Inteleg ca ema este incapabila sa-mi raspunda la niste intrebari in mod logic si fara sa faca abuz de diversiuni si citate biblice, dar poate ceilalti initati crestini aveti niste raspunsuri care sa ma convinga printr-un rationament corect, logic.
Pentru a va face o parere despre cum nu trebuie sa-mi raspundeti urmariti raspunsurile acestei intrebari: http://www.TPU.ro/......ina-6.html

1. Cum poate sa arda "sufletul" in iad, acesta fiind o entitate si nu materie, arsurile putand fi simtite doar de corpul material?!
Iar daca iadul nu este asa cum a fost descris de ema, ca fiind un loc unde arzi, si este doar o stare inseamna ca multi se afla deja in iad, dar emei nu i-a fost de ajuns aceasta aberatie si a scos-o pe urmatoarea: "O sa arda trupul pe care o sa il primesti dupa inviere. "
Cum sa primesti corp intr-o lume a spiritelor, si cum sa arda ceva ce nu reprezinta materie?!

2. Ati mai auzit asa ceva: "Ti-am repetat de o suta de ori definitia credintei, ea intrece ratiunea omeneasca. "
Cat de inapt din punct de vedere intelectual poti fi incat sa sustii ca, credinta care are un caracter irelevant e mai presus de de ratiune care are un caracter relevant?!

3. Cum poate sustine cineva ca simte durere in suflet sau ca cu ajutorul inimi percepi senzatii cand toate acestea simturi sunt rezultatul unui proces psihic senzorial?! toate senzatiile pe care le traim vin de la creier.

Justitiarule citeste cu atentie răspunsul meu la intrebarea Paulei,citeste cu atentie explicatia cuvintului predicat(gramatical si log. generală),.Eu consider că sunt o persoană fără probleme grave,stăpinesc bine gramatica limbii române,nu sunt studentă,am depăsit această etapă, am o căsnicie reusită si un cămin fericit si peste citeva luni o să fiu bunică, Chiar nu inteleg pentru ce trebuie să mă menajezi .tu.Nu am nevoie de protectia ta, tu te consideri un tip inteligent, eu prefer să rămin o tipă modestă.

Tu sti in ce context am folosit eu cuvintul subiect si predicat la răspunsul pentru intrebarea Paulei? Gramatica limbii române am invătat-o acum 40 de ani.Se pare că tu ai o problemă cu exprimare mai trebuie să studiezi,pentu că analfabetă fiind, cum stiu să scriu si să citesc? Părerea mea că avem nevoie să facem un legămint:-un legămint cu mintea noastră să nu gindească orice, un legămint cu viata noastră să o trăim frumos.

Context?! Dar, ce treaba are predicatul cu contextul, el are aceleasi caracteristici indiferent de context, este o parte a propozitiei.

1. (Gram.) Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat format dintr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. (Log.) Termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva despre subiect. – Din fr. prédicat, lat. praedicatum.

1. Ti-am explicat cum sta treaba la punctul 1.
2. ''Termen al judecatii'' - tu nu poti sa fii un termen al judecatii, Tea20, nu spune nimic despre subiect, niciodata, cel mult poate fi subiectul

''Eu sunt predicatul si tu esti subiectul, persoana care prezintă anumite caracteristici:te simti superioară si mai importantă, caracteristică a firii omenesti.Privesti pe ceilalti =de sus=.Asa se vede viata privită prin ochii oamenilor. ''
Acest mesaj este elcovent pentru ceea ce stii tu despre predicat.
Predicatul este o parte de propozitie, in speta un cuvant care arata o insusire a subiectului. Tu nu poti fi predicatul intr-o propozitie, predicatul nu este o persoana care caracterizeaza subiectul, ca acest fapt se numeste altfel, DESCRIERE. Deci, predicatul intotdeauna este un cuvant care prin intelesul sau arata starea subiectului, in niciun caz o persoana care face caracterizarea subiectului. Pe scurt un predicat este un cuvant care descrie starea subiectului.

''persoana care prezintă anumite caracteristici''
Deci, dupa ce scrii asa ceva, cum poti sa-i contrazici pe ceilalti si sa spui ca ai dreptate?!
Eu nu stiu ce scoala ai terminat, dar se vede foarte clar ca nu stii ce-i ala predicat, cand spui predicat, nu alaturi niciodata ''persoana care prezintă anumite caracteristici'', ca, persoana care prezinta anumite caracteristii se poate numi cel mult o persoana care descrie, dar niciodata un predicat nu o sa fie o persoana.

Stii ce zic eu?
Sa ramai o bunicuta modesta asa cum esti si sa nu iti bati capul la 60 de ani cu intelegerea limbii romane ca e cam tarziu! Eventual poti invata odata cu nepotelul gramatica si atunci incepand de la 0 o sa o intelegi mai bine
Pace voua, din oricare secta ati proveni!
Apropo:sa iti traiasca nepotelul si sa te bucuri de el!

Iti admir tenacitatea dar pana si cel mai inteligent tip ar ceda!
Aici gramatica limbii romane se face dupa ureche,e ca pe Wikipedia cand fiecare"destept"(sau nu? )mai face cate o adaugire sau o stergere a datelor!
Daca teea spune ca ea e predicat trebuie sa ii respectam alegerea si sa o lasam sa fie predicat!
Daca ele spun ca substantivul raspunde la intrebarile "cine" si "ce",cine dracu suntem noi sa spunem ca nu e adevarat?
La fel si cu religia! Cei mai intelepti aleg sa isi traiasca aceste sentimente in liniste,iar restul aleg surlele si trambitele agasand si devenind cu adevarat penibili.
Nu stiu daca ai citit si alte postari pe aici dar una din adeptele acestor secte spunea ca tot acest "chin" abatut asupra ei de nenorocitii de noi,care nu suntem de acord cu ideile ei,va fi rasplatit in rai de Dumnezeu.
Deci provocarile survin tocmai pentru ca doamna respectiva sa incaseze cat mai multe injurii si ocari(nu din partea mea ca n-am ajuns atat de rau,dar sunt destui care le jignesc ca pana mie ca barbat mi se face jena de ce citesc)pentru ca aceste "patimi"sa ii asigure in viata de apoi un loc caldut in rai.
La un moment dat,o apucase atat de mult frenezia incat se identifica cu Issus! Ramai mut in fata unor astfel de manifestari si sincer iti spun,ca nu o sa ajung niciodata sa inteleg pe cei care confunda realitatea, transpunandu-se atat de mult intr-o alta "realitate"proprie doar lor, incat in cele din urma uita cine sunt si care e rostul lor pe acest pamant!

Pai nu pot sa nu reactionez, din moment ce vad ca toti inaptii intelectuali imi spun mie ca eu trebuie sa mai studiez (probabil n-am atins gradul lor de prostie) ei, neavand habar ce-i ala predicat sau unii dupa cum ai spus si tu CRED (ca altceva in afara de credinta nu au) ca intrebarile la care raspunde subiectul sunt ''cine?'' si ''ce?''
Apoi mai sunt unii care neavand vreo cunostinta despre mine imi spun ei cat de trecut sunt sau nu prin viata si ei avand niste cunostinte vaste in toate domeniile adreseaza urmatoarea intrebare: ''Pai cand te arzi la mana tu simti in creier?'' Aceasta fiind o alta dovada a prostiei ce zace in capul unora, pentru ca, probabil ea simte durerea cu mana sau mai religios vorbind cu inima.
Deci, nu pot sa nu sanctionez prostia, ma intriga tipologia omului prost care iti arata el cat este de destept, cum stie el lucruri despre tine, si care iti spune cat de prost esti tu de fapt, in fond orizontul ratiunii lor fiind mai mic decat vizibilitatea calului inhamat la trasura. Ori eu nu accept asa ceva, daca unii sunt guverati de prostie e problema lor, dar, pana in momentul in care gasesc ei de cuviinta sa puna etichete si sa spuna ei altora cu e bine.

Http://raspunsuri-rezultate.blogspot.com/ Blogul meu personal,cu peste 10 articole noi si interesante in fiecare zi.

Tu traiesti intr-o lume libera insa vrei sa iti impui ideile si modul tau de a trai tuturor. Daca te deranjeaza pana si locurile de veci si sarmanii batrani care le cumpara, ai ajuns jos de tot. Ca sa fii tu multumit ar trebui sa traiasca toata lumea lumea dupa ideile tale. Asta, dragutule, s-a mai auzit pe timpul lui Hitler, a lui Stalin, a Kmerilor rosii... Cred ca boala ta este incurabila.

Ema cum poti sa afirmi ca "Iadul are gheena focului celui nestins (Matei 5, 22). Iadul are tartar, adică frig cumplit. Iadul are întuneric veşnic (Matei 22, 13)"? Adica e foc nestins si intuneric cumplit in acelasi timp? Asta nu prea are logica. In ceea ce priveste inima chelstone are dreptate, toate simtirile sunt rezultatul unor procese psihice senzoriale si vin de la creier nu de la inima. Inima e doar un organ, nu este capabila sa produca rationamente. Eu zic sa mai reflectezi asupra teoriei tale si sa nu o mai afirmi cu atat convingere ca nu poti stii ca intr-adevar exista vreun Dumnezeu. Si daca exista el de unde a aparut? Si ziceai ca au fost dovdite toate astea.Cum? Treci in lumea reala!