Nu te-am făcut nicicum, te-au făcut părinţii. Eu am expus doar factele.
Şi nu am spus că vreunul dintre noi e nevinovat, de aia şi spuneam că niciunul nu merită să trăiască, însă dacă ar fi să dispărem, corect ar fi să se înceapă cu cei ca tine, aroganţi în faţa altor specii şi nedrepţi, sadici, care nici măcar nu încearcă să devină mai puţin monştri, ci se mândresc cu asta, totodată pretinzând a fi drepţi şi iubitori.
Apropo de Niascharian, chestiile astea "istorice" bazate pe speculaţii niciodată nu m-au atras şi nu mi-au inspirat cine-ştie-ce încredere. Nu pot să le iau prea în serios. Dar sunt ok de fundal, aşa, pentru cultura generală, să ştim cine ce şi-a mai imaginat.
Little Boy, despre problema razboaielor si cum este privita ea din diferite puncte de vedere. E un film la care la care am plans mult si este foarte emotional si plin de morala.
Si tu ai fost tare iubitoare cand ai facut/expus niste facte...
Bine zicea cineva: inainte de a arata cu degetul e bine sa ne uitam la mina care arata cu degetul, ca trei din degetele ei sunt indreptate spre noi insine.
Sa ai o noapte faina.
Si, pentru ca nu m-ai blocat pana acum, asa cum altii ar fi facut poate pe aici, zau ca te-as scoate undeva la o cafea, dar asa, fara comentarii, ca sa nu te mai supar.
E greu să nu mă superi, când gândeşti cum gândeşti.
Nu am pretins vreodată că te iubesc. Iubesc pe merit. Nu mă închin la vreo carte, care să mă oblige să fiu ultra ipocrită.
Că tot veni vorba de merit, dacă aş fi nevoită să aleg între a salva un hamster şi a salva un idiot psihopatic, care se crede buricul Pământului şi seamănă suferinţa inocenţilor şi lipsiţilor de apărare în jurul său, n-aş sta prea mult pe gânduri.
Da, nu ai pretins ca ma iubesti, dar ai pretins ca iubesti. Problema e: ce anume?
Cartea nu te obliga sa fii ultraipocrita. De ce crezi asta? Dar te intreb fara sa stiu daca voi primi raspuns. Pentru ca te-am intrebat unde vezi ipocrizie la mine, si nu ai raspuns. Intrebarea ramane. Daca nu raspunzi, ma tem ca spui lucruri pe care nici tu nu le crezi, le spui doar asa, din cine stie ce motive.
Nu e evident? Pretinzi a fi ceva ce nu eşti: bun, păsător, iubitor. Întreaga ta religie este bazată pe ipocrizie: îndeamnă, chipurile, la iubire şi non-violenţă, simultan încurajând ură, discriminare, violenţă, crimă, etc. Pretinde a fi adevărul adevărurilor, dar este plină de minciuni, asemenea adevărurilor pretinse aici de tine. Porneşti de la premise false, tragi concluzii aiurea, faci acuzaţii aberante şi te dovedeşti a fi altfel decât pretinzi, deci fals, contradictoriu, ipocrit. Na, nu ştiu cât de clară trebuie să mai fiu, ca să înţelegi. Prefer să mă opresc aici.
Eu nu am pretins niciodata ca as fi bun, pasator, iubitor. Citeste la ce ziceam chiar si aici in discutia cu tine. Mai degraba ma vad pacatos, mizerabil, uneori de neacceptat. Dar frumusetea din viata mea e ca am sansa sa ma pot indrepta de la toate relele pe care le am. Deci, se pare ca nu ma cunosti, sau nu vrei sa ma cunosti, odata ce ti-am pus adevarul acesta in fata in mod evident chiar si acum.
Si, daca stii la fel de bine cum stau lucrurile cu religia mea asa cum stii despre mine, atunci e clar de ce ma consideri ipocrit. Dar oare nu e doar o parere a ta, pentru ca nu ai cautat suficient sa cunosti cum stau lucrurile in ce priveste religia mea?
Collateral Beauty (2016).Uneori e mai important ca niciodată să știi când să te ridici, iar acest detaliu poate face diferența dintre o viață trăită degeaba și una cu un scop.
Nu, nu e doar părerea mea, e o evidenţă.
"Filozofia mea de viata de aici incepe: am gresit, dar nu ma opresc aici, ci caut solutia pentru greseala mea."
Cum naiba cauţi soluţii pentru greşelile tale, dacă nici măcar nu le recunoşti?
"Nu inteleg, ce are faptul ca nu sunt vegan cu ce gresesc?"
Vezi?
Ţi se rupe de suferinţa animalelor, Ţie să-ţi fie bine.
"Tu n-ai zice ca incerc, dar eu chiar asta fac, si se pare ca si reusesc" (la corectarea greşelilor te refereai aici, deci pretinzi a fi corect, bun)
"si acum am cit se poate de mare grija la cum ma port cu cei de linga mine si cu lucrurile din jur." - deci animalele pentru tine nu sunt "cei de lângă tine" şi nici măcar "lucruri" nu sunt. Cu toate astea eşti mulţumit de tine.
...şi apoi mă întrebi unde e ipocrizia.
- Peste tot, numai orb să nu fii.
Mai, am luat-o eu razna, sau tu nu esti constienta de ce zici? De ce imi interpretezi cuvintele cum vrei? "la corectarea greşelilor te refereai aici, deci pretinzi a fi corect, bun" Una e sa te corectezi, ceea ce se presupune ca esti rau, ca recunosti ca ai o problema si trebuie indreptata, si cauti sa fii mai bun, si alta e sa pretinzi ca esti bun. Doamne, ce logica ai! Cum sa pretind eu ca as fi bun?!? De unde chestia asta? E doar in mintea ta! Religia mea incepe de aici, ti-am mai zis: de la recunoasterea faptului ca sunt rau. Fara asta, cel putin in crestinism, nimic nu are sens. Daca nu pornesti de aici in intelegerea religiei mele, pornesti din start cu o intelegere gresita, deci tu din start vezi lucrurile gresit.
La animale, vorbeam in contextul grijii fata de ele. Desi iubesti animalele, se pare ca le cunosti prea putin. Nu trebuie eu sa am grija de animale. Animalele mai intotdeauna stiu sa isi poarte de grija. Si o fac foarte bine, mai bine decat orice om de el insusi. Un exemplu: mergind cu bicicleta, in sutele de mii de km strabatuti, am avut accidente cu nenumarati oameni care nu au stiut sa isi poarte de grija si am ajuns sa ii lovesc mai tare sau mai putin, insa in ce priveste animalele, au fost doar trei cazuri, doi ciini si un porumbel, si asta pentru ca animalele stiu sa se fereasca, stiu sa isi poarte de grija. Nu mi-e teama cand ma apropiu de un animal, ele se feresc si in ultima fractiune de secunda, cand insa ma apropiu de un om, daca nu e atent, ma tem, pentru ca chiar si daca strig la el, am sanse sa dau peste el. Acum, da, mai intra in discutie si cele bolnave, dar eu nu am nimic impotriva sa ai sau sa am grija de acele animalute, ti-am si zis, si Cartea spune ca cel drept are mila de animalute, aratind una din trasaturile unui credincios. Insa consider condamnabil sa investesti in grija ta mii de lei, si un om linga tine sa sufere si tie sa nu iti pese deloc. La urma urmei, e vorba de relatii de rudenie, ca tot am pus eu o intrebare aici in legatura cu asta. Pe fratele tau, sau pe cineva din familia ta, mai degraba il ajuti decat pe cineva abia cunoscut. Deci, prefer mai bine sa ma ocup de oameni, de fratii mei, de verii mei, decat sa ii las deoparte si sa am grija excusiv de animale, cum probabil faci tu.
Si am mai inteles un lucru: la tine, cine nu e vegan, e impotriva animalelor. Chiar asa o fi? Ar trebui sa iti revizuiesti ideile. Oricum, si azi ai omorit fara sa stii cateva mici animalute . Si nu mi-ai raspuns la intrebare: cum e treaba cu fratele lup, care dupa tine si el e o fiinta oribila, pentru ca maninca animale, insa extinctia lui a dus la probleme serioase in ce priveste ecosistemul unde traia. E bun lupul, sau e rau? E bun ca exista in ecosistem, sau e rau pentru ca maninca, ca si oamenii, alte animale?
Eu nu inteleg de ce incerci sa il pui deoparte pe om de ecosistemul in care traieste, si care ii da dreptul sa faca ca si lupul, sa isi ia din el ceea ce are nevoie pentru hrana. Doar pentru ca o face in mod constient si voit? De fapt, acest lucru avantajeaza religia mea, pentru ca astfel il pui pe om in afara regnului animal, ceea ce religia mea si spune ca e, ca nu ne tragem din maimuta, si asta ar fi o dovada. Dar daca sustii ca ne tragem din maimute, atunci trebuie sa accepti ca avem voie ca si alte carnivore sau omnivore, sa consumam carne, adica sa aducem prejudicii altor animale, pentru ca si noi facem parte din sistem.
Eşti imposibil. Ai o putere de înţelegere incredibil de scăzută sau doar te prefaci, ca să mă enervezi, nu ştiu.
Uite, ştii ceva, că tot văd nu te laşi, dacă tot te interesează subiectul, dar refuzi să-l aprofundezi singur, ca să nu mă repet a mia oară (chiar nu am timp să fac educaţie fiecăruia în parte), citeşte-mi şi reciteşte-mi toate comentariile de aici, vizionează toate materialele video, până pricepi ce tot spun aici şi de ce eşti în eroare:
1. http://www.tpu.ro/......es-filmul/
2. http://www.tpu.ro/......a-ce-afla/
3. http://www.tpu.ro/......erinta-in/
Este un subiect mult prea amplu, ca să-l epuizez într-un răspuns, două.
Dar şi când vei înţelege care-i treaba cu veganismul şi de ce e unica cale corectă în ceea ce priveşte natura, ţi se va da întreaga mentalitate peste cap şi te vei simţi un alt om, iar singurul tău regret va fi că nu ai ajuns acolo mai devreme.
Nu am nevoie de veganism ca sama simt alt om. Sunt deja un alt om de cand am devenit crestin. Inainte, sigur nu as fi putut avea discutia asta cu tine, ca te injuram, ironizam, imi bateam joc, incit ai fi renuntat pana acum. Trebuia sa fii o fiinta puternica ca sa faci fata nebuniilor mele. Dar acum, simt ca m-am intors acasa, asta e senzatia, ca sunt in punctul in care am fost menit sa fiu. Si nu imi doresc nimic mai mult. Ce imbunatatirea ar putea aduce veganismul in viata mea? Am sa ma uit la ce ai postat, chiar sunt curios, sper sa ma mai luminez si eu un pic in ce priveste veganismul, dar nu cred ca va aduce prea multe schimbari in ceea ce cred. Cind viata ta e o sosea lina si dreapta, nu are rost sa te hazardezi sa o iei pe poteci de munte necunoscute pentru a ajunge in acelasi punct.
Eu ti-am expus punctul meu de vedere. Tu pe al tau. Din fericire, suntem diferiti, ca sa zic cum si o reclama zice. Si avem dreptul sa fim diferiti. Eu pot accepta punctul tau de vedere, te pot accepta cu ceea ce crezi tu. Tu poti face cu mine la fel? Asta e esenta. Daca credinta noastra a fiecaruia nu ne apropie de ceilalti, facindu-ne sa ii acceptam asa cum sunt, cu ceea ce cred ei, ma tem ca credem in ce credem pe degeaba.
Sa ai o zi frumoasa!
Cu alte cuvinte, trăiască ignoranţa! Ce contează că din cauza mea suferă milioane de fiinţe nevinovate şi lipsite de apărare? Mie să-mi fie bine!
Ce îmbunătăţire ar putea aduce veganismul în viaţa MEA? EU, MIE, EU, EU, EU... Numai asta tot aud de la tine. Dacă creştinismul îţi spune că e ok să fii un egoist înfumurat cu pretenţii de marele bun şi drept, poate nu e chiar cea mai bună opţiune.
Vorbim când o să-mi urmezi sfatul precedent, cel de a te documenta. Până atunci chiar n-are rost, nu ajungem nicăieri.
Mama, daca stiam ca esti asa o activista pro vegan, poate taceam.
Dar stiu ca, daca e sa fii vegana convinsa, ai o povara imensa pe umeri. Pe linga cele ce am zis, cum te descurci cu medicamentele, cele mai multe le iei sigura de efectul ce il au pentru ca cindva au fost testate mai intii pe animale. Si cele ce vor mai aparea, vor fi testate tot pe animale, si asta pentru ca sa nu fie testate pe oameni, acei oameni ajungind, din nestiinta, sa sufere din cine stie ce motive. Deci, daca iubesti animalele, spune-mi ca nu consumi nici un medicament, nici macar atunci cand ai nevoie. Altfel nu te consider a fi o vegana autentica! Si probabil ca mai sunt si alte chestii, pentru ca interactiunea dintre om si animal e destul de serioasa pe planeta asta. Si, daca le-ai inlatura pe toate, probabil ca si stil de viata ar trebui sa te intorci in Evul Mediu.
Ma tem ca argumentatia ta in favoarea veganismului e cam de acelasi tip ca si a mea in favoarea existentei lui Dumnezeu, asta o spun din cate am citit si vazut pana acum din ce mi-ai recomandat. Insa tu respingi argumentatia mea, considerind-o stupida, dar a ta, de acelasi tip, doar ca are alt subiect, pare a fi OK. In cazul asta, nu cred ca poate fi vorba de impartialitate. Tu crezi ceea ce iti place sa crezi.
Si inca ceva, si cu asta termin. Psihologic vorbind, exista o scala a nevoilor umane, exprimata foarte bine de Abraham Maslow intr-o piramida, in care baza sta in nevoile fiziologice, iar virful in autorealizare. Nu poti trece catre virf decat daca ai trecut pe la baza.
Tu zici ca veganismul e unica cale corecta, insa fiind strict ceva ce tine de nevoile fiziologice, adica mincarea, ce facem cu celelalte nevoi, situate deasupra celor fiziologice? Nu crezi ca te multumesti cu putin in ce priveste veganismul? A, daca faci din veganism o religie, asta atunci e deja altceva. Dar atunci trebuie sa imi demonstrezi de ce e o religie, si de ce e mai buna ca a mea. Mila pentru animale nu e destul. Mai ales cand mii de oameni sunt neglijati si nu avem mila de ei, si mor linga noi, si noi trecem cu zimbetul pe buze pe linga ei, avand grija de animalutele noastre simpatice. Desigur, e mai usor sa plingi pentru un animal simpaticut, decat pentru omul care cu jumatate de ora inainte te-a suparat. Dar aici se vede omenia. Oricine poate avea sentimente frumoase pentru cineva frumos, asta e ceva cit se poate de natural. Dar poti avea aceleasi sentimente pentru cineva care te supara, care iti sta in cale, care ai vrea sa nu existe pentru ca iti aduce nefericire? Poti fi bun cu acea persoana? Vezi, in asta sta diferenta dintre religia mea, crestinismul, care imi da puterea de a-mi iubi si pe vrajmasi, si religia ta, veganismul, care da la o parte oamenii in favoarea simpaticelor animale. Si atita timp cit religia mea e ceva de domeniul supranaturalului, pentru ca omeneste e imposibil sa iubesti pe cineva care iti vrea raul, ba mai mult, sa ii faci bine, atit de mult bine incit sa o consideri o persoana speciala, consider ca ea e net superioara altei religii.
In topicul asta: Veganism in a nutshell
Ma duc sa mananc niste snitele de pui.Salut
Cam tirziu ai ajuns sa intelegi ca sunt irecuperabil pentru tine, veganism, si oricare alta religie. Am niste convingeri pentru care altii au mers pana la moarte cu fata senina si uneori cu zimbetul pe buze. Si nu pentru ca erau fanatici, ci pentru ca intelegeau ca nu se termina totul la mormint, si ca a-di da viata pentru un ideal e doar un test al convingerilor tale. Eu nu stiu daca as ajunge pana acolo, mi-o doresc insa, caci asta inseamna sa ai convingeri ferme. Ma intreb daca si tu ai fi in stare sa mergi pana la moarte pentru convingerile tale.
Cineva spunea ca un pod nu va fi testat cand trece o pisica, adevaratul test este cand trece un ditamia trenul incarcat pe deplin. La fel e si cu convingerile ce le are fiecare. Ca si un pod, ele sunt testate de problemele, crizele prin care trece acea persoana in viata. Fiecare criza e un tren care demonstreaza sau infirma ca convingerile sunt rezistente, ca podul sustine trenul. Eu am trecut prin destule probleme care au testat convingerile mele, ma intreb cum a fost sau cum va fi in cazul tau cand trenul prblemelor din viata ta iti va testa convingerile in ce priveste veganismul. Si chiar m-as intreba cum vei reactiona cand, lihnita de foame fiind, dupa o saptamana de lipsa de hrana vegana, vei rezista de e nevoie pana la moarte fara sa maninci si tu animalute, sau te vei infrupta si tu la un moment dat din ele, pentru ca trebuie sa traiesti si tu cumva. Aici ar fi testul suprem al convingerilor tale, si mi-ar place sa stiu rapsunsul tau, daca chiar crezi ce crezi, sau daca ai ceda si ai minca din animalute, doar pentru ca iti v-a fost foame. Si degeaba spui acum ca ai face-o, ca doar testul va arata realitatea, in antichitate si Evul Mediu, sub asediu, multe mame si-au mincat proprii copii. Si doar din cauza foamei cumplite.
Un alt film (documentar) interesant daca doriti sa-l vizionati ''Iesirea din metrix'' cum reuseste docmele religioase sa tina oamenii pe loc, si nu ne lasa sa evoluam este un documentar superb care te pune pe ganduri, pe mine cel putin m-a pus. Daca doriti sa-l vizionati bine daca nu iarasi e bine.
Of, cred ca ''Iesirea din metrix stiinta si spirit documentar tradus in romana'', scuze de greseala (matrix), este prea tarziu pentru mine, mai ales ca peste ziua sunt cuprins cu alte, demult nu am mai intrat pe aici, in fine, in engleza stii cum este se scrie matrix dar de fapt cand pronunti pronunti metrix.