Cum ti-ai petrece ultima zi alaturi de iubitul tau, daca ai sti ca urmeaza sa plece in strainatate pentru trei ani?
Daca ar fi vorba despre mine... S-a spus deja cam tot ce s-ar putea face in ultima zi impreuna - excursii, jocuri, dragoste, mese romantice, picnicuri. Este greu sa te gandesti ca trebuie sa indesi in ultima zi toate amintirile sa le ia cu el. Sunt convinsa ca amintirile il vor urmari si fara aceasta ultima zi. Iubirea noastra va avea un greu hop de trecut. S-ar putea sa nu reziste acestui test. S-ar putea ca aceasta ultima zi petrecuta impreuna sa fie ultima fericita, sau ultima impreuna ca si cuplu. Timpul este un inamic incredibil, iar distanta un altul. Deci sunt doi inamici care ar lupta contra noastra si a dragostei dintre noi. Este, desigur, foarte usor sa comunici, exista net, telefonie fixa si mobila - se ajunge usor dintr-un capat de lume intr-altul, daca sunt bani, dar toate presupun multa munca, sacrificii, frustrari. Poate ca n-as stii sa-mi aleg cel mai bine ultimele cuvinte si mi-ar parea rau, daca relatia s-ar termina, tocmai din cauza ca nu am rostit altele, ca nu am tacut cand eram nervoasa, ca nu am putut sa fiu langa el cand avea indoieli. Ochii care nu se vad se uita... Sau depinde cat de intensa este privirea lor?
Din pacate, desi cred sincer ca noi am fi perechea care ar reusi sa treaca peste acest obstacol, am si cateva exemple dintre prietenii nostri care au reusit sa amane inevitabilul aproape 3 ani ca apoi sa se desparta, fiecare urmand un alt curs al vietii. Probabil ca se iubesc, sau ca s-au iubit foarte mult, dar la nevoie nu au putut fi unul langa altul si incetul cu incetul s-au distantat unul de altul si sufleteste, nu doar geografic. El a gasit pe altcineva de care s-a atasat, care a avut nevoie de el...
Asta ar fi motivul pentru care eu, desi as privi cat mai senina si optimista problema si as incerca sa raman cat mai calma, totusi in suflet as privi aceasta zi ca pe ultima zi fericita. Daca as stii ca maine vine sfarsitul lumii ce as face? M-as distra la greu, as iubi profund, privind in ochii dragi, as pregati cele mai bune mancaruri si as asculta muzica de dragoste pentru ca de maine oricum nu mi-ar pasa sau n-as mai simti nimic. Nu inseamna ca as pune cruce relatiei, dar cred ca as simti ca ating o culme - iar dupa culme urmeaza o panta de coborare. Desigur ca exista si drumuri cu mai multe culmi si mai multe pante - depinde cat rezisti sa le strabati fara sa obosesti, fara sa te apuce dorul de un popas linistit, de un camin impreuna cu cineva. Mai exista si alt aspect - daca timpul este stabilit - ca e doar 3 ani inca este bine, dar odata ajuns si obisnuit cu viata acolo poate va vrea sa ramana acolo. Atunci s-ar pune problema daca suntem sau nu impreuna... Daca ma iubeste ar face tot ce poate sa fim impreuna si eu, desi mi-ar fi foarte greu, as accepta sa-l urmez. Asta, cred eu, ar fi singura rezolvare.
Poate ca nu ti-am raspuns la intrebare - m-as distra, as incerca sa disimulez ce simt, as rade si mi-as face planuri razand, as pune masa, as verifica daca sunt toate lucrurile in bagaje, as lacrima putin atunci cand el nu vede, as incerca sa fiu curajoasa si sa privesc optimist zicand ca mi-a trecut aproape jumate din viata si nici n-am simtit-o, deci cei trei ani vor fi floare la ureche... As face multe, multe poze... ca sa-i prind toate reactiile. As fi extrem de ingrijorata de ce ii se poate intampla pe drum, dar as avea grija sa nu-l obosesc cu asta, ca tot nu-l ajuta la nimic... M-as simti incredibil de singura si parasita cand as vedea geamantanele pregatite si pe el gata de drum. Si mi-as pastra marea majoritate a lacrimilor pentru cand va fi plecat...
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Pai eu as pleca impreuna cu el insa daca problema se pune asa cred ca sa incerca sa-i fac acea zi foarte speciala! si anume:dimineata am servi micul-dejun preparat de mine la pat uitandu-ne la mici filmulete facute de noi la petrceri etc etc, apoi ne-am trezi am face dus togheter, apoi am merge sa "shoppinguim" putin un cadou pentru el, de preferabil in mall, am face opoza din aceea rapida amintire din acea zi, apoi am merge intr-un parc de distractii unde am incerca cateva senzatii tari sai am pleca, apoi am merge la un film suuuper romantic in care sa ne regasim cu personajele, am merge apoi pana acasa de mana, cand am ajunge l-as pune sa se duca in dormitor ca sa pot sa-i pregatesc o cina romantica la lumina lumanarilor, continuarea e evidenta! si apoi cand ar pleca la aeroport unde misa lua la revedere in cel mai romantic mod cu putinta de exemplu i-as face o declaratie la microfon sau i-as face o surpriza cumparandumi un bilet pentru a pleca cu el...etc st multe variante.
Eu aş închiria o cameră la munte, i-aş pregăti o cină de neuitat şi tot timpul mi l-aş petrece împreună cu el, într-un cadru cît mai romantic.
Am face lucruri pe care le avem in comun, ne plac si ne-au unit candva. i-as oferi un cadou care sa-i aduca aminte in fiecare zi de mine
Hmm...Am sta acasa (la mine, sau le el), i-as gati, am petrece toata ziua discutand. I-as spune ce ador la el si ca totul o sa fie bine. Am stabili ca vom incerca. In fiecare an la data cand a plecat ne vom verifica, daca inca ne iubim atunci mai continuam inca un an si tot asa pana cand vor trece cei 3 ani. I-as ura succes si ne-am pupaci si tine in brate pana dimineata cand l-as conduce la aeroport. Si i-as face un cadou mai special (ceva handmade, ceva dragut care sa nu il urmareasca obsesiv
dar care sa-i aduca aminte din cand in cand de noi)
Hmm...greu, foarte greu, 3 ani? Pai as face comanda la Doamne Doamne de o zi mohorata si as petrece toata ziua in pat facand dragoste si asigurandu-i dragostea si fidelitatea mea. Aproape s-a intamplat la mine, a venit si i-a spus ca va pleca si nu stie pentru cat timp in strainatate.Nu am putut decat sa spun ca ma bucur pentru el caci era ceea ce-si doarea foarte mult si ca sunt alaturi de el, il sprijin si ca-l iubesc.
Intai trebuie sa incerc sa ma obisnuiesc eu cu gandul.nu trebuie sa-mi zic:viata mea s-a sfarsit...bla bla bla...nu o sa rezist...bla bla bla...trebuie sa ma uit in oglinda si sa-mi vad biluta, ca sa stiu ca o am, dupa aia sa ma comport ca atare.sa zicem ca am trecut de asta.se stie cum e in ajunul unei plecari:am de luat aia? oare mi-am pus aia? cum o fi pe avion? sper sa nu stau langa un ins mare care sa ma ingramadeasca toata calatoria!
Am face impreuna un calendar al intalnirilor pe care ar trebui sa le avem in cei 3 ani. Cand organizeaza el si unde? Cand organizez eu si unde? Intalnirile nu ar trebui sa fie la distanta mai mare de 2 luni. De preferat, sa avem un algoritm, astfel incat, pe masura ce timpul trece sa putem spune ca am construit ceva. Sa spunem ca in primul an epuizam cu intalniri toate tarile din europa de est. Adunam experiente din fiecare. Apoi, in anul 2, ne ocupam de nordul Africii. Alte experiente, alte provocari. Iar in anul 3, orientul indepartat. Sunt convins ca nu m-ar uita pentru ca nimeni nu i-ar oferi sansa pe care i-o ofer eu. Sansa de a se distra, de a se implica intr-un proiect de exceptie si de a fi impreuna.
Si o sa-mi fie atat de dor de mama, tata, bunica, pisica, pernuta, cafeaua facuta de sora cu care mereu ma bateam cand eram mic...pe scurt, stres, emotii, oboseala! asa ca je nu trebuie sa contribuie si ea la toate astea, je trebuie sa-si bata capul cum sa ofere iubitului ei o zi fara griji si alte ganduri neplacute.pentru asta o plimbare in parc, vizionarea unei comedii, o baie relaxanta sunt ideale.bineinteles,in "pauze", saruturi, mangaieri cat incape.
Nu as privi ultima zi ca o...despartire,deoarece cuvantul despartire suna prea dureros.Ar fi mai degraba un moment fara el (intr-adevar unul foarte lung), dar as avea mereu speranta si bucuria reintoarcerii (daca stiu sigur ca ma iubeste). In primul rand, as hotari dinainte ca ultima zi sa imi fie dedicata mie in intregime ca sa am timp sa ma bucur de tot. Dimineata am servi un mic dejun delicios la o terasa in plin soare, dupa aceea am merge sa ne distram undeva prin parca sau sa facem un lucru pe care voiam amandoi sa il facem de mult, dar datorita lipsei de timp nu am ajuns.La pranz, la fel o masa delicoasa cu un desert pe masura, evident discutand despre foarte multe lucruri frumoase, vesele, retraind multe momente. Dupa-masa am merge intr-un loc plin de amintiri, pe care sa le retraim si sa savuram clipele frumoase.Noaptea am petrece-o intr-o camera frumos decorata special pentru aceasta ocazie unde ne-am impartasi sentimentele si trupurile(evident trandafiri, lumanari, baie relaxanta cu spuma.ca la carte). In dimineata urmatoare inainte se plece i-as spune cat il iubesc si as pastra momentul pentru totdeauna.
Hmmm...parca si acum imi aduc aminte ziua de 9 aprilie, 2006... O zi cu mult soare, miros de primavara, indragostiti pe alei...Prietenul meu (actualul sot) la o plimbarica in parc, m-a strans puternic in brate, m-a sarutat pe frunte si... mi-a zis:''Draga mea, am fost acceptat la universitate in SUA...'' Pe fata mea s-a afisat o stare de bucurie... dar ochii imi erau in lacrimi... A trecut timpul mai repede ca niciodata... o zi devenise un minut, iar o luna o zi. Incercam incetul cu incetul sa ma impac cu gandul, ca nu-l voi avea aproape ceva timp si mai precis 2 ani. Iata si ziua plecarii 23 iulie... tin minte ca azi. Planuisem orice minutzel, orice secunda era pretioasa. In ultima zi m-am trezit de dimineata...tot nu imi venea a crede ca de acum incolo nu se mai stie daca va mai fi al meu... M-am pus si i-am scris o scrisorica pe care i-am dat-o sa o citeasca in avion(am fost inspirata). O scrisoare in care mi-am varsat toate gandurile, toata dragostea, tot optimismul, toate dorintele...si la incheiere i-am scris:''Daca dragostea noastra va rezista la distanta, atunci este o dragoste adevarata.'' si.''Mereu imi zici Te iubesc, dar vreau acest Te Iubesc sa fie demostrat prin fapte si sa nu fie doar un simplu cuvant...''Apoi m-a sunat si am iesit la o plimbarica, ne-am nebunit ce de obicei, am mancat inghetata, ne-am soptit cuvinte dulci si ne-am promis ca vom incerca sa pastram dragostea noastra nebuneasca! Erau doar niste simple promisiuni, promisiuni care au devenit realitate. Seara …ultima noapte impreuna, ultima noapte in care era langa mine, ultima noapte in care aveam in bratele cui sa adorm, sa ma fac ca un ghemotoc langa el, ultima noapte in care il mai simteam alaturi…Am organizat o seara de neuitat…sampanie, ciocolata, lumanari, peste tot petale de trandafir ros si melodia noastra pe fundal…A fost o seara de neuitat! Si pana aici am raspuns la intrebarea concursului
Este o poveste adeverata cu un happy end…Despartirea in cazul nostru a fost ceea ce ne-a unit si ne-a facut sa constientizam faptul ca noi chiar ne iubim. Dupa 1, 2 luni de despartire, mai précis, ziua de 26 septembrie 2007, la ora 5 dimineata suna telefonul meu mobil cu disperare. Si zeci de mesaje cu textul : ‘’Raspunde te rog la telefon!’’ Eram super suparata ca ma suna la 5 dimineata doar stia ca dorm…. In cele din urma i-am raspuns. Eu cu un glas somnoros ‘’Da’’ iar el ‘’Vrei sa fii sotia mea?’’ pe moment am ramas fara cuvinte, mi-a trecut si somn si tot iar el imi tot repeta ‘’Eu vb serios, vrei sa devii sotia mea?’’ si eu am zis ‘’DA!’’ Si acusica se face 1 anisor de la nunta noastraSi iata povestea mea, poveste adevarata! Numai dragostea adevarata rezista la distanta
As renunta la orice alta activitate si m-as ocupa de noi 2. Probabil as pregati o seara romantica de care sa nu uitam. Important este sa va petreceti timpul impreuna
Am face orice nu am incercat pana atunci cu speranta ca cei trei ani nu vor schimba prea mult relatia noastra
Gandind logic, as incerca sa fac in asa fel incat acea zi sa fie una de neuitat. I-as spune tot ce am pe suflet, tot ce nu am avut poate vreodata curajul sa-i spun. Dupa ce va pleca, vreau ca sa am sufeltul impacat, sa nu raman cu remuscari. NU vreau ca atunci cand imi voi aminti de el sa ma gandesc la ceva de genul:
,, TREBUIA sa-i spun ca...; Regret ca nu...''
As incerca sa facem impreuna tot ce ne-am dorit, dar nu s-a realizat din diferite motive(timp, etc.)
I-as explica faptul ca traim in secolul al XXI-lea, iar distanta nu e o problema.In era internetului, comunicarea nu reprezinta o problema(web, messenger, skype, etc).
IN al doilea rand, i-as spune ca iubirea mea fata d el nu tine cont de timp sau distanta, iar eu il voi astepta mereu cu bratele deschize.
Seara s-ar termina cu o cina romantica, apoi am face dragoste pasional, asa cum nu am mai facut vreodata in relatia noasta.Vei vedea ce repede va trece timpul comunicand cu el(iti recomand web-ul)sau chiar discutand la telefon. Te vei simti ca si cum ar fi langa tine
Eu as profita si de ultima secunda alaturi de el.As merge cu el in oras, m-as pliba cu el prin parc si daca avem putina intimitate as incerca sa-l conving sa se razgandeasca.Cred ca toate ati face la fel.
Am face orice nu am incarcat pana acum cu speranta ca trei ani nu va schimba prea mult relatia noastra
Poi cel mai important lucru e sa lasati de o parte toate legaturile cu ceilalti(nu neaparat da plecati undeva departe de lume). ceilalti nu conteaza acum; voi sunteti cei importanti.Multi poate ar zice sa aveti o cina romantica, sau va duceti in nu stiu ce loc sa fiti singuri, da' asta puteti face oricand.Ideea e ca trebuie sa fiti fericiti, iar fericirea infinita o regasim doar in copilarie.Asadar fiti copii, comportati-va ca atare:mergeti in parc, jucati-va(stiu ca suna aiurea), alergati, fiti voi insiva, lasati copiii din voi sa reinvie si lasati-va purtati de piciore chiar daca nu aveti idee unde acestea va vor duce.fi-ti liberi.
Un "te iubesc" inainte de plecare si un sarut luat din filmele cu adolescenti ii vor alina toata oboseala de peste zi si va fi fata de plecare.
Din partea mea, numai bine
As incerca sa ma bucur de fiecare secunda care ne-a mai ramas si am face impreuna planuri pentru viitor.
L-as lasa pe el sa aleaga cum vor petrece timpul. Fara sex pentru ai mentine dorinta treaza, ca daca il oboseste inainte de plecare sigur acolo cauta altceva.
Eu i-as propune sa ramanem doar noi doi intr-un loc romantic si i-as aminti ce mult inseamna pentru mine si nu as lasa sa pierd nici macar o secunda fara sa ii reamintesc cat de mult il iubesc asa facandu-l sa se simta cea ma-i iubita persoana de pe Pamant...si i-as zice ca il astept sa se intorca si i-as face zi vizite din cand in cand
3 ani? E dificil sa tii o relatie la distanta pentru trei ani. Poate chiar imposibil, ispitele apar la orice colt.
As incepe probabil cu un mic dejun in pat, asa cum stiu ca-i place, cu mancare facuta de mine. In cafea as presara putina dragoste iar painea as unge-o cu multa multa afectiune acompaniata apoi de pasiune.
L-as tine langa mine apoi in pat pana in amiaz si apoi am merge sa facem lucrurile simple care inseamna insa mult pentru noi. O plimbare in parc, un ceai intr-o ceainarie cocheta... Spre seara am sta sa privim apusul de pe o cladire cat mai inalta, iar apoi el m-ar saruta lung, m-ar privi zambitor si dulce in ochi si mi-ar spune din nou:"Nu vreau sa plec!" si apoi ne-am saruta pentru a mia oara. L-as conduce la aeroport, dar stie ca nu suport despartirile astea atat, atat de dureroase asa ca probabil ar trece intai pe la o prietena de-a mea pentru a chema-o cu noi, pentru a-mi fi mai usor, iar mai apoi sa plecam la aeroport.
In taxi ar sta doar cu privirea la mine, m-ar magaia usor pe fata si apoi s-ar juca putin in parul meu. Inainte sa se urce in avion, i-as spune pentru ultima oara ca-l iubesc si ca imi pare rau ca povestea noastra nu poate continua. I-as ura mult succes si i-as promite ca voi avea grija de mine, asa cum el m-a rugat. El s-ar urca in avion si zambitor s-ar mai intoarce inca o data pentru a-mi zambi increzator iar eu mi-as sterge lacrima din coltul ochiului. Povestea merge mai departe... Cu un al El si o alta Ea.
Asta e doar un mod... imaginat. Real insa, nu putem stii cum am reactiona!
Pai...chiar daca as fi super trista as incerca sa nu ii arat, si as petrece toata ziua cu el, sa i arat cat de mult il iubesc. I as promite ca nu o sa l uit si i as da cadou o camera web inainte sa plece si as face toata eforturile sa l vizitez curand, ca nu as rezista 3 ani fara el...si in plus ne am vedea pe web
si i as scrie mailuri zilnic. sa nu uite de mine. un suflet care il iubeste, il asteapta in tara!
M-as intreba de ce nu a facut tot posibilul sa il pot insoti.
apoi l-as cere de barbat...
Pai...ar fi un moment foarte dificil pentru mine deoarece trei ani fara el mi s-ar parea o eternitate si cu toate ca mi-ar fi foarte dor de el stiu ca se va intoarce si vom fi fericiti in continuare deoarece dragostea noastra este mai presus de distanta... Ultima zis alaturi de el ar fi una plina de iubire si fericire ...doar faptul ca as fi alaturi de el ar insemna foarte mult.
M-as purta ca in fiecare zi, deoarece pana la urma fiecare zi alaturi de persoana iubita e o zi speciala, o zi de neuitat.
Am face mai multe lucruri impreuna, i-as demonstra cat de mult il iubesc, si chiar daca pleaca... i-as fi fidela...deoarece o dragoste adevarata nu moare niciodata.
As merge la el in strainatate, am vorbi la telefon, pe mess.multe lucruri prin care am putea comunica.
I-as duce dorul foarte mult, si chiar daca este plecat, nu as face ceva gresit...pentru ca o dragoste se bazeaza pe incredere si sprijin reciproc.
Nu as risca...nu as vrea sa pierd ce am acum!
AS petrece intreaga zi cu el si am incerca sa facem toate lucrurile care ne placeau amnandorura astfel incat sa ramanem fiecare cu o amintire dulce a celuilalt.
Da...grea decizie. AS petrece toata ziua si noaptea cu el. Am trai clipa la maxim, l-as strange in brate si i-as arata cat de mult il iubesc... Poate am noroc si... dupa noaptea asta, se va razgandi. Speranta moare ultima, nu-i asa fetelor. Raluca
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
