Cand intervin problemele medicale nu e de joaca. Atata timp cat o sarcina ar pune in pericol viata mamei sau a fătului, nu este de glumit si probabil cea mai cumpătată alegere ar fi întreruperea sarcinii. Adica eu vorbesc din punctul meu de vedere, nu as vedea rostul aducerii la viata a unui copil cu foarte grave probleme de sănătate, malformatii, care l ar împiedica să isi traiasca viata ca un om normal. Nu sunt Dumnezeu ca sa decid daca trebuie sau nu sa renunte la o sarcina, dar mi-ar fi si imi este mila cand vad copii cu probleme mari de sănătate, care nu mai au nici o sansă la viata, sau care sunt dependenti de spitale si de un om cate sa ii supravegheze încontinuu, nu as sti sa raspund de gandesc persoanele care aduc pe lume copii cu probleme, eu nu am fost insarcinată până acum dar probabil altii nu concep sa faca avort si nu pot lua dreptul la viata altui suflet pe care Dumnezeu a decis sa il aduca pe lume. Arata timp cat este o sarcina sanatoasa si mama este si ea nu vad motivul unui avort, asta desigur depinzand de varsta acesteia si situatia in care este pusa, nu stiu. Dar este bine ca totusi sa fii precauta si sa nu te culci pe o ureche ca " lasa, ca daca raman însărcinată ma duc si fac avort nu imi mai bat capul cu prezervativul etc" e bine sa folosesti metodele contraceptive totusi mai ales daca nu iti doresti o sarcina. In consecinta depinde de situatie, fiecare decide pentru el. Dar dupa cum am zis nu merita sa faci avort din motive banale ca lenea si comoditatea de a nu folosi metode contraceptive. Fiecare decide ce vrea oricum.
Ipotetic vorbind as pastra copilul. nu justific avortul decat in cazurile in care sarcina pune in pericol viata mamei sau daca copilul va avea malformatii incompatibile cu viata.
Nu are nici o cauza logica. Nimeni sanatos la cap nu si-ar distruge viata - si mai ales ar aduce pe lume un copil care se va chinui o viata intreaga - pentru ca... ce? Ce motiv logic ar exista? Rational?
Presupune ca tu esti mama aia. Nasti un copil cu down sau vreo malformatie nasoala. Sa il nasti nu iti pune direct viata in pericol. In schimb, copilul va fi tot timpul stigmatizat, tratat ca un paria inclusiv in sistemul medical, cel mai probabil in Romania va muri cu mult mai repede decat ar face-o intr-o tara cu mai multa apa calda si deodorant. Ti se pare umana treaba asta?
Situația e așa. Verișoara mea e însărcinată și a avut 7 avorturi spontane. Doctorul spune că este din cauza unui accident avut în urmă cu ceva timp. Sarcina are deja 4 luni iar ea se simte din ce în ce mai rău. Doctorița i-a spus că deocamdată copilul pare sănătos dar ea e la pământ cu sănătatea și că sigur pentru viața ei e să întrerupă sarcina chiar dacă copilul e sănătos pentru că viața ei e în pericol. Mam speriat pentru că săptămâna asta a ajuns la spital pentru că a leșinat în magazin.
Nu sunt mama. Nu-mi plac copii. E vorba despre verișoara mea. Am descris situația mai jos
Ai înțeles greșit. Mă refeream că am mai pus întrebarea asta și mi s-a zis E CRIMĂ SĂ UCIZI UN COPIL. Iar eu am vrut motiv logic. Cum ai spus tu în mesaj
Mdah, foarte nasol in cazul de fata fiindca presupun ca isi doresc foarte mult un copil. Cu un doctor foarte bun, poate reuseste sa o scoata la capat. Ia vitamine si maninca cum trebuie verisoara? In timpul sarcinii se ajunge destul de frecvent la carente de minerale si vitamine.
Da. Este o persoană foarte atentă când vine vorba de sănătate în general dublu acum ca a rămas însărcinată. I sau dat vitamine și mănâncă foarte bine.
Daca intr-o alta viata as fi in situatia verisoarei tale (nici mie nu imi plac copiii), nu mi-as pune eu viata in pericol. Consider ca in cazul asta, avortul e necesar. Si da, in legatura si cu intrebarea pusa, consider ca e ok sa se faca avort daca sarcina este periculoasa pentru mama sau copil, ori sunt sanse sa se nasca copilul cu malformatii sau daca copilul este rezultatul unui contact sexual nedorit.
E decizia ei.Nu poți sa ai pretenția sa fie rațională intr-o situație de genul.Decizia fireasca ar fi sa avorteze.Dar intervin mai mulți factori:cel religios (ca e pacat), sentimentele materne, frustrarea de a nu reuși sa aibă copii...
Probabil as avorta intr-o situație de genul.
Religioasă nu este. Nimeni din familie nu prea este. Suntem asiatici. Dar o văd că se încăpățânează să țină ceva în ea care o omoară mă doare oribil. I-am spus : Nu te pot înțelege pentru ca nu sunt mamă și nu pot ști prin ce treci cu adevărat. Dar ai putea adopta. Ești într-un punct mort. Gândeștete la persoanele din jurul tău. Chiar dacă îl păstrezi și tu mori moare și el. Te gândești câte persoane lași în urmă pentru ceva ce nu mai are șansă? Poți adopta. Știu nu e ca și cum îl naști. Dar îi oferi o familie și iubire din partea tuturor.
Nu e neapărat sa moara si copilul dacă moare ea.Depinde pana in ce luna reușește sa duca sarcina.
Dacă scoți religia din ecuație, solutia e destul de simpla.As avorta.La mine asta ar putea fi singurul impediment(religia), deși nici asta nu cred ca ar fi in cazul asta.
E decizia ei.E adulta si e copilul ei. Daca vrea sa se sacrifice de dragul unei șanse de 0, 001% e treaba ei.Tu nu poți interveni.
Depinde:
- cat de dezvoltat este fetusul
- cat de grava este malformatia/handicapul
- va putea duce o viata decenta?
- va trebui insotit mereu de cineva?
Daca nu poate trai o viata decenta nu vad rostul in a se chinui. Intr-adevar, daca pui sentimentele in ecuatie poate fi o alegere foarte dificila, dar pe hartie logic vorbind, daca afectiunea este grava, cea mai buna varianta e sa nu-l lasi sa se chinuie o viata intreaga, la fel cum a zis si GabiDumitrescu.
Daca alegi sa-l pastrezi in ciuda faptului care o problema grava care-i va ingreuna viata considerabil, aceasta alegere e facuta doar pentru tine, din egosim, nu pentru el.
Exista și oameni nereligiosi care sunt opozanți ai avortului, de exemplu https://www.secularprolife.org/
Decizia ei proastă near afecta pe toți. Nu poți tine în tine ceva ce te omoară din orce punct de vedere te-ai uita.
Da dar aici trebuie să o convingem să facă avort. Nu să păstreze chestia aia.
Nu-mi plac copii. Și punct. Și da feletele îmi plac și ce? Și ție îți place *** sau **** orce ai fi.
Ah,da,scuza-ma.Sigur pe tine te afectează cel mai mult.E decizia ei si e strict problema ei (si a tatălui copilului).In niciun caz a ta.
Ba da, poți, dintr-un punct de vedere emoțional.Matern.Nu inseamna ca e corect asa sau ca are sens, dar din nou, decizia ei va fi probabil una emotionala.