Buna Alex :*
Recunosc, si eu sunt o timida .
De fapt, multi vor sa ma intimideze, si reusesc ceea ce is propun.pentru ca eu sunt mai sensibila si nu indraznesc intotdeauna sa imi impun punctul de vedere.
Dar cum scrie si in articolele atasate de tine:Timiditatea se poate trata!
Si eu ma chinui de ceva vreme sa`mi inving timiditatea, si fac progresez.Incerc sa fiu cat mai sociabiala [la scoala, in familie, cu prietenii, in societate], m`am inscris pe acest site si oferind si primind sfaturi am inceput sa prind curaj [Va multumesc pentru asta :*].
Timiditatea este un mic defect, ce se poate corecta cu multa rabdare[care mie imi cam lipseste ] si cu ajutor din partea celor dragi.
Am prieteni timizi, poate chiar mai timizi ca mine, dar cand sunt in preajma lor incerc sa`mi ascund emotiile, si discutam impreuna despre problemele noastre si gasim o rezolvare.
Multumim pentru articole :*
Ai un 10 din partea mea
In primul rand, multumim mult pentru aceasta postare si pentru linkurile care le-ai afisat.
Aceasta intrebare nu e de nota 10. Este de nota 1000! Felicitari!
Inainte si eu eram timid dar acum mi-am mai revenit. Tot timid sunt dar nu la fel ca inainte. Acum am mai mult curaj sa fac anumite lucruri pe care inainte n-aveam tupeu sa le fac. E altfel acum. Am si eu prieteni timizi si stiu cum este. Dar, incet incet, cu putin ajutor, timiditatea va trece si va aparea curajul.
Este pacat de cei care au talente si le este 'frica' sa le arate din cauza timiditati. Eu spun sa ajutam mai mult aceste persoane, pentru ca sunt foarte multi talentati si e pacat sa nu-i ajutam!
Felicitari inca o data!
Toate cele bune!
Am fost si eu timid si mai am momente de timiditate. Lumea e mare si in majoritatea cazurilor timizii sunt considerati ciudati, vad partea negativa daca pot sa zic asa...Cu timpul scapi de timiditate...mai greu e in adolescenta.
Interesanta intrebare. Sincer, problema cu timizii este psihologica si are atat de multe forme si intelesuri, incat iti trebuie mult timp si informatie ca sa intelegi cu adevarat cum sta treaba.
Asa cum zicea onutzu, nu prea mai vezi timizi in ziua de azi. Sunt putini, dar exista. La mine in clasa este o persoana foarte timida, nu vorbeste, nu comunica, nu face altceva decat sa stea si sa scrie. Imi inchipui ce greu este pentru ea, sa vada ca toti colegii ei se joaca sau isi petrec timpul discutand, in timp ce ea sta si ii priveste. Nu raspunde decat foarte rar la intrebari si priveste mereu in jos, ca si cum ar fi sigura ca nu e locul ei aici. Face gesturi cu umerii, nu priveste oamenii in ochi, nu vrea sa fie observata, privita, ar prefera sa se ascunda de tot de aceasta lume. Cateva caracteristici pe carele au, in general, toti timizii. Aici vorbim de cei cu o timididate grava, care ii impiedica sa faca lucruri normale si sa converseze obisnuit cu cei din jur. Dar, desigur, fiecare om este un timid, intr-o oarecare masura. Ne temem de reactiile celorlalti si ascundem adevarul, nu ne spunem parerea de teama de a nu fi exclus, refuzam sa facem parte din grupuri pentru ca stim sigur ca nu o sa integram. Sunt atatea feluri de a fi timid. Dar, timiditatea inseamna, intr-un fel, simtire. Un timid nu va putea niciodata sa ii scuipe in fata unui adult cuvinte jignitoare, sa isi faca singur dreptatea comitand vreo infractiune s. a. E ok sa fii timid, in limita normala. Deja cand incepi sa te izolezi de lume, sa fii inchis in tine, ar trebui data o alarma.
Cel mai bine e sa ne dam singuri seama de afectiunea noastra, sa ne informam si sa incercam sa ne indreptam. Intai un efort din partea noastra, inainte sa ii cerem celorlalti ceva. Dar, avand in vedere circumstantele, e foarte greu sa faci primul pas. Asa ca ai nevoie sa fii ajutat. Pe aceasta fata de care va povestesc, am incercat sa o ajut. Dar iese incredibil de greu de sub carapacea ei, nu vrea sa vorbesti cu ea, e dificila din punct de vedere psihologic. Si, desi am putut observa vag ca are multe calitati pe care le ascunde inauntrul ei, daca nu le va arata niciodata, degeaba. Si, intr-adevar, ai nevoie de nervi de otel daca ti-ai propus sa ajuti un timid sa se integreze, pentru ca el nu va asculta, se va izola mai departe, asa s-a obisnuit si il face sa se simta in largul lui. Mai sunt unii care accepta totusi sa fie "vindecati", dar rar.
Oamenii exclud, de cele mai multe ori, persoanele timide. Considera ca, daca taci, inseamna ca nu ai nimic de spus. Si este gresit! Pt ca multi dintre cei care tac, sunt oameni cu o perspectiva foarte amanuntita asupra vietii, oameni cu potential, oameni interesanti. Dar, atata timp cat lumea nu vede asta, e ca si cum n-ar exista.
E adevarat, nu e bine sa ii spui unui timid ca este gresit ceea ce este si ar trebui sa se schimbe. Pt ca nu asa se rezolva problema. Nu te va asculta daca vede ca incerci sa il schimbi. Trebuie sa fii acolo, alaturi de el, sa ii oferi prietenia ta sincera si neconditionata. Asta e in teorie. In fond, cate milioane de lucruri sunt atat de detaliate in teorie si cat de putine se aplica si in realitate?
Sfatul meu pentru cei timizi, este sa incerce sa vada lumea din alta perspectiva si sa inteleaga ca, la fel cum este si el, asa sunt toti oamenii. Ma refer la faptul ca toti avem indoieli, neliniste, retineri. E bine sa incerci sa te ghidezi dupa cineva, sa il iei ca exemplu sa sa te straduiesti sa iesi de sub carapacea ta. E greu, asa e, dar nu imposibil. Primul pas vine de la tine, singur il faci, apoi, la urmatorii, iti vei da seama ca nu mai ai nevoie de cineva ca sa inveti sa mergi. Succes celor timizi sa reuseasca sa treaca peste retineri
Eu unul ma rezum doar la cateva cuvinte, restul vine de la sine.Iti multumesc pentru aceasta intrebare, mai mult un raspuns pentru unii dintre noi.
Nu conteaza cat de lunga sau scurta e intrebarea, ci conteaza ceea ce reiese din ea.Asa este, oriunde sunt persoane timide care spera sa nu fie luate la misto de cei ce se cred tari. Timiditatea este o trasatura care se manifesta la multi dintre noi, inclusiv mie, dar am reusit sa trec peste ea.Informatiile aduse de tine sunt foarte bune si parerea mea si primul pas pentru cei ce vor sa scape de timiditate.Cat despre acei emo, pacat de ei, in acest sens nu stiu sa ma pronunt, in schimb te felicit pentru intrebarile tale in care nu tu cauti ajutorul, ci incerci sa-i ajuti pe altii.
Cam lunga prezentarea, dar cu siguranta este o initiativa laudabila.
Am cateodata unele retineri care probabil intra in categoria timiditate, dar de alte persoane nu sunt considerat o persoana timida. Nu sunt genul de om care profita de tacerea sau prostia omului, insa nu sunt nici prea intelegator, unele persoane timide sunt foarte dificile. Glumesc, dar cu limite, nu imi bat joc de om. Am avut un coleg de servici foarte timid, insa accest coleg avea mai multa materie in cap decat toti cei ce faceau glume pe seama lui la un loc.
Eu cred ca, insuficientele fizice, materiale si intelectuale ii creeaza omului complexe, dar sunt convins ca in majoritatea cazurilor(sa nu zic in toate...) aceste complexe nu sunt realiste. Daca persoanele care isi fac complexe erau intelese si/sau incurajate la timpul potrivit, nu apareau aceste complexe. Persoanele care isi fac complexe de insuficiente fizice, isi fac complexe degeaba, ei nu sunt cu probleme reale, probleme au persoanele care scot in evidenta aceste insuficiente, care in orice caz sunt relative si aparute in urma unui standard defect. Complexe din cauza bunurilor marteriale nu ar trebui sa-si faca nimeni, deloc, deoarece lucrurile nu sunt calitati. Complexele ii creeaza omului retineri, ii provoaca teama unui insucces. Persoanele timide pun prea mult pret pe ce o sa zica lumea, ce o sa creada lumea despre ele daca se implica intr-o anumita actiune, sa danseze sau sa-si spuna parerea. Nu conteaza cum dansezi daca nu faci parte dintr-un concurs, conteaza ca dansezi si ca te simti bine, iar referitor la pareri, parerile sunt impartite, si persoanele care nu sunt timide pot gresi, si ei spun aberatii. De obicei, persoanele care sunt timide sunt afectate de persoanele nerusinate cu tupeu absurd, insa aceste persoane care au un tupeu deplasat, sunt stupide si jalnice in ochii foarte multor persoane, ei sunt cu probleme si nu persoanele timide.
Da, timiditatea se poate trata cu putin tupeu, mai multa incredere in propria persoana si gandind realistic, dar trecutul cu amintiri neplacute trebuie inlaturat. Persoana timida trebuie sa se concentreze doar asupra calitatilor sale si sa ignore defectele, si bineinteles sa evite persoanele care scot doar defectele in evidenta.
Am avut rabdarea sa citesc tot ce era aici, si am facut-o cu cea mai mare placere.
m-ai facut sa imi amintesc de momentele in care eram si eu timida si ma simteam la fel ca acesti oameni. data la o parte, inutila.ma simteam ca un om invizibil si pur si simplu nu am avut curajul sa spun ceva cuiva, sa incep eu o conversatie sau sa ma apropii de cineva.imi amintesc ca in momentul in care cineva vorbea cu mine mai intai roseam si multi radeau de mine.am inceput sa ma simt foarte prost din cauza asta si incet-incet mi-am pierdut increderea in mine.am pierdut multe asa.am pierdut multi prieteni, posibili prieteni, posibili iubiti.
partea buna in toata povestea asta era ca faptul ca, eram timida avea si parti bune.eram mai calma, mai calculata, cum ziceai si tu.nu faceam nimic inainte sa gandesc ce am sa fac si cum am sa fac.
in momentul in care mi-am pierdut increderea in sine am devenit si mai retrasa decat eram pana in acel moment. a urmat o depresie din cauza asta, sau si din cauza asta. mi-am revenit dupa mult timp. pur si simplu la un moment dat s-a intamplat ceva care m-a facut sa ma trezesc si sa imi dau seama ca nu e bine asa cum sunt si daca vreau pot sa fiu si altfel. mi-am dat seama ca totul sta in mine si daca vreau cu adevarat sa nu mai fiu asa o sa reusesc.incetul cu incetul mi-am reveit din depresie si am deveit cu totul alt om.
nu am scapat de timiditate in totalitate, nici nu vroiam asta, dar am devenit mai deschisa, mai comunicativa, mi-am propus sa am mai mult tupeu si sa am curajul sa spun ce ma deranjeaza cand e cazul, sa imi spun parerea cand e cazul, sa ma apropii de cineva daca observ ca e timid si nu face el primul pas. dupa un timp, cu putin exercitiu nici nu am mai rosit cand cineva ma saluta.cu timpul mi-am recapapat si increderea in mine si mi-am dat seama ca e mai bine sa fiu asa, decat sa fi ramas cum eram inainte.
am intalnit multe persoane timide care mereu imi cer sfatul in legatura cu asta, mai ales daca le povestesc ca si eu am fost candva asa.si raspunsul e mereu acelasi: trebuie sa aiba in primul rand ei incredere in fortele proprii, sa se accepte in primul rand ei pe ei insisi asa cum sunt.sa inteleaga ca nu vor fi iubiti niciodata de toti.de ce le spun asta? pentru ca in majoritatea cazurilor unui timid ii este frica sa faca ceva sau sa zica ceva din cauza celor din jur.asta poate fi si din cauza unei experiete neplacute din trecut, poate a ramas asa de cand era mai mic.asa cum ai zis si tu, in general, noi, socitetatea, suntem de vina ca ei sunt asa cum sunt.singurul lucru pe care eu l-am invatat e atunci a fost sa spun mereu: asta sunt! ma accepti bine, daca nu iar e bine!"si a functionat.totul e sa vrei.
si acum sa trecem de la mine la ceilalti si sa iti raspund si la intrebare: ereu am stiut sa ma apropii de persoanele timide, mereu am stiut sa le ascult si pe ele, mereu am stiu sa le fac sa se simta bine in compania mea.asta pentru ca si eu am fost asa si stiu cum e.incerc sa le explic si ii invat aceleasi lucruri ca si tine.si restul oamenior...incer ca e expic ca, persoanee timide nu trebuiesc date a o partea doar pentru simpu fapt ca sunt mai retrase, ca nu trebuiesc batjocuriti si criticati pentru ca sunt asa.toti avem defecte si mereu vom avea si unii dintre noi mereu vom fi dati la o parte din cauza unui defect de unii oameni.si incerc sa le explic acelor oameni ca nu se merita sa faca asta.
timizii sunt niste persoane speciale, care au nevoie de mult mai multa atentie decat ceilalti.am invatat asta si incerc sa ma complort cu ei si in preajma lor a atare.
Bravo
mai este nevoie si de oameni ca tine care sa-si arate punctul de vedere mai multe nu pot spune
Fiecare om are personalitatea lui propie. Dar eu cred ca timiditatea in cele mai multe cazuri e o lipsa de vointa, de curaj.Sa spunem ca iti place o fata dar iti este oarecum frica sa mergi sa vorbesti cu ea... ce poate sa iti faca? sa te omoare? Timiditatea iti poate provoca mari neplaceri. Poti pierde anumite avantaje in viata, iti poti pierde respectul tau si respectul celorlalti amici/colegi sau femeia pe care o iubesti.In viata pe langa noroc trebuie sa ai si curaj altfel nu faci nimic, nu trebuie sa faceti decat sa aveti mai multa incredere in voi...Mult noroc!
Ai dreptate timiditatea trebuie neaparat depasita daca vrei sa-ti atingi telul in viata.Si eu am aceasta problema dar in ceea de-a doua viata(virtuala). In viata reala sunt chiar catalogata de prieteni drept fiind ca: "iesita din tiparele timiditati". Socializez si-mi face o imensa placere sa cunosc noi persoane, numai ca atunci cand vine vorba de :vorbit la telefon si messinger pur si simplu nu mai sunt in stare de nimic(tremur toata si nu mai stiu ce sa zic)Ma bucur ca aceasta timiditate nu se manifesta si-n viata reala si profit de asa -zisul meu"tupeu"
Buna in primul rand vreau sa spun ca apreciez postarea ta, faptul ca vrei sa ii ajuti pe cei care au problema asta.
Sincera sa fiu, ma regasesc in ce ai scris tu, ma numar printre acele persoane, am momente in care reactionez nu tocmai ca o persoana timida atunci cand consider ca mi se face o nedreptate, dar dupa asta redevin aceeasi timida.
Incerc sa ma ''tratez'', desi nu am incredere ca voi reusi sa scap definitiv, sau cel putin partial de ea, din vreme ce, cei din jur imi spun doar sa nu mai fiu asa, ca o sa am doar de pierdut din cauza asta, sau ma intreaba de ce sunt asa, niciodata nu am stiut sa raspund la intrebarea asta. o vad chiar putin ''deplasata'', nu mai vreau sa mi se puna intrebarea asta si tocmai d asta incerc sa fiu...eu,in orice situatie si imi impun sa am curajul sa iau atitudine atunci cand am ceva de spus, sau de demonstrat.
Sper sa reusesc sa ''ma trezesc'' la momentul potrivit, si sa vad ce se intampla de fapt in jurul meu si sa ma autoconving ca nu pot continua asa
Pana atunci, bafta si tie si tuturor celor care lupta impotriva timiditatii!
Eu sunt foarte timid si multi oameni mi-au spus ca o sa am mult de pierdut in viata daca nu trec peste timiditatea asta si acum realizez ca au avut dreptate.Inca incerc sa trec peste timiditate si nu am sa renunu pana nu reusesc pentru ca o simt ca si cum ar fi o piatra foarte grea care ma ingteuneaza foarte mult, si oricum felicitari pentru intrebare.
Mult indragitule timid, o fosta si actuala timida iti spune un minunat "secret":mi-am gasit identitatea, asta nu m-a facut mai tupeista, nici nu vreau asta. Dar m-a ajutat sa inteleg cine sunt si de atunci tot ce conteaza e parerea Tatalui meu si crede-ma: MA IUBESTE exact asa cum sunt, doar E m-a creat! Am mare pret in ochii Lui, deci ce conteaza ce spun oamenii?! N-am devenit robot lipsit de emotii, dar am ajuns sa-mi cunosc valoarea, cu sau fara aprobarea oamenilor. Oare degeaba a venit Domnul Isus pe pamant, S-a jertfit pentru mine(noi), are mereu, nu doar urechea, ci si inima deschisa pentru mine, ca mie sa-mi pese mai mult parerea oamenilor si sa ma adaptez lor, cand ei vin si se duc fiecare cu interesele proprii, cu poverile proprii si cu o gramada de slabiciuni si vicii? Sper sa intelegi mai mult decat pot eu sa-ti transmit si sa nu te lasi "micsorat" de prejudecati... Esti de mare pret, cu adevarat, nu-s vorbe goale, nici filosofii amagitoare!
Bună, @Bacemi!
În primul rând aș vrea să-ți mulțumesc din suflet pentru site-urile interesante și folositoare pe care le-ai postat! Citindu-le, am descoperit multe lucruri despre timiditate: cauze, remedii, tratamente.
Îți răspund la întrebare pentru că și eu m-am confruntat cu timiditatea pe la vârsta de 8-9 ani (acum am 12).
Consider că timiditatea pornește de la lipsa de comunicare. Comunicarea= încredere=stimă de sine= îndrăzneală. Depinde mult și de mediul în care copilul crește. Mediul familial. Un copil care nu este lăsat de părinți să facă aproape nimic nu se învață să aibă inițiativă. Un copil care este îndepărtat de grupurile de prieteni este retras. Un copil prea răsfățat care nu este obișnuit cu situațiile mai dificile nu are încredere în sine. Părințiiu trebuie să-l împingă de la spate pe copil încă de mic și să-l învețe să socializeze. Să se descurce. Să aibă stimă de sine, încredere, să știe să se accepte așa cum e. Să învețe că nimeni nu e perfect, toți greșim, este ceva omenesc să greșești. Că nu trebuie să pună la suflet orice i se zice, să nu fie afectat de orice vorbuliță. Mai întâi să conștientizeze că nu chiar toate acele vorbulițe sunt adevărate, că unii sunt invidioși, alții au altă părere. Dar el trebuie să știe că are multe calități și trebuie să le pună în valoare.
După cum am citit în articolele foarte interesante pe care le-ai postat, este nevoie de multă răbdare pentru a învăța copilul toate lucrurile enumerate mai sus. Este nevoie să-i fie dezvoltată încrederea în sine, să știe că nu este mai prejos de alții. Am citit o metodă foarte interesantă în articolele din întrebarea ta, și anume că mersul la oglindă cu copilul tău și enumerarea calităților pe care acesta le are este foarte benefic. Așa el va știi că îl apreciezi și că nu trebuie să ia în serios orice părere pe care o aude. Îi sfătuiesc pe mulți să citească postarea ta, cu siguranță le va fi de ajutor! Bravo!
Dar să fii timid uneori e bine! Unii adoleșcenți sau copii, din cauza tupeului exceziv ajung să fie nepoliticoși! Este bine în unele situații să fi timid, timiditatea de cele mai multe ori este socotită ca fiind o doză de sensibiliate și finețe!
Ca să fiu în ton cu întrebările tale, am să-ți răspund la toate! Da, am o colegă timidă. Încerc să-i vorbesc în cel mai drăguț și respectuos mod posibil. Discut cu ea cât mai mult pentru că timizii, cum am zis mai sus, au nevoie de comunicare!
Dar consider că o parte din vină o au și părinții! Ei trebuie să observe din timp felul mai retras de afi al copiilor lor și să acționeze la timp! Se zice că în perioada în care ești mic, te poți schimba mai ușor, dar când crești, mai greu îți poți schimba comportamentul! O seară plăcută!
Ce coincidenta! Chiar am vrut sa postez zilele astea o intrebare in legatura cu timiditatea, ce o declanseaza si cum se ''trateaza'' si wow! Iti multumesc foarte mult pentru linkuri si apreciez acest ajutor oferit persoanelor timide. Eu, din pacate ma numar printre ele. Am incercat de multe ori sa ma schimb, sa iau atitudine, dar in zadar... Imi place sa cunosc persoane noi si sunt destul de vorbareata atata timp cat ma asculta o persoana, doua, dar daca grupul e mai mare nu scot nici un cuvant, caci am impresia ca am sa spun o prostie. Imediat isi da lumea seama ca sunt timida si spun : ''A, tu esti din aia mai timida, mai retrasa...''. Automat ma afecteaza si ma inchid si mai mult in mine. Nu stiu cum s-a declansat aceasta problema, ca nu eram chiar asa cand eram mica. Sper sa reusesc sa imi revin cumva. Multumesc inca odata si succes timizilor!
Eu sunt emotiva, dar nu-s deloc cum ai descris u mai sus sa stii. nu toti suntem la fel.
Poate ca nu mai are rost raspunsul meu la o intrebare care a fost pusa in 2010 dar subiectul mi se potriveste de minune si vreau sa iti spun doar atat: imi place foarte mult cum scrii si iti admir curajul de a spune ce gandesti.
Frate, creca miar lua 6 ore sa citesc ce ai scris tu, plus cu linkurile, cred ca ajung sa citesc 2 saptamani, fara sa mai dorm
Oricum, sa zicem ca iti respect efortul depus pentru atata scris
Buna,
eu pot spune despre mine ca sunt o persoana timida. genu ala de fata care la o petrecere (daca nu e tinuta in grupul de prieteni si nu cunosc multe persoane) stau intr-un coltisor al camerei si privesc. multi imi spun ca sunt foarte ciudata... cand facem cunostiinta sunt atat de retrasa si dupa un timp nu ma opresc din ras si fac numai tampeni.
eu sunt de parere ca trebuie sa dai o sansa unei persoane timide nu sa o judeci imediat ca e retrasa si cine stie cum...
Buna,
eu pot spune despre mine ca sunt o persoana timida. genu ala de fata care la o petrecere (daca nu e tinuta in grupul de prieteni si nu cunosc multe persoane) stau intr-un coltisor al camerei si privesc. multi imi spun ca sunt foarte ciudata... cand facem cunostiinta sunt atat de retrasa si dupa un timp nu ma opresc din ras si fac numai tampeni.
eu sunt de parere ca trebuie sa dai o sansa unei persoane timide nu sa o judeci imediat ca e retrasa si cine stie cum...
Timiditatea? Se dobandeste asa cum bine ai spus mai sus, si daca o persoana se naste sau capata in copilarie un anumit handicap, atunci va deveni un timid fara leac, caci nu va reusi sa treaca usor peste asta. Daca are noroc de un anturaj care sa il inteleaga si sa ii insufle curaj e bine, daca nu atunci va fi marcat mereu de teama de societate in primul rand, cartile nu pot descrie aceasta stare sufleteasca, o inteleg doar cei ce o traiesc, si sincera sa fiu, si eu sunt o mare timida... iii inteleg pe cei aflati in situatia mea, e greu de depasit asa ceva oricat te-ai pregati! Timiditatea te face sa clachezi exact cand ai mai multa nevoie de curaj si te face si de ras uneori... si e pacat!
Notez intrebarea cu 10 deoarece merita!
Buna!
Si eu sunt timida, atat de timida incat de multe ori mi se intampla la scoala sa raman singura in banca si sa le privesc pe colegele mele populare si indraznete cum vorbesc intre ele, rad si eu sa stau si sa ma uit la ele gandindu-ma: "de ce nu pot fi si eu ca ele?" sau "de ce mi se intampla mie asta, sa fiu singura?" DE CE? Pentru ca la inceputul liceului am incercat sa fiu eu insumi, sa fiu cat mai vorbareata ca sa nu isi de-a lumea seama ca de fapt sunt timida, dar nu mi-a prea reusit, asa ca atunci cand colegii au inceput sa imi spuna ca sunt timida si tacuta, eu m-am inchis in mine, devenind cu totul retrasa si timida.
Multe felicitari, bacemi pentru aceasta intrebare si pentru rabdarea pe care ai avut-o si sunt sigura ca i-ai ajutat pe multi asa cum m-ai ajutat si pe mine pentru ca simt ca am mai multa incredere in mine. Si sincer am ajuns la concluzia ca nu are nici un rost sa fi timid. Adica de ce sa fi timid, sa te simti inferior fata de ceilalti pentru ca la urma urmei toti suntem oameni, cu calitati si defecte, chiar si cei smecheri care par perfecti si din cauza carora noi timizii avem de suferit pentru ca unii dintre ei isi bat joc de noi, considerandu-ne neinteresanti, ceea ce este complet gresit. Poate suntem noi tacuti si retrasi, dar asta pentru ca ne este teama sa fim noi insine de fata cu ceilalti. De ce oare, nici eu nu stiu…Oricum, peste putin timp o sa inceapa scoala si o sa incerc, asa cum spunea JustMe, sa fiu si eu sociabila cu colegii, si sa las la o parte gandurile de genul:"vai, oare ce o sa spuna x si y de mine?" sau „oare o sa rada x si y de mine?". Ptr ca este o prostie si la urma urmei nu am nimic de pierdut daca incerc sa ma schimb. Si daca o sa rada ce? Asta sunt eu si cine ma place bine, cine nu, sa fie sanatos!
In vara asta m-am imprietenit cu o fata care m-a facut sa vad ca am si calitati, nu doar defecte cum credeam eu pana atunci. La inceput eram foarte rusinoasa cu ea, dar ea m-a facut sa capat incredere in mine si asta doar pentru ca mi-a spus lucruri bune si ca are o parere buna despre mine. In schimb, daca imi spune cineva:"fi mai vorbareata, fi mai vesela, mai zi ceva" sau chestii de genu asta, nu reuseste decat sa ma faca sa ma inchid si mai mult in mine. Nu stiu daca si altii patesc la fel, dar mie asa mi se intampla. Asadar, cred ca este foarte important ca persoanele timide sa vada ca sunt placute si admirate de ceilalti.
Mult succes celor timizi in incercarea de a se schimba!(cum de altfel si eu incerc.)
Buna Expert Baceni,
Frumos redactat mesajul, insa as avea ceva de comentat. De cele mai multe orice acesti oameni care care se sufera de timiditate nu o pot invinge asa pur si simplu citind niste articole. Acolo este vorba de niste traiti mai vechi, de neincredere in sine, in capacitatile intelectuale, de teama ca se fac de ras, de traume emotionale; si toate acestea pot fi cu adevart anulate prin psihoterapie. Alaturi de link-urile tale as adauga www.topexperti.ro - prima platforma de comunicare dn ". ro" care ofera consiliere psihologica online. Prin terapie online, psihologul lucreaza cu pacientii (si timizi) ii invata sa se respecte pe sine, sa isi schimbe parera despre ei, sa priveasca intr-un mod nou si mai bun viata si cum se raporteaza la viata. Asa ca recomand cu caldura si incredere pacientilor cu probleme psihologice sa intre in terapie au numai de castigat pentru tot restul vietii. Nu numai ca isi rezolva o problema, ci se pregatesc pentru o viata mai buna. Mult succes si nu lasati probleme psihologice sa va amarasca viata.
Cel mai bun psiholog pana la urma este fiecare pentru sine. Insa din pacate uneori este greu. Am trecut si eu prin stari aiurea. Prietenii pot fi de mare ajutor. De mare ajutor pot fi si insa cei din jur daca te-ar accepta si astfel ar usura adaptarea timizilor.
Iti multumesc pentru postare.
Salut!
Intra-adevar sunt propriul nostru psiholog, insa trebuie sa stim sa ne ajutam, trebuie sa ne cunoastem bine pe noi si pe ale noastre doleante. De multe ori ne zapacim noi insine si nu mai stim ce si cum. Suntem prada propriei vieti si experiente. Adevar graiesti, prietenii ne pot fi de mare ajutor, dar unii nu stiu cum sa ni-l ofere, nu isi dau seama ca ne confruntam cu o problema, sunt prea ingandurati de propria viata. Te salut si eu si iti doresc un sfarsit de saptamana placut