Daca ar fi vorba despre mine... S-a spus deja cam tot ce s-ar putea face in ultima zi impreuna - excursii, jocuri, dragoste, mese romantice, picnicuri. Este greu sa te gandesti ca trebuie sa indesi in ultima zi toate amintirile sa le ia cu el. Sunt convinsa ca amintirile il vor urmari si fara aceasta ultima zi. Iubirea noastra va avea un greu hop de trecut. S-ar putea sa nu reziste acestui test. S-ar putea ca aceasta ultima zi petrecuta impreuna sa fie ultima fericita, sau ultima impreuna ca si cuplu. Timpul este un inamic incredibil, iar distanta un altul. Deci sunt doi inamici care ar lupta contra noastra si a dragostei dintre noi. Este, desigur, foarte usor sa comunici, exista net, telefonie fixa si mobila - se ajunge usor dintr-un capat de lume intr-altul, daca sunt bani, dar toate presupun multa munca, sacrificii, frustrari. Poate ca n-as stii sa-mi aleg cel mai bine ultimele cuvinte si mi-ar parea rau, daca relatia s-ar termina, tocmai din cauza ca nu am rostit altele, ca nu am tacut cand eram nervoasa, ca nu am putut sa fiu langa el cand avea indoieli. Ochii care nu se vad se uita... Sau depinde cat de intensa este privirea lor?
Din pacate, desi cred sincer ca noi am fi perechea care ar reusi sa treaca peste acest obstacol, am si cateva exemple dintre prietenii nostri care au reusit sa amane inevitabilul aproape 3 ani ca apoi sa se desparta, fiecare urmand un alt curs al vietii. Probabil ca se iubesc, sau ca s-au iubit foarte mult, dar la nevoie nu au putut fi unul langa altul si incetul cu incetul s-au distantat unul de altul si sufleteste, nu doar geografic. El a gasit pe altcineva de care s-a atasat, care a avut nevoie de el...
Asta ar fi motivul pentru care eu, desi as privi cat mai senina si optimista problema si as incerca sa raman cat mai calma, totusi in suflet as privi aceasta zi ca pe ultima zi fericita. Daca as stii ca maine vine sfarsitul lumii ce as face? M-as distra la greu, as iubi profund, privind in ochii dragi, as pregati cele mai bune mancaruri si as asculta muzica de dragoste pentru ca de maine oricum nu mi-ar pasa sau n-as mai simti nimic. Nu inseamna ca as pune cruce relatiei, dar cred ca as simti ca ating o culme - iar dupa culme urmeaza o panta de coborare. Desigur ca exista si drumuri cu mai multe culmi si mai multe pante - depinde cat rezisti sa le strabati fara sa obosesti, fara sa te apuce dorul de un popas linistit, de un camin impreuna cu cineva. Mai exista si alt aspect - daca timpul este stabilit - ca e doar 3 ani inca este bine, dar odata ajuns si obisnuit cu viata acolo poate va vrea sa ramana acolo. Atunci s-ar pune problema daca suntem sau nu impreuna... Daca ma iubeste ar face tot ce poate sa fim impreuna si eu, desi mi-ar fi foarte greu, as accepta sa-l urmez. Asta, cred eu, ar fi singura rezolvare.
Poate ca nu ti-am raspuns la intrebare - m-as distra, as incerca sa disimulez ce simt, as rade si mi-as face planuri razand, as pune masa, as verifica daca sunt toate lucrurile in bagaje, as lacrima putin atunci cand el nu vede, as incerca sa fiu curajoasa si sa privesc optimist zicand ca mi-a trecut aproape jumate din viata si nici n-am simtit-o, deci cei trei ani vor fi floare la ureche... As face multe, multe poze... ca sa-i prind toate reactiile. As fi extrem de ingrijorata de ce ii se poate intampla pe drum, dar as avea grija sa nu-l obosesc cu asta, ca tot nu-l ajuta la nimic... M-as simti incredibil de singura si parasita cand as vedea geamantanele pregatite si pe el gata de drum. Si mi-as pastra marea majoritate a lacrimilor pentru cand va fi plecat...
As petrece ziua cu ea (in cazul meu). Nu stiu daca e importanta ultima zi... nu ar fi mai bine sa-si aduca aminte de relatie per ansamblu? cate momente memorabile incap intr-o singura zi?
Cat de departe il lasi sa plece ? oricum putina libertate nu strica, iar daca sunt "exilati" de la lucru au incluse regulat si drumuri spre casa, depinde de angajator si desigur de ei, daca mai vor sa se intoarca low costuri exista, tot suntem in epoca "mobilitatii exagerate" iar de comunicare la distanta nu mai zic. asa ca am pune la cale o "agenda de lucru" cu datele cand vine el acasa, cu vizitele mele la el, si cu weekendurile cand ne dam intalnire la o cafea in cate o capitala a lumii... in rest, in asta ultima zi timp petrecut impreuna, plimbare in natura, ceva ce facem impreuna cu drag... si-apoi vorba aia: if you love somebody set them free. if they come back they're yours, if they don't, they never were...sau asa ceva succes!
Prietenul meu a plecat in strainatate un an de zile.in ultima zi de stat in tara ne.am inchis mobilele si ne.am aminti de tot ce a fost bun si rau in relatia noastra... aveam impresia ca eram doar noi 2 pe pamant.nimeni si nimic nu mai conta... apoi dupa 6 luni am plecat la el si.suntem omreuna si in ziua d azi...deci DRAGOSTE LA DISTANTA exista atata timp cat va iubiti...nu conteaza cati km va despart...acea persoana este in inima si in gandurile voastre...
Sigur va fi greu, poate chiar foarte greu, asta depinde si de durata relatiei pana in momentul respectiv, daca a fost pana atunci o relatie frumoasa, fara certuri prea mari si mai ales si de lunga durata, cred ca as suferi enorm.pentru ca o distanta asa de mare si o durata mare, de 3 ani e cam greu sa mentii relatie vie, insa daca exista dragoste probabil ca se poate.cred ca ar fi o zi dureroasa, normal, insa amandoi am incerca sa o facem, sa ramana cea mai placuta aminitire, pana cand ne vom revedea. vom face lucruri care ne plac, si ne vom aminiti si de celelate momente frumoase petrecute impreuna, ne vom iubi. mi-ar placea, sa ne petrecem ziua asta la mare, sau intr-un locatie "importanta" pentru noi, gen sa mergem sa ne petrecem timpul in locul unde ne-am cunoscut, unde ne-am sarutat prima data etc.
Sa iti mai zic o experienta de-a mea...IN URMA CU TREI ANI.am fost nevoita sa plec eu pentru cateva luni din tara, mi-a fost foarte greu sa iau hotararea de a pleca singura din tara...m-am gandit ca il pot pierde, chiar daca eram casatoriti, eram disperata, eram deprimata atat de mult il iubeam si totusi am plecat cu dumnezeu inainte, singurul atu-u care il aveam era iubirea noastra si increderea neconditionata unul in celalalt...si relatia noastra de atunci s-a schimbat mult mai bine in bine...am devenit niste persoane care am vazut adevarata valoare care o are fiecare dintre noi si mult mai intelegatori...si dupa experienta care am trecut amundoi iubirea dintre noi a inceput sa prinda un cotur la 100 % mai mare rezistenta durabila si traita intensa si acum...
Conteaza foarte mult intr-un cuplu cata importanta are jumatatea lui si daca exista iubire incredere reciproca si adevarata relatia merge si de la distanta...
M-as pune cu cateva zile inainte de plecare sa scriu un fel de...jurnal...in care as povesti absolut toate amintirile frumoase pe care le avem...indiferent cat de mici sau penibile sunt.As pune o gramada de poze cu noi doi si o mica descriere sub pozele respective.
As cumpara un medalion pe care as grava numele noastre si doua lacate micute tot asa.cu numele noastre gravate.
In acea ultima zi m-as duce la el acasa inainte sa se trezeasca. I-as pregati un mic dejun si o scrisoare frumoasa in care sa ii spun cat de mult il iubesc.Pe urma m-as pune in pat langa el.Cand se va trezi sunt sigura ca va fi fericit sa ma vada dormind alaturi de el.
As alege un loc foarte frumos care stiu ca l-ar incanta. I-as cere celei mai bune prietene sa mearga cu un sfert de ora inaintea noastra la locul stabilit(in locul respectiv sa fim doar noi doi) si sa puna acolo un cearceaf pe care sa fie imprimate o gramada de versuri sau declaratii de dragoste( sunt firme care fac imprimari pe tricouri si tot felul...trebuie sa se poata si pe un cearceaf.In mijlocul cearceafului i-as spune prietenei sa puna jurnalul iubirii noastre si medalionul peste care sa presare petale de trandafiri.Ne-am iubi in mijlocul naturii. La sfarsitul zilei i-as da lacatul cu numele lui si cheita. Vom prinde lacatele unul de celalat...si le vom inchide. Le vom ascunde intr-un loc de care sa stim doar noi doi. Cand unul dintre noi va simti ca iubirea piere...va merge si va desprinde lacatul cu numele sau de cel cu numele ceiluilalt(daca el va simti ca nu mai poate continuar relatia.sigur isi va aminti de lacat si va trimite pe careva din tara sa il ia). Daca la intoarcerea lui...lacatele raman inca prinse unul de celalat...inseamna ca iubirea noastra nu va muri prea curand.
Eu am trait asta de curand. a plecat pentru timp nelimitat...am trait o adevarat poveste de dragoste.am petrecut o ultima zi ca toate celelalte ...ne-am iubit.ne-am privit.ne-am mirat de noi.am privit ziua.am privit luna.am vorbit .am tacut.ne-am sarutat...eu am propus sa scriem pe cate un biletel ce simtim .la ce ne gandim si am scris amandoi " nu ne vom uita.ne vom reintalni pentru ca asa este scris acolo sus".si am ras si am plans... el mi-a facut un tablou eu lucrez la o minicarticica, un dialog.se numeste "dialog intre indragostiti" dedicata lui...pentru atunci cand ne vom revedea...traiti-va viata .fiti fericiti...iubiti...luati totul ca atare .intotdeauna pozitivi si naturali...sa ciocnim.NOROC!
Pai in primul rand ar fi foarte greu, cred ca pentru amandoi.
Daca locuiti impreuna, cand te trezesti pregateste`i un mic dejun, si langa mic dejunul pregatit, scrie-i un biletel, o mica scrisoare ca un fel de rezumat cu ceea ce inseamna el pentru tine, si cat de norocoasa esti ca il ai.
After that, iesi cu el intr-un parc, unde sunt multi indragostiti, flori, miros de primavara, opreste-te intr-un loc frumos(eventual locul unde v-ati cunoscut, sau parcul unde ati fost prima oara)si fa-i o declaratie de dragoste care sa-l impresioneze, spune-i din nou cat de norocoasa esti.
Dupa parc, mergi si vezi un film romantic cu el.(daca nu la cinematograf iti recomand sa iei un film bun acasa). Spre sseara, cheama-ti toti prietenii comuni si pregateste-i o surpriza de ramas bun. Dupa petrecere, lumanari, sampanie, si o noapte de dragoste pe care sa nu o uite asa usor.
Adoarme in bratele tale, jucandu-te cu mana in parul` lui. Cu siguranta va sti ca si el e norocos ca te are.
PS: In afara raspunsului : Cum poti sa rezisti 3 ani fara el? Sper sa va vedeti cat de cat si sa ne chemati la nunta :* :*
Fiind ultima zi trebuie sa fie una speciala pentru amandoi. Voi inchiria din timp un iaht si ne vom petrece ziua in largul marii. Iahtul va fi decorat intr-un stil romantic, si anume petale de trandafiri si lumanari parfumate peste tot. Nu trebuie sa lipseasca o mare blana de urs asezata pe jos in cabina de asemenea incojurata de lumanari, muzica de ambianta, dar care sa includa atat melodia voastra, dar si melodiile lui preferate. Ziua trebuie sa fie plina de declaratii de dragoste si poezie, multe poze si neaparat multa sampanie. Ii voi face si un cadou care sa-i aminteasca de mine in toti acesti ani. Aceasta zi trebuie sa inceapa si sa se termine obligatoriu fara promisiuni.
Pai daca ai pleca pentru 3 ani in strainatate... el poate avea pe alta sau tu poate ti-ai gasi un nou prieten acolo.nu stiu cum sa-ti explic prea bine... dar... tu vei putea sta in ultima zi cu el si sa-l intrebi daca el te va mai iubi dupa ce tu nu-l vei mai vedea 3 ani de zile.iti urez SUCCES si sa fi fericita de persoana pe care o iubesti
Daca as fi in situatia lui, mi-as dori ca ultima noastra zi dinaintea plecarii sa fie o reeditare a tuturor clipelor ce ne-au facut fericiti toata perioada in care am fost impreuna. Clipele in care ne-am cunoscut, primii fiori care ne-au facut sa fim impreuna, cele mai fericite momente traite impreuna. Totul nepregatit, firesc, asa cum nu ar fi vorba de o despartire ci de o "telenovela" a vietii noastre. La despartire, un sarut simplu, o stringere in brate, un "la revedere" si o retragere din peisaj asa cum ar fi sa plec pina la magazin, scoala, piata si nu cu fringeri de suflete ca la plecarea pe front. Internetul si multe mijloace ve vor apropia. Singura promisiune pe care as face-o, - draga mea, voi face totul ca in cel mai scurt timp sa fim din nou alaturi sa reeditam despartirea in sens invers. Si m-as tine de cuvint.
Primele si ultimile zile le-as prefera sa stau numai cu el si as depana ultimile amintiri si ultimile clipe pe care le-am petrecut impreuna.Nu dispera asta e viata. Oricum exista mijloace de a lua contact cu el.:-
In primul rind, eu fiind barbat, as verifica toate actele sa fie in regula, bagajele pregatite, o vzita scurta de ramas bun de la toate rudeniile dragi, cumparaturi necesare pentru ai pregati fiintei iubite o cina romantica, ne-am retrage in cuibusorul nostru numai noi doi, am face dragoste si am stabili ce avem de facut fiecare pina la revedere, increderea in partener este cel mai important, in viata avem multe incercari... trebuie sa le facem fata, leluc, timpul trece foarte repede!
Buna am tot citit ce raspunsuri ai primit draga mea si ma intreb: oare de ce nu ne comportam asa in fiecare zi? sa ne traim viata alaturi de cel drag in fecare zi ca si cum ar fi ultima zi din viata noastra petrecuta cu el? cred ca lumea ar fi mai frumoasa, mai buna eu ti-am zis ca nu as suporta gandul ca iubitul meu sa fie departe de mine 3 ani de zile, dar daca as stii ca maine este ultima data in care am posibilitatea sa il vad, m-as trezi dimineata devreme sa vorbesc si mai mult cu el despre toata fericirea de care mi-a facut parte, daca as sti ca este ultima zi in care as putea sa-i admir fiinta, m-as trezi de dimineata ca sa-i vad pentru ultima data zambetul si sa imi scald fiinta in ochii lui mari si negri. as alerga sa le spun tuturaor cat de mult il iubesc si cat de fericita sunt ca il am. as incerca sa aprind tot ce a creat in inima mea si sa ma satur atat cat pot de imaginea lui pe care o ador, i-as cere iertare pentu clipele in care l-am suparat si l-am facut sa sufere. as incerca sa fac tot ce imi sta in putina pentru ca la sfarsit el sa spuna ca a avut cea mai frumoasa zi din viata. as suferi enorm dar niciodata nu as lasa ca el sa vada lucrul acesta. as merge cu iubitul meu pe un var fde munte, de unde s-ar vedea o vale adanca, sa pot sa zbier de fericire...doar noi doi uniti in rugaciune i-as cere lui Dumnezeu sa aiba grija de iubirea noastra,... Cu vantul adiind usor si miscand praful de pe roci... Sa ne scriem numele pe una din pietre... Nu stiu... Cred ca am plange si am rade in acelasi timp... As insufla adanc aerul rece si curat in piept...as face dragoste cu el in adierea vantului, contopindu-ne in razele calde ale apusului. noaptea as aprinde lumanari si as sta treaza sa-i veghez somnul si sa ma satur de fiinta lui dulce si i-as admira fericita zambetul din coltul gurii, spunandun-mi ca am reusit sa il fac fericit...macar pentru o zi
Daca pleaca pentru o perioada mai lunga, as sta toata ziua cu el la povesti si seara as pregati o cina romantica si o noapte de dragoste pe care sa nu o uite; si daca ar pleca pentru 1-2 saptamani, as iesi la iarba verde la un picnic cu el
As sta langa el si as face planuri...Realiste...
As fi constienta ca 3 ani poate reprezenta o viata de om...si ca orice promisiune devine foarte usor de incalcat.
As stabili cu el cand ne vom reintalni... m-as gandi la pasi mici, mai usor de respectat... dupa fiecare mini-etapa incheiata as vrea sa refacem planul initial...
I-as cere un singur lucru- sa ne facem o singura promisiune- ca noi vom fi primele persoane care vor afla ca ceva s-a schimbat in relatia noastra... fara suparare, fara reprosuri...doar sa avem taria sa fim sinceri.
In rest...in ziua respectiva l-as ajuta sa isi faca bagajele, i-as strecura in bagaj lucruri care sa ii aminteasca de mine...am face lucruri care ne fac placere...
Iti doresc sa fii tare, si sa te gandesti ca "ce-i al tau e pus deoparte"... daca va este scris sa fiti impreuna nu va va impiedica despartirea asta... spatiala.
Daca n-am fi casatoriti si as fi sigura ca este omul meu, l-as lua in casatorie in aceasta ultima zi si am face o petrecere mare (de nunta fara dar) la care i-am invita numai pe cei dragi si apropiati.
Daca ar fi deja sotul meu, m-as trezi langa el, ceva mai tarzior, am manca ceva bun, mancarea lui preferata, am face dragoste pe indelete si ne-am rasfata in asternuturi. Apoi, pe seara i-am invita la noi pe cei dragi lui (parinti, frate, prieteni buni) fiindca nu se desparte numai de mine ci si de ei, apoi ne-am plimba cateva ore seara, am adormi imbratisati dupa un ceai bun si un film. L-as duce apoi la aeroport, as plange ca o bleaga, i-as promite iubire vesnica. De a doua zi as face orice ca sa ma duc si eu langa el.
Si eu am avut iubitul plecat insa doar pentru un an...si nu este adevarat faptul ca dragoste nu mai exista la distanta. daca te iubeste va incerca sa ia legatura cu tine indiferent cum...nici nu o sa simti cum a trecut timpul... cum mi-as petrece ulima zi? pai...sincer as incerca sa petre cele mai frumoase momente. o cina romantica si apoi cine stie... poate o ultima seara de amor...de plecare.
As muri daca ar pleca persoana iubita de langa mine...mai ales 3 ani... Eu as zice sa iti petreci ultima zi cu el acasa si sa faceti tot ce vreti, sa va aduceti aminte de clipele frumoase petrecute impreuna, sa faceti o plimbare, sa faceti multe poze ca sa nu il uiti, si sa ii dai cv care sa-i aminteasca de tine in fiecare zi. Si puteti incheia ziua cu o cina la un restaurant sau in alt local.
Nici nu pot sa-mi imaginez asa ceva, de-a dreptul "inspaimantator" pentru mine...probabil as plange toata ziua si as incerca sa-l fac sa nu mai plece... i-as spune ca nu pot sa stau fara el.si asta deoarece stiu ca pentru el relatie la distanta nu se poate, si poate nici pentru mine.3 ani de zile e o perioada foarte lunga. Ochii care nu se vad se uita.
In primul rand...as petrece chiar TOATA ziua alaturi de pers iubita. doar noi 2. De dimieata ne'am urca in masina.si am pleca pentru o zi. nu stiu. undeva. unde nu am mai fost. un oras de exemplu. Am fi colindat in lung si lat. avand o atitudine vesela.degajata. Seara. as merge .probabil intr'un restaurant mai finut. apoi restul serii. o plimbare printr'un parc unde as purta acea discutie prin care il asiguri ca nimic nu se va schimba. Iar noaptea... sa fie una de amor.chiar daca ziua urm o sa plece...si o sa fie obosita
pe prim plan as face o recapitulare a tuturor celor necesare calatoriei, fiind barbat as pregati tot ce este necesar pentru o cina romantica, ne-am retrage in cuibusorul nostru drag, numai noi doi, aici am petrece ultimele momente inaintea despartiri, punind la punct tot ce avem de facut in acesti trei ani...