Poate da, poate nu. De multe ori cei care ne bagă în depresie sunt chiar oamenii. Relațiile eșuate, persoanele pe care probabil nu trebuia să le cunoaștem și noi ne-am îndrăgostit de aceste persoane. Ai crezut într-o iubire falsă care mai apoi sa transformă într-o rană imensă. Iar odată produsă această rană în suflet, nu mai ai încredere în oameni și pe toți ii vezi la fel și refuzi să mai faci și alte relații. Iar acel cineva care vrea sa se apropie de sufletul rănit în trecut, trebuie să dovedească că ține cu adevărat și nu are anumit interes sau mai multe interese ascunse. În ziua de azi cam totul se rezumă doar la un interes. Până și prietenia este pe interes, chiar și cel mai bun prieten te lasă la greu și rade te ține când ești la necaz. O spun din experiență, nu vreau sa intru în detalii. Dar sunt ars și de prieteni falși și iubiri din astea cu interese ascunse. Sau doar fete în căutare de aventuri care așteaptă sa fie duse prin mall sau pe litoral pe banii bărbatului.
Eu vreau sa clădesc o casa și o familie, dar să fie lângă mine o femeie care sa merite asta. Și sa facem asta împreună nu doar femeia să stea cu mâna în dos și bărbatul sa muncească. Iar femeia sa stea acasă cu oja pe unghii sau abonata la saloane.
Și atâta timp cât multe vor sa fie prințese și caute sa fie ținute acasă, cu bani. Eu de ce sa ma căsătoresc? Ori facem ceva împreună sau deloc.
Adevărat, te înțeleg perfect. Dar de ce să fii singur din cauza unor oameni care te-au dezamăgit? De ce?
Pui întrebări la care nu știu ce sa răspund. Practic eu am ajuns la concluzia ca este mai sănătos singur decât într-o relație. Mai bine mor singur și nu mai fac copii, decât sa aduc copii pe lume cu o persoană greșită și apoi sa îmi pară rău. Știu ce înseamnă să crești într-o familie destrămată. Practic am crescut fără prezenta tatălui în casă, iar frații mei toți au plecat. Asta pentru ca tata a fost un om indiferent și a iubit doar băutura, iar frații l-au copiat la violență și alcool. Trist ca unul dintre ei s-a mai și căsătorit, a făcut și un copil și am aflat ca își bate soția. Ce a văzut la tata, bineînțeles.
Eu măcar am învățat altceva de la tata : să nu fiu prost ca el, sa nu beau până nu mai știu de mine și sa ajung în groapă unde se afla el acum. Și niciodată să nu dau într-o femeie, indiferent cât de proastă ar fi. Tata a ales sa își trăiască viata, doar ca a exagerat. Iar pentru mine femeia cu care sa ma căsătoresc trebuie sa îmi arate ca are interese solide pentru acest pas. Sunt foarte selectiv când vine vorba de asta pentru ca eu caut ceva sigur nu peste 2 sau trei ani ( sau 20 ani) divorțați și copii chinuiți. Eu vreau sa ofer copiilor mei ce tatăl meu nu a fost în stare. Vreau sa clădesc un nume. Dar asta lângă o persoană potrivită, nu lângă o lichea de femeie. Poate asta sa fie răspunsul la întrebare.
N-am zis ca toti cei care merg la biseric sunt sfinti, am zis doar ca acolo ai sanse sa gasesti un tip din ala. Daca tu existi, asa, ca o perla rara, trebuie sa existe si un tip, unicorn mitic, pentru tine.
Am fost și merg și la Biserică, dar nu merg să agăț sau să fiu agățată. Nu se mai cunosc oamenii real, daca te vede undeva și te place nu mai intră în vorbă cu tine, cum era cândva, acum au suficiente obtiuni pe internet, și oamenii nu îș mai dau interesul să comunice ( cunoască ) în viața reală
Nu vreau sa ma laud dar eu am gasit pe cineva asa si suntem impreuna de ani buni.
În orce relație mai exista o ceartă sau ceva, dar atat timp cat nu se înșală, comunica, isi rezolva problemele si se respecta e ceia ce trebuie.Acum legat de copii rămâne la latitudinea fiecăruia, noi momentan nu prea avem dorinta asa mare.
În general ai dreptate. Se plâng ca sunt singure, dar ele se uita doar după ăia "cool" cu pantalonii franjurati și mulați, gleznele afara, cu cercei, percing, tatuaje, proaspăt ieșiți din pușcărie. Iar un băiat bun, liniștit, cu picioarele pe pământ, pe acesta îl ignora pentru că este plictisitor și nu este deloc "nice".
Eu nu mă uit după tatuați și cu cercei...nicidată nu am vorbit cu cineva așa, cât despre glezne, nu îmi plac gleznele la vedere deloc.
eu m-am referit în general. Cam după ce se uită fetele/femeile în general. Zicea cineva că trebuie să schimb ceva la mine pentru a găsi și eu jumătatea. Ce sa schimb? Sa trăiesc ei eu ca tata apoi sa îmi pună INRI pe cruce la vârsta de 44 ani ( cât a avut tata când a murit)? Să umblu cu 10 femei odată, sa am harem, sa beau,, sa ma droghez, sa o fac lată mai pe scurt. Făcând asta e ca și cum ți-ai bate joc de tine. Iar un om care se respecta nu face din astea. Iar referitor la droguri, ca eu am avut un coleg de munca și m-am înțeles bine cu el. Când i-am spus ca îmi place să ascult muzica trance/techno m-a întrebat că "altceva nu îmi place?". Mai mult asta ne-a apropiat : pasiunea muzicii trance și techno.
Eu am crezut ca face referire la alt gen de muzica dar el făcea referire la "cuie" și alte substanțe pe care el zicea ca le consuma când mergea la party-uri cu muzica de gen. El mai avea și iubita. De asta zic, acest băiat îți place? Drogat era ( de multe ori venea drogat și la munca), se enerva din orice, trântea, avea tic nervos. Era băiat fain doar când voia el sa fie. Acum, pentru a avea parte de femei, trebuie sa fiu și eu ca acest băiat nu? Sa ma drogez, sa beau pana vomit și altele.
Nu trebuie să faci la fel pentru a avea parte de femei...e complicat subiectul ăsta și diferit în funcție de fiecare...
"Viaţa e o luptă necurmată; unii sunt fericiţi mai devreme, alţii mai târziu, iar alţii niciodată." - Euripide
Găsisem odată un banc despre acest cuvânt numit fericire.
"Un tip găsește o lampa pe care o freacă de zor.
La un moment dat iese duhul lămpii.
– Ce dorința vrei să-ți îndeplinesc, stăpâne? zise duhul.
– Vreau sa fiu fericit.
– Ei atunci … freacă și tu altceva."
"să îș dorească copii mulți, atâți cât sunt dați de la Dumnezeu?"
https://en.wikipedia.org/wiki/19_Kids_and_Counting
Aparent da, din păcate
Ma regasesc, mai putin in partea cu 14-20 de copii si alegerile lui Dumnezeu.
Sunt ateu si m-as limita la 2-3 copii, in principiu.
Nu înțeleg de ce să nu crezi în Dumnezeu, adică dacă noi existăm ca specie umană și nu avem nici măcar o putere...de ce nu ar exista Dumnezeu?
( sau poți să Îl numești Creator )
Poți să te uiți la tine, la suflet și e o dovadă reală că există un Creator.
Pentru ca nu il vad, nu il simt, si ma plictiseste subiectul.
"Sufletul" meu e mult mai bine definit in studiile de psihologie, decat in Biblie.
Creatorii mei sunt parintii, altcineva nu m-a revendicat.
Ce faci fata, ti-ai schimbat poza? De ce? Te-a recunoscut cineva pe strada?
IHateLuvStorys întreabă:
anonim_4396 întreabă: