Este iertarea o solutie a celor slabi, a celor prea lasi ca sa se razbune?

Ca sa te razbuni pe cineva (persoana, divinitate, intreaga umanitate) dupa multe atrocitati indurate iti trebuie curaj, motivatie, o doza de nihilism. Sa spunem ca iti pui in cap sa iei o arma si sa elimini tot ce iti iese in cale, umanitatea, atunci trebuie sa consideri ca sunt cu totii vinovati, toti au facut parte la cladirea destinului tau tragic sau ca inca nu au avut ocazia sa iti traga una cat timp ai fost la pamant. Desigur este doar un exemplu din multele forme pe care le poate lua razbunarea in functie de fiecare element ce te-a condus catre ideea de razbunare.

Ca sa ierti, tot dupa multe atrocitati, iti trebuie o doza de tarie, recunosc ca iti trebuie, insa pare mult prea usor, pare ca este o doza de resemnare. Tot trebuie sa faci pace cu trecutul tau ca sa poti ierta, dar pare ca in esenta nu ai facut nimic.

Voi ce parere aveti? Pentru care iti trebuie o adevarata tarie de caracter? Iertare sau razbunare?

Mie mi se pare fix invers! Răzbunarea e lașitate deoarece alegi să înfrunți problemele în plan fizic, nu mental, ceea ce este ineficient. Probleme au pornit și au continuat în interiorul minții. Prin răzbunare nu pui punctul pe i, ci doar crezi că o faci. E o minciună a ego-ului. "I-am arătat eu lui cine sunt eu". Cine? Cineva care nu știe să își rezolve propria problemă interioară așa că crează alta? E ca atunci când te doare ceva și în loc să te tratezi, apeși tare acolo, ca să te amorțești și să nu simți. Durere pentru durere. Într-adevăr ecuația dă zero, dar nu la infinit. Odată și odată vei lua mâna de acolo și durerea va reveni ca înainte. Odată și odată vei regreta răzbunarea și va fi nu doar ca și cum nu ar mai fi, ci chiar mai rău. Îți va fi rușine de cine erai în trecut.
Iertarea presupune o călcare a orgoliului. Pare simplu, într-adevăr. Mă ierți? Te iert. Foarte simplu. Sau? Părerea mea e că iertarea nu e declarativă, iertarea o vezi și o conștientizezi peste ani, când în pofida a ce ți s-a greșit ești capabil să vezi persoana dincolo de filtrul greșelilor lor pe care ai pretins să le ierți. Iertarea de fațadă e, cum zici tu, mult mai ușoară decât răzbunarea. Nu același lucru pot spune despre iertarea reală. Eu unul pot spune că cu greu și foarte rar am iertat cu adevărat. Azi m-am întâlnit cu cineva care mi-a făcut rău acum 2 ani. Nu am vorbit nimic între timp și chiar și-acum am împărțit doar 2-3 cuvinte irelevante, nu ne propusesem să ne întâlnim, a fost o întâmplare. Am observat că încă am o reținere față de persoana respectivă și ea de mine. Nu am iertat. Să ierți e foarte greu.