Pe mine nu ma impiedica nimic sa nu fiu fericit in viata, inainte eram mai incapatanat dar de cand am vorbit cu o fata m-am deschis la minte si suflet si m-am schimbat. Cand mai dau de greu ma gandesc la meseria care o voi practica anul viitor si imi trece, fericirea pentru mine e atunci cand voi conduce tirul si cand voi ajunge acasa sa-mi vad prietena - nevasta in viitor si copii.
Ayayayay! ce frumoasa bucata de cer e muzica de pian trimisa de tine! sincer bine tintit! de aia ador pianul pentru acest extaz al sufletului in dansul cu aerul...
Cine sunt...
Grea intrebare, habar nu am sa iti raspund sa fiu sincer.
In arta nu exista tehnica, in arta sunt doar sentimente.
Sunt foarte deranjat ca in ziua de astazi oamenii numesc acesti cantareti artisti.Ei nu au nici o treaba cu arta.Arta nu inseamna bani,faima,videoclipuri,femei semi-dezbracate,etc.
Putina lume mai apreciaza arta in adevaratul sens al cuvantului.
Sincer,in viitor ma gandesc sa merg la niste cursuri de tango,ador acest dans.
Nu stiu,eu cred ca arta trebuie iubita in primul rand, apoi inteleasa.
Fiecare instrument are farmecul lui, insa pianul are ceva aparte.Imi place foarte mult si chitara clasica. Exista muzica foarte complexa pentru fiecare instrument, insa depinde de ascultatori cat de capabili sunt sa o perceapa.
Spre exemplu un alt tango superb.
http://www.youtube.com/watch?v=4uSy9ApF7-Q
Hihi, cunosc si acest tango hihi
da stiu ca arta e simtire si daaaaaaa pentru decadenta artistica contemporana (nu generalizez) dar cum stim foarte bine, cand nuavem continut ne dezbracam asa masa va juisa, cand nu avem esenta tintim instictele.
cine esti, incearca si de ce vb de Romania la trecut?
hehe, daca ai degand sa iei cursuri de tango, nu ezita insa secretul dansului in cuplu e parteneru sau partenera, am invato pe propria piele in dansul contemporan uneori te asigur ca iesi de pe scena
Sunt un om normal ca oricare artul, pasionat de ceea ce ma inconjoara, nimic mai mult.Nu stiu sa ma descriu,plus ca avem o discutie publica,nu stiu ce ar trebui sa spun si ce nu.
Vorbesc de Romania la trecut deoarece nu mai locuiesc acolo momentan, am emigrat si eu ca si tine.
Cu tango-ul nu stiu nimic deocamdata, nu stiu ce imi rezerva viitorul.Ma gandeam si eu ca o depinde mult si de partenera.Doar nu eram nebun sa dansez singur
tangoul nu e pentru a dansa singur e adevarat am facut o remarca idioata scuze. oue, e o discutie publica. si totusi cum se face ca ai 2000 de carti? ce carti ai?
Pai mostenire de la tatal meu,este un intelectual,foarte destept,a citit foarte mult la viata lui.
Am tot felul de carti,lecturi, biografii, dictionare...o gramada.Am si carti de 100 de ani, inclusiv o biblie din 1907.In fine, sunt multe minunatii pe acolo.
Fara urma de gluma, asta e o piesa ca sa zic asa pe care o ador
Ah! sunt geloasaaaa! ai avut mare sansa de a avea un astfel de tata! oue, sincer ti'a lasat o comoara unica! in plus daca vorbesti la prezent de el, uf ce sansa sa poti discuta cu un intelectual! ma simt mica ca un elf in fata unui intelectual dar ii respect enorm.cand voi fi la casa mea am cateva ganduri: primul sa am o sala de dans si un altul sa am o biblioteca imensa cu multe cartiiii pentru ca ador turnu asta de fildes ce te face sa fii mai comunicativ decat orice alt loc din lume. dac am intels bine vb spaniola, insa vb romana foarte bine so... de ce ai plecat din Romania?
Da,si eu ma bucur ca am un astfel de tata,insa intr-un fel il am degeaba,am fost nevoit sa ma formez singur,nu am locuit niciodata cu el,am fost independent,el oricum era mult prea ocupat sa aiba grija de mine,insa cand am probleme sau nelamuriri in istorie,geografie,economie si orice alte domenii, el este primul om la care apelez, este genul de om care le stie pe toate.Adevarul este ca si eu cand stau cu el ma simt in inferioritate, aproape ca mi-e frica sa deschid gura sa nu cumva sa spun vreo tampenie.
Am plecat din Romania deoarece nu imi gaseam locul pe acolo.Nu gasesc nimic bun in oamenii de acolo, am preferat sa vad si alte mentalitati, si din fericire am nimerit intr-o tara unde sunt multi straini si am avut ocazia sa cunosc oameni din toata lumea.Nu spun ca ma regasesc aici,intr-un fel imi place,am munte,am mare,am civilizatie,insa oamenii sunt oarecum rai,reci,nu stiu sa iti explic exact,sunt rasisti.
In Romania nu ma intelegeam cu nimeni, la munca eram dat afara de peste tot pe unde mergeam, prieteni aveam insa cu niciunul nu puteam sa discut lucruri interesante.In general baietii vorbesc despre bere,fotbal,femei,calculatoare si masini,subiecte care nu ma atrag in mod special, plus ca ei erau cu iesirile la discoteci, mie nu prea imi place si multe altele.Lumea la noi este rea,violenta,injura, scuipa nepoliticosi, credinta le spala creierul si o gramada de lucruri care ma indispuneau si ma faceau sa raman retras sau sa ma inchid in mine...Eu nu pot sa fiu asa si eram oarecum cel "anormal" in ochii lumii.
In fine, poveste lunga si complicata.
:)) rad si imi cer scuze daca te deranjeaza aceasta prima recatie, insa nu pot sa ma autocenzurez pentru ca am impresia a auzi propriul meu discurs. insa vezi tu e ceva frumos din Romania pe care mias fi dorit sa il iau in bagaj cu mine: manastirile si obiceiurile traditionale (daca nu e pleonasm) de la tara; stii tu tara romaneasxa imi lipseste, colinele si dunrea, spiritul romanesc vechi, daca vezi ideea.
mias fi dorit sa pot schimba macar idei de ordin intelctual cu familia mea, insa independenta mea e completa. nu am avut timp de copilarie si nici de tinerete, m-am construit singura gratie iubirii profunde a bunicii mele. hm. ma intreb ce ne costa sa iubim sincer si sa avem grija de familie? de unde aceasta devalorizare?
da, sunt reci strainii. insa din partea mea nu e ceva nou, m-am obisnuit cu un mediu rece emotional unde te descurci singur, plangi singur, razi singur si te lupti singur. cand intalnesc oameni adevarati cu emotii sunt in culmea fericirii zicandumi ca lumea mai are o sansa. din cauza manierei in care oamenii conduc conversatiille sunt la fel de "anormala", bucurata sa stiu ca nu sunt singura, ma gandeam ca imi lipsea o piesa la crreieras... hm... ce ciudat e totul
iti vb de scriitura mea
http://www.poezie.ro/index.php/author/0024678/Lara__Ana_Maria_Thompson
sunt texte vechi, de 4 ani nu am mai scris sau am scris in franturi, mi-ar face placere sa stiu ce crezi, bon, nu te astepta la ceva waw, nu ma regasesc in cele 2000 de carti insa, printre cele 200 de file dintru roman scris de viata insasi
Sincer,nu imi lipseste nimic din Romania, doar sistemul audio de acasa
Sunt satul de traditii aici, au de 5 ori mai multe ca la noi si chiar le respecta,se distreaza mult mai bine ca noi.
Pe fiecare varf de munte aici este cate o biserica.
"nu am avut timp de copilarie si nici de tinerete, m-am construit singura gratie iubirii profunde a bunicii mele"
Cam asta pot spune si eu despre mine.
In legatura cu site-ul, daca imi pui te rog si ce trebuie sa descarc, sau unde trebuie sa dau ar fi mai bine.Nu reusesc sa gasesc nimic pe acolo.
Http://www.poezie.ro/index.php/author/0024678/Lara__Ana_Maria_Thompson
e pagina mea pe acest sit agonia
am avut sansa de a fi avut o bunica care nea pretuit ca fiinta umana!;)
Este un inceput.
Ma gandesc sa scriu si eu ceva in viitor,insa am nevoie de cunostinte foarte solide.
Este ceva foarte complex, insa momentan am o problema, imi trec 1000 de ganduri pe minut prin cap si nu ma pot concentra doar pe o singura idee.
PS.Cred ca am aflat si cum te numesti, din nou este un inceput.
Ana maria e numele meu
lara thompson e pseudonimul meu vechi
stii, cel mai bine e sa asterni pe hartie toate gandurile chiar daca sunt o mie si una de nopti
intotdeauna e un inceput, de aia nu-mi place rutina
iti place rutina?
Depinde de circumstante.Mult prea greu de detaliat raspunsul.
Adevarul este ca uneori am niste idei care ma uimesc si pe mine si nu le scriu, deoarece nu dau asa mare importanta si de multe ori le uit.Sunt adeptul filosofiei, iubesc citatele.
Alex, imi pare bine.Intr-un final, am ajuns la inevitabil.
Apropo, cum reusesti sa stai pana la orele astea?
Incantata sincer sa fac cunostinta cu tine Alex.
cum reusesc? am dormit toata viata acum traiesc, dorm cat imi cere organismul, si crede-ma ca uneori dormmm )) in plus noaptea lucrez cel mai bine in plus e o forma de autoeducatie tiand cont ca mai tarziu voi lucra intr-un mediu in care nu exista un program fix ci mai mult: te suna la trei dimineata, te prezinti la locul indicat si nu faci comentarii . Majoritatea scriitorilor pitici, mici sau mari, stim un secret: mereu sa avem un caiet si un stilou pentru a nota orice idee ce ne vine in minte pentru a evita sa uitam. circustantele sunt esenta unui text, diversitatea lor ne ofera diversitate in litere. chiar daca uneori nu putem asterne nici o idee cursiva si in nici un caz sa incepem si sa terminam un text, daca fibra de scriitor e in individ, la un moment dat va fi capabil sa asterne evenimnetul trait.
romanele usnt dificil de scris nu datorita tehnici ci faptului ca e un puzzle creat de viata pe care noi il asternem in tus. Filosofia o ador insa nu o vad separata de psihologie. citatele... am obiceiul de a nota citate insa prefer in mare parte sa adun esentialul din citat si sa il prelucrez in functie de perspectiva mea asupra realitatii, astfel e integrat in constructia mea.
1:Cum ai mai spus, "momentele negre".
2:Este bucuria de a face ceva sau a realiza ceva anume sau alt ceva.
3:Sa fiu optimist.
Http://www.youtube.com/watch?v=-_t1-VUCD-c&feature=related
M-am trezit cu aceasta melodie in cap.
Mi-a trecut somnul...
esti tare amuzant azi
cunosc melodia, e adorabila. interesant sa te trezesti cu ea in cap... un pic melancolic?
eu nu am pic de somn, mi-am terminat servicu pe ziua de azi si acu trebuie sa continui cartile!
e o zi superba de iarna cu soare, ador!
Melocanolic deloc spre niciodata.
Si la mine este o zi superba cu soare, insa cam frig.O sa merg sa surprind cateva fotografii pe afara.
E bine totusi ca ai un servici spre deosebire de "altii".
imi place independenta! sunt o femeie libera si stiu ce vreau!
spor la fotografii, de obicei un astfel de timp este plin de cadouri in fotografii!
chiar niciodata melancolic? hm... pinochio
Nu,chiar niciodata.
Nu am timp sa fiu melancolic,suparat,trist, etc.Ce rezolv daca sunt melancolic? La ce bun?
Timpul trece, si trece si viata pe langa mine daca stau suparat.
Iti lasi emotiile sa te cuprinda? sau le controlezi? viata e din emotii, stii nu?
Depinde de emotii,sunt de mai multe feluri, in multe cazuri ma las cuprins, dar cateodata le controlez.
Melancolia trebuie lasata sa se exprime pentru ca asa se recastiga echilibrul, ma intreb oare ce emotii trebuie sa controlam in final?
Emotile din exprimare sau din interpretare.Trebuie controlate.Asta este doar un exemplu.Mai sunt...
Aiicha întreabă: