Da, ar fi o reincarnare artificiala, dar ar fi ciudat sa avem fiecare o clona a noastra, dar si super, in acelasi timp.
Nu prea cred că ar fi o reîncarnare artificială tocmai pentru că amintirile şi trăirile rămân.
Reîncarnarea ar presupune nemurirea sufletului, nu şi a conştiinţei.
Teoretic ar fi ca un transplant de conştiinţă mai degrabă. Nu o nemurire a corpului iniţial, ci o nemurire a amintirilor. Omul oricum nu mai e acelaşi, clona se alege doar cu amintirile şi aspectul, ADN-ul, nu şi cu lucrurile adânci, impulsurile, plăcerile.
Nu ştiu dacă ai înţeles pe unde bat...
Da, ar fi interesant sa putem creea clone ale noastre, dar faza cu miliardele de euro nu mi se pare corecta. Daca intr-adevar ar fi posibil asa ceva, ar trebui sa fie pentru toata lumea...ma refer la nemurire, nu doar pentru cei bogati. Deci practic, o metoda a nemuririi gratuita ar fi ok. Si ceea ce spune Adda e corect, clona nu va sentimentele noastre..pacat T.T
Sufletul este totalitatea proceselor afective, intelectuale şi voliţionale ale omului - psihic.
Varianta religioasă nu s-a dovedit ştiinţific să existe.
Ceea ce ne face să fim noi - personalitatea noastră, dorinţele, gusturile, toate ţinând de experienţele acumulate - sunt amintirile noastre, mintea noastră, şirul ei unic de conexiuni şi reacţii chimice.
Iar dacă am putea crea o reproducere perfectă a lor, teoretic ar fi ca o continuare a vieţii într-un corp tânăr şi sănătos (clona fiind adusă, să zicem, la vârsta majoratului, înainte de transfer de date)... spre acumularea noilor experienţe, trăiri, amintiri, care s-ar adăuga la cele deja existente, până la, eventual, o următoare clonare...şi următoare.
Evident, ar fi un proces extrem de complicat, exclusivist şi costisitor, dar nu chiar imposibil, cred.
Dacă s-ar perfecționa clonarea, clona ar trebui să trăiască la fel ca sursa ei.
Dacă gândești clona ca un fel de robot asemenea unei persoane, atunci ar fi viața infinită.
Gândește-te la un calculator. Când dă semne că va muri te grăbești să-i stochezi datele în alt loc, cum ar fi un HDD extern, după care cumperi alt calculator și continui viața liniștit.
Calculatorul e un fel de robot creat de om pentru a-i ușura viața. Dacă în câțiva ani, după cum spui tu, s-ar putea clona persoanele, atunci, teoretic, persoanele ar deveni nemuritoare, asta în cazul transmiterii amintirilor.
Dacă treaba asta s-ar inventa nu ar mai fi boli, adică dacă ai avea o boală gravă mortală, ai schimba corpul cu un roboțel și ți-ai reveni la normal.
Totuși transmiterea informațiilor e aproape imposibilă. Dacă s-ar inventa un cititor de minți, atunci ar fi posibilă stocarea amintirilor pe un fel de Hard-Disk sau un creier extern
Iar de acolo ar fi super-ușor să pui amintirile pe un telefon sau pe un roboțel să-ți aduci în permanență aminte de ce doreai să faci. Astfel ar fi mult mai ușor la școală, n-ar mai trebui să înveți așa mult. Ar fi o viață mai ușoară.
Sper că nu m-am îndepărtat prea mult de ideea întrebării.
-Clona sa fie mai tanara decat clonatul.
-Clona sa fie constienta ca este o clona, sa aiba amintirile clonatului sau cel putin mare parte din ele.
Da, daca astea 2 ar fi indeplinite cred ca s-ar putea realiza o reincarnare artificiala.
Totusi, daca prietenii(Exemplu) clonatului vorbesc cu clona(clonatul fiind mort) cred ca ar interveni chestiia aia numita "constiinta" sau ceva similar care tine de cat de moral/imoral este un lucru si nu ar fi ca si cand ar vorbi cu clonatul.
Edit: cred ca varianta religioasa spune ca reincarnarea este "mutarea" sufletului in alt corp.Daca este asa, atunci aia nu ar fi chiar o reincarnare "autentica".
Clona ar avea propriul suflet. Odata cu clonatul s-ar duce si sufletul acestuia.Deci x' ar trai ca fiind x dar nu ar fi niciodata x.Ar fi doar un fel de iluzie.
Eu nu as numi-o reincarnare artificiala. Daca ne-am clona practic am arata la fel si am creste in acelasi mod deci nu am fi nemuritori. De exemplu sa zicem ca noi ne creem clone anual, clona va avea aceeasi varsta ca si noi si va trai la fel de mult ca noi, deci va muri. Dupa parerea mea nu are cum sa se atinga pragul de nemurire.
Ar fi nemuritor dar cu personalitate diferita. chiar daca transferi memoriile, nu transferi si personalitatea, aia o dezvolti altfel. deci teoretic castigi o nemurire dar in o viata poti fi zugrav, in alta dresor de câni, vanzatoare la aprozar sau si o linie de functii mai inalte. ca odata ajunsa avocat, nu te mai poti intoarce la aprozar.
Probabil, dar e o chestie de obişnuinţă, adaptare, timp.
Oamenilor din trecut poate li se părea ciudată comunicarea la distanţă, acum, în schimb, o folosim fără probleme.
Desigur, ar fi ciudat la început, dar când vezi o persoană dragă, gândind şi comportându-se la fel, nu cred că ai alege ca ciudatul să devină o permanenţă. : )
Da...Citeste -
2045: The Year Man Becomes Immortal
http://content.time.com/time/magazine/article/0,9171,2048299,00.html
Cred ca m-as putea obisnui cu o clona numai daca ar face ea, in locul meu, toate lucrurile care mie nu-mi plac.
Daca nu, sa stea, naibii potolita si sa ma scuteasca; nu-i buna de nimic.
Ideea e că ipotetica clonă din întrebare ar fi o continuare a ta (nu un sclav-roboţel). Ar gândi, simţi exact ca tine, ar deţine toate amintirile tale şi când nu ai mai fi, ai fi oarecum în ea.
"Totuși transmiterea informațiilor e aproape imposibilă. Dacă s-ar inventa un cititor de minți, atunci ar fi posibilă stocarea amintirilor pe un fel de Hard-Disk sau un creier extern"
Pana la Jules Verne omul care a imaginat zborul pe luna nimeni nici macar nu inchipuia o astfel de posibilitate si totusi s-a realizat.
Nici de clonare nimeni nu si-a inchipuit pana la realizare, asa ca descarcarea amintirilor in creierul clonei nu este altceva decat o chestiune de timp.
Ba e buna profa, o trimiti la intalnirile cu tipii care nu-ti convin atunci cand esti curtata.
Ar fi un fel de operaţie estetică mai avansată: ai adormi bătrână şi bolnavă şi te-ai trezi sănătoasă şi cu zeci de ani mai tânără, doar cu mintea intactă. Mie una mi-ar surâde...cel puţin o tură, cred.
Nu are cum clona sa se comporte la fel, ca asta tine de personalitate, iar personalitatea nu poti s-o transferi...aia o dobandeste fiecare om in functie de experienta si deciziile luate pe moment.
crezi ca daca originalul l-a iertat pe unu ca i-a furat banii din casa, la fel ar fi facut si clona?
Stai asa! Daca e clona, cand n-as mai fi eu, n-ar mai fi nici ea. deci: cui prodest?
EnciclopediaProstiei: "personalitatea...o dobandeste fiecare om in functie de experienta si deciziile luate pe moment."
Tocmai asta e şi ideea: clonei ar fi transferate toate amintirile, care includ, desigur, toate experienţele şi deciziile luate pe moment, deci ea ar avea şi aceeaşi personalitate.
Cum adică când n-ai mai fi tu, n-ar mai fi nici ea? De unde ai tras această concluzie?
Acesta?
http://www.imdb.com/title/tt1182345/
O să-l vizionez când am timp, mulţumesc. :)
Pentru ca nu-i cinstit! In fond, e suficient faptul ca stiu ca exista o gramada de persoane care au acelasi prenume ca si mine. De ce-as vrea sa risc sa dau nas in nas cu cineva care sa fie un soi de "eu" in oglinda?
Nu. In mod cert, imi place, totusi, ideea de a fi unica.
Păi...n-ai mai fi în viaţă, nu în corpul de acum, în orice caz.
Dar mă rog, nu vrei - nu vrei. Nu te obligă nimeni. : )
Clar nu devii nemuritor. O "clona" de a ta va avea aceleasi amintiri, va gandi la fel, va face aceleasi lucruri, va avea aceleasi idei, dar nu tu vei controla acea clona, clona se va controla pe ea, cand mori tu mori, nu mai stii nimic de clona. Poate pentru ceilalti nu va fi o schimbare, dar tu mori, nu mai existi.
anonim_4396 întreabă: