Este iertarea o solutie a celor slabi, a celor prea lasi ca sa se razbune?

Ca sa te razbuni pe cineva (persoana, divinitate, intreaga umanitate) dupa multe atrocitati indurate iti trebuie curaj, motivatie, o doza de nihilism. Sa spunem ca iti pui in cap sa iei o arma si sa elimini tot ce iti iese in cale, umanitatea, atunci trebuie sa consideri ca sunt cu totii vinovati, toti au facut parte la cladirea destinului tau tragic sau ca inca nu au avut ocazia sa iti traga una cat timp ai fost la pamant. Desigur este doar un exemplu din multele forme pe care le poate lua razbunarea in functie de fiecare element ce te-a condus catre ideea de razbunare.

Ca sa ierti, tot dupa multe atrocitati, iti trebuie o doza de tarie, recunosc ca iti trebuie, insa pare mult prea usor, pare ca este o doza de resemnare. Tot trebuie sa faci pace cu trecutul tau ca sa poti ierta, dar pare ca in esenta nu ai facut nimic.

Voi ce parere aveti? Pentru care iti trebuie o adevarata tarie de caracter? Iertare sau razbunare?

Totul vine din educatie. Ma refer la familie si scoala. Restul sunt povesti!

Scoala si familia nu-s singurele ce pot educa un om. Educatia lui depinde de toate elementele din jur, chiar si de fiinta lui.

Pe naiba.
Te nasti cu un anumit caracter.Educatia conteaza, dar nu asa de mult.
Gemeni crescuti in aceeasi familie pot sa aiba caractere
total diferite.

Daca imi permiti sa te contrazic. Caracterul il dobandesti prin imitatie la varsta 0 pana la 7 ani. Si diferitele expwriente iti modeleaza caracterul. Nu cred ca legat de caracter, ar fi ceva genetic.

Cam este genetic. Am un prieten care are doi copii, aceiasi educatie au amandoi, insa unul este al lui si este dement de-a dreptul, altul nu este al lui si este mai retras, mai cuminte. Cel dement seamana cu taica-su care nu tine cont prea mult de consecintele faptelor sale. Asta din pura observatie, insa geneticul influenteaza mult. El influenteaza toleranta la munca excesiva, stres, dorinta de a face un anumit lucru, placerile si asta spune totul.

Eu m-am gandit mult timp la razbunare, chiar am avut intr-un timp o lista neagra.Nu stiu, e greu si sa ierti si sa te razbuni, pentru ca indiferent de cum reactionezi la baza sta o durere care te mananca de viu cateodata.
Stii cum se mai zice, viata e 10% ce ti se intampla, 90% e cum reactionezi la ce ti se intampla.Razbunarea duce la alte consecinte, poate la asta te referi ca sentimentul fiind atat de intens de frustrare sau suparare, consecintele pot fi grave si atunci majoritatea nu vor sa faca pasul asta din frica a ce se poate intampla si iarta doar de dragul celorlalti.
Atunci eu vin si zic ca exista doua feluri de iertare.
Cand iti ceri iertare de dragul situatiei si ca sa nu escaladeze situatia si cand iti ceri iertare din pura bunavointa,ceea ce e destul de rar,totusi,sa fim seriosi.
Cred ca trebuie sa fim constinenti de consecintele faptelor noastre, cum ii afecteaza pe ceilalti si cum suntem noi afectati de faptele celorlalti.Deci trebuie sa gasim echilibrul,sa nu ne lasam nici calcati in picioare,nici sa nu fim noi capcaunii.
Trebuie sa recunosc si eu,din experienta mea de viata ca a mai trebuit sa las garda jos sau sa trec peste unele chestii nasoale,poate chiar groaznice si sa nu ma razbun,doar pentru simplul fapt ca nici eu nu sunt perfect si puteam sa procedez altfel in multe situati
Si atunci te gandesti ce e mai bine pentru viitor si renunti la sentimentul de razbunare, chiar daca in momentul ala simti ca vrei sa ii omori pe toti si ca toti ti-au gresit, poate nu e chiar asa, poate trebuie analizata din nou situatia.
Trebuie sa ai mereu in cap ca trecutul e trecut si e important cum actionezi sa fie bine pe viitor, sa nu faci ceva ce te poate costa libertatea sau chiar viata.

Ca sa ierti orice, trebuie umilinta - suntem oameni insignifianti si inconstienti, la fel ca cei care ne-au gresit; compasiune - cei care gresesc o fac din cauza ca au un nivel scazut, actele lor produc suferinta lor si altora, probabil vor continua la fel.

Copilul care este a lui este răsfățat, îndrăzneț, dar cel ce nu este a lui este retras pentru ca simte acest lucru ca nu ii este tata si nu îndrăznește sa se comporte precum celalalt.

Sau este indraznet pentru ca i s-a transmis gena. Plus ca cel "indraznet" mananca mai multa bataie, a busit vreo 3 sau 5 masini pana acum.

Hai sa cinsideram un copil ca fiind c un suflet si o minte blank. Conteaza ce fac amandoi parintii pentru dezvoltarea sau nu a inteligentei, respectiv si cea emotionala. Cand sunt 2 copii la mijloc cea mai mare greseala o facem gen esti ca mata sau tactu. Copii aunt maimutici si magnetofoane? Imita si inregistreaza tot!

Pentru ambele îţi trebuie tărie de caracter. Dar cred că cea mai mare tărie de caracter îţi trebuie atunci când nu îţi mai pasă, nu te mai afectează ceea ce spun sau fac ceilalţi. Excluzând desigur situaţiile care intră în sfera infracţiunilor.

Puterea de a ierta este una din marile calități ale celor înțelepți. În schimb, răzbunarea este reacția idioților.

Da, dar maimutica nu sta doar in familie, maimutica are un mesaj inregistrat din urma cu miliarde de ani. De unde primesti tu semnalul de fugi, de unde stie corpul cand sa pompeze adrenalina si sa scoata capacitatea maxima din corpul tau exact in momentul potrivit. Plus ca si magnetofonul are de trimis mesaje mai departe. Exista parinti buni si rai, pe cei indiferenti poti sa-i incluzi tot la cei rai. Cei rai pot sa-si impuna controlul pana la 100%, dar tot vor esua deoarece copilul nu va fi pregatit pentru lumea larga, pentru societate. Societatea trebuie sa ofere educatie la randul ei, trebuie ca noi toti sa dam un exemplu de moralitate.

Cred ca parintii au mare vina in asta! Nu trebuie facuta NICI o diferenta intre copii! Rezultatele se vad in viitor.

Razbunarea este arma prostului, asa se spune. Insa in realitate razbunarea poate fi un semnal de alarma ca nu esti la pamant si ca trebuie sa aiba grija ca s-ar putea sa culega mai mult daca se pune cu tine. Este simplu sa ierti, te-am iertat cu indiferenta, greu este sa ierti si sa faci ceva sa indrepti lucrurile, dar care este mai grea? Care-i punctul tau de vedere? Si lasa vorbele populare deoparte.

Daca iei legea-n mana ta ajungi la puscarie. Nu te-a pus nimeni Judge Dredd sau Robocop.

Evident exista reguli. D-asta am si intrebat ce este mai greu sa te razbuni pentru ca trebuie sa elimini acele reguli din mintea ta sau sa ierti si sa te conformezi lor. Nu era un plan, ci o ipoteza, un "sa zicem ca".

Eu zic că e mult mai greu să ierți, pentru majoritatea persoanelor. De ce?
Pentru că intervine orgoliul. Ne este mai ușor să urâm un om decât să lăsăm baltă ura pe care o simțim pentru el ( pentru că ne-a rănit pe noi și asta ne rupe orgoliul în doua). Ne iubim pe noi înșine prea mult.

Razbunarea poate insemna si un scop ce odata implinit nu mai cere nimic dupa. Este un ultim scop al vietii tale. Cati dintre noi pot spune ca renunta la tot doar ca sa elimine o persoana sau sa duca in ruina viata cuiva, fara a obtine nimic material in schimb? D-asta pare ca razbunarea ofera satisfactie, iertarea poate oferi continuitate, un nou inceput.
Poate ai observat in filme, seriale ca atunci cand eroul sau antieroul isi indeplineste actul de razbunare, el isi pune siesi intrebare: "Ce urmeaza?". Razbunarea, care cere toata furia de care da dovada fiinta, nu ofera un nou inceput, nu ofera continuitate. D-asta consider ca cere mai mult curaj razbunarea. Iertarea cere alte calitati, nu stiu. Dar pare sa inteleg mai bine.

Ia mai dă-te-n p#1@ mea cu figurile tale de filozof, că n-am dat copy paste la vreun citat. Și nu folosi cu mine imperativul, că nu lucrez pe plantația ta de bumbac.

Filosof, nu filozof. Cu "s", nu cu "z". Multumesc frumos!

Eu știam că e corect și cu z totuși domnule corector.

Doar atat am putut si eu . Nu ma judeca.

"suntem oameni insignifianti si inconstienti" - Insignifiant recunosc că sunt. Dar, inconştient?

Și da, cred că persoanele care au principii la bază vor găsi mai dificil să se răzbune ( deoarece ei au deja ideea că răzbunarea e greșită și da, după ce te-ai răzbunat nu mai e nimic de savurat). Dar persoanele care nu au principii la baza lor vor găsi răzbunarea un deliciu și nu se vor oprii la o singură razbunare. Chiar vor crede că ce au ales e corect. So cred că depinde de principiile persoanei, de felul in care vede lumea.

Poate ca suna plictisitor, dar ma uitam la school shootingul din America, evident, si la cei ce omoara oameni fara un scop. Este ura din resentiment si nimic de obtinut. Totul pentru nimic. Mi se pare fascinant asemenea documentarelor despre ucigasi in serie. Brutal, socant. Stii ce zic?

Sunt mulți factori ce determină acei oameni să faca asta. Poate fi o dependență provocată de mic, o traumă puternică, poate fi genetic, persoanele de genul nu devin peste noapte criminali din câte știu eu.

și exact ce ziceam, lipsa de principii introduse de către părinți sau chiar de către mediul în care s-au dezvoltat aceste persoane.

Dupa cate se pare ii crezi cam prosti pe astia care iarta, dar tu pari (din cate scrii aici ) genu de om care daca ar fi pus intr-o situatie aiurea, intr-o situatie in care chiar sa necesite acea tarie de care dau dovada aia care nu iarta etc etc... nu ai face nimic si doar ai tacea. Adica nu ai actiona in modul pe care tu il,, lauzi" aici.

Depinde de mizeria prin care am trecut. Am avut resentimente in care i-as fi terminat pe unii fara regret, dar asta pe moment. Nu-i cred prosti, doar ii fortez pentru a obtine raspunsuri. Tu ai o alta parere cu privire la subiect? Si apropo, nu laud actul de razbunare, laud calitatile celui ce savarseste un asemenea act, motivatia.