Cum te poți descurca singura cu un copil,mai ales dacă nu ai un venit? Sa luam în calcul faptul ca tatăl copilului îl va susține financiar,ii va cumpăra din lucrurile necesare și își va asuma rolul de tata doar ca nu va mai fi cu mama lui din pricina planurilor diferite de viata apărute în ultima perioada.(bine,acum clar ca poate sa fie distanta mare între întâlnirile cu copilul. tatal poate veni o data pe sptamana sau poate la N timp dar sa își asume partea financiara).
Va fi dificil sa locuiești la părinți cu un copil mic? Cum ai putea sa depășești acuzele și "aratatul cu degetul "( ca majoritatea mamelor pățesc asta,sunt judecate chiar și de membri familiei) și sa te ți tare? Va fi dificil sa ii porți mai mult tu de grija, cel puțin pana la 2 ani cand îl vei duce la grădiniță și vei putea muncii? Cum vei putea sa te întâlnești cu celalalt părinte și sa păstrezi o relatie de prietenie și sa îți scoți din cap faptul ca poate el/ea după ce pleacă de la voi se intalneste cu altcineva sa își refacă viata având în vedere ca voi v-ati despartit doar pentru ca planurile nu va conicid,nu pentru ca nu a-ti mai simtit drag, atracție etc?
A trecut cineva prin asa ceva?
Ordonare:
Cronologică
Buna.Raspunsul e cam da pentru toate, va fi greu dar nu imposibil.Gura lumii, in special a romanului, nu o poti astupa, deci mai intelept e sa inveti sa ignori.
Gasesti multe articole si videoclipuri pe internet cu sfaturi care poate te vor ajuta:
https://www.youtube.com/results?search_query=mama+singura
https://www.google.ro/......ps?/search
Răspunde
Deja au inceput prejudecatile.Nice...E prea tarziu pentru ce vrei tu sa spui, deci mai bine sa nu spui nimic, pentru ca nu de asta e nevoie acum.
Buna, nu ma aflu in situația aceasta, dar pot să-ți spun sa ai părinți aproape nu va fi dificil pana la urma sunt bunici.Îți recomand sa cauți un job unde poți lucra de acasă in acest fel ai grija și de copil si nu va fi nevoie sa îl duci la creșă( unde si acolo costa foarte mulți bănuți. Nu înțeleg de ce te interesează părerea celorlalți, nu trăiesc ei viața ta si nu ești singura in aceasta situație… Dacă te-ai despărțit de tatăl copilul și mai sunt sentimente la mijloc exista și împăcări. Pana la urma copilul o sa va unească mereu, iar daca nu exista cale de împăcare, nu complica situația fără certuri si e bine sa mai lași de la tine decât sa suferiți…multă putere.
Pai iei frumos si muncesti, in puii mei! Se intampla sa cunosc vreo trei mame singure pentru care am toata stima si respectul. Din punctul meu de vedere, ele sunt super-eroine. Mai am si o verisoara care sta practic pe spinarea parintilor la 47 de ani, cu un copil, care copil e crescut aproape exclusiv de bunici, si e vai de steaua ei. Cu celalalt parinte o sa te intilnesti ok odata ce iti vei face si tu o relatie noua sau macar te vei impaca cu propria persoana. Cel mai important e sa eviti sa ajungi intr-un mediu toxic, daca familia o sa iti bata cuie in cap, mai bine nu... fa orice posibil ca sa iti vezi de treaba ta FARA ajutorul familiei.
E mai mult și mai greu de povestit.Dar pe scurt eu am lăsat de la mine de-a lungul anilor dar cam greu sa se poată ceva.Nu am făcut altceva decât sa îmi îngrădesc mie anumite planuri.Sa ma închid intr-o lume în care nu ma descurc și căruia nu ii aparțin și chiar sa ma îmbolnăvesc din cauza stresului și unei vieți pe care nu mi-am dorit-o și planuito asa.
Dacă el vrea sa ia în seama și drumul meu eu nu pun stop și mergem înainte pentru ca țin la el mult.Nu suntem genul de familie ce sa ne inselam sau batem.Ce sa consumam alcool sau sa stam la jocuri de noroc dar pur și simplu nu mai am cum mai ales având și un copil sa ma axez doar pe planurile lui de viata și viitor.Doar la ce ar putea el sa facă și sa devina.Trebuie sa ma gândesc și la mine și la copil.
Legat de ce spune lumea e nasol ca am în familia apropiata oameni ce o sa ma judece.Cum ar fi bunicii, tatăl ce nu o sa rateze ocazia o data stand la el sa nu îmi facă scandal pe tema asta.
Am auzit că există grădinițe de stat la care nu plătești nimic.
Există www.adra.ro care poate sprijini o astfel de familie monoparentală cu tot ce este nevoie.
Dar mai presus de toate există Dumnezeu care Își dorește să ne ajute dacă ne vom bizui pe El. Deci îngrijorările vor dispărea înaintea lui Dumnezeu.
În primul rând, discuția asta trebuia anticipată, mai exact agățată în balanța "să mă f t neprotejat într-o relație fără viitor?".
Revenind la actualitate, o mamă singură nu poate face altceva decât să lupte.
Din păcate va trebui să apeleze și la părinții ei, altfel mi se pare aproape imposibil.
Societatea de acum nu cred că o va deranja. Chiar și eu, acid la prima impresie, am reflexul de a proteja o asemenea familie. Chiar dacă nu vreau să mă culc cu mămica. Dar recunosc că de obicei vreau.
Orgoliul în relația cu fostul iubit/actualul plătitor de pensie alimentară ar trebui să fie scăzut, înlocuit cu o atitudine practică, în favoarea copilului.
Mămica ar trebui să accepte faptul că ea și cu ejaculatorul ăla nu vor mai avea o relație, și ar fi mai bine să stabilească niște sume și drepturi/responsabilități ale tatălui asupra copilului, decât să ofteze după fluturii din stomac.
Greu asa ceva este foarte greu sa trăiești asa ceva e greu foarte greu nu sunt părinte da stau și ma pun în locul tău puțin și ba e greu ma să fi mama sa ai asa ceva pe cap e greu de tot foarte greu mai ales dacă nu ai niciun venit de alt undeva și sa fi mama singur Doamne (
''sa depășești acuzele și "aratatul cu degetul "''
Te muti intr-un oras mare.
Ce planuri nu au coincis mai exact? Totu bine intre voi, dar planurile nu au coincis, spui tu, care planuri, sa aveti copil cumva? Sa inteleg ca tacsu nu e curios de copil, dar tu fara acordul lui tiai tras copil?
Ori ce alte planuri aveti asa de diferit, incit sa va faca sa o luati fiecare pe alt drum?
De restul ce spui, arata cu degetul si alte povesti, nu trebuie sa le bagi in sama, nu te tine pe tine lumea de cazare, masa si ce mai ai nevoie.
Parintii daca comenteaza, le poti spune si lor, frate daca ma ajutati e bine, dar lasati criticile, ori ma ajutati ori ma criticati, aia e tot.
Conteaza mult si cum arati tu ca fizic, citi ani ai, zic in se nsul ca daca arati bine, l atunci nu-i probleme sa iti gasesti alt barbat.
Daca a mai trecut altcineva prin chestii asemanatoare? Sigyur ca au trecut, atit femei cit si barbati, deci nu esti singura, asta in ce priveste faptul ca ai ramas singura cu un copil.
Cauza pentru care ai ramas asa nu ai spus-o, deci la alte persoane c auza ar putea fi diferite fata de tine.
Spui tu ca n-a fost problema asta cu placutu, adica tacsu copiluluio tea placut atit de mult incit te-a lasat, asa de multe ce te place 
ne lesi cu textele astea rasuflate.
Cind iti place de cineva nu il lasi, pentru nimic in lumje, asta sa retii.Tea lasat ca nu-i mai place de tine, asta e clar, plus ca ai facut si copil, deja e prea mult pentru respectivu.
In primul rand, de specificat ar fi ca situatia mea e total diferita de a ta, eu neavand copii ( am 30 de ani ), doar 3 copii - catei! 
Ce fel de planuri diferite? Si cum de v-ati dat seama ca aveti planuri diferite abia dupa ce pe lume a aparut un copil?! Voi sunteti casatoriti, ati trait in concubinaj sau a fost vorba de o aventura de o noapte si o zi? Cati ani aveti?
Esti sigura ca isi va indeplini rolul de tata? Atat emotional dar si financiar? Ca se va implica in viata copilului, va ajuta la cresterea si dezvoltarea lui? Pe ce te bazezi, pe cuvantul lui?!
In afara de ajutorul primit de la stat pentru cresterea copilului poti primii si bani pe o perioada de 2 ani de la stat, daca ai muncit!
Pt binele tau psihic, nu baga in seama!
Dar tatii de ce nu sunt niciodata acuzati?! Oare doar pentru ca nu poarta ei in pantece copilul cele 9 luni iar apoi nu se ostenesc sa le mai pese?!
Spune-le alor tai ( parintii mai ales ) ca daca vor sa te ajute sunt bineveniti dar sa lase criticile cat se poate la usa! Cat se poate, pentru ca, evident ei iti resproseaza si cu scopul de a nu mai gresii pe viitor! Daca pe viitor mai gasesti pe cineva, faci iar un copil si iar va dati seama ca planurile nu va corespund?!
Ce ar fi atunci?
) Am uitat ca in lumea misoginilor femeile nu au voie la opinii, primind doar replici incredibil de stupide de la barbati frustrati.
Nu.Nu am făcut un copil cu el fără sa vrea el.Ba din contra.El si-a dorit mai mult ca mine.
Eu nu am plănuit sarcina.Iar toată treaba a fost protejata nu cu ideea de a face un copil.
Sa întâmplat ca de la o vreme sa vedem diferit lucrurile și viata și fiecare sa își dorească sa facă ceva dar din păcate imposibil în acelasi loc.Mai pe scurt nu ne putem cladii viitorul unde vrea celalalt iar singura soluție de a rămâne împreună e ca unul din noi sa se plafoneze.Sa renunțe la planul lui, sa renunțe la ce poate face și sa se dedice celuilalt (cum am făcut eu pana acum și nu se mai poate).
Și nu.Nu ma lăsat tatăl copilului.Eu vreau sa plec pentru ca eu și copilul sa nu fim nevoiți sa depindem exclusiv de el(tatal) și dacă mergem la magazin.Nu e vorba de lipsa de iubire sau sex la noi.De aceia nici nu ne uram sau sa nu ne suportam (ca altfel nu stateam atatia ani impreun).Cum nu am de gând nici sa imi refac viata.
Copilul e rezultatul unei relații de 6 ani. Tatal copilului îl vrea.Ba uneori avem discuții legate de faptul ca ar dori sa îl tina el dar i-am spus ca asta nu se poate.Nu am nici cea mai mica temere ca nu îl va ajuta financiar cu cât ii permite bugetul pentru ca noi nu ne despărțim din ura, inselat, bătăi.Ci ne despărțim pentru ca unul lângă altul nu mai putem sa evoluam.Am ajuns intr-un punct în care dacă facem ca el nu mai pot sa imi clădesc și eu o stabilitate si independenta.Iar dacă facem ca mine el nu mai poate sa facă ceia ce ii place.
Ideea e ca fiecare dorește sa locuiască unde se descurca mai bine.Si nici eu nici el nu ne putem adapta la mediul celuilalt (eu am încercat câțiva ani în mediul lui da nu mai rezist)
Nu am plănuit sarcina.Mai ales ca de la o vreme am început sa ne găsim alta cale.A fost totul protejat dar s-a întâmplat. neprevazutul.
Oftez după fluturi în stomac pentru ca după cum am mai supus și în celelalte comentarii noi nu ne uram și nu ne despărțim din lipsa atracției sau a faptului ca nu mai avem sentimente.Ci din pricina greutăților din viata și faptul ca nu corespunde modul în care ne-am putea descurca.Eu una vad alt viitor pentru copil.Altundeva și cu mine făcând altceva.Si el opusul.Iar eu urmând sa am un copil nu vreau sa pot sa ii fiu exemplu și sa îl pot ajuta și pe el și implicit pe soț.Dar el vede lucurile diferit și considera ca cel mai bine pentru mine și copil e sa fim protejați în continuare de el (el sa aducă bani, el sa ne ducă si aducă dacă avem nevoie, iar raiul nostru sa fie casa și gradina când suntem singuri).
El considera ca planurile lui sunt suficiente pentru toți 3.Scoala și grădiniță de aici sunt suficiente pentru copil si asa mai departe.Iar eu vreau sa fac ceva util plus copilul sa aiba mai multe oportunități.
Deci el vrea să fii dependentă de el, probabil la țară.
Sentimentele dintre voi vor dispărea, chiar dacă veti/vei suferi.
''relații de 6 ani''?! Aici ai gresit. Cum sa ai relatie de...6 ani? Si ....relatie! Faci o familie, o casa si dupa aia un copil.
Ciudat ce povestesti.
Importat este ca copilul tău sa fie bine nu gura lumi muncești pentru el faci ce trebuie pentru siguranța lui ești mama lui dacă vezi ca nenorcitul ăla nu face nimic pentru propria lui familie de ce nu-l dai în judecată? Offf...
Pai de unde atâția bani de case și tot restul? Crezi ca azi îți mai permiti sa îți iei ceva?
Suntem căsătoriți, dar nu ne-am permis sa ne luam casa.
Interesant. Sa inteleg ca nu mai detineti creier? Pe ce v-ati bazat cand v-ati casatorit? Ca veti sta in chirie toata viata, nu? S-au schimbat datele problemei incat sa va cumparati ''casa''?(in fapt probabil un apartament).
Fiti fericiti, traiti ca la 20 de ani! Conform planurilor.
''voi v-ati despartit doar pentru ca planurile nu va conicid, nu pentru ca nu a-ti mai simtit drag, atracție etc?''
Voi aveti planuri? Vezi filmul Dumnezeu pentru o zi.
Uite vezi pentru ce este bine sa va casatoriti legal?
Daca aveati acele acte nu fugea ''sotul'' la prima pala de vant. Casatoria este pentru a infrunta greutatile vietii si a razbi nu pentru a fugi la prima pala de vant.
Voi tinerii din ziua de azi credeti ca reinventati viata? Paduchilor.
Mai usor cu insultele, ca vorbesti aiurea. Femeia nu poate sta izolata la tara alaturi de copil, unde sa-i fie limitate capacitatile de catre gradinita si scoala de acolo, depinzand doar de venitul sotului.In ziua de azi ca femeie ai dreptul sa ai o cariera, nu sa stai la tara pe langa betivi si oameni care se inteleg numai cu bata. Daca vrei sa-i fie bine copilului il aduci in oras, nu il lasi acolo langa profesorii excelenti si copiii olimpici(sarcasm).
Cariera, capacitate,... ha ha ha ha! Ce gluma buna.
Cu fffff mare atentie ai ocolit ''fondul'' postarii. Frumos.
Crezi ca daca ignori nu mai exista?
E rusinos pentru tine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
