Ipotetic vorbind, dacă în timp clonarea umană s-ar legaliza şi s-ar perfecţiona şi de asemenea s-ar găsi o metodă de a transmite toate amintirile de la sursa iniţială către clona, am putea considera acest proces un fel de reîncarnare artificială? Astfel putându-se fi atinsă un fel de nemurire, cel puţin teoretic?

Ar fi foarte ciudat, desi initial suna atragatoare ideea Dar sa ne gandim cum ar fi. Ai trai o viata intreaga, viata ta originala, si cand ai muri (sa presupunem la batranete), ai fi clonat si ai avea apoi sansa la a doua viata, de la zero, cum ar veni. Problema este cum s-ar "descurca" un copil nou-nascut cu toate amintirile unui om care a ajuns pana la batranete, deci ale unui om matur si trecut prin viata? E interesant sa ne gandim la asta. Ar mai putea avea copilarie in adevaratul sens al cuvantului acea clona? N uar mai trece prin etapele prin care trece un om normal. Nu ar mai descoperi lumea treptat, ci ar avea toate informatiile despre aceasta lume de-a gata. Bineinteles ca asta nu inseamna ca n-ar mai avea ce sa mai descopere, pentru ca se stie ca o viata de om e mult prea scurta pentru a invata tot ce exista.

Oricum, trecand peste aceste mici probleme, e atractiv gandul unei "reincarnari artificiale" prin intermediul clonarii. N-ar fi pentru prima data cand stiinta ar transforma vechi dorinte umane in realitate. Ar fi un mod unic de a trai mai multe vieti, poate cate si-ar dori acea persoana Nemurire, in adevaratul sens al cuvantului, nu cred ca ar fi, pentru ca nimic nu dureaza la nesfarsit.

De aia şi am folosit "un fel de nemurire".

Într-adevăr, este o perspectivă atractivă, cel puţin parţial.

Cât despre vârsta biologică a clonei, în fantezia mea clona ar fi adusă (cel puţin) la vârsta majoratului înainte de trasfer de amintiri. Iar până în acel moment s-ar dezvolta într-un laborator, pur fizic, ca să nu aibă de suferit din punct de vedere emoţional/psihic, să nu ajungă să aibă o personalitate şi o viaţă a ei, pe care să fie nevoită să le sacrifice.

Nemurirea in ce sens? Ca daca ai creat o clona a ta si tu ai murit nu se cheama nemurire. Asa exista si fotografii cu mine, inseamna asta ca sunt nemuritor? Doar pentru ca seamana si rationeaza ca mine nu inseamna ca sunt eu si prin urmare existenta ei nu este o prelungire a existentei mele ci doar o existenta individuala, cu totul separata de a mea. Nu ai un caine nemuritor daca la moartea lui iti cumperi altul.

Toti electronii sunt identici din toate punctele de vedere, si cu toate acestea nu toti electronii sunt un singur electron.

Clona mea ar atrace toate privirile(eu unde raman?) in umbra ei? sau clona va sta in umbra mea? doar m-ar incurca
nu am nevoie de clona, prefer sa-i sterg existenta lui, nu-i vad rostu / scopul trairi
sunt unic o omor cu siguranta

Nu ştiu ce să zic despre ideea de clonare. Nu e atât de simplu să te "joci" în felul acesta cu natura, în special dacă ţinem cont că omul nu e nicidecum o fiinţă perfectă, ci limitată. O teorie pusă în practică de oameni nu va ieşi mereu fără "efecte secundare" sau greşeli ireparabile.
În plus, nu cred că ne-am dori acest lucru cu adevărat; nu ştiu dacă am putea suporta acea "nemurire".

I-am putea spune cum vrem, cuvantul "reincarnare" nu indica nimic concret...

Varianta ta ar fi posibila(cred) daca persoana si-ar da analizele/informatia corpului(tot ce trebuie pentru a i se face o clona) anticipat, adica dupa o anumita varsata, sa zicem 18 ani(clonele nu au parinti), sa se hotarasca sa devina "nemuritor", asfel cand s-a hotarat, la 18 ani(sau...) se duce sa-si lase identitatea pentru a fi clonat dupa moarte(sau in functie de "pasarici" si de lege), iar clona si-ar incepe viata exact din punctul ala, de la varsta cand originalul si-a lasat identitatea pentru a fi clonata.

Nu ar fi deloc "estetic" un batran in gandire intr-un corp de copil(desi varianta asta ar fi putin probabil sa fie posibila vreodata).

E departe chiar si de "un fel de nemurire". Persoana care apare in buletin va ramane dar tu nu.

Nu.Clona trebuie sa aiba parte si dreptul la propriile amintiri.

Da, Alphawolf, ar fi şi asta o variantă. : )

Nu cred ca am putea-o numi reincarnare. sa spunem ca, dupa indelungate cercetari, niste oameni au reusit sa implementeze unor clone umane amintiri. Asta nu inseamna ca se produce „reincarnarea", pentru ca ceea ce au facut ei este introducerea doar a memoriei afective, nu si a SPIRITULUI... faptul ca acea clona va avea acele amintiri nu inseamna va gandi rational, ca va avea sentimente... + ca aceasta chestie e, dupa mine, o erezie; ne departam din ce in ce mai mult de ideea initiala a religiei crestine.

Şi iar ne împiedicăm de religie... Serios?

Nu chiar, pentru ca acea clona este exact ca si o alta persoana doar ca este identica cu tine, de ex. daca tu mori nu mai poti sa traiesti prin accea clona pentru ca este exact ca si o alta persoana doar ca la fel ca tine.

Nu neaparat... doar ca hai sa fim realisti. Daca s-ar face transferul asta de amintiri, repet, ce se intampla cu spiritul? nu-mi spune ca nu exista sau ca poate fi transferat

Poţi să-mi dovedeşti că există? Poate cineva? Atunci?

Haide... asta e prea de tot. daca tu crezi ca esti doar o masa de carne, controlata de un creier insensibil care preia niste informatii si le transmite... daca tu crezi ca suntem niste roboti, incapabili de a simti (caci, dupa tine, aceste sentimente n-au unde sa fie depozitate), atunci imi pare rau pentru tine.

Sa clonam moastele unui sfant si sa vedem daca face minuni cu adevarat.

: )) Am mai văzut gluma asta pe TPU. E bună-bună. : ))

Asta numeşti tu "să fim realişti"? Să credem în teorii lipsite de orice dovadă ştiinţifică?

Nu, mersi. În ochii tăi prefer să rămân irealistă.

Asa cum ipotetic vorbind presupui ca ADN-ul mitocondrial ar putea fi transferat (motivul pentru care clonarea nu este posibila 100%); si asa cum ipotetic vorbind presupui ca amintirile pot fi transpuse in material genetic, la fel de ipotetic ai nevoie de un,, suflet" care sa fie capabil (si sa il,, obligi") sa,, posede" doua corpuri (pentru ca ai folosit termenul de reincarnare). Nemurire? Da. Teoretic? Da. Material bun pentru science fiction? Da.

Am folosit expresia "un fel de reîncarnare artificială" şi doar ca să redau ideea; aşa că nu e nevoie de ipotetice suflete şi posedări. Dar un science fiction chiar că ar ieşi bun (nu că n-ar fi şi aşa destule).

Tot ipotetic vorbind, nu s-ar putea considera nemurire. Dar stii cum ar fi asta, ca si cum ti-ai cumpara un laptop nou si ai copia in el informatia de pe calculatorul vechi. Practic, aceleasi memorii dar in alt corp. Si tot o sa mori. Nemurire ar fi daca ai putea transfera persoana in alt corp, si asta tine de altceva, nu de clonare.

Serios vorbesc. L-as clona pe tipul cela de-l dadeau astia la stiri ca descuie lacate cand se roaga.
Mi-o pus un cretin antifurt la bicicleta si o plecat, asa, din amuzament, fara sa-mi lase cheia. Tare as vrea sa mi-l dreaga.

Teorii lipsite de orice dovada stiintifica? Asta nu tine de realitate sau nu, ci de ratiune. Iar tu, in mom de fata, esti ignorant/a fata de faptul ca fiecare are un suflet, un spirit, care simte si care aspira la absolut. Viziunea ta este eronata, din pct meu de vedere. Nu inteleg de ce mai pui intrebari, atat timp cat esti atat de orgolios incat sa nu accepti o opinie, care nu e numai a mea. Daca tu nu crezi in existenta unui suflet, inseamna ca nu simti nimic. Niciun sentiment. Si cred ca e clar ca in raspunsurile tale esti ironic/a, deci implicat/a emotional; in cateva cuvinte, te contrazici.
Ah, era sa uit. Multumesc pentru evaluarile tale marcate de o asa obiectivitate (nu ca nu ti-ar fi convenit mesajul, Doamne fereste). Asta imi demonstreaza cat de „lipsit de suflet" esti.
Iti doresc o seara placuta in continuare, si imi cer scuze daca te-am jignit s-au suparat intr-un fel, dar asta e opinia mea. Bafta!

Tu crezi ca Dumnezeu ar permite asa ceva,El nu ne-a creat ca pe niste roboti,asa cum vor iesi cu siguranta acele clone,sunt sigur ca Dumnezeu vrea sa ramanem exact asa cum ne-a creat el cu ratiune si liber arbitru.
Spun ca nu ar permite acest lucru,deoarece multe lucruri care par foarte logice si simple ( perpetuum mobile ) nu functioneaza in adevarata lor definitie, de ce oare, nu pentru ca nu a fost permis de undeva superior sa fie adancita stiinta si studierea in asa ceva, deoarece aceste lucruri ar putea sau poate sigur s-ar folosi in domenii care apartin de armata si nu cred ca Dumnezeu asta doreste, zic si eu.

Da, dar din moment ce ai zis de nemurire, se subintelege ca te refereai la continuitatea identitatii unei persoane. Asta implica existenta unui,, suflet", pentru ca din moment ce replicam corpul fizic, ar trebui replicat si corpul spiritual, sau macar substituit (daca abordam lucrurile din perspectiva asta). Sau daca prin nemurire te refereai la pastrarea amintirilor intacte, atunci putem sa privim corpul fizic ca pe-un dispozitiv care stocheaza informatia, dar in cazul asta, nu vad de ce am recurge la metode atat de complicate, cum ar fi clonarea, cand putem transpune informatiile pe un CD (de exemplu). Eu am presupus ca scopul ipoteticei tale idei, nu este strict legata de amintiri si te refereai la continuitatea identitatii complexe ale unui individ, cu procese psihice si modalitati de prelucrare si selectare a informatiilor, in scopul acumularii si relationarii acesteia cu,, baza de date" deja existenta (amintirile). Deaia am adus in discutie corpul spiritual, pentru ca in conceptia majoritatii, acesta este o componenta esentiala a ceea ce numim persoana, ca intreg, plasand,, dispozitivul" in alt plan. :3

Scuze daca am reluat idei, dar nu am citit celelalte raspunsuri. Si niciodata nu poate fi destul SF

Am şi eu un lacăt de deschis...sub formă de inimă. A ruginit şi nu mai mişcă.

Una e să-ţi exerciţi dreptul la opinie şi alta e să mă faci irealistă, ignorantă şi lipsită de suflet pentru opinia mea, care cel puţin nu e bazată doar pe fantezii, basme şi lipsa de informare.

Vezi ce spune Dex-ul:
http://dexonline.ro/definitie/suflet