Cand intervin problemele medicale nu e de joaca. Atata timp cat o sarcina ar pune in pericol viata mamei sau a fătului, nu este de glumit si probabil cea mai cumpătată alegere ar fi întreruperea sarcinii. Adica eu vorbesc din punctul meu de vedere, nu as vedea rostul aducerii la viata a unui copil cu foarte grave probleme de sănătate, malformatii, care l ar împiedica să isi traiasca viata ca un om normal. Nu sunt Dumnezeu ca sa decid daca trebuie sau nu sa renunte la o sarcina, dar mi-ar fi si imi este mila cand vad copii cu probleme mari de sănătate, care nu mai au nici o sansă la viata, sau care sunt dependenti de spitale si de un om cate sa ii supravegheze încontinuu, nu as sti sa raspund de gandesc persoanele care aduc pe lume copii cu probleme, eu nu am fost insarcinată până acum dar probabil altii nu concep sa faca avort si nu pot lua dreptul la viata altui suflet pe care Dumnezeu a decis sa il aduca pe lume. Arata timp cat este o sarcina sanatoasa si mama este si ea nu vad motivul unui avort, asta desigur depinzand de varsta acesteia si situatia in care este pusa, nu stiu. Dar este bine ca totusi sa fii precauta si sa nu te culci pe o ureche ca " lasa, ca daca raman însărcinată ma duc si fac avort nu imi mai bat capul cu prezervativul etc" e bine sa folosesti metodele contraceptive totusi mai ales daca nu iti doresti o sarcina. In consecinta depinde de situatie, fiecare decide pentru el. Dar dupa cum am zis nu merita sa faci avort din motive banale ca lenea si comoditatea de a nu folosi metode contraceptive. Fiecare decide ce vrea oricum.
Dacă persoana aia pentru care au murit ar fi încă in viața, as fi nervoasa/geloasa pe ea pentru ca mi-a luat ceva ce e "al meu".Si da, știu ca e o chestie egoista. Daca persoana aia ar fi moarta, atunci as plânge pur si simplu moartea mamei sau surorii mele, fără sa ma gândesc la circumstanțe, chiar dacă puteau fi evitate.
Si preferi sa se confrunte vara-ta cu un rahat emoțional? Nu exista "alegerea corecta" in situația asta.Corectitudinea nu e o chestie absoluta, ea necesita mereu criterii, norme etice la care sa te raportezi.Nu e ceva alb sau negru, e gri; totul tine de perspectiva.E decizia corecta din punctul tau de vedere.
Da. Normal că din punctul meu de vedere. Nu-mi pot imagina ce înseamă să pierzi un copil. Dar nu e singură. Are un soț minunat și o familie mare lângă ea care o sprijină și asta contează. Dar nu ar trebui să se aștepte ca famila să fie în al 9 cer și să o sprijine când face ceva greșit
Ok,deci voi nu sunteti sufletisti!
Dacă vedeți un om al străzii fara mâini sau picioare nu vi se face milă nu?
Na, aia e!
Fiecare regiune al lumii e diferita!
Noi suntem asa, voi sunteti altfel!
As face avort daca handicapul ar fi grav sau daca mi-ar pune in pericol viata. Nu pentru:handicap locomotor sau de vedere, auz, vorbit (doar daca ar di toate in acelasi timp)
E ceva greșit din punctul tau de vedere.
Nu,nu ar trebui sa se astepte la sprijin necondiționat, pentru ca asa ceva nu exista.Dar sunt destul de sigura ca se descurca si singura, fără sprijinul vostru.
Ar putea sa aibă si un copac care face bani, dacă ea are alta ierarhie a priorităților, tu n-ai cum sa intervii sau sa-i explici de ce viața e frumoasa si nu merita sa se sacrifice pentru copilul ei.
Înțeleg ce spui dar atunci n-ar trebui să se plângă când soțul și famila ei nu va fi lângă ea pe parcursul " sinucideri " ăsteia pentru că nu vor să o vadă cum moare.
Da dar noi suntem în viață pentru că părinți ne-au dorit și pentru că nuam pus viața nimănui în pericol
Acuma normal o mama ar trebui sa isi dea viata pentru copilul ei!
Adică si tu cand erai la mata în burtă ea își dădea viata pentru tine(cel putin asa trebuia dar poate si asa era)
Dacă vezi ca e hotarata n-are niciun rost sa ingreunezi lucrurile degeaba.Preferi sa fii alături de ea in ultimele ei zile/săptămâni/luni sau sa te distantezi complet si sa regreți după decizia asta(pentru ca oricum ai s-o regreți)?
Dacă ții la ea, ai sa-i fi alături, indiferent dacă ți se pare corecta sau nu decizia ei.
Doamne, ce emoționant suna tot ce am scris.Nu ma recunosc.
Hai că discuțiile cu tine la 5 dimineața sunt cele mai interesante. Și ai privi avort din aceiași perspectivă dacă ai avea 13 - 14 ani și fi violat și bătut și traumatizat? Sunt curioasă cum privești situația din perspectiva asta.
Ști se zice că el face parte din tine sau așa ziceți toți. Dar dacă face parte din tine și din corpul tău asta înseamnă că ai tot dreptul să faci ce vrei cu el. Cum poți să-ți donezi rinichi sau plaminii așa îl poți da și pe el afară din corp?
Ziceam ipotetitc că totuși vorbim despre un subiect femeiesc. Dacă copilul tău ar păți asta sau un copil în general. Avortul nu ar fi o obține pentru traumatizat?
Parere mea este ca avortul este un lucru foarte trist, si nu imi doresc ca eu sau ori altcineva sa ajunga la situatia aia, dar daca trebuie, trebuie. Eu nu imi asi dori o viata cu un betivan sau violator de tata ( sau mama), cu o mama adolescenta, traind intr-un adapost de violenta domestica, in saracie, sau cu un handicap sever.
Din nou, e trist, dar daca chiar nu ai cum sa il cresti cum trebuie, viata mamei e in pericol, sau din viol. Daca ar avea un handicap, mai m-as gandi.
Logic ca exista alegerea corecta, lmao. Sa nu faca copii.
Tipa are dreptate, te sinucizi ca sa dai nastere unui copil? Si dupa ce mori, ce? Cui i-l dai? Sotului tau? Eu as fi plecat deja, nu as sta cu o ratata care se gandeste doar la ea. Eu nu mai contez, sau ce? Suntem impreuna doar sa-i fac ei copil? Sunt mii in centrele de plasament si orfelinate, dar nu-i plac aia, ca s-ar putea sa fie mai destepti decat ea, ca e clar ca nu e cazul in situatia de față.
Si ca sa raspund la intrebare, nu as accepta niciodata ca tipa cu care sunt sa aduca pe lume un copil cu probleme grave de sanatate, malformatii s-a si nici daca ii pune viata in pericol. Si prin "nu as accepta" ma refer ca as pleca. Eu sunt cu ea pentru ca o vreau pe ea, nu sunt cu ea pentru ca vreau un copil.
Daca cand faci avort esti considerat un criminal, din perspectiva mea, cand aduci pe lume un copil cu malformatii sau probleme grave de sanatate, esti mai rau decat criminal. Ce drept ai tu, o persoana perfect sanatoasa sa condamni un om la o viata de rahat? Dupa mine, nu ar trebui sa ai.
Eu as ignora-o complet daca as fi in locul tau. Nu merita sa-ti irosesti timpul cu una care are iq-ul unei mese.
Iti dau un exemplu concret si real pentru "tema" propusa de tine.
Exemplul surorii mele:
La cateva luni dupa ce mama me a ramas insarcinata, cand s-a dus la control doctorul i-a spus asa: sarcina s-a oprit din evolutie, copilul a murit, trebuie scos afara (facut avort).
Asta a fost un soc pentru parintii mei, dar aveau de luat o decizie...
Au decis sa mai astepte cateva zile, si spre bucuria tuturor, sunt 21 de ani de cand sora mea s-a nascut! Sanatoasa si plina de VIATA!
Un copil este adus pe lume este cel mai minunat lucru pentru o familie. Si o familie implinita pe deplin este una in care sunt copii fara dar si poate!
Nu trebuie sa iti faci griji precum "daca v-a avea ceva copilul?"; astea sunt lucruri pe care nu putem sa le stim clar si sigur sau chiar deloc.
"Just have a little faith" era o replica dintr-un film..."everithing will be alright!"
Dar cazul ei este diferit. Copilul este sănătos la ea este problema. Deși mănâncă cum trebuie. Are vitamine 3 tipuri nimic nu dă rezultate. Știam că un copil te face să mai iei în greutate dar ea a slăbit 2 kg în doar 4 luni. Abia se ține pe picioare în ultima vreme și e mereu moleșită în pat. Uneori vomită cu firișoare de sânge și de multe ori îi curge sânge din nas. Să nu mai zic că s-a dus la market și a căzut leșinat și nu e prima dată după asta de când a întrat în luna a 4 totul se înrăutățește cade din picioare foarte des ba chiar am ajuns să o ducem într-un scaun cu rotile. La mama ta a fost altceva. Nu a fost bolnavă sau ceva. Dacă ziceam că doctorița zice și ea așa că la varămea nu iau ieșit niște analize bine iar copilul îi face rău la sănătate mai ziceam. Dar la ea se văd semne clare că moare și nu vrea să scoată chestia aia din ea.
"nu pot lua dreptul la viata altui suflet pe care Dumnezeu a decis sa il aduca pe lume."
Deci Dumnezeu decide ca doi oameni care nu sunt capabili să crească nici măcar un câine să meargă în dormitor și să facă 10 copii ca apoi să îi transforme în niște oameni fără viitor, cu traume și să sufere aproape toată viața că așa a vrut Dumnezeu.
Cu percepția asta nu ai cum să nu îl urăști.
Doar că realitatea e că nu Dumnezeu decide...cel puțin nu în toate cazurile, omul o face.
"Daca cand faci avort esti considerat un criminal, din perspectiva mea, cand aduci pe lume un copil cu malformatii sau probleme grave de sanatate, esti mai rau decat criminal. Ce drept ai tu, o persoana perfect sanatoasa sa condamni un om la o viata de rahat? Dupa mine, nu ar trebui sa ai."
Foarte bine spus.