Daca ar fi vorba despre mine... S-a spus deja cam tot ce s-ar putea face in ultima zi impreuna - excursii, jocuri, dragoste, mese romantice, picnicuri. Este greu sa te gandesti ca trebuie sa indesi in ultima zi toate amintirile sa le ia cu el. Sunt convinsa ca amintirile il vor urmari si fara aceasta ultima zi. Iubirea noastra va avea un greu hop de trecut. S-ar putea sa nu reziste acestui test. S-ar putea ca aceasta ultima zi petrecuta impreuna sa fie ultima fericita, sau ultima impreuna ca si cuplu. Timpul este un inamic incredibil, iar distanta un altul. Deci sunt doi inamici care ar lupta contra noastra si a dragostei dintre noi. Este, desigur, foarte usor sa comunici, exista net, telefonie fixa si mobila - se ajunge usor dintr-un capat de lume intr-altul, daca sunt bani, dar toate presupun multa munca, sacrificii, frustrari. Poate ca n-as stii sa-mi aleg cel mai bine ultimele cuvinte si mi-ar parea rau, daca relatia s-ar termina, tocmai din cauza ca nu am rostit altele, ca nu am tacut cand eram nervoasa, ca nu am putut sa fiu langa el cand avea indoieli. Ochii care nu se vad se uita... Sau depinde cat de intensa este privirea lor?
Din pacate, desi cred sincer ca noi am fi perechea care ar reusi sa treaca peste acest obstacol, am si cateva exemple dintre prietenii nostri care au reusit sa amane inevitabilul aproape 3 ani ca apoi sa se desparta, fiecare urmand un alt curs al vietii. Probabil ca se iubesc, sau ca s-au iubit foarte mult, dar la nevoie nu au putut fi unul langa altul si incetul cu incetul s-au distantat unul de altul si sufleteste, nu doar geografic. El a gasit pe altcineva de care s-a atasat, care a avut nevoie de el...
Asta ar fi motivul pentru care eu, desi as privi cat mai senina si optimista problema si as incerca sa raman cat mai calma, totusi in suflet as privi aceasta zi ca pe ultima zi fericita. Daca as stii ca maine vine sfarsitul lumii ce as face? M-as distra la greu, as iubi profund, privind in ochii dragi, as pregati cele mai bune mancaruri si as asculta muzica de dragoste pentru ca de maine oricum nu mi-ar pasa sau n-as mai simti nimic. Nu inseamna ca as pune cruce relatiei, dar cred ca as simti ca ating o culme - iar dupa culme urmeaza o panta de coborare. Desigur ca exista si drumuri cu mai multe culmi si mai multe pante - depinde cat rezisti sa le strabati fara sa obosesti, fara sa te apuce dorul de un popas linistit, de un camin impreuna cu cineva. Mai exista si alt aspect - daca timpul este stabilit - ca e doar 3 ani inca este bine, dar odata ajuns si obisnuit cu viata acolo poate va vrea sa ramana acolo. Atunci s-ar pune problema daca suntem sau nu impreuna... Daca ma iubeste ar face tot ce poate sa fim impreuna si eu, desi mi-ar fi foarte greu, as accepta sa-l urmez. Asta, cred eu, ar fi singura rezolvare.
Poate ca nu ti-am raspuns la intrebare - m-as distra, as incerca sa disimulez ce simt, as rade si mi-as face planuri razand, as pune masa, as verifica daca sunt toate lucrurile in bagaje, as lacrima putin atunci cand el nu vede, as incerca sa fiu curajoasa si sa privesc optimist zicand ca mi-a trecut aproape jumate din viata si nici n-am simtit-o, deci cei trei ani vor fi floare la ureche... As face multe, multe poze... ca sa-i prind toate reactiile. As fi extrem de ingrijorata de ce ii se poate intampla pe drum, dar as avea grija sa nu-l obosesc cu asta, ca tot nu-l ajuta la nimic... M-as simti incredibil de singura si parasita cand as vedea geamantanele pregatite si pe el gata de drum. Si mi-as pastra marea majoritate a lacrimilor pentru cand va fi plecat...
I-aş oferi un aperitiv din toate amintirile adunate împreună. L-aş plina scurt prin toate locurile în care am râs şi în care am plâns. L-aş lua cu barca pe Herăstrău şi l-aş răsturna în apă la fel cum m-a răsturnat el pe mine.
PAi... In primul rad .As vrea sa fim doar noi... Dupa care sa vorbim...Sa stim totoul unul despre altul[daca pana in acel moment nu stiam]. .As vrea sa mai petrecem si putin timp cu familiile si. As vrea ceva de neuitat in urmatorii 3 ani . .Asta as vrea sa fac eu
As sta toata ziua in bratele lui, l-as saruta, i-as spune ca il iubesc si ca-l astept sa se intoarca acasa. Noaptea cred ca n-as inchide un ochi si as plange in continuu.
ultima mea zi as petreceo alaturi de iubitul meu stind ca pleca in strainatate pentru 3 ani stand alaturi de el toata ziua incurajandul pentru viata care o sa o duca acolo, am sta la o cina romantica, si bineinteles i-as spune ca sunt prietena si iubita lui cea mai buna in tot acest timp cat este plecat
Simplu as petrece acea zi ultima zi inainte de plecare in locul in care am cunoscut persoana iubita...si as face orice in putinta sa nu dureze despartirea la distanta 3 ani...
Eu,... ei bine grea intrebare... dar am sa incerc sa ma transpun in aceasta situatie. Cred ca as incerca sa profit de aceste ultime clipe pe care le mai avem impreuna si sa incerc sa fac tot ce imi trece prin cap alaturi de el. Adica : as pregati o cina romantica la lumina luminarilor, as merge alaturi de el in toate locurile posibile prin care am mai fost impruna( ca sa mai inca o data numeroase amintiri, pe perioada in care el va fi plecat), I as spune de mi de ori cit de mult il iubesc si cit o sa i mi lipseasca.Si i as cere sa ma tina in brate cit mai mult timp, sa ma priveasca in achi pentru ca mai tirziu sa imi amintesc caldura bratelor si lumina stralucitoare din ochii lui verzi. sper sa va revedeti cu bine Trei ani trec repede daca iubirea este sincera si adevarata. Iubiti va mult.
Eu ma pun in situatia ta si...cred ca ziua aceea pe care oricum o petreceai cu el s-ar duce prea repede...prea multe vorbe de spus...etc.Eu as face o poza cu el! O poza tine mai mult de trei ani si chiar ajuta cand iti este mai greu!
Eu cred ca mi-as petrece ziua cu persoana iubita, in cel mai romantic mod posibil si as fii cat mai explicit in ceea ce priveste sentimentele mele fata de iubita mea.
Trei ani trec repede, iubirea adevarata niciodata.
Este un test dur dar daca il treceti va doresc casa de piatra si o viata indelungata ca in ziua cea mai frumoasa a existentzei voastre.
Grea intrebare...Cred ca nu mi-ar ajunge 24 de ore...Cred ca as lua primul tren si mergem la mare...Acolo,pe plaja ne depanam cele mai frumoase amintiri, inclusiv pe cele de la mare, cele mai intense stari pe care le-am avut de-a lungul perioadei in care am fost, am privi marea care va fi intotdeauna lucrul nostru care ne va uni; ne-am saruta non-stop, ne-am imbratisa, ii voi spune ca il voi vizita cat de des voi putea. iar seara odata ajunsi acasa, in Bucuresti, vom lua cina doar noi doi, lenevind ca intotdeauna in patul moale, apoi facand dragoste toata noaptea.asta ca sa nu uite ce il asteapta aici
Pai m-as trezi de dimineata, i-as face micul dejun si cafeaua as astepta sa se trezeasca si el dupa ce am manca as merge la mare m-a s duce la o pizzerie am manca si seara m-as duce pe plasa as face un fos si as face dragose cu el tooata noaptea acolo:X
Pai as face multeeee dimineata m'as trezi si m'as aranja frumos, sexy... a's pregati cel mai delicios mic dejun, l'as alinta...toata ziua... iar seara a's dragoste cu el pana la infinitttt si inapoiiii:X
In primul rand as profita de acele clipe petrecute cu el, iesiri in oras si seara sa se termine cu o cina romantica. Daca el pleaca in strainatate asta nu inseamna ca nu o sa ne mai vedem, sau vorbim, poate ca aceasta plecare ii va schimba viata si va avea un viitor frumos dupa aceea. Daca dragostea este puternica si dorim impreuna sa avem in viitor o familie va rezista relatia, deja ne-am facut un plan de viitor, suntem fideli unul altuia si stim ca aceasta placera ne va schimba in bine viitorul. Oricum il voi vizita, sau el pe mine pentru ca ne iubim si respectam mult si ii voi sustine chiar si de la distanta cu aceasta schimbare majora de a pleca in strainatate.
Desi este o chestiune de suflet ea trebuie organizata cu mult cap.Trebuie sa te asiguri discret ca iubitul este dispus sa intre in jocul tau.De data asta majoritatea initiativelor trebuie sa-ti apartina, asa ca:
1.rezolvati-va toate treburile administrative cu cateva zile inainte pentru ca nimic sa nu tulbure fericire ultimelor clipe perecute impreuna;
2. el trebuie sa faca vizitele de ramas bun pe la rude cu o zi inainte;
3.in zia respectiva evoca impreuna cu el momentele cand v-ati cunoscut si cand ati fost fericiti;
4. dupa micul dejun cu bunatatile preferate de el, intreprindeti un pelerinaj pe la locurile unde ati fost fericiti;
5.adopta o mina vesela, poate chiar exuberanta, pentru ca sa ramai asa in amintirea iubitului;
6.cumparati fleacuri, amuzati-va, jucati-va copilareste;
7. faceti o plimbare cu barca sau urcati pe munte, plimbati-va pe faleza, culegeti flori din care sa impletiti coronite si inele facand schimb de promisiuni sau juraminte, dupa cum e cazul;
8.folositi momentul prielnic pentu schimbul de cadouri;
9.cina romantica; asezoneaza clipa cu versuri de dragoste;
10.noaptea de neuitat intre flori si miresme ametitoare.
Oricate sfaturi ai primi, ele valoreaza mai putin decat propria-ti intuitie.Inima usoara! Mira
Uffff...grea intrebare! Cred ca nu as face ceva spectaculos...iesit din tiparele obisnuite ale vietii in doi...as cauta privirea lui pana in strafundul sufletului pentru a afla daca eu sunt aleasa lui pe viata... daca gasesc acest raspuns, inima mea va da navala, umplandu-mi ochii de lacrimi si intrebandu-l unde vom sta impreuna, pentru ca voi fii alaturi de el...ca nu voi putea sta departe nici macar o clipa fara el ...si dragostea ar muri incet...Stiu ca ma iubeste...ca vom tine legatura prin orice mijloc... dar grijile zilnice si problemele inerente ne detaseza uneori de ceea ce ne lipseste cel mai mult...si? ...cum voi putea trai fara el? asa voi fii alaturi la bine si la rau...pentru ca asa este viata. Daca va accepta, sigur este iubitul meu cu care voi merge pana la capat...altfel...imi voi pune mereu intrebarea...de ce? ma va urmari si sigur voi gasi raspunsul dureros.
Asa ca ultima zi as petrece-o facandu-ne planuri de viitor impreuna, luand hotarari importante pentru noi...si de ce nu...decizia finala...impreuna sau nu! ...Trei ani nu sunt trei luni...trec greu...Am sa va povestesc pe scurt povestea unui prieten:
A iubit o fata din liceu...7 ani... un cuplu bun de exemplu... Din cauza unor situatii materiale ale familiei, fata a plecat pe vas sa munceasca, fiind in anul II la facultate... a fost o decizie grea...stia ca-i va pierde... dar a fost nevoita. Dupa 6 luni a venit in concediu si totul a fost ok, doar ca fata i-a spus ca ii este greu singura acolo...si mi se parea normal... L-a rugat sa vina cu ea sa lucreze pe vas un an si se vor inapoia apoi cu ceva banuti si vor porni singuri in viata. El n-a vrut, n-a putut...si dupa 6 luni au inceput sa se rareasca mesajele, telefoanele...si la urmatoarea vizita in Romania... ea i-a spus ca a gasit un baiat care-o iubeste mult, o respecta si o face fericita... Ea nu s-a mai intors...este cu acel baiat dupa vas... s-au casatorit si ma bucur ca este fericita... El regreta ca n-a putut sa ia decizia corecta la timp...si a ramas cu un gust amar ...Intrebat daca regreta... a lasat capul in jos si mi-a spus ca a fost un prost ca a pierdut o fata asa de buna pentru comoditate, prea multa incredere in ceea ce credea si ca a dat ceva frumos pe un serviciu pe care astazi nu-l mai are...
Eu nu m-as gandi atat de mult la cum sa petrec ultima zi cu el...ci cum sa petrec prima zi cu el acolo unde va fi... Sper sa nu te dezamagesc... dar daca il iubesti cu adevarat, gandeste-te bine si nu lua decizia care iti convine pe moment...ci gandindu-te in viitor! SUCCES!
Hmmm da. dificil. dar am facut. o si pe asta. mi-am lasat ubita in tara si am fost plecat 1 an... k ma astepta partonu si alea alea... si cand m.am intors. a fost aceeasi fata cum am lasat. o. acum ca sa iti raspund la intrebare. incearca sa faceti ceva special in ultima zi impreuna... nu stiu. ceva nebunesc. poate. sa va amintiti de ultima voastra zi... eu nu am facut asa. si cand m.am intors parca m, ai mult vroiam sa o tin in brate . sa nu ii mai dau drumul.
Absolut normal. Consider ca am intelege amandoi ca despartirea va fi dureroasa si n-as face nimic ca sa o fac mai greu de indurat. L-as ajuta sa isi faca bagajele, i-as pregati o masa gustoasa, am discuta despre viitor, mai mult decat despre trecut si am adormi imbratisati. Despartirea este in sine o drama, de ce sa n-o jelim impreuna, in liniste si tihna?! Fara declaratii teatrale, fara aranjamente speciale, doar tu si el, intr-o zi normala si grava, totusi.
Isi va aduce aminte mereu linistea si stapanirea de care ai dat dovada, caldura si rutina dulce a caminului vostru, va sti ca a lasat acasa in siguranta pe cineva si ca aceasta il va astepta mereu sigura si puternica, gata sa ii fie alaturi la bine si la rau in loc sa ii cerseasca mereu "inca o clipa".
Eu sa pleca si eu cu el. daca il iubesti suficient nu-l lasa singur.la bine si la rau. o relatie la distanta nu merge.
Un somnifer sa piarda avionul.si in ziua urmatoare daca vrea sa plece a doua zi.Glumesc
N'am trecut prin asta asa ca nu stiu cum as reactiona.Cred ca as face tot ce e posibil sa il conving sa ramana sau sa plec si eu cu el.
O relatie la distanta, oricat de puternica ar fi, tot va ceda la un moment dat.3 ani e o perioada de timp foarte mare asa ca as face tot posibilul sa pastrez relatia asta.
Din momentul in care am aflat ca pleaca, si ca este o decizie ireversibila, fie o samptamana fie o luna pana pleaca, tot acest timp ar l-as considera o singura ZI (mai lunga ce-i drept ). O "zi" in care vom face tot ce ne-am fi dorit vre-odata sa facem, tot felul de "nebunii" sa le spun asa. Pe langa toate acestea voi incerca sa ma interesez si de cateva excapade pana la ea, fara ca ea sa stie normal, sa fie o surpriza. Impreuna am pune la punct ma multe lucruri, cum ar fi comunicarea dintre noi (ca un exemplu). Si da, voi face dragoste cu ea si-i voi implinii fiecare fantezie, numai ca ea sa fie fericita ("te iubesc" - va veni de la sine). Chiar voi incerca sa fac sa mearga relatia chiar daca intre noi va fi o distanta destul de mare. Nimic nu e imposibil "Just believe and you will be amazed". Mult noroc!
As face din ea o zi de neuitat, incat sa isi doreasca sa se intoarca din nou la mine, as trai clipa
Nici nu ne dam seama ce repede trec trei ani, iar daca exista dragoste advarata, nimic nu e asa de greu
Sincer eu nu cred in relatie la distanta, daca dupa ce trei ani de relatie ne dam seama impreuna ca suntem sortiti unul pentru celalalt, as face toate demersurile pentru a pleca impreuna.
Sincera sa fiu cand am vazut intrebarea mi au revenit in minte niste clipe de neuitat.Am fost si eu in aceeasi situatie acum 2 ani de zile...2 ani si 2 luni mai exact. Iubitul meu vroia sa plece pentru 4 ani dar s a intors dupa 2 luni... pot sa zic ca si a sacrificat intr un fel sau altul viitorul pentru noi...in ultima zi am stat impreuna pana cand a plecat(pe la 6 dimineata)...am iesit afara si apoi am stat cu el... orele alea au trecut mult prea repede...atat pot sa mi amintesc. Sfatul meu pentru ea e ca ar trebui sa faca ce le place (obiceiuri proprii care difera de la un cuplu la altul). Carpe diem! nu ai de unde sa stii daca va sta sau nu 3 ani...sau daca vei ajunge si tu in astia 3 ani...trecutul il stim, viitorul nu, iar prezentul e ceva ce are elemente de trecut si viitor.Cred ca timpul este singurul care poate decide daca relatia voastra va fi salvata.
Si ce nu exista mijloace de transport international? poti sa l revezi si peste o saptamana, doua, o luna... daca nu ai bani il revezi si tu mai rar.
As putea sa incepc cu o cina romantica dar, poate as pierde prea mult timp si, nu cred ca asta si-ar dori sa stau la bucatarie in loc sa fiu cu el. dimineata am lua micul dejun acasa in pat si as sfarsi cu un desert delicios tot in paaaat, apoi am pune la punct bagajul pentru a avea restul zilei si serii fara alte preocupari si griji. Am pleca apoi la plimbare printr-un parc sau as merge la padure unde am putea lua prinzul intr-o mica poienita si apoi am lenevi intinsi, tinandu-ne de mana sub sarutarile blande ale soarelui, apoi daca imrejurimile in care suntem ne-ar permite, am putea sa ne furam saruturi dulci si pline de pasiune care ar putea creste intr'atat incat ne-am lasa dusi de pasiune...
Am pleca apoi spre casa dar numai sa facem un dus si pentru a ne schimba pentru o cina in oras dupa care desertul (un desert prelungit chiar pana spre dimineata) l-am lua ca si dimineata in pat si cu siguranta ar fi mai bun ca oricand!
Buna, uite si eu iti potspune ca si sotul meu a fost plecat de 2 ori si intr-o misiune foarte dificila, a stat de fiecare data 6 luni, si pot sa-ti spun ca tremuram de frica de fiecare dat cind nu ma chema, pai cel mai mult ai bucura cand stai langa ei si iti petreci ziua alaturi de ei, impartasindu-ti pareri, idei, sperante si dragostea care ti-o poarta. Oferai ultimele clipe doar lui, lasa alte treburi mai importante, pot astepta dar faptul ca pleaca si nu-lmai ai in preajma o perioada este destul de dificil.Iti doresc multa bafta si fii tare, ai speranta si incredere in el si vei vedea ca Dzeu va ajuta.