Intrebare pentru cei care au inteles niste lucruri greu de acceptat pentru unii, ca de exemplu ca nu exista prieteni si dusmani imaginari, suntem pe cont propriu, o intamplare, ca nu exista suflet, ca omul e doar un animal, ca oricare altul, adica nu i se cuvine nimic in plus fata de alte forme de viata, ca nu exista liber arbitru, ca iubirea e dorinta doar si e instinctul de reproducere, ca bunatatea e un mecanism de aparare, deci tot ce facem, facem pentru propria persoana de fapt, ca binele si raul sunt perceptii subiective, si in afara mintii nu exista (take the universe and grind it down to the finest powder and sieve it through the finest sieve and THEN show me one atom of justice, one molecule of merci), ca omul nu e monogam, ca din creier nu se sterge nimic daca nu e vorba de vreo afectiune, s-a.m.d., cum credeti ca o sa fie lumea cand o sa inteleaga tot ce am enumerat mai sus?

merci e "corectat" de robotel.

Io-s naspa si tu cool. Ia zi:
De ce esti prieten cu cineva?
De ce faci ceva?
Daca iubesti si nu doresti, ca zici ca nu-s acelasi lucru, pot trai fara sa visezi macar sa atingi persoana?

E o minciuna benefica sau nu? De exemplu religia tine in frau salbaticii, dar pe unii ii face mai salbatici decat sunt...

"De ce esti prieten cu cineva?"
Nu am zis că ești nașpa, am zis că ești anostă și de asemenea nu m-am încadrat în categoria cool că în a fi cool înseamnă a avea bani sau/și a fi cunoscut în sensul valorilor societății din care faci parte. Eu nu am așa numita "valoare" dar nu mă consider sărac pe interior ceea ce e mult mai bine zic eu. Prietenia adevărată nu prea poți să o numești condiționată decât din punct de vedere a ceea ce simți tu când ești cu o anumită persoană. Adică te simți bine, ești pe aceeași lungime de undă, te ascultă cineva dar atunci când acea persoană are nevoie de ceva o ajuți căci te atașezi iar dacă ai fi tu mădă în mod normal nu ai simți niciun atașament și ai trece mai departe dacă ai găsi o altă persoană demnă cu care să petreci sau cu care să te simți bine. Personalele nu sunt de neînlocuit dar în momentul în care te consideri cu adevărat prietenul cuiva atunci nu poți înlocui persoana și asta nu din interes deoarece cum am zis poate să se ivească altă persoană care să îți ofere alte beneficii dar ceea ce contează mai mult sunt beneficiile sentimentale iar atașamentul față de un prieten este obligatoriu mai ales dacă dispui de acele beneficii. Sunt lucruri care vin din tine, sunt lucruri pe care nu le obții cum ai obține un cadou pe care ai putea să îl obții de la orișicine și de aceea nu consider prietenia adevărată de natură egoistă.

"De ce faci ceva?"
Faci ceva pentru binele tău și binele persoanelor la care ții. Sincer să îți spun dacă nu ar exista persoane la care să țin mi-aș pierde de tot voința în a face ceva strict pentru mine și asta pentru că nu mă consider prea individualist, așa cum probabil ești tu.

"Daca iubesti si nu doresti, ca zici ca nu-s acelasi lucru, pot trai fara sa visezi macar sa atingi persoana?"
Dacă iubești și dorești dar înainte de a dori oferi necondiționat. Iubirea, ca bunătatea de care vorbeai tu se pot numi într-adevăr așa dacă sunt necondiționate. Și poți iubi fără să ai parte de o persoană din păcate când sentimentele nu sunt reciproce dar ca în cazul oricărei situații de genul sau a unei despărțiri e nevoie să te resemnezi dar iubirea aia nu dispare așa că altfel ai avea dreptate, ea va rămâne undeva acolo ca să zic adormită iar tu îți vei dori ca acea persoană să aibă parte de tot binele din lume și vei dori asta necondiționat, chiar dacă nu vei fi tu cel care îi vei oferi acel bine, iar până atunci poți face niște gesturi frumoase chiar dacă știi că nu vei fi cu acea persoană, asta am făcut și eu cu cineva deci nu vorbesc din povești. Oricum nu e obligatoriu să iubești o singură persoană într-o viață adică asta cam rareori se întâmplă.

"decât din punct de vedere a ceea ce simți tu când ești cu o anumită persoană." exact! Dar deh, lumea fara iluzii e anosta. Daca nu mai simti ce simti acum cand esti cu o anumita persoana, ii mai cauti prezenta?

Ce inseamna pentru tine "binele persoanei la care tii"? Dar gandeste-te bine. Era o poveste pe internet cu unu si una pe motocicleta, el conducea si observa ca franele nu-i merr, avea o singura casca, nu-i spune fetei care-i baiul, dar ii cere sa poarte casca. Fac accident, el moare, ea nu. Intr-o situatie asa ce ai alege? De ce? Sincer. Io stiu oricum raspunsul.

De ce oferi ce oferi?
Referitor la iubirea nereciproca si care nu mai trece, explicatia e ca oamenii iubesc fantezia unui lucru: Fantasies have to be unrealistic because the moment, the second that you get what you seek, you don't, you can't want it anymore. In order to continue to exist, desire must have its objects perpetually absent. It's not the "it" that you want, it's the fantasy of "it." So, desire supports crazy fantasies. This is what Pascal means when he says that we are only truly happy when daydreaming about future happiness. Or why we say the hunt is sweeter than the kill. Or be careful what you wish for. Not because you'll get it, but because you're doomed not to want it once you do. So the lesson of Lacan is, living by your wants will never make you happy. What it means to be fully human is to strive to live by ideas and ideals and not to measure your life by what you've attained in terms of your desires but those small moments of integrity, compassion, rationality, even self-sacrifice. Because in the end, the only way that we can measure the significance of our own lives is by valuing the lives of others." The life of David Gale

Chiar ii doresti binele, sau spui ca asa trebuie sa spui?

"Chiar ii doresti binele, sau spui ca asa trebuie sa spui?"
Spun ceea ce cred sau ce simt. Normal că doresc binele și binele dacă se dorește se dorește necondiționat. Chiar ai ajuns să consideri așa imposibil acest lucru? E mai grav decât credeam și foarte trist, dar asta e, bine că nu-s ca tine iar faptul că nu-s ca tine, că deh oamenii sunt diferiți mă face să fac acest lucru supranatural, da mă, incredibil mă consider luat din poveștile sf, să vreau să fac sau să doresc binele cuiva fără a obține ceva în schimb. Extraordinar! Mădă, îmi pare rău pentru tine dar pot zice că bunurile alea pentru care te lupți în viața asta atât de anostă nu o vor face mai puțin anostă în condițiile astea, crede-mă.
Și ca să mai lămurim un lucru, bucuria în a oferi dragoste(nu sex) sau prietenie nu e tot una cu bucuria de a primi bunuri materiale căci una doar ți se oferă iar alta pe lângă faptul că ți se oferă o și dăruiești. Dacă zici că ăsta e egoism te sfătuiesc să revizuiești(distrugi) limba română. Dar cum am zis mai înainte tu nu dai sau spui doar ca să primești în asemenea situații, tu în primul rând dai pentru că simți să faci asta, nu te gândești că vei primi ceva la schimb chiar dacă e inevitabil.

"Daca nu mai simti ce simti acum cand esti cu o anumita persoana, ii mai cauti prezenta? "
De ce ai începe să fi cu o persoană pe care nu o iubești. Uite aici intervin 2 lucruri, ori nu o iubești și stai cu ea doar din atracție sexuală(modul mădă) și până la urmă te saturi de ea ori acea persoană te dezamăgește și îți face ceva nasol iar sentimentele pozitive devin negative. Cu toate astea, deși și asta mi s-a întâmplat, sincer chiar mi-am dorit tot binele pentru acea persoană iar dacă aparent sentimentele se transformă cum am zis eu e mai mult să zic un lucru de suprafață, iubirea ce ai simțit-o dacă chiar ai simțit-o nu se va evapora. Asta e la nivel de ceea ce simți, tu simți că îi vrei binele dar doar că nu vei mai contribui la binele respectivei persoane deoarece a arătat că nu are nevoie de acel bine deci și prin urmare și-a bătut joc de el.

"Dar gandeste-te bine. Era o poveste pe internet cu unu si una pe motocicleta, el conducea si observa ca franele nu-i merr, avea o singura casca, nu-i spune fetei care-i baiul, dar ii cere sa poarte casca. Fac accident, el moare, ea nu. Intr-o situatie asa ce ai alege? De ce? Sincer. Io stiu oricum raspunsul. "
Desigur aleg să dau acea cască dar normal mădă că răspunsurile tale se pot anticipa și mă vei lua probabil cu egoismul pe care îl am atunci pentru nu a duce o viață în suferință aleg să pun asta pe umerii celeilalte persoane însă eu zic că viața fie și ea în suferință e mai bună ca moartea(asta dacă nu se transformă în tortură acea suferință ceea ce nu prea e posibil în acest caz). Să nu mai spunem că iar intervine redefinirea cuvântului ăla de care am mai vorbit și iar ne lungim de pomană.

"De ce oferi ce oferi?"
Dacă oferi sincer, oferi pentru că te simți bine să oferi în primul rând și am mai zis că am oferit anumite rânduri unei persoane, rânduri frumoase la care am stat puțin și asta chiar era de pomană pentru că știam că nu sunt pentru ea și nu voi fi dar wow pentru mădă e imposibil să creadă că binele necondiționat(adică binele ăla adevărat că ălalt nu prea mai merită să îi spui bine) există. Și sunt prea multe exemple în cazul ăsta deci nu are rost să te conving de o chestie evidentă. Și ca să mai evidențiez un lucru și ca să ajung la o concluzie, vezi că dorința nu e una neapărat egoistă și poți dărui și dori chiar dacă știi că nu vei obține ceea ce dorești atunci când iubești cu adevărat sau atunci când ești în stare să simți compasiune pentru semenii tăi fără să aștepți nimic la schimb. Una e să îți dorești ceva și una e ca făcând un gest să aștepți rezultatul și să îl faci pentru rezultat nu pentru că te face să te simți bucuros când faci un gest frumos.
Pot zice că ceea ce gândesc nu e o iluzie deoarece am exemple concrete și știu eu ce aș face și ce am făcut în anumite situații și cum am gândit deci pentru mine iese din calcul acest fapt. Iluzia e la tine și când pentru tine reprezintă realitatea normal că zic că ești anostă și normal că nu poți nega că viața din perspectiva ta e anostă căci nu vezi niște lucruri frumoase dar existente. Tu deja încadrezi aceste lucruri în pragul de povești și le încadrezi fără înțelegere. Să știi că nimeni nu poate înțelege pe cineva dacă nu simte ceea ce simte acesta deci tu nu dai dovadă de înțelegere și degeaba îți spun lucruri căci vei zice că-s povești și degeaba îți spun că bila e roșie că nu mă vei crede, și degeaba îți voi arăta că e roșie că atunci clar vei nega căci ești daltonistă(nu sunt un expert în biologie și din astea deci se scuză dacă am caracterizat greșit boala și mi-e lene să mai dau search pe google), pentru a o vedea roșie trebuie să o privești prin ochii mei, adică prin ceea ce simt. Poate tu nici nu ești în stare să percepi respectiva culoare dar dacă ai fi în stare să privești din perspectiva ailaltă și să o crezi pe cuvânt atunci ai descoperi ceva nou în viața ta, o nouă culoare care ar face-o mai puțin anostă. Eu îți înțeleg opinia dar nu pot să o iau în seamă când eu văd clar că există ceea ce susțin eu pentru că există tocmai în mine și dacă există în mine sunt sigur că există și în alții. Oricum nu am mai comentat despre celelalte lucruri din întrebarea ta căci țin doar de opinie dar un om care se pripește așa mult la niște lucruri pe care nu le poate atinge cel mai probabil ori e îndoctrinat de alții ori s-a autoîndoctrinat ceea ce e cazul tău cel mai probabil.

Nu esti sincer/a. Doresti binele cuiva pentru confortul, siguranta sau binele tau, ia gandeste-te bine. De ce inveti pe cineva pacea? Crestinii de ce fac bine? Nu vreau s-o dau in religii, dar ei sunt cel mai bun exemplu. Sa nu te mai incurc: crestinii fac bine pentru binele lor, pentru a castiga viata vesnica. Cauta raspunsul sincer in tot ce faci.

"Daca nu mai simti ce simti acum cand esti cu o anumita persoana, ii mai cauti prezenta?" Vorbeam de prieteni, nu iubiti, dar si daca ar fi vorba de iubiti, nu ti s- intamplat sa nu iti mai placa cineva pe care placeai mult?

"acea persoană te dezamăgește și îți face ceva nasol iar sentimentele pozitive devin negative" de ce te dezamageste? de ce sentimentele pozitive devin negative?

"Dacă oferi sincer, oferi pentru că te simți bine să oferi în primul rând" nu vrei sa recunosti ca am dreptate pentru ca ce zic eu nu e confortabil, nu e "placut sufletului".

"poți dărui și dori chiar dacă știi că nu vei obține ceea ce dorești atunci când iubești cu adevărat sau atunci când ești în stare să simți compasiune pentru semenii tăi fără să aștepți nimic la schimb" stii ca n-o sa primesti, dar speri, iar compasiunea cred ca e frica, frica e o nevoie anuntata. Simti compasiune cand cineva pierde tot, dar simti frica de fapt, te identifici cu persoana, te pui in locul ei si frica te cuprinde.

Viata mea nu-i deloc anosta cautand tot timpul motivul din spatele unei actiuni, a oricui.

Sunt foarte sincer și crede-mă că am căutat de multe ori motivul acțiunilor mele dar lucrurile de multe ori au fost clare dar normal că așa cum am spus înainte nu îți voi schimba opinia deoarece e nevoie de înțelegere(tocmai de ceea ce mă acuzi că nu am dar te asigur că e foarte simplu să justifici anumite fapte iar eu am ajuns la acea concluzie ușor, la alte fapte e adevărat e nevoie să te mai gândești un pic dacă e așa sau invers dar mi se pare foarte clar din acest punct de vedere). Eu totuși cred că și tu mai ai porțiuni din acest bine sau de compasiune însă nu le poți observa. Nu am de unde să știu sincer, iar compasiunea și frica sunt sentimente diferite, în cazul ăla te simți trist pentru necazul altcuiva, nu frică că ți s-ar întâmpla și ție, se vede de la o poștă că vrei să spui că unele trăiri și sentimente nu există și le înlocuiești cu unele mai negative ca să zic așa dar asta mi se pare doar o deviație cum am zis dată de neînțelegere iar asta te face să vrei să explici ceea ce nu poți înțelege iar singurele tale mijloace prin care poți explica sunt frica, egoismul, instinctul, cam astea și nu ajungi acolo unde trebuie, te îndepărtezi mult de realitate. E cum aș încerca să îți explic teorema lu Pitagora dar nedispunând de laturi.
Ca să închei printr-un exemplu că nu se poate altfel, eu acum ceva timp am găsit un telefon pe jos și am sunat mama proprietarului că era la contacte și i-am spus. A zis că o să vină să îl ia și să o aștept că o să îmi dea și ceva dar l-am lăsat la un chioșc și am plecat. Oare cu ce mi-a făcut bine faptul că am pierdut timp sau de ce nu am profitat și nu am luat telefonul respectiv? O altă întâmplare, de fapt sunt mai multe prin care eu mă ofer să mai dau niște bani unor cerșetori(dau doar la cineva din când în când cu care m-am mai familiarizat și am mai dat zilele astea unui bătrânel care voia s își ia o bere și mie îmi place berea și mi-am zis de ce să nu se simtă și el bine?), ce am avut de câștigat. Și mai putem să o dăm iar în sentimentalisme dar ți-am mai spus deja întâmplarea cu fata aia și eram sigur și puteam băga mâna în foc că nu câștigam nimic dar lucrul ăla în a dărui chiar și niște cuvinte frumoase m-a făcut să mă simt bine. Eram perfect conștient de toate acțiunile și chiar de nu erau fapte mărețe ci mărunte uite că de obicei în astfel de fapte se vede sinceritatea din sentimentele de care îți vorbeam. Sunt multe alte exemple și am ce să îți dau dar zic că ajung.

O mata enervanta care isi spala blana (cam asta face toata ziua), un frate care se plictisea si nu stia ce sa mai faca sa imi distraga atentia (poate si el credea ca nu am atentie distributiva, dar cred ca mai degraba nu s-a gandit vreodata la lucrurile astea), o mama care mi-a zis la un moment dat sa iau cainele din curte pentru ca era cineva care incerca sa intre si ii era frica de el, o alarma de la o masina (nu sunt sigur daca era de la o masina, dar era o alarma care suna).
Cam asta imi aduc aminte acum pe moment si daca m-as mai concentra mi-as aduce aminte si altele pentru ca am o memorie destul de buna.
Oamenii au atentie distributiva, chiar daca unii mai putin decat altii.
Albinele nu filosofeaza pentru un singur motiv si nu e din cauza ca nu au atentie distributiva, ci altul: ele nu sunt oameni.

Dar cand ai observat mata, fratele, mama, alarma, nu mai erai atent la telefon, nu?

Sau na, poate chiar esti sincer, ca cei care cred in Mos Craciun. Pe aia daca ii pui la detectorul de minciuni si-i intrebi cine le-a dat bomboanele, raspunsul "Mos Craciun" n-o sa fie minciuna.

N-am zis ca nu fac bine sau ca n-am compasiune, ci ca inteleg de ce fac ceva.

Iti face bine ca te lauzi acum sau altcandva, astfel oamenii isi fac o parere buna despre tine si o sa incerce sa nu te raneasca, asta speri.

Eh, stiai ca nu, dar sperai ca da.

Nu speram, te asigur și sunt foarte modest precum observi (acum serios nu prea mă laud, dacă se întâmplă e raritate) Oricum întrebarea ta chiar are un rol destul de bun, te poate face să încerci să gândești și din perspectiva opusă(în caz că nu o ai și pe asta) și să îți gândești mai bine răspunsul și acțiunile ceea ce nu e un lucru rău. Sunt oameni care dacă ar vedea așa ceva nici nu s-ar gândi a doua oara la ceea ce ai zis tu aici și probabil ar condamna dar nu e ok acest lucru. E ok să ai o opinie atâta timp când totuși te gândești și pe cealaltă parte. E ca un fel de concluzie de mijloc ca să zic așa. Atât am mai avut de zis, o seară bună.

No, te-ai speriat? :O

Deci, mai citeste intrebarile mele, astea din raspunsurile adresate tie, si raspunde-ti sincer, tie. Eu oricum iti stiu raspunsurile , si de asta sunt curioasa cum ar fi lumea cand ar intelege una alta. Bineinteles ca nu avem cum sa stim, dar cum suntem unici, datorita, sau din cauza amintirilor unice, si punctul de vedere e unic.

Normal ca eram.
https://www.youtube.com/watch?v=vJG698U2Mvo
Eu am vazut-o. Poate si tu si cu siguranta si altii, chiar daca unii nu o vad. Mai sunt si alte teste dar mi-e lene sa le caut acum.

era culmea sa n-o vezi, doar a trecut incet si s-a si oprit, moment in care il puteai urmari pe cel cu alb, dooh. Ce teste au astia de te doare mintea (e o vorba). Asta nu-i atentie distributiva.

Testul acela e in legatura cu atentia selectiva si vrea sa arate ca multi oameni atunci cand au de facut ceva se concentreaza numai asupra acelui lucru si ignora total restul lucrurilor care nu sunt importante in acel moment. Adica tot cam acelasi lucru pe care l-ai spus si tu. Intr-adevar asa e si poti sa le dai si la alte persoane sa faca testul si o sa vezi ca unii nu o sa vada gorila. Asta nu inseamna ca toti oamenii se concentreaza numai asupra unui lucru pe care il au de facut, poti face mai multe lucruri in acelasi timp.
Sincer, mi se pare cam ciudat ca trebuie sa te conving ca exista atentie distributiva.

Pentru ca nu exista. Eu daca citesc cu muzica pe fundal, daca-s atenta la muzica, nu sunt atenta la ce citesc, si invers. Daca imi fac un playlist pe telefon (netul e oprit, asa trebuie, doar pentru playlist ma pierd cu el), nu vad ce-i in jur. La oameni ma uit la ochi, nu vad ce-i in jur, adica nu constientizez, ca ochii filmeaza tot si creierul inregistreaza. Citisem un articol despre atentia distributiva, inexistenta, dar nu mai stiu in ce limba, sa stiu dupa ce cuvinte sa caut.

Eu in fiecare zi ma folosesc de atentia distributiva (chiar si in momentul asta in care scriu raspunsul ). Toata lumea face asta, nu numai eu sau tu, asa ca nici n-ar avea rost sa cauti articolul acela, pentru ca n-are cum sa ma convinga cu nimic.
Dupa cum ti-am spus exista si teste (fara gorile) care sa iti verifice atentia distributiva. Poate o sa caut maine unul si chiar sunt curios daca dupa ce il faci tot o sa mai zici ca nu exista atentie distributiva.

Mada eu nu stiu ca nu sunt cercetator in medicina sa studiez creierul, dar liberul albitru este creierul-asta vreau sa zic- el este seful-el coordoneaza tot si muschii si ochii e.t.c. si facem ce dorim datorita lui, ma gandesc ca el ia deciziile pe baza informatiilor care le detine, cand vreau sa urc un varf de munte mai intai il cercetez ma uit sa vad si dupa aceea ma decid, de fapt nu ma decid, creierul decide daca e cazul sau nu. Si cand am invatat sa inot nu am invatat dintr-o data, am invatat treptat, daca nu voiam sa invat nu voiam si gata, de fapt de abia acum 4 -5 ani am invatat sa inot, cand eram mic nu voiam ca i-mi era frica de apa adanca,deci ce vreau sa zic prin asta, ca decizia mi-a apartinut mie, de mine a depins, daca nu voiam voiam sa invat nu invatam nici acum,dar cu timpul am avut o dorinta foarte mare sa invat si am invatat, deci nu m-a stresat nimeni sa invat, deci asta inteleg eu prin liberul albitru. facem ce dorim, daca vrem sa facem asta o facem, daca nu dorim nu o facem, dar repet creierul este liberul albitru'' si stii cum decide creierul? nu stiu! m-a ajutat sa invat sa inot, cum sa respir cand inot, sa stau relaxat sa nu intru in panica, daca i-mi intra un pic de apa in gura.habar n-am, chestea e ca el este liber, totul depinde de gandire pozitiva, negativa, ori marii campioni in orice domeniu nu cred ca au ajund faimosi datorita unei gandiri negative.Si aici este un exemplu daca vrei sa devii mare e ok, daca nu vrei nu vrei si basta, esti liber sa decizi tu, ma rog creierul.

Uneori decizile creierului pot fi si eronate, si te pot costa viata-de exemplu acum un an ma aflam la poalele muntiilor Fagaras si a inceput sa ploua si m-am adapostit pe langa un brad, iar a 2 zi am aflat ca un tip cu sotia s-a se aflau pe creasta urlea si pe tip la traznit fulgerul- cine l-a pus sa urce acolo pe timp ploios, creierul -liberul albitru -atat la dus, ata ete

Creierul nu e liber, e ca un magnet, e atras sau respins de ce e invatat ca e pozitiv sau negativ (poli, nu bun sau rau).

Lol, haha misto test. Aproape nu vedeam, dar am observat-o cand dadea sa plece. Multumesc de videoclip. M-ai luminat. Am cautat mai multe si nu inteleg de ce aveau gorile

Ok, este atras ca un magnet,si este invatat ce este rau si ce este bine(pozitiv si negativ)ok, ceea ce vreau sa zic este ca decizile sunt luate de creier si nu de sinele constient, acum intelegi,asta vreau sa zic, ce zici tu ca, creierul nu este liber,e ca un magnet, pai pe unii i atrage lucrurile nasoale, pe altii lucruri mai frumoase -am mai auzit spunandu-se ca liberul albitru este o iluzie, si cu toate aceste omul are libertatea de a alege de a fi propriul sau albitru,asa cum a fost galileo, el a avut o educatie preoteasca si cu toate acestea a ales sa studieze astronomia, aici ma gandesc eu ca a intervenit liberul albitru, putea sa devina la fel de bine si preot dar a ales sa devina astronom, cum zici tu, creierul lui a fost atras ca un magnet de partea stiintei-nu este si asta un liber albitru? eu zic ca da, nimeni nu la fortat sau amenintat-ca o mai fi insistat si tatal lui sa aleaga medicina si tot degeaba, pentru ca pana la urma a facut tot la atras (la interesat ) pe el mai mult, astronomia, nu este asta tot un liber albitru?

Hai sa incercam pe rand.
1. Intra-adevar, nu cred ca exista ceva ce deja este imaginar
2. Suntem pe cont propriu. Posibil, dar pana la un punct. Vin momente in viata in care daca ai noroc, ajuns sa fi pe cont propriu cu cineva Orice actiune are si reactiune iar ce facem noi se reflecta asupra lumii din jurul nostru si totodata se abate inapoi si asupra noastra.
3. Nu exista suflet. Este cam greu de determinat daca exista sau nu un suflet. Aici ar interveni si elemente pro si contra acestei afirmatii. Totusi decat sa traiesti toata viata cu gandul ca nu exista suflet, parca e mai bine sa traiesti cu gandul nu ca este, ci doar ca exista posibilitatea sa fie si tu sa ai unul, chiar daca nu e palpabil.
4. Omul e doar un animal care nu merita nimic in plus fate de alte forme de viata. Forma de viata e un termen foarte general si se aplica atat omului cat si euglenei verzi. Rostul fiecarei forme de viata in aceasta lume este definit aproape clar de actiunile ei asupra mediului inconjurator. La partea cu omul e doar un animal, e cam minimalist spus poate. Omul are noroc sa traiasca intr-o lume care e guvernata de insticte si totusi are un dar in plus numit ratiune.
5. Nu exista liber arbitru. Orice facem, orice decizie luam este guvernata de liberul arbitru. Avem libertatea de a alege orice. de la a ne scufunda in frustrari si cersetorie, pana la succes deplin in toate ramurile societatii si a vietii. Fiecare ne nastem sub acelasi cer, dar nu avem toti acelasi orizont. Iar aceasta axioma este determinata tocmai de liberul arbitru datorita caruia fiecare isi alege si asfalteaza/niveleaza propriul drum.
6. Iubirea e o dorinta doar si instict de reproducere. Pai nu prea. Iubirea e un sentiment. Foarte puternic as adauga. Una este sa iubesti, alta este sa iti doresti sa iubesti. Iubirea si dorinta sunt cam la fel de diferite precum e un set de amprente fata de altul. Instictul sexual este poate cel mai puternic din natura si cel mai greu de controlat. De aceea aproape singurii care mai reusesc sa-l controleze sunt oamenii. Dar da, aici e o lupta cu natura si cu firea pentru ca intr-adevar nu parem a fi fiinte monogame. Am ajuns sa vrem de la noi asta, special pentru a crea o bariera fata de restul naturii. Insa sa nu uitam ca sunt si altii prin natura care aleg parteneri pe viata. Lupii, soimii sunt unele dintre aceste exemple.
7. Bunatatea e un mecanism de aparare. Bunatatea este ca o cursa de avion first class. Oricine o poate avea, insa nu oricine isi poate permite. In esenta, bunatatea poate fi vazuta ca un mecanism de aparare doar de catre cei deziluzionati de efectele ei asupra vietii lor si a asteptarilor mari care decurg din faptul ca esti sau incerci sa fii "bun" mai mereu si cu oricine. Din punctul asta de vedere, viata e un sir lung de amaraciuni. Aia nu inseamna ca trebuie sa inchidem orice usa si oricarei sanse create de starea de bunatate pe care am imprastia-o in jurul nostru.
8. binele si raul sunt doar perceptii subiective. Este posibil ca aceste doua notiuni sa fie de fapt o lupta constanta in mintea noastra si din comoditate le-am dat nume si chip pe alocuri. Insa tocmai aceasta lupta constanta, este un factor determinant asupra a cum arata drumul nostru in viata si cum anume e pavat.
9. omul nu e monogam. Am atins acest punct putin mai sus.
10. din creier nu se sterge nimic daca nu e vorba de vreo afectiune. In principiu fiecare din noi alege mereu ce sa alunge si ce sa tina cu el. Aceste alegeri sunt determinate de stari, emotii si trairi, in urma carora vrem sa ramanem cu anumite amintiri, sau incercam sa stergem anumite experiente din dorinta de a ne perfectiona si a invata sa tintim mereu catre teluri si mai inalte. Creierul in sine e mai putin relevant in asffel de momente, el fiind doar un reper in acest caz, al sanatatii generale a intregului organism.

Am vorbit mai sus de liberul arbitru. Ti se pare ca alegi ceva, creierul tau a ales in functie de ce ai trait pana la momentul alegerii. Iti place o culoare pentru ca... de asta. Iti place o melodie pentru ca... de aia. Vrei sa mergi la munte si nu la mare pentru ca ai tu o amintire care a devenit preferinta. Acea amintire e o intamplare pe care nu tu ai ales-o. Se intelege? Ti-ai pus nickmane-ul "omega", de ce? Care a fost motivul din spatele alegerii?

Si reusesti sa stergi din minte ce vrei? De ce nu iti place acel fel de mancare care nu iti place?

Pe bune ca n-o vedeai? :O

Creierul raspunde unor stimuli, logic ca alege liber sa urmeze o cale, din cele multe oferite de amintiri/informatii scrise, dar acel raspuns e automat, e actiune-reactiune. Sa zicem ca a1 se potriveste cu a2, in momentul in care percepi ceva asemanator cu a1, creierul pregateste a2 pentru raspuns. Ai ales liber acel a2, dar acea potrivire ai gasit-o in afara vointei tale.

Ascultam acum Carla's Dreams si mi-am amintit un exemplu. Imi place accentul moldovenesc, dar de dincolo de Prut, si ma gandeam de ce: cand eram mica, inainte sa ma duc la scoala erau stiri pe tvr 1 sau 2, din Moldova, astfel creierul asociaza copilaria, adica lipsa grijilor, cu accentul moldovenesc, asa se formeaza preferintele si apoi alegerile "libere".

Nu, nici nu stiu cum am realizat intr-un final ca era acolo. Parca pur si simplu a aparut. Dupa m-am mai uitat la videoclipuri de genul si m-am obisnuit cu ideea ca trebuie sa apara o gorila

Pai no, cam asa am spus si eu, dar intr-un mod un pic mai diferit cand m-am refreit la munte, cand vreau sa escaladez un varf de munte, intai ma uit sa vad ce inaltime are, e.t.c. si dupa aceea ma decid, ma rog creierul decide, pe baza informatilor vizuale care le primeste, deci este o alegere libera a mea, logic ar fi bine inteles sa nu ma aventurez pe varfuri abrupte, si asta tot creierul i-mi spune nu? ''bree nu te aventura ca e nasol'' si atunci caut un varf mai putin periculos si il urc, caci i-mi plac mult muntii. Apropo de accentul moldovenesc care iti place tie de dincolo de prut, mi-am amintit acum o cheste, cand eram mic am mancat un bostan copt la bunici acasa, si acum vreo 3 sptamani m-am dus in piata unde am vazut o groaza de bostani, mi-am cumparat unul, amintindu-mi de bostanul copt care l-am mancat cand eram mic, am ajuns acasa l-am pus la copt, insa dezamagire nu mi-a placut nu era bostan pentru. copt, avea gust total diferit, fata de cel pe care l-am mancat cand eram mic, si acum tanjesc dupa el, dar asta e, la mine a1(bostanul din copilarie)nu s-a potrivit cu a2(bostanul asta din piata), sau invers gustul bostanului din piata a fost total diferit fata de cel mancat la bunici, si nici nu l-am mai mancat.Alegera a fost a mea sa mananc bostanul acela la bunica, pentru. ca era ceva nou, desi puteam sa mananc alte prajituri sau cartof fiert, dar eu am ales sa mananc bostanul copt la cuptor, a fost o alegere libera, ma rog s-a format preferintele si apoi alegerile libere, nu este acesta liberul albitru?-s-a gust ceva ce nu am mai gustat pana atunci, chiar daca a fost in afara voineti mele.

Sau probabil tu vrei sa zici ca liberul albitru se manifesta doar cand participa si vointa omului? mda nu stiu ce sa zic