocul mintilor.
nu poti spune cat de carte deschisa sunt nu reusesc sa inteleg de unde ti'a venit ideea asupra schimbarii mele, ce vrea sa zica faptul ca ai cunoscut si alti oamenii care vb ca mine si care trecusera printr-o schimbare?
si totusi e Ajunul Craciunului, Craciun fericit "non curisule"
Legat de curiozitatea mea, am proprile mele curiozitati. Spre exemplu nu sunt curios ce a facut vecinul astazi, pentru ca nu ma intereseaza.Nu ma intereseaza daca un prieten vrea sa imi spuna ceva sau nu, chiar nu sunt curios ce vroia sa imi spuna.Insa sunt curios din alte puncte de vedere, spre exemplu sunt curios sa descopar lucruri noi in viata mea, orice fel de lucruri care imi pot fi de folos.Nu sunt curios ce muzica a mai aparut, chiar nu imi pasa, insa sunt foarte curios ce a mai descoperit NASA.Intelegi?
Da imi place jocul mintilor,filosofia si psihologia sunt o pasiune de-a mea.
Nu stiu exact sa iti spun de unde am ajuns la "schimbarea" asta,unii oameni cad din cer brusc ca un boboc de trandafir si de-odata infloresc.
Ultima persoana care am cunoscut-o,era o tipa care puteam sa jur ca este surdo-muta, nu spunea nici un cuvant, am aflat ulterior ca tocmai iesise dintr-o relatie lunga.Nu a trecut mult timp si in acel om am vazut altceva,intr-un fel,era ceva ce mie nu imi placea,tind sa cred ca isi cauta viata, a devenit cum se spune pe la noi "sufletul petrecerii", a prins incredere in propria persoana.In ziua de astazi este foarte sociabila,fix opusul la ceea ce a fost.
Insa tara in care a ajuns sa locuiasca a avut cea mai mare influenta asupra schimbarii ei.
Da, am realizat si eu ca suntem in ajunul craciunului, insa nu pot spune ca "sarbatoresc" asa mult acest eveniment anual.Nu sunt adeptul sarbatorilor, nu le pot intelege.
Craciun fericit.
Ai o curiozitate interesanta dar sanatoasa, profunda...hehe, hranesteo. eu numai boboc de trandafir cazut din cer nu am fost. am fost in mal de la nastere pana cand am resuti sa plec, si acum imi las aripile sa se deschida spre uman, si sa le scot la lumia de suflet. Vezi tu, sarbatorile la mine nu au fost decat un motiv de suferinta. Insa... e ceva ce ador in sarbatori, iubirea si pacea, in mod special Craciunul. Nu l-am sarbatorit niciodata prin cadouri etc, insa in fiecare an am pastrat bradul pentru ca in fiecare an imi ziceam ca poate de data asta spiritul de craciun va veni in sulfetul "familiei" mele, in fiecare an regretam si ziceam " craciunul e o mare porcarie", in fiecare an stiam ca dincolo de furia injustitiei era ceva mai profund de atat. Ador Craciunul pentru ca ador viata si speranta, ador sa avansez chiar si prin cea mai neagra furtuna pentru ca stiu ca maine va fi mai bine. Am multe cicatrices in suflet, insa cred in speranta si da, uneori sunt rea ca otrava, uneori sunt rece ca sloiu cel mai sloi insa mereu e ceva in mine care ma reface fluture de lumina, ceva ce ma ridica din mal si din ideea ca "totul e o mare mascarada", cevaul asta l'am cultivat dea lungul vietii si in acest an ce va pleca in cartea amiintirolor, m-am renascut si Craciunul acesta il traiesc asa cum l-am dorit intotdeauna, cu o pace calda in sulfet ce ma face sa fiu fericita. De Craciun am pierdut persoana pe care o voi iubi din cel mai profund colt de inima suflet si fiinta, as fi vrut sa urasc Craciunul, dar in numele iubirii pentru ea iubesc Craciunul, iubesc pacea, bunatatea, compassiunea, viata.
Ar trebui sa sarbatoresti in functie de ceea ce iti cere sufletul, privesti in jurul tau oamenii?
Craciun fericit cu pace!
Interesant.
Tocmai de asta nu sarbatoresc craciunul,pentru ca privesc in jurul meu oamenii.
Toata lumea e fericita,se bucura,este agitata,toata lumea gateste, reuniuni de familie, etc.Toate astea mi se par aiurea,pentru ca totul este fals,in realitate nimeni nu se bucura de nimic.
De ce trebuie sa astept craciunul sa imi vad familia? O pot face in oricare alta zi a anului.
De ce trebuie sa cumparam cadouri si sa ne agitam pentru persoanele apropiate doar de craciun? Se poate in orice alta zi daca iti pasa de cineva,de craciun toata lumea se asteapta la ceva,insa intr-o zi oarecare nimeni.
Tot ceea ce facem de craciun,se poate face in orice alta zi,nu inteleg de ce craciunul trebuie sa fie un prilej sa ne comportam diferit.
De ce ascultam colinde? De ce trebuie sa mergem sa cersim prin casele oamenilor?
Mi se pare ceva aberant, cel putin din punctul meu de vedere.
Eu sunt fericit in fiecare zi cu stilul meu de viata, cu felul meu de a fi.Sunt o persoana mult prea sincera si niciodata desprins de realitate.Pentru mine este craciun in fiecare minut,nu am nevoie de aceasta sarbatoare falsa.
Si in afara de asta,uite ce nu imi place si de ce spun ca oamenii sunt falsi.
Cunosc o familie,se cearta in permanenta tot,se injura, se bat, etc.Insa de sarbatori tot timpul au mese bogate si isi expun un zambet fals,ca si cum totul este perfect. Oameni falsi, iar eu urasc falsitatea asta, urasc sa joc teatru in viata de zi cu zi si sa fiu un prefacut.Prefer sa fiu urat pentru ceea ce sunt decat sa fiu iubit pentru ceea ce nu sunt.
Fericirea depinde de fiecare,nu este nevoie de o zi anume sa fie toata lumea fericita,fiecare ne facem viata cum vrem, totul depinde de noi.
Deci la ce imi foloseste craciunul? De ce l-as sarbatori cu oamenii falsi din jurul meu? De ce as face atatea lucruri doar intr-o zi din an pentru ca "asa este normal"?
Aiurea, decid singur cand vreau sa sarbatoresc ceva.
O sa fiu fericit daca o sa joc poker maine si o sa ajung la masa finala.Asa o sa sarbatoresc eu.In caz contrar,ma uit la filme,ascult muzica,merg sa ma plimb,sa fac poze, o sa citesc, o sa cant sau o sa am aceleasi activitati care le am zilnic.
Hihi! ai perfecta dreptate, insa... exista familii care nu au aceste masti, am cunoscut si am apreciat. sunt de acord cu tine asupra cum sa ne ocup de cei dragi dea lungul anului insa Craciunul este pentru a ne aminti ce trebuie sa facem la anul ce vine, in cazul in care uitam ca orice fiinta umana, craciunul ne aminteste. in plus, spiritul craciunuili il descoperim dea lungul vietii. of... in final, Craciunul este perceput ca si realitatea, filtrar dupa simboluri. Atunci daca fericirea ta e sa ajungi la masa finala (ce easta?), iti urez ca Mosul sa iti puna sub brad realizarea dorintei tale. Succes! si Craciun fericit in sinceritatea simnificatiei lui
Haha.
Masa finala... locul unde vor sa ajunga marii jucatori de poker.
Spre exemplu, un turneu are 40.000 de jucatori, sunt impartiti la diferite mese, 9 jucatori la masa.
Masa finala inseamna ultima masa, ultimii 9 jucatori care au supravietuit bataliei.
In fine, prea putin conteaza asta, este doar unu din hobbyurile mele.
prea putin conteaza! asculta la el! daca e unul din hobbyurile tale si iti aduce o stare de bine, atunci nu conteaza putin ci mult chiar foarte mult. Totusi, nu tie frica sa pierzi sume de bani importanti? din cate stiu poker= bani. In orice caz, mult succes pentru masa finala!
Sincer sa fiu, este mult mai ieftin sa joc poker decat sa ies o seara in oras cu prietenii.Imi incarc contul la sfarsit de saptamana cu 10-20€ si joc 2 turnee care imi ofera posibilitatea sa castig niste bani multi.Pana acum jucam turnee de 1, 2, 3 $, insa am ajuns de multe ori in primele locuri si am marit putin suma. Ultimele dati am intrat cu 1 $ si am iesit cu 400$, asa ca m-am gandit sa inru cu 11 si sa incerc sa ies cu 50.000$
Da,intr-adevar se pot pierde muti bani,insa daca respecti niste reguli,nu,ba chiar iti aduce profit.Dar e complicat,trebuie sa ai rabdare, sa inveti ca si cum ai fi la facultate, sunt multe de stiut si niciodata nu stii prea multe.
Hm... trebuie sa recunosc ca e tentant insa nu m'as vedea in asa ceva. prefer investitille clasice
alors, ai sanse pentru masa finala? tinand cont ca intri cu 1 $ si iesi cu 400$... concluzia e ca esti capabil de a ajunge la final
Da,eu ma consider capabil, insa aici este vorba de perfectiune.Nimic nu are legatura cu norocul,tu ti-o faci cu mana ta, o simpla greseala te poate ruina.
Spre exemplu aseara, eram pe locul 4 si mai eram 36 de jucatori din 700, am facut o mica greseala si am iesit pe locul 35, nu am luat 300 $ am luat 12$, este diferenta mare.Totul este control si rabdare,insa dupa cateva ore incepi sa pierzi din ele, devine jocul haotic.
Nu o consider o afacere, nici o investitie.Cum sunt jucatorii de sah,asa este si pokerul, diferenta este ca la sah ai un singur adversar, la poker ai 8 la o singura masa,trebuie sa fi atent la fiecare in parte cum joaca, ce face, etc.
Tu ce hobby-uri ai?
Ah zut pentru ieri! desigur ca rationalismul ce te caracterizeaza iti ofera capacitatea de a nu deprima. hihi.
eu, bah, o lista intreaga sa zicem ca cea mai mare pasiune este lectura, stii tu soriceii de biblioteca care inoata in profunzimea cartilor de uita ce ora este deisgur ca ochelarii gen "borcan" inca nu ii am si cred ca vor astepta inca zece secole , a doua pasiune este dansul classic pentru ca sunt aeriana la propriu si la figurat, ador sa ma las purtata de muzica, sa fuzionez cu ea si aerul sa devina partenerul meu de dans; a treia pasiune este criminologia pentru ca se impleteste perfect cu pasiunea pentru om si pentru enigmele lui, binele si raul-paradoxul ce ma atrage ca un magnet; a patra pasiune este pianul tot pentru ca sunt aeriana, a cincea pasiune este pictura si crearea de modele de haute-couture, a sasea pasiune este echitatia pentru ca ador caii si libertatea pe care o induc, a saptea pasiune este sa reusesc sa ma ocup de toate pasiunile declarate si nedeclarate aici. toate pasiunile sunt pe aceeasi lungime de preferinta. cred ca pasiunea mea este viata, de aia sunt un o fiinta umana in viata, pentru ca o ador.
Wow,cate coincidente pe aici. Uimitor ca mai exista oameni carora le place arta.
Ai exagerat putin cu soarecii de biblioteca, din punctul meu de vedere nu exista tablu mai frumos decat o biblioteca cu carti bune.Cat am stat in Romania ma chinuiam sa imi fac o colectie frumoasa de carti, insa o carte buna este foarte scumpa.Am deja o gramada de carti vechi, peste 2000, insa sunt foarte pasionat de cele noi,copertate frumos.
Mie sincer mi-ar fi placut sa port ochelari cat borcanul,inca ma mai bate gandul sa imi iau ochelari,desi vad perfect.
Dansul clasic? Wow, minunat, chiar acum eram foarte surprins de un tango.
http://www.youtube.com/watch?v=zsGpuwF9Yjc
Despre muzica de pot spune, am facut 10 ani muzica, clarinet si pian, nu exista instrument mai frumos ca pianul.Desigur,opera este viata mea, sunt fascinat de orchestra si voce.
http://www.youtube.com/watch?v=UyCdJ88ZJI4
Pictura,aici am 2 maini de stanga insa imi plac pictorii contemporani si putin Salvador Dali.Nu imi place arta abstracta,insa Dali chiar a fost bun.
La restul nu ma pricep. :D
Putin la cai, am copilarit putin cu ei, insa mult prea putin.Sunt fascinat de pesti.
Cine esti? chiar iti plac bibliotecile pline de carti vechi unde parfumul unic al paginilor ce rasfoim ne impresoara ca o zi de primavara dulce si protectoare? clarinet si pian? si restul... cine esti, fara nici o urma de gluma. Coincidentele astea... ma intriga
ceea ce nu am zis e ca tot ce am facut am facut fara profesor pentru ca in familie imi era interzis orice talent insa, am facut spectacole de dans, am scris tot ce se poate si chiar trei piese de teatru, am picatt etc etc... nu ma laud, insa, cred ca e bine sa zic ca nu am cursuri la activ si deci de ma vei intreba de technica sa nu te uimeasca ca iti voi zice "nu am idee!", arta o simt, simplu.
cai! ohhhhhh! poate intr-o alta viata am fost amerindian,
Aiicha întreabă: