Cum ti-ai petrece ultima zi alaturi de iubitul tau, daca ai sti ca urmeaza sa plece in strainatate pentru trei ani?
Daca ar fi vorba despre mine... S-a spus deja cam tot ce s-ar putea face in ultima zi impreuna - excursii, jocuri, dragoste, mese romantice, picnicuri. Este greu sa te gandesti ca trebuie sa indesi in ultima zi toate amintirile sa le ia cu el. Sunt convinsa ca amintirile il vor urmari si fara aceasta ultima zi. Iubirea noastra va avea un greu hop de trecut. S-ar putea sa nu reziste acestui test. S-ar putea ca aceasta ultima zi petrecuta impreuna sa fie ultima fericita, sau ultima impreuna ca si cuplu. Timpul este un inamic incredibil, iar distanta un altul. Deci sunt doi inamici care ar lupta contra noastra si a dragostei dintre noi. Este, desigur, foarte usor sa comunici, exista net, telefonie fixa si mobila - se ajunge usor dintr-un capat de lume intr-altul, daca sunt bani, dar toate presupun multa munca, sacrificii, frustrari. Poate ca n-as stii sa-mi aleg cel mai bine ultimele cuvinte si mi-ar parea rau, daca relatia s-ar termina, tocmai din cauza ca nu am rostit altele, ca nu am tacut cand eram nervoasa, ca nu am putut sa fiu langa el cand avea indoieli. Ochii care nu se vad se uita... Sau depinde cat de intensa este privirea lor?
Din pacate, desi cred sincer ca noi am fi perechea care ar reusi sa treaca peste acest obstacol, am si cateva exemple dintre prietenii nostri care au reusit sa amane inevitabilul aproape 3 ani ca apoi sa se desparta, fiecare urmand un alt curs al vietii. Probabil ca se iubesc, sau ca s-au iubit foarte mult, dar la nevoie nu au putut fi unul langa altul si incetul cu incetul s-au distantat unul de altul si sufleteste, nu doar geografic. El a gasit pe altcineva de care s-a atasat, care a avut nevoie de el...
Asta ar fi motivul pentru care eu, desi as privi cat mai senina si optimista problema si as incerca sa raman cat mai calma, totusi in suflet as privi aceasta zi ca pe ultima zi fericita. Daca as stii ca maine vine sfarsitul lumii ce as face? M-as distra la greu, as iubi profund, privind in ochii dragi, as pregati cele mai bune mancaruri si as asculta muzica de dragoste pentru ca de maine oricum nu mi-ar pasa sau n-as mai simti nimic. Nu inseamna ca as pune cruce relatiei, dar cred ca as simti ca ating o culme - iar dupa culme urmeaza o panta de coborare. Desigur ca exista si drumuri cu mai multe culmi si mai multe pante - depinde cat rezisti sa le strabati fara sa obosesti, fara sa te apuce dorul de un popas linistit, de un camin impreuna cu cineva. Mai exista si alt aspect - daca timpul este stabilit - ca e doar 3 ani inca este bine, dar odata ajuns si obisnuit cu viata acolo poate va vrea sa ramana acolo. Atunci s-ar pune problema daca suntem sau nu impreuna... Daca ma iubeste ar face tot ce poate sa fim impreuna si eu, desi mi-ar fi foarte greu, as accepta sa-l urmez. Asta, cred eu, ar fi singura rezolvare.
Poate ca nu ti-am raspuns la intrebare - m-as distra, as incerca sa disimulez ce simt, as rade si mi-as face planuri razand, as pune masa, as verifica daca sunt toate lucrurile in bagaje, as lacrima putin atunci cand el nu vede, as incerca sa fiu curajoasa si sa privesc optimist zicand ca mi-a trecut aproape jumate din viata si nici n-am simtit-o, deci cei trei ani vor fi floare la ureche... As face multe, multe poze... ca sa-i prind toate reactiile. As fi extrem de ingrijorata de ce ii se poate intampla pe drum, dar as avea grija sa nu-l obosesc cu asta, ca tot nu-l ajuta la nimic... M-as simti incredibil de singura si parasita cand as vedea geamantanele pregatite si pe el gata de drum. Si mi-as pastra marea majoritate a lacrimilor pentru cand va fi plecat...
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Poi mi-as petrece toata ziua cu el, ne-am distra.Nu conteaza cat cheltuim, important e sa ne distram. A doua zi as pleca cu el, fara sa stie el si sa-i fac o surpriza.
Răspunde
Bp raspunde:
păi aș face în modul următor: în primul rând aș fixa alarma la telefon la ora la care trebuie să ne despărțim, și l-aș ajuta să-și facă bagajul. Pentru că am pus alarma să sune, încerc să nu mă panichez, și să mă gândesc ce am face dacă aceasta ar fi o zi obișnuită, ca oricare alta, și vom face... exact ce facem de obicei. Va fi o zi frumoasă, în care noțiunea timpului nu va mai conta! (amintiți-vă că putem sta liniștiți, pentru că am pus alarma să sune). Va fi o zi ca toate celelalte zile pe care le-am petrecut împreună, fără complicații și alte extravaganțe, și pentru aceasta va fi cu atât mai deosebită și mai specială.
Daca ar fi o relatie serioasa de lunga durata, cu posibila casatorie, probabil n-ar diferi cu mult fata de o alta zi speciala.
Dar as face tot ce se poate pentru a ne vedea in urmatorii 3 ani cat mai des.
Daca relatia ar fi una pasagera sau obisnuita, si mi-ar place mult acea persoana probabil as face dragoste nebuneste, as incerca sa existe in acea zi cat mai multa implicare emotionala.
Sau probabil la sfarsitul acelei zile ne-am desparti. 3 ani este o perioada lunga. Se pot intampla multe.
As petrece fiecare secunda pierduta in ochii lui - nimeni si nimic nu mai exista.
M-as bucura din plin de ultimele clipe petrecute alaturi de el, as organiza o excursie surpriza la mare, unde sa avem o seara speciala, numai pentru noi doi, sa ramana cu o amintire frumoasa si de neuitat. As pregati o cina romantica, ne-am aminti de momentele fericite pe care le-am petrecut impreuna, de faptul ca dragostea adevarata poate depasi orice obstacol si ne-am plimba pe malul marii si am sta acolo imbratisati, uitandu-ne unul la altul pentru un timp fara sa ne spunem nimic, amandoi simtind ca lumea este a noastra. Si bineinteles fara sa ii dau drumul din brate, i-as repeta la nesfarsit ca il iubesc si as sta asa pana dimineata, pana cand soarele va anunta o noua zi, un nou inceput, o dragoste ce va ramane amintire.
E greu. E intr-adevar greu sa privesti persoana iubita cum pleaca de langa tine chiar si spre mai bine, cum banuiesc ca este cazul prietenului ioanei. E greu si in acel moment iti dai seama cate lucruri ai sa ii spui, cate ai sa ii dai ca amintire, cate ii datorezi lui si cate vrei sa ii datorezi in continuare.
O zi e atat de scurta, cu atat mai mult cu cat stii ca dupa ea vin 3 ani, 1095 de zile de distanta… ce as face?
M-as bucura de razele de soare de pe chipul iubitului meu din fiecare dimineata petrecuta impreuna, m-as bucura sa-l privesc cum doarme linistit in patul meu, al nostru. As profita de ultima zi impreuna sa ma bucur de el si de noi ca in prima zi de iubire. As face poze. O suta, o mie, cu fiecare clipa, fiecare secunda din acea zi, le-as printa pe toate in dublu exemplar, cu al meu as tapeta un perete intreg, iar pe celalalt i l-as trimite iubitului meu.
Mi-as infunda fata in parul lui, l-as trezi imbratisandu-l usor si i-as saruta fiecare centimetru al corpului. L-as strange in brate ca pentru a imprima in pielea lui si a mea aroma si amprenta pielii celuilalt.
As iesi in soare, la iarba verde, m-as bucura ca un copil de tot si toate, am cumpara vata de zahar, am merge cu barca, am alerga pe strazile linistite din centrul capitalei, am admira lumea si ne-am aduce aminte de fiecare amintire memorabila impreuna din fiecare loc vizitat. L-as saruta neanuntat, la un colt de strada, la intrarea in metrou, la casa cand cumparam un suc…
As sta pe o banca in parc impreuna cu el si i-as asculta respiratia, ca pentru a mi-o aminti ulterior („I remember the sound of your heart." – cum zic cei de la Hooverphonic).
Acasa, am gati impreuna, cu un pahar de vin langa noi si cu muzica clasica sau ambientala in fundal. Ne-am imbraca ca elegant, am elibera toata sufrageria de lucruri inutile, am muta tot incat sa eliberam din spatiu. Am stinge luminile sau le-am slabi intensitatea, am aprinde lumanari pe masa, in colturile camerelor, la geam. Am cina romantic, linistiti, am rade la amintiri diverse si am suspina cu gandul la despartire. Dupa cina, am dansa impreuna cateva minute in sir cu acea dorinta absurda a tinerilor indragostiti ca timpul sa nu mai curga. Iar apoi din sărutări continue printre lacrimi, am face dragoste şi am rămâne îmbrăţişaţi, dezmierdându-ne fiecare centimentru de piele.
Asta as vrea sa fac, sa ma bucur de fiecare clipa ramasa cu el.
Scriind acest raspuns m-a apucat o neexplicata tristete. Este intr-adevar foarte greu sa fi pus in situatia de a-ti lua ramas bun de la persoana iubita.
As face foarte multe lucruri in ziua acea...probabil as iesi in oras... oricum ceva de care sa-mi amintesc mai tarziu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
