Daca ar fi sa alegi intre a afla raspunsurile tuturor misterelor din universul cunoscut si cel necunoscut, dar ai muri imediat ce le-ai aflat, sau a-ti trai viata fara a le afla, ce ai alege? Cu justificare va rog.

Aici suntem in zona SF. Hai sa presupunem ca creierul uman poate asimila atata informatie intr-un timp foarte scurt. Chiar crezi ca ai nevoie sa stii raspunsurile la toate misterele? la intrebari pe care nici nu ti le-ai pus vreodata?
Tu la ce intrebari ai vrea sa afli raspunsul? Sunt foarte multe?

Problema pe care ai ridicat-o tu m-a facut sa ma intreb cum arati dezbracata...

La care banuiesc ca nu ai raspunsul si nu stii cum s-o mai micsorezi...

Detin raspunsul la orice doar ca ce am avut eu de spus mi s-a parut mai important decat intrebarea ta...

Daca asta ma va ajuta sa imi satisfac curiozitatea, atunci ti-o satisfac si eu pe a ta. As alege ignoranta la orice ora din zi si din noapte. "Ignoranta e o binecuvantare" nu e doar o vorba, e o concluzie la care au ajuns oameni mult mai inteligenti decat noi. Cei mai inteligenti oameni de pe planeta asta ori au avut o existenta mizera, ori au fost depresivi, ori si-au luat gatul inainte de vreme. Cu cat intelegi mai multe despre oameni si univers cu atat mai mult te intristezi, e un fapt cunoscut si acceptat. Geniile care au avut un trai fericit pot fi numarate pe degetele de la o mana, in schimb poti insira genii a caror existenta a fost un calvar pana faci rosu in gat. Fericirea si inteligenta nu au mers niciodata mana in mana, fericirea si prostia, in schimb, sunt facute una pentru cealalata.

Norocul nostru e ca majoritatea oamenilor nu sunt genii, sunt opusul, si unul dintre cele mai bune locuri in care putem observa asta e TPU. Ca sa fim intelesi, nu confundati mijloacele cu informatia. Daca aflati secretele universului nu inseamna ca aveti si mijloacele necesare ca sa va puneti in aplicatie ce ati invatat. Daca eu stiu cum se construieste un zgarie nori, de la zero, nu inseamna ca in urmatoarea fractiune de secunda pot scoate zgarie nori pe dos, mai intai va trebui sa fac rost de toate mijloacele pentru a-l construi... Asa ca nu mai fiti cretini, ca ma intristati! De asemenea, secretul nemuririi nu exista si nici alte secrete care exista exclusiv prin carti de religie si povesti. Fiind idioti, cand auziti de secretele universului, voi va ganditi la o incantatie care va va ajuta sa nu va mai deranjati la stomanc sau ceva de genul. In realitate, secretele universului sunt doar legi ale fizicii si multa matematica...

De curiozitate, exista si varianta in care mor instantaneu fara sa aflu nimic? Pare cea mai de bun simt.

Raspuns la ultima ta intrebare: posibilitatile iti sunt nelimitate cand ignori totul. E ca si cum nu iei nici o decizie. Deci... posibilitati nelimitate.
Raspunsul la atac: Aha...ok. Sa inteleg ca nu-ti plac cerealele cu lapte...

Ah...si pentru ca e dificil sa gandesc dupa 24 de nesomn, am observat asa...cam in slowmotion si cu delay, cum ai confundat termenele de "secret"si "mister" si le-ai facut sinonime.
Dar nu bag mana in foc ca am vazut clar.
Poate maine, poate alta-data. Si a fi cretin e misto. cum zicea si replica "Let me tell you a secret: I'm happy because I'm stupid".

Posibilitatile pot fi nelimitate, eu intrebam cate imi oferi tu... Iar sa ignori totul, este o decizie in sine, sa stii, nu e ca atunci cand nu iei nicio decizie.

Nu te-am atacat intentionat, asa ma adresez eu amical! Ca sa iti fie mai usor, imagineaza-ti ca vorbesti cu un prieten apropiat. Cu care vrei sa te culci demult.

Iarta-ma daca m-am lasat condus de ignoranta si am incurcat termenii intre ei. DEX-ul zice ca nu am incurcat dar eu prefer sa am incredere in intuitia ta feminina... {MISTÉR1, mistere, s. n. 1. Ceea ce este (încă) neînțeles sau nedescoperit; taină; secret, enigmă.}

Ca sa fiu rau, tu esti cea care a confundat "termene" cu "termeni"... Dar sa stii ca asta nu schimba cu nimic ceea ce simt fata de tine!

Daca o luam cu presupunerile, putem ajunge la n posibilitati, functie de fiecare presupunere. Dar hai, chiar daca e vorba de SF aici, sa fim cit se poate de realisti. Nu imi plac filmele SF care nu tin cont totusi de un minim de realitate. Tocmai am vazut "Gravidul" cu Arnold Schwarzenegger, desigur, un film SF, dar mi-a placut ca avea o noata realista, desi era vorba de ceva de neconceput acolo, o sarcina dusa de un barbat, totusi, in rest filmul a mers pe ceva cit se poate de real. Si, in sensul asta, mi-a placut.
Ramin la ideea ca creierul nu poate asimila multa informatie deodata. Innebunesc doar cand ma gindesc la cita informatie mi-ar bombarda creierul doar intr-o secunda, daca ar fi sa fie cum zici tu. Sunt om, am creier, nu computer cu procesor. Viata e frumoasa daca o iei pe indelete, nu daca tragi nebuneste de ea. Nu are nici un farmec sa stii totul intr-o clipita. Ti-am dat exemplul cu restaurantul. Degeaba as stii eu cum sa imi inteleg sotia, cum sa o fac fericita pe deplin, si asta doar intr-o secunda, daca nu mai apuc sa o si fac. Toata acea informatie devine fara sens. Si aici ai atins tu un punct sensibil. Chiar am eu nevoie sa stiu absolut toate raspunsurile? Chiar are rost sa aflu ce nu ma intereseaza?
Desigur ca, ca orice om, am intrebarile mele, si sunt destule. Daca cauti sa iti traiesti viata cit mai bine, daca iti pasa cum ti-o traiesti, atunci intrebarile incep sa apara, cautarile isi au rostul. Mai mult, fiind in cautarea lui Dumnezeu de mai bine de 25 de ani, si nu sunt tipul de credincios mistic, care accepta orice, chiar si chestii fara vreo logica, desigur ca au aparut o sumedenie de intrebari, inca dinainte de a incepe cautarea, dar si dupa aceea. Multe si-a gasit raspunsul, si de aceea am devenit credincios, altele au ramas la fel de arzatoare, dar vor fi si altele care vor mai aparea probabil. Si, privit din prisma acestei experiente, pot spune ca cunoasterea lucrurilor e foarte lenta, si e de inteles de ce. Deci, prefer sa stau poate ani de zile pentru o "revelatie", pentru acel minut, moment in care sa inteleg cum functioneaza ceva, ca sa ma pot raporta corect la ceva anume, si, ah, ce bucurie e cand ai parte de asa ceva!, decat sa le stiu pe toate imediat, si sa nu ma pot bucura de ele, pentru ca trebuie sa o termin cu toate la fel de repede.

Cred ca raspunsul fiecaruia depinde de ce il face mai fericit.
Daca pentru cineva existenta e un chin sa nu stie raspunsul la anumite intrebari, cu siguranta ar prefera moartea.

Pentru mine alegerea e simpla, daca e sa aleg intre viata si moarte as alege intotdeauna viata, oricum nu avem nicio sansa de a afla raspunsurile tuturor tainelor asa ca am invatat sa traiesc cu aceasta idee.
Intr-un fel viata e mai frumoasa cand e invaluita intr-o aura de mister.

Viata e ca o femeie. Ai dezbracat-o din start de tot, obtii o pros. tituata, o iei cu binisorul, obtii o poveste de dragoste, nu ? Aura de mister o face sa fie ceea ce este.
Nu degeaba in Biblie spune ca "slava lui Dumnezeu sta in ascunderea lucrurilor"

Asa. Scuzele de rigoare. Replay-urile tale nu au fost intocmai lucruri pe care le puteam citi intr-un mod superficial. Mi-am propus sa le aloc timp si am uitat sa revin.
Primul tau replay a fost o reflectie personala. Incercam sa inteleg de ce oamenii gasesc imperios necesar sa aloce timpul unor lucruri lipsite de sens pentru ei. Nu ti-a placut intrebarea mea, iti era inconfortabila. Am inteles. Nu am inteles de ce ai decis ca in secunda aceea sa tastezi ceva. Nu vorbim despre ce a iesit. Este o alegere personala sau, cum vrei tu sa-i spui, intuitie feminina. Ti-am oferit un raspuns sarcastic, adica in acelasi ton (daca intr-adevar vroiai sa afli lucrul acela, imi trimiteai un mesaj privat). Numai ca tu l-ai facut public, deci...sarcasm. Mi-am dat o explicatie: omului nu-i place intrebarea. Atunci am devenit curioasa. Apoi am incercat sa te fac sa raspunzi. Oricum iti pierdusei vremea, ce mai contau cateva minute in plus sau minus? Right?
Cat despre "atacul" sugerat de mine, lucrurile stau simplu: am pus o INTREBARE cu un scop personal. Nu am afirmat in intrebare ca stiu raspunsul. Nu am enuntat ca il caut. Nu a fost cu tenta religioasa (daca privesti la raspunsuri, fiecare raspuns a fost subiectiv; fiecare a privit raspunsul prin modul lui de intelegere). Nu degeaba am pus intrebarea in aceasta categorie. Pe alocuri, am completat cu alte intrebari sau am dat raspunsuri personale, deoarece era ceva ce ma facea curioasa si voiam ca celalalt sa-si depaseasca starea care ai avut-o si tu initial, de greata si, eventual, repulsie.
Nu a fost un experiment, mi-as fi dorit sa fiu atat de desteapta. A fost o simpla curiozitate.
Dau dreptate pasajelor cu a sti prea multe = a te simti mizerabil. Cred ca ceea ce ne face sa devenim din ce in ce mai lipsiti de orientare si, prin urmare, mai anxiosi, mai depresivi, e diferenta de nivel intre ceea ce gandim acum si pana unde pot strabate toate lucrurile gandite de noi. Si da...suntem mult inaintati cu mintea, insa resursele ne sunt limitate. Si atunci, la nivel universal, umanitatea isi trage o palma peste crestet, devenind putin...ametita.
Ultimul pachet de scuze revin pentru greseala cu sinonimele. Eram obosita.
Iar raspunsul la intrebarile sau insistentele personale sunt: Nu, Nu si Nu.
De data aceasta, am ales sa nu ignor.

Fa tot posibilul sa nu mai iei lucrurile atat de in serios si nu mai incerca sa intelegi oameni despre care nu stii nimic, iti irosesti energia in van, sunt prea multe variabile si ajungi sa investesti prea mult efort pentru nimic. Ajungi sa interpretezi intr-o mie de feluri o chestie care, spre surprinderea tuturor, era exact ce parea initial...

Multumesc pentru sfat.