Exista atei care cred in existenta sufletului, a iubirii, a binelui si raului? Daca da, cum e posibil?

Nu mutati intrebarea, nu e religioasa, ci filosofica.

Bunatatea altruista e cea in care nu tii cont de tine, cea egoista se deduce. De exemplu oferi ceva unei persoane, pare bunatate, chiar altruista, dar daca dai o cautare sincera in minte, o sa vezi ca e egoista de fapt, ai un motiv sa oferi acel ceva si un castig personal, nu stiu, vrei sa te vada persoana mai bine, vrei sa o atragi spre tine ca iti face bine prezenta ei, urmeaza sa ii ceri ceva, sau crezi ca a avea nevoie de ceva de la ea vreodata. Este?

Eu cred ca natura e totul, si ca totul e guvernat de legile ei, care exista pur si simplu, fara constiinta sau vointa. Daca scapi ceva din mana, cade, ca asa e lumea.

Lumea nu e neapărat împărţită în atei şi credincioşi. Mai sunt oameni, char foarte mulţi, care pur şi simplu gândesc dar nu pot sau nu au timp să aprofundeze prea mult lucrurile. Au alte priorităţi, se concentrează asupra problemelor legate de câştigarea existenţei, asupra problemelor de sănătate; dacă au copii, să le cumpere pantofi, ciorapi şi, bineîţeles, telefon mobil etc.
Şi poate are dreptate NOname, trebuia formulată puţin mai bine întrebarea. Ceva gen: "Există oameni care nu cred în... Dacă da, ce cred ei despre lume." Dar nu-i problemă, se înţelege şi aşa la ce anume te referi. Singura problemă pe care o dă întrebarea în forma pe care ai pus-o ar fi că te aştepţi să răspundă numai ateii. Ceea ce nu ar fi tocmai bine. Iubire avem toţi, sau cel puţin am experimentet-o, ne-am întâlnit cu ea. Sunt mulţi care nu cred în existenţa sufletului sau care consideră că binele şi răul sunt noţiuni relative. De ce nu şi-ar spune şi ei părerea "ce cred despre lume"...

Ce spui tu cu bunătatea altruistă și egoistă, pentru mine începe să sune a psihoză. )))
Faci un gest, pentru că așa îți vine să faci. Ajuți pe cineva pentru că vrei și poți în momentul ăla.
Nu te obligă nimeni. Nu stai să analizezi ce câștigi sau pierzi. Pur și simplu faci un lucru.
Da, ajut pe cineva pentru că îmi place să văd că se bucură că a primit ajutor.
Îmi dă o stare de bine când aduc bucurie altora.
Ajutorul meu e egoist pentru că mă bucur de bucuria lui?
Curat psihoză. )))

Nu mai sunt. Am ajuns deja fluture. )))))

Nurofen e bun.

Nu,poate deveni 50% nihilist-50% animist.

Nu sunt ateu, ci panteist cu tendințe agnostice.
Si nu, nu cred în afterlive, dar în schimb în dragoste și moralitate cred, sau mai exact cred în acestea ca și construcții sociale care ne ajută să interacționăm în societate și să o menținem stabilă.

"...nihilistul crede ca nimic nu exista de fapt."

"Eu cred ca natura e totul, si ca totul e guvernat de legile ei, care exista pur si simplu, fara constiinta sau vointa. Daca scapi ceva din mana, cade, ca asa e lumea."

"And yet...you try to act as if there is some ideal order in the world." - cum îți zice avatarul.

"Oamenii care gandesc rational devin atei (...), iar daca multi am ajuns nihilisti, ma intereseaza cum de altii nu."

Te cam contrazici singură, dragă Mădă. Ori nu gândești rațional, ori nu ești atee, ori nu ești nihilistă, ori niciuna dintre cele trei. Cred că te-ai cam încurcat în propriile prejudecăți și idei.

Cât despre dilema ta, chiar dacă prin absurd am presupune, că toți "raționalii" și-ar pune aceleași întrebări, nu e de neglijat faptul, că același lucru poate fi privit din perspective diferite, de aici și rezultate, răspunsuri diferite.

Uite, pentru mine una, e cât se poate de rațional, ca orice om în deplinătatea facultăților mintale, odată informat în privința suferinței nenecesare provocate animalelor, în privința daunelor aduse mediului înconjurător și sănătății proprii, să ia o decizie de a renunța la produse de origine animală, dar iată că în realitate treaba asta nu se întâmplă și mă îndoiesc că explicația ar fi cum că mai toți au probleme în a judeca rațional. Pur și simplu privim anumite lucruri din perspective diferite, deseori alegând voit o anumită perspectivă (pentru confortul nostru psihic, confortul fiecăruia putând rezulta din altceva).

"Nimic nu exista de fapt" in sensul ca viata-moartea nu exista, si de aici nu exista nimic din ce vedem si simtim, sunt doar atomi atrasi si respinsi de gravitatie, magnetism, ce-o fi. Acum reciteste ce ai pus intre ghilimele din ce ziceam.

Bineinteles ca nu vad la nivel atomic sau molecular, dar incerc sa imi imaginez cum e de e lumea cum e. Ma gandeam, fara sa caut pe net, cum de organismul stie care celule sunt canceroase. Compozitia chimica trebuie sa fie baiul, asa ca am extins concluzia. Pisica mananca soarecele din acelasi motiv, fara sa se gandeasca "a, uite un soricel". Noua ni se pare un lucru facut constient, poate si ei, dar in momentul in care decide sa-l atace pentru a-l manca, decizia e facuta deja de ceva timp de catre creier. Daca extindem mai mult ideea, sau concluzia, suntem doar magneti care atrag sau resping alti magneti.

Nu exista nici suferinta sau libertatea de a alege.

Nu stai sa analizezi de lene sau din ignoranta, dar daca ai sta, nu ti-ar placea raspunsul: egoism.

Te bucuri de bucuria altora ajunge ca sa fie bunatate egoista.

Ateii ma intereseaza. Ma gandeam ca as fi panteista, in sensul ca "dumnezeu e natura", dar auzeam "aha, crezi in Dumnezeu", asa ca am zis sa fie ateism, sa nu ma tot incurc cu explicatii despre ce e ateismul pentru mine si de ce panteismul e ateism, desi wiki zice altceva, ce zice etimologia cuvantului de fapt, ca theos inseamna zeu, si ziceam ca panteismul E ateism pentru ca nu implica vreo credinta in vreo divinitate, un zeu, theos, daaar cuvantul e in pan theos. Imbarligatura. Sunt atee, parerile lor ma intereseaza, mai ales ca am vazut pe Youtube la un video despre univers un comentariu "ateism --> nihilism". "Aaa, nu-s singura".

Bunătate egoistă?
Nup. Psihoză avansată.
))
Te invit pe tine să faci fapte bune în timp ce plângi.
Sau eventual în timp ce ești în transă ca nu cumva să ai vreun sentiment de satisfacție.
E foarte simplu să ridici nebunia la rang de filozofie.

O fi pentru tine în mod obiectiv suferința inexistentă, dar dacă ți s-ar amputa pe viu un picior sau măcar un deget, mă îndoiesc că ai rămâne la aceeași părere. Cum spuneam, e vorba de perspectivă.

Și da, binele și răul sunt niște concepții create de om și sunt relative și subiective, cam ca orice concepție de acest gen, dar asta, pe mine una, nu mă împiedică să decid pentru mine ce e mai bine sau mai rău într-o situație dată și să acționez în consecință.

Nici de efectele endorfinelor, ale serotoninei și oxitocinei nu mă împiedică să mă bucur faptul, că dragostea cântată de poeți s-ar putea să fie doar o frumoasă iluzie. La naiba, ce relevanță are, dacă nu face rău nimănui și se simte divin? M-ar ajuta cu ceva să simplific realitatea până la absurd, până la imposibilitatea de a mă bucura de ea? Cu ce scop? Nu sunt masochistă. A, că la rece sunt dispusă să admit că la modul obiectiv multe lucruri s-ar putea să stea diferit față de cum sunt obișnuită să le iau în viața de zi cu zi, asta da. Dar nu mai mult de atât. Nu până la a-mi crea din asta o filosofie de viață și a-mi atașa o etichetă drept consecință (una care prin definiție este negarea oricăror definiții - limitări organizate, na).

Nu bunătate egoistă, ci bunăciune egoistă.Da, una de-asta ar dezvolta în tine sindromul Stendhal.

Accepti pareri si de la teisti?
Ma gandesc ca e mai politicos sa intreb inainte, nu cum fac ateii la categoria Religie cand cineva spune "intrebare pentru crestini..." si ghici tu care categorie se baga in seama

Xerxes nu o fi crestin, dar macar e destept si isi da seama ca constiinta nu e o combinatie de chimicale si ca exista o Divinitate.

"Da stiu sigur ca pamantul nu e plat"
Uhhh ce legatura are asta cu Dumnezeu?
"ca viata evolueaza"
Ehh... doar intr-o anumita maniera, nu la fel cum e prezentata de teoria Darwinista.

Ce rost are sa fii panteist? E cea mai stupida chestie deismul/panteismul. Nu au sens, nu stiu de ce exista.

E posibil sa existe la fel si ca cei care cred ca extraterestrii ne-au creat si cred ca atunci cand murim ne reincarnam intr-o piatra.
Existenta sufletului insa,e cat se poate de valida si posibila, de aia unii atei ar putea crede in acest concept, insa li se pare incomoda ideea de Dumnezeu.
Ateii care cred in iubire? Uh... bullshit sentimentalist ca sa fiu sincer daca sustii simultan ca iubirea = cantitati mari de dopamina care creeaza placere si atractie sexuala. Totusi, sa crezi ca iubirea nu este o combinatie de chimicale necesita si credinta in existenta sufletului.
In bine si in rau? Nu stiu ce sa zic aici, dar nu ar avea sens daca ar sustine ca suntem niste animale conduse de instincte.

Man nu esti atent deloc, ai spus nu crezi dar esti sigur, am scris despre ce sunt sigur

Tu confunzi una cu alta, partea emotionala cu partea de reproducere

De fapt, cu copii ma inteleg foarte bine!
Mai greu este cu prostii si arogantii care au impresia ca fac filosofie, fara sa aiba habar ce vorbesc.

Asa este zapada nu-i vara,dar nici vara nu-i ca iarna adica dand un cadou,cel caruia il dai poate crede in ceva,deci se va simti mai bine daca il dai atunci Daca dai cadou mie de ex eu is multumit oricum si oricand,vorba ta orice zi este speciala.
Ar mai fi vorba si de emotii,sentimente ce mai sunt astea.Una e cand dai cadou astazi,alta cand dai atunci cand f multi o fac,cel putin pentru ambii sentimentul este altul decat cand ai da astazi.
Nu sunt chestii legate de religie,mai degraba legate de o pregatire dinainte,stiind ca intr'o zi anume o sa dai ori o sa primesti cadou,in mintea omului are loc asa ceva pregatiri, tensiunea creste zi de zi, emotiile cresc, ceva de genul unui preludiu sexual asa vad eu, este un fel de placere prelungita, nu este vorba ca e mai stiu eu ce sarbatoare religioasa.Ca oricum 99% din religiosi habar nu au de religia la care ei sunt parte,sau spun car fi.
Este un fel de placere ca si atunci cand dai un cadou asa oczional si surprinzator, dar in cazul asta placerea ar fi ceva mai lunga. cred ca ajuta oamenii sau legatura dintre ei, ii tine asa ceva mai stransi, cred, deci eu cred ca totu tine de emotii nu de religie.

Nu vad de ce un ateu nu ar crede in iubire, in bine sau rau.Ba dimpotriva, eu cred ca ateii sunt persoane mult mai bune, mai iubitoare decat religiosii.Cum de se intampla asa ceva?
Pt ca oamenii au emotii, emotia este o calitate, ajuta oamenii, ne ajuta sa supravietuim ca specie.Bine si raul de asemenea fiind ateu trebuie sa fie mult mai constient de lucru asta ce este bien ce este rau,are mintea mai deschisa,este ceva mai inteligent,face distinctie f clara in ce este rau si bine.
Cu sufeltele asta e doara verbal,in loc sa zica stiu si eu ca e o persoana buna,zice ca are suflet bun,sau emotii bune, suna parca mai sec, decat are sufelt bun.
Deci sufletu cel putin pentru mine e ceva, o emotie, sau suma emotiilor unei persoane, care atrage dupa sine actiunile acelei persoane.

Adică ca să crezi într-un creator e musai nevoie de-o carte sfântă, gen Biblie, Coran, Vede, Triprika?
No merci, nu-mi fundamentez viața pe basme.

Sufletul, binele si raul sunt concepte filosofice care nu aparțin religiei/credintei, oricare ar fi ea.
Țin doar de o percepție asupra sinelui in raport cu mediul/lume înconjurătoare.
Personal nu cred ca exista suflet, eu înțelegând prin asta ceva care sa existe disociat de fiinta fizică si nu prea vad cum un ateu 100% ar putea crede în totalitate în asa ceva.
Oricum, nu ar pune preț atat de mare pe suflet; daca exista e ok, daca nu, nicio pierdere. Nu isi face griji unde ajunge.
Cat despre bine sau rau, suntem 7 miliarde si o sa fortez o analogie. 7 miliarde de celule ale unui organism. Funcționarea sistemului depinde mai mult sau mai putin de fiecare celulă. O celulă nașpa (hitler de exemplu) perturbă funcționarea organismului. A fost nevoie de conceptele binelui și a răului inca de la apariția primelor colectivități si nu sunt specifice doar oamenilor. Se regăsesc, la alt nivel desigur, si in regnul animal.
Exceptand cazurile patologice, sunt concepte dobandite nicidecum pre-existente in noi.
Ce este acceptabil si ce este inacceptabil sunt rezultatul evoluției speciei umane.
Daca ai creste singur pe pământ aceste concepte ar avea alt inteles si ar fi la un alt nivel.

Cred doar in iubire, cand iubesti o sa iti dai seama ca exista, in rest celelalte sunt doar inventii omenesti.

Dar panteismul/deismul nu sustine un Dumnezeu constient,spune ca explozia random e Dumnezeu
Dumnezeu face referire la termenul de constiinta, fiinta superioara.
Dar la panteism, pot la fel de bine sa zic ca o bomba atomica care distruge o anumita zona este Satana in persoana ) La fel, acea expolozie Big Bang e Dumnezeu, nu?

Emotia este o calitate, ajuta oamenii, ne ajuta sa supravietuim ca specie
parerea mea este ca este o slabiciune nu o calitate

Da e si filosofică! Platon filozoful atenian a fost prima persoană din Occident care a susţinut că sufletul este o parte esenţială a noastră – adevăratul sine – şi că este prin natura sa nemuritor.


Platon argumenta că trupul este doar o imitaţie imperfectă a adevăratei persoane şi că, la fel ca toate celelalte lucruri fizice, corpul era supus schimbării şi distrugerii. În schimb, sufletul făcea parte din tărâmul divin, fiind incoruptibil şi, implicit, etern.

Platon a scos ideea sufletului din obscuritate, îndepârtând acest concept de experienţele mistice trăite de adepţii cultelor misterelor şi aducându-l în zona discursului raţional, susţinut de argumente. Filozoful susţinea că fiecare om este nemuritor datorită faptului că are suflet, astfel că nu are nevoie să efectueze anumite rituri pentru a continua să trăiască (aşa cum susţineau cei din cultele misterelor).
Ateismul este prezent la cel mai înalt nivel al credinței!
Nu oricine poate iubi. Exista unii pentru care dragostea este o inventie, un mit social necesar pentru mentinerea coeziunii tribale si supravietuirii genetice. Acestia sunt un soi de atei ai iubirii.
sa iubesti inseamna sa infloresti un zambet numai cand te gandesti la celalalt. Inseamna sa fii cel mai intelept si cel mai avar om deopotriva.